Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1234/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1234/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 3540/227/2013
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1234
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20 IUNIE 2014
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâta C. A., împotriva sentinței civile nr. 459 din data de 4 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind reclamanții C. M., C. A., C. M. și pârâtul O. Nicușor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă și reclamanta intimată C. M., asistată de avocat S. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinare de către reclamanții intimați, duplicatul fiind înmânat pârâtei recurente.
Pârâta recurentă arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului, cu precizarea că nu este mulțumită de soluția primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, cu precizarea că prin memoriul de recurs sunt formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, însă la termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2014 pârâta recurentă a arătat că nu înțelege să formuleze obiecțiuni la lucrare, aceasta a fost de acord cu concluziile expertului, iar obiecțiunile formulate direct în recurs sunt tardive.
Arată că pârâta recurentă nu invocă motive care să conducă la modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii, aceasta susține că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și că nu a cercetat suficient fondul cauzei, impunându-se efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, dar pârâta nu a solicitat această probă pe calea obiecțiunilor, iar instanța nu trebuie să se substituie voinței părții.
Precizează că prin sentința de partaj s-a reținut că suprafața înscrisă în contractul de donație nu intră în masa de împărțit, pârâta recurentă deține în mod abuziv suprafața de 1750 mp teren proprietatea reclamanților recurenți, astfel că în mod corect a fost obligată la predarea acesteia și la plata daunelor pentru ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii, daune necontestate de altfel de către pârâta recurentă, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată inițial sub nr. 2433/227 din 14.08.2012, reclamanții C. M., C. A. și C. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: C. A. și C. Nicușor obligarea acestora din urmă să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1800 mp. teren arabil, situată la locul „Ș.” în intravilanul satului Roșiori, .; obligarea pârâților să le plătească suma de 2000 lei cu titlu de daune, reprezentând c/valoarea producției agricole de care au fost prejudiciați, prin deținerea terenului lor, în mod abuziv pe ultimii 3 ani; obligarea secund pârâtului să înceteze ridicarea construcțiilor edificate pe terenul reclamanților și la plata daunelor cominatorii de câte 100 lei/zi, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și la ridicarea efectivă a construcțiilor; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, prin contractul de donație autentificat sub nr. 241/31.01.1997 la BNP M. A., autorul lor G. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1800 mp. teren arabil situat pe raza . „Ș.”.
Până la deces autorul lor a stăpânit terenul, însă după deces, prim pârâta l-a ocupat în mod abuziv, deținându-l fără nici un titlu împreună cu secund pârâtul, care în prezent construiește un gard și un garaj pe această parcelă.
In calitate de moștenitori ai defunctului G. G. conform C.M. nr. 12/16.01.2008, au solicitat în nenumărate rânduri pârâților să lase în proprietate și posesie suprafața de teren în litigiu, dar aceștia au refuzat nejustificat.
Au precizat reclamanții că au sesizat și organele de poliție, care le-a pus în vedere pârâților să înceteze stăpânirea abuzivă a terenului, însă fără nici un rezultat.
Au mai precizat de asemenea, că autorul lor G. G., s-a judecat cu prim-pârâta pentru partajarea averii părinților lor, ocazie cu care s-a avut în vedere contractul de donație, stabilindu-se prin sentința civilă nr. 504/2007 a Judecătoriei Fălticeni, faptul că suprafața de 1800 mp. nu intră în masa partajabilă, ci face obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 241/1997- evidenția în titlul de proprietate nr. 307/1993 emis pe numele donatorului, A. G..
Apreciind că sunt justificate capetele de cerere ale prezentei acțiuni, au solicitat admiterea așa cum a fost formulată.
In drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 563, 1537 Cod Civil, art. 274 Cod proc.civ.
Prezentă în instanță, pârâta C. A. a depus un memoriu (f.80 dosar), prin care aceasta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că nu ocupă nicio suprafață de teren din cel al reclamantei.
Prin răspunsul la memoriul formulat de către pârâtă, reclamanții au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, întrucât susținerile pârâtei au fost neîntemeiate.
