Acţiune în constatare. Decizia nr. 31/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 11663/86/2013
Dosar nr._ Contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.31
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.02.2014
PREȘEDINTE G. D.
JUDECĂTOR I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea contestație în anulare formulată de contestatori P. O. S. cu Hramul Înălțarea Domnului și F. B. Ortodox Român din Bucovina cu sediul în mun.Suceava, ., nr.2, împotriva deciziei civile nr.1823 pronunțată la data de 03.09.2013 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimată fiind ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cj. B. I. pentru P. S. și cj. C. C. I. pentru intimata .> Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită
Se face referatul cauzei, după care:
Cj. C. C. I. pentru intimata . dosar întâmpinare duplicatul acesteia fiind înmânat reprezentantului contestatoarei, arată că nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Cj. B. I. pentru P. S., solicită de asemenea acordarea cuvântului la dezbateri pe fond.
Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul al dezbateri pe fondul acestuia.
Cj. B. I. pentru P. S., solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și în rejudecare admiterea recuruslui pentru motivele expuse în scris.
Cj. C. C. I. pentru intimata . contestației pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată..
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 03.12.2013 și înregistrată sub nr._, contestatoarea P. O. S. cu Hramul Înălțarea Domnului, în contradictoriu cu intimata . a solicitat retractarea deciziei nr.1823/3.09.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului Suceava potrivit art.318 alin.1 teza a II a și în rejudecare vă rog admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea contestației sale a arătat că,conform dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului orice parte litigantă are dreptul la un proces echitabil.
Conceptul de „proces echitabil” impune ca o jurisdicție internă în speță instanța care a soluționat recursul-să examineze efectiv problemele esențiale ce-i sunt supuse examinării și nu să se mulțumească a confirma pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare, în speță instanța de fond.
Tribunalul Suceava a omis să cerceteze motivele de casare implicite și explicite, întrucât sentința Judecătoriei Gura Humorului nu era susceptibilă de a fi atacată cu apel instanța de control judiciar trebuia să analizeze cauza sub toate aspectele. Deși art.304 pct.11 din codul de procedură civilă a fost abrogat, prin OUG nr.138/2000 a fost introdus art.304 ind.1 care cuprinde dispoziții pentru netemeinicie.
Motivarea deciziei instanței de recurs este sumară și nu răspunde la motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate.
Tribunalul Suceava opinează că raportat la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, existând un contract de schimb din 1935 ,se subînțelege că terenul a trecut în proprietatea statului ,iar noi nu am urmat procedurile instituite de legile fondului funciar,
Ceea ce instanța a omis este dat de faptul că în zona comunei S., unde sunt situate imobilele nu a fost zonă cooperativizată, în consecință, imobilele terenuri nu au trecut niciodată în proprietatea statului cu excepția pădurilor. Singura îngrădire a existat în perioada 1974 -1989 când terenurile nu puteau fi înstrăinate ,ci doar moștenite, însă aceasta nu ridică nici o problemă în speță. Un bun imobil sacru nu poate fi trecut peste noapte în domeniul public printr-o hotărâre de consiliu local. De altfel pretinsa hotărâre a Consiliului Local S. nu ne este opozabilă. Nu au atacat-o întrucât nu le-a fost comunicată. Speța nu este simplă, iar probatoriul administrat este incomplet. Este necesar să se efectueze o expertiză de specialitate cu obiective ferme. Deocamdată dosarul s-a judecat doar pe afirmații lucru inadmisibil în orice sistem de drept
Pentru argumentele de mai sus solicită admiterea contestației pentru clarificarea aspectelor invocate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.318 teza a II a din Codul de procedură civilă din 1965.
Intimata ., a formulat întâmpinare prin care potrivit dispozițiilor art. 317-318 Cod de procedură civilă, solicită respingerea contestației în anulare formulată de către P. O. S., și menținerea Deciziei civile nr. 1823 din 03.09.2013 a Tribunalului Suceava ca fiind temeinică și legală.
În motivare au arătat că, recurenta-reclamantă a solicitat întabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor casă parohială și anexe, amplasate pe ., prăznicar, magazie de lemne, clopotniță și fântână, amplasate pe ..