In fapt, pârâții nu au depus nici un titlu de proprietate pentru suprafața de 1800 mp. pe care autorul reclamanților a dobândit-o prin contractul de donație autentificat sub nr. 241/31.01.1997 la BNP M. A., iar apărările prim-pârâtei nu pot fi primite, întrucât nu s-a schimbat prin partaj amplasamentul unui teren donat, cu mult înainte autorului lor, de către A. G..
Față de faptul că ei au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului, iar pârâții îl ocupă nejustificat, au solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată, respectiv: obligarea pârâtei C. A., să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1750 m.p., situată în intravilanul satului Roșiori, ., la locul numit ,, Ș.”, între vecinii: D.N.85, O. Nicușor, Râul M., C. A., obligarea pârâtului O. Nicușor să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 50 m.p.,situată în intravilanul satului Roșiori, ., la locul numit ,,Ș.”, între vecinii: D.N.85, O. Nicușor, Râul M., C. A., obligarea pârâtului O. Nicușor, să-și ridice construcțiile amplasate pe parte din suprafața ocupată, respectiv: împrejmuire(gard) pe o lungime de 3,32 m.l. și parte din garaj (3,39 m.p.), obligarea pârâtei C. A., să le plătească contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3(trei) ani, obligarea pârâtului O. Nicușor la plata sumei de 100 lei/ zi, cu titlu de daune cominatorii de la data rămânerii definitive a sentinței și până la ridicarea efectivă a construcțiilor, precum la plata cheltuielilor de judecată (f.85-87 dosar).
Prin sentința civilă nr. 413 din 19 februarie 2013, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea, a obligat pe pârâta C. A., să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, suprafața de 1750 m.p., situată în intravilanul satului Roșiori, ., la locul numit ,, Ș.”, între vecinii: D.N.85, O. Nicușor, Râul M., C. A., identificată și delimitată în anexa I( fila 76), conform raportului de expertiză întocmit de expert P. G.( filele 70–80, dosar).
A obligat pe pârâtul O. Nicușor, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, suprafața de 50 m.p.,situată în intravilanul satului Roșiori, ., la locul numit ,, Ș.”, între vecinii: D.N.85, O. Nicușor, Râul M., C. A., identificată și delimitată în Anexa I( fila 76), conform raportului de expertiză întocmit de expert P. G.( filele 70–80, dosar).
A obligat pe pârâtul O. Nicușor, să-și ridice construcțiile amplasate pe parte din suprafața ocupată, respectiv: împrejmuire(gard) pe o lungime de 3,32 m.l. și parte din garaj( 3,39 m.p.), așa cum rezultă din Anexa II( fila 77 dosar) din raportul de expertiză sus menționat.
A obligat pe pârâta C. A., să plătească reclamanților suma de 2000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3(trei) ani, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de același expert (fila 72, dosar).
A obligat pârâtul O. Nicușor, la plata sumei de 100 lei/ zi, cu titlu de daune cominatorii, în favoarea reclamanților, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la ridicarea efectivă a construcțiilor.
A obligat pe pârâți, să plătească fiecare, câte 1300 lei, reclamantei C. M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor nr.12 din 16 ianuarie 2008, eliberat de B.N.P. M. A., pe numele autorului reclamanților, respectiv, a defunctului C. G., aceștia au devenit proprietari, în indiviziune, asupra bunurilor defunctului, cu care s-au și intabulat( filele 9; 11- 17, dosar).
Pe timpul vieții, defunctul a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1800 m.p. teren arabil, situat la locul numit ,, Ș.”, în intravilanul satului Roșiori, ., potrivit contractului de donație autentificat sub nr. 241/ 31 ianuarie 1997 la același Birou Notarial( fila 10 dosar), teren ce este inclus în masa succesorală a defunctului.
În apărare, prin memoriul depus la dosar, pârâta C. A., a susținut că nu au fost reale cele afirmate de reclamanți, între ea, autorul reclamanților și celelalte părți litigante în dosarul nr._, existând o înțelegere, pe care aceștia (reclamanții), nu au respectat-o, fără a face o dovadă, în acest sens, potrivit legii.
După cum a rezultat din considerentele sentinței civile nr. 504/ 01.03.2007, dată în dosarul mai sus menționat, definitivă și irevocabilă la data de 26 .04.2007, prin neapelare…,,în masa partajabilă nu a fost inclusă și suprafața de 18 ari, ce face obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 241/ 31 ianuarie 1997, terenul fiind evidențiat în titlul de proprietate nr. 307/22.12.1993, emis după donatorul A. G.” ( fila 28 verso, dosar).
Ca principiu, din dispozițiile art. 555, 556 și 563 și urm. din Noul Cod Civil, cu trimitere la art. 480 și urm. din Vechiul cod civil și art. 44 alin.(7) din Constituție, rezultă că, dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, respectiv usus, fructus și abusus, cât și un drept exclusiv, din partea titularului, ce le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice, a dispozițiilor imperative ale legii și nu în ultimul rând, a drepturilor altor proprietari( D.C. C. nr. 925/ 14 decembrie 2006).
Aceste titluri, fie translative, fie declarative, au caracterul unor simple prezumții de proprietate, deduse din însăși existența lor și care, bineînțeles nu împiedică proba contrară.
În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul trebuie să dovedească dreptul său de proprietate asupra imobilului, cu justificarea detențiunii, asupra acestuia, fără just titlu de către pârât.
De altfel, regula înscrisă în art.1357 și urm. din Noul Cod civil, este aplicabilă și în materia proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul de necontestat, a bunului revendicat și că pârâtul desemnat este cel ce îi aduce prejudicii.
Astfel, potrivit raportului de expertiză tehnică, întocmit de expert P. G. (necontestat de părți) și pe care instanța l-a omologat ca atare (filele 70 – 77 dosar), a rezultat că din ..p., pârâta C. A. ocupă fără drept, suprafața de 1750 m.p., iar pârâtul O. Nicușor, ocupă suprafața de 50 m.p.
Față de cele mai sus exprimate, instanța a admis cererea, și, pe cale de consecință, a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, celor mai sus menționați, suprafața de 1800 mp teren arabil (schiță teren anexă raport de expertiză, fila 76).
După cum rezultă din dispozițiile art. 587 și următoarele Cod civil, coroborate cu dispozițiile art. 44 alin.(7) din Constituția României, dreptul de proprietate obligă și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului (în acest sens Decizia nr.1298/1956 a Tribunalului Suprem).
Astfel, potrivit reglementării date prin textul de lege sus menționat, a fost sancționată construirea cu rea credință, dovedită, de altfel, în speță, pârâtul, O. Nicușor, nefăcând nicio probă contrară celor susținute și justificate de reclamanți.
Efectul nulității absolute, cu consecința repunerii în situația anterioară a celor îndreptățiți, poate opera doar asupra acelor acte de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor sus menționate, neputându-se aduce atingere drepturilor câștigate în temeiul unor acte juridice emise cu respectarea condițiilor legale în vigoare la momentul nașterii lor și care de altfel le consacră și garantează valabilitatea.
Din aceste considerente, instanța a obligat pe pârâtul O. Nicușor, să-și ridice construcțiile amplasate terenul proprietatea reclamanților, respectiv: împrejmuire(gard) pe o lungime de 3,32 m.l. și parte din garaj( 3,39 m.p.), așa cum rezultă din Anexa II( fila 77 dosar) din raportul de expertiză sus menționat.
În temeiul art. 1530 din Noul Cod Civil, pârâtului O. Nicușor, i-a incumbat obligația executării întocmai, a dispozițiilor prezentei hotărâri, în caz contrar, fiind ținut la plata sumei de 100 lei/ zi, cu titlu de daune cominatorii, în favoarea reclamanților, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la ridicarea efectivă a construcțiilor.