A mai solicitat înscrierea în CF a suprafeței totale de 23.006 mp teren astfel:
- ./construcții, în suprafață de 2.698 mp;
- . cimitir, în suprafață de 5.291 mp;
- . cimitir, în suprafață de 9.693 mp;
- . fânaț, în suprafață de 2.422 mp;
- . curți/construcții, în suprafață de 2.902 mp.
1. Suprafața de 9.693 mp determinată prin măsurare, identică cu p.f. nr."210/3 din CF II aparține DOMENIULUI PUBLIC al Comunei S., categoria de folosință CIMITIR.
2. Suprafață de 5.291 mp, determinată prin măsurare, identică cu . din CF II aparține DOMENIULUI PUBLIC, propusă pentru extinderea cimitirului,
În Anexa nr. 82, poziția 78 din Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei S., depusă la dosar, este evidențiat Cimitirul ortodox din satul S. în suprafață de 20.000 mp, având ca vecini: N - Curți/construcții - Biserică, clopotniță, casă parohială, S - P. Sîdor, E - Biserica, V - Rotam D..
În conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică, respectiv - LISTA cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, Titlul III, pct. 10, am solicitat scoaterea din documentația cadastrală a parcelelor 210/3 în suprafață de 9.693 mp, teren ocupat de actualul cimitir și . în suprafață de 5.291 mp, teren propus pentru extinderea cimitirului, care sunt incluse în totalul suprafeței de 20.000 mp, care sunt evidențiate în Anexa nr. 82, poziția 78 din Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei S..
Cu privire la suprafața totală de 8.022 mp, identică cu parcelele nr. 58 în suprafață de 2.698 mp, . în suprafață de 2.422 mp și . în suprafață de 2.902 mp, categoria de folosință - curți/construcții și fânaț, toate din CF II a comunei cadastrale S., am adus la cunoștința instanței că suntem de acord cu întabularea acestei suprafețe în favoarea petentei.
În cererea de recurs, recurenta arată că, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, „ (1) Unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deținător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege”.
A.. (4) din același articol prevede: (4)„Autoritățile administrației publice locale au obligația de a înființa cimitire comunale și orășenești în fiecare localitate”.
Din economia textelor de lege lai sus enunțate rezultă în mod clar și fără echivoc faptul că, parohiile pot avea în întreținere cimitirele care au fost create de către autoritățile locale ale Comunei S., fiind cuprinse în Anexa nr. 82, poziția 78 din Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei S., aprobată prin HG 548/1999, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică.
Referitor la dispozițiile art. 186 alin. (1) din HG nr. 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, care prevăd: (1) „Fiecare parohie și mănăstire are dreptul să dețină sau să înființeze cel puțin un cimitir pentru îngroparea credincioșilor decedați, care este proprietatea parohiei sau a mănăstirii.
(2) Cimitirele parohiale și mănăstirești, ca bunuri sacre destinate exclusiv și direct cultului, sunt insesizabile și imprescriptibile și nu pot fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate", facem următoarele precizări:
- potrivit dispozițiilor invocate, înființarea unui cimitir de către parohie se face pe terenurile proprietatea exclusivă a parohiei iar administrarea se face sub supravegerea preotului paroh. (art. 187 alin. (2) din HG 53/2008)
- referitor la destinația cimitirelor ca fiind „bunurile sacre", arătăm că art. 170 alin. (3) din GH 53/2008, prevede: (3) „Sunt bunuri sacre cele care prin sfințire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: lăcașurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc), odoarele și veșmintele bisericești, cărțile de ritual, cimitirele etc.”
Din economia textului de lege mai sus enunțat, rezultă în mod clar și indubitabil că cimitirele ca „bunuri sacre", sun acele cimitire care au fost create de către parohii pe terenurile proprietatea acestora și sunt administrate de către acestea.
În mod corect atât prima instanță cât și instanța de control judiciar a recursului, a reținut în mod corect că potrivit dispozițiilor art. 136 din Constituția României, proprietatea publică este garantată și ocrotită de lege și aparține statului sau unităților administrativ teritoriale.
În conformitate cu dispozițiile Codului civil „Art. 861 -
(1) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună - credință asupra bunurilor mobile”.