Cum cel ce cade în pretenții este obligat la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați, fiecare, să plătească câte 1300 lei, reclamantei C. M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs pârâta C. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, ceea ce echivalează cu o necercetare completă a fondului, în cauză fiind necesară refacerea expertizei și administrarea probei cu martori pentru a se stabili dacă terenul revendicat este lângă cei 47 ari primiți la partaj, precum și măsurarea acestei suprafețe pentru o eventuală suprapunere cu terenul în litigiu.
Recurenta a criticat hotărârea și sub aspectul obligării sale la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune, apreciind că această sumă a fost stabilită de un expert în specialitatea topografie, cadastru și geodezie și nu agricolă. De altfel, această sumă nu a fost determinată personal, datele fiind luate de la Direcția Agricolă, înscris care nici nu a fost depus la dosar.
Mai mult, deși instanța a concluzionat că terenul ar fi deținut parțial și de numitul O., doar el a fost obligată la daune, pe care de altfel nici nu le datorează deoarece nu ocupă din terenul reclamanților.
Intimații au depus la dosar note de concluzii, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu se impune casarea cu trimitere, în condițiile în care prin probatoriul administrat s-a dovedit ocuparea de către pârâta recurentă a suprafeței de 1750 mp proprietatea reclamanților intimați, suma stabilită cu titlu de daune nefiind contestată pe calea obiecțiunilor sau combătută prin administrare de probe.
Prin decizia civilă nr. 1873 din data de 10 septembrie 2013, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de pârâta C. A., împotriva sentinței civile nr. 413 din 19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții C. M., C. A., C. M. și pârâtul O. Nicușor, a casat sentința civilă sus menționată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Conform hotărârii recurate, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 2000 lei reprezentând c/val. lipsei de folosință a terenului revendicat pe ultimii 3 ani, așa cum a rezultat din raportul de expertiză depus la fila 72 dosar.
Examinând considerentele sentinței, tribunalul a constatat că instanța de fond nu a prezentat motivele pe care această dispoziție s-a sprijinit, după cum prevăd disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, nefăcându-se în acest sens referire nici măcar la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța de recurs fiind practic în imposibilitatea de a verifica legalitatea acordării daunelor, aspect ce a echivalat cu o necercetare a fondului.
Deosebit de aceasta, după depunerea raportului de expertiză, pârâta a depus la dosar un memoriu (fila 79), în care a prezentat situația juridică a terenului în litigiu, susținând că expertul nu a procedat și la măsurarea suprafeței de 47 ari deținuți de reclamantă lângă cei 18 ari din spatele casei.
Or, instanța de fond nu a analizat acest memoriu și nu a verificat dacă aceste susțineri au fost întemeiate, situație în care se impunea completarea raportului de expertiză cu un supliment.
Ca atare, tribunalul reținând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă rap. la art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va aprecia dacă se impune completarea raportului de expertiză funcție de susținerile părților, pronunțând în acest sens o hotărâre motivată sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate. De asemenea, va pune în discuția părților, în cazul în care se reține că pârâta ar ocupa teren proprietatea reclamanților, suplimentarea probatoriului și sub aspectul daunelor solicitate, concluziile raportului de expertiză nefiind suficiente pentru a determina instanța să pronunțe o hotărâre doar în baza acestora.
La Judecătoria Fălticeni cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 10.01.2014 instanța a luat act că pârâta C. A. nu a contestat raportul de expertiză întocmit în prima fază procesuală si nu a înțeles să solicite proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 459 din data de 4 martie 2014, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea așa cum a fost precizată de reclamanții C. M., C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâții C. A. și O. Nicușor.
A obligat pârâta C. A. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.750 mp. la locul „Ș.” astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză P. G. (anexa 1 la raport).
A obligat pârâtul O. Nicușor să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 50 mp. la locul „Ș.” identificat prin raportul de expertiză P. G. (anexa 1 la raport).
A obligat pârâta C. A. să plătească reclamanților suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea lipsă folosință teren pe perioada 2010-2013.
A obligat pe pârâtul O. Nicușor să ridice construcțiile gard în lungime de 33,22 ml. si construcția garaj în suprafață de 3,39 mp. de pe terenul identificat si evidențiate în anexa 2 la raportul de expertiză P. G..
A obligat pe pârâtul O. Nicușor să plătească reclamanților suma de 100 lei pe zi daune cominatorii de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri si până la ridicarea efectivă a construcțiilor și a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 3.222 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 241/1997 de BNP M. A. autorul reclamanților a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului arabil intravilan în suprafață de 1.800 mp., situat pe raza satului Roșiori, . numit „Ș.” între vecinii: C. V., D.N., A. Gh., râul M..
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 12/2008 (f.9 dosar_ ) s-a constatat că au calitate de moștenitori după defunctul C. Ghe, reclamanții din prezenta cauză.
Pentru identificarea terenului a fost întocmit raportul de expertiză – expert P. G., prin care s-a concluzionat că prim pârâta ocupă din terenul proprietatea reclamanților suprafața de 1.750 m.p la locul „Ș.” (anexa 1 la raport) iar secund pârâtul ocupă suprafața de 50 mp La locul „Ș.” (anexa 1 la raport).
P. pârâta a invocat în apărare faptul că ocupă suprafața de 47 ari la locul „G. –Ș.” în baza sentinței civile nr. 504/2007 a Judecătoriei Fălticeni însă, astfel cum a reieșit din identificarea realizată prin raportul de expertiză si vecinătățile înscrise în actul de proprietate invocat de reclamanți si sentința civilă de care s-a prevalat prim pârâta, amplasamentele sunt diferite.
Pârâtul O. Nicușor nu a invocat în apărare vreun titlu valabil de proprietate pentru a justifica ocuparea suprafeței de 50 mp.
Potrivit art. 480 din vechiul Cod civil „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Raportat la situația de fapt reținută instanța a admis acțiunea în revendicare si, pe cale de consecință, a obligat pârâta C. A. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.750 mp. la locul „Ș.” astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză P. G. (anexa 1 la raport).
De asemenea, a obligat pârâtul O. Nicușor să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 50 mp. la locul „Ș.” identificat prin raportul de expertiză P. G. (anexa 1 la raport).
Din cuprinsul declarației martorului audiat în cauză, T. I. (f.20 dosar) a reieșit că posesia asupra terenului este exercitată de pârâți, că personal a lucrat acest teren si că producția ce putea fi realizată urmare a folosirii imobilului era de circa 576 lei/an
In condițiile în care reclamanții au fost lipsiți de folosința terenului aflat în proprietate, în temeiul art. 998 si următoarele vechiul cod civil, instanța a obligat prim pârâții să plătească suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu, de 1750 mp.
Potrivit raportului de expertiză, secund-pârâtul a edificat pe suprafața de teren de 50 mp. o construcție gard, în lungime de 33,22 ml. si garaj în suprafață de 3,39 mp. (evidențiate în anexa 2 la raport), pentru aceste construcții neexistând autorizații emise conform Legii nr.50/1991.
Potrivit art.494 vechiul Cod civil: „Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.”
Față de situația de fapt reținută raportată la dispozițiile legale enunțate, instanța a obligat pe pârâtul O. Nicușor să ridice construcțiile gard în lungime de 33,22 ml. si construcția garaj în suprafață de 3,39 mp. de pe terenul identificate si evidențiate în anexa 2 la raportul de expertiză P. G. și l-a obligat să plătească reclamanților suma de 100 lei pe zi daune cominatorii de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri si până la ridicarea efectivă a construcțiilor.
In temeiul art. 274 vechiul Cod proc. civ. a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 3.222 lei cheltuieli de judecată (reprezentând taxa timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. A. prin care a solicitat admiterea acestuia, desființarea in totalitate a sentinței civile atacate si respingerea acțiunii reclamanților ca nefondata.