Cu privire la motivele contestației în anulare arată că acestea nu pot fi primite având în vedere dispozițiile art. 317-318 Cod de procedură civilă.
Astfel, în legătură cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului preferitoare la un „proces echitabil", arătăm că atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar, au examinat în mod temeinic probatoriul administrat în prezenta cauză, pronunțând soluția de respingere a capătului de cerere cu privire la întabularea dreptului de proprietate asupra cimitirului ortodox, în favoarea contestatoarei, având în vedere dispozițiile legale în vigoare cu privire la bunurile ce aparțin DOMENIULUI PUBLIC al Comunei S., județul Suceava.
Apreciem că instanța de control judiciar a Tribunalului Suceava, a analizat în mod temeinic și sub toate aspectele motivele de casare invocate de contestatoare în calea de atac a recursului, pronunțând Decizia civilă nr. 1823/03.09.2013, pe care o considerăm temeinică și legală.
Cu privire la afirmația potrivit căreia terenul în litigiu nu a fost trecut niciodată în proprietatea statului, arătăm ca acesta NU a aparținut Fondului B. Ortodox Român al Bucovinei, acesta este înscris în CF II S., proprietar tabular - TABULA ȚĂRII.
Terenul în litigiu (cimitirul ortodox) NU este „bun sacru”, aparține DOMENIULUI PUBLIC al comunei S., fiind creat de către . către P. O. S..
Hotărârea nr. 23 din 10.09.1999 emisă de către Consiliul Local al Comunei S., prin care a fost însușit Inventarul domeniului public al Comunei S., a fost dată cu respectarea Legii 213/1998, inventarul fiind aprobat prin HG 548/1999, publicat în M.O. al României, nr. 642 bis, din 30.08.2009, aceasta a fost adusă la cunoștința locuitorilor comunei S. prin afișare la sediul Primăriei, putând fi contestată de către orice persoană care se considera lezată în drepturile sale.
Referitor la efectuarea unei „expertize de specialitate", arătăm că aceasta NU poate fi cerută pe calea Contestației în anulare, contestatoarea având posibilitatea să solicite încuviințarea acestei probe la instanța de fond.
În concluzie, față de cele arătate cât și dispozițiile art. 317 -318 Cod de procedură civilă, solicită respingerea Contestației în anulare formulată de către P. O. S., și menținerea Deciziei civile nr. 1823 din 03.09.2013 a Tribunalului Suceava ca fiind temeinică și legală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de exercitare limitativ prevăzute de lege pentru formularea acestei acțiuni.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate tribunalul constată următoarele:
Contestatoarea și-a întemeiat calea extraordinară de atac formulată pe dispozițiile art. 318 ali.1 teza a II a Cod procedură civilă, conform cărora hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare, atunci când, respingând recursul, instanța a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatoarea invocă faptul că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de nelegalitate și netemeinicie indicate, precum și cel referitor la faptul că zona comunei S. nu a fost zonă cooperativizată, acesta fiind motivul pentru care petenta nu a urmat procedurile instituite de legile fondului funciar și ce3l referitor la faptul că hotărârea Consiliului Local S. prin care bunul litigios a trecut în proprietatea statului nu îi este opozabilă.
Analizând motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs, instanța constată că cele cu privire la care contestatoarea a arătat că au fost omis de la analiză, nu se regăsesc în motivarea recurslui iar dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă menționate în cuprinsul prezentei contestații – permit instanței de recurs să analizeze toate motivele invocate, inclusiv cele care nu se circumscriu cazurilor de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, însă nu transformă recursul într-o cale de atac devolutivă, în sensul că instanța ar fi obligată să analizeze cauza sub toate aspectele, chiar da că nu au fost invocate expres de recurent.
În consecință, criticile contestatoarei nefiind întemeiate, tribunalul urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatori P. O. S. cu Hramul Înălțarea Domnului și F. B. Ortodox Român din Bucovina cu sediul în mun.Suceava, ., nr.2, împotriva deciziei civile nr.1823 pronunțată la data de 03.09.2013 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimată fiind ., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
G. D. I. M. I. G. S. A.
Red.GD/Tehnored.SA/2ex/21.03.2014/Judecător rec. M. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1291/2014. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