În motivare a arătat următoarele:
In fapt, reclamanții Chitescu M., Chitescu A. si Chitescu Mihaita au solicitat instanței obligarea sa, cat si a paratului Chitescu N., sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 1800 mp teren arabil situat la locul numit ,,Ses", in intravilanul satului Roșiori, . plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune, reprezentând c/valoarea producției agricole de care au fost prejudiciați, prin deținerea terenului in mod abuziv, pe ultimii trei ani.
In cauza, pentru identificarea terenului s-a dispus efectuarea uni raport de expertiza, care a fost întocmit de către expert P. G., prin care s-a concluzionat ca pârâta ocupă din terenul reclamanților suprafața de 1750 mp la locul numit Ses (anexa 1 la raport) iar secund paratul ocupa suprafața de 50 mp.
Acest raport de expertiza nu ea fost întocmit corect, neavându-se in vedere documentația existentă la dosarul cauzei, respectiv sentința civila nr. 504/2007 a Judecătoriei Fălticeni, din care a rezultat ca justifică un drept de proprietate asupra a 47 ari situați la locul numit Grădina Ș..
A arătat ca, s-a retinut in sentința recurata ca, la termenul de judecata din data de 10.01.2014 a fost întrebata daca contestă raportul de expertiza întocmit in cauza si daca înțelege sa solicite proba testimonial. F. de aceasta, a învederat faptul ca este in vârsta, nu are avut posibilități materiale să-și angajeze un apărător, iar in momentul in care a fost întrebată de către instanța nu a cunoscut ce o întreabă.
Astfel, expertul desemnat in prezenta cauza, trebuia sa aibă in vedere ca potrivit sentinței mai sus indicate, suprafața de teren pentru care justifică un drept de proprietate este de 47 de ari, iar ceea ce le lipsește reclamanților din terenul lor nu dețin ei, întrucât ea deține doar suprafața de teren ce i-a fost atribuita in urma efectuării partajului, iar . aceștia are un alt amplasament, fiind in vecinătatea casei acestora.
F. de aceste considerente, a solicitat a se avea in vedere faptul ca instanța de fond nu a dat dovada de rol activ, si nu a cercetat suficient fondul cauzei, întrucât se impunea identificarea corecta atât a terenului deținut de către reclamanți, cat si a terenului deținut de către ea.
In drept, a invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 pct. 9 vechiul cod de procedura civila.
Reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
În motivare au arătat următoarele:
Prin cererea de recurs, pârâta C. A. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, criticând modul de întocmire a expertizei P. G..
Pârâta și-a invocat propria culpă în recursul formulat (este în vârstă, bolnavă, fără venituri și nu a putut să-și angajeze un avocat), încât au apreciat că exercitarea căii de atac a constituit doar o modalitate de a tergiversa momentul punerii în executare a celor dispuse în mod corect de instanța de fond.
S-a pretins, astfel, că instanța nu ar fi dat dovadă de rol activ și că nu a cercetat suficient fondul cauzei, impunându-se efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, măsură care nu ar fi fost ordonată de prima instanță.
În primul rând, au solicitat a se reține că la termenul din data de 10.01.2014 instanța de fond a luat act că pârâta nu a contestat raportul de expertiză, prin urmare aceasta și-a însușit concluziile raportului întocmit de expert P. G..
În al doilea rând, în materia mijloacelor de probă, rolul activ al instanței este reglementat de disp. art. 129 al. 5 C.pr.civ. Astfel, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Instanța are facultatea, iar nu obligația de a ordona administrarea unor probe, „omisiunea" administrării unei probe nesolicitate neputând fi invocată în căile de atac de partea care ar fi avut interes în administrarea acelei probe.
Rolul activ al instanței nu înseamnă că aceasta trebuie să se substituie voinței părților, care nu-și pot scuza pasivitatea acuzând judecătorul care, în virtutea rolului activ, a întrebat pârâta dacă are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză întocmit de expert P. G., răspunsul fiind negativ.
Mai mult, pârâta a invocat neștiința sa datorată lipsei pregătirii juridice și faptul că nu a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat. Or, aceeași apărare a fost invocată și în primul ciclu procesual, prin recursul declarat, ulterior casării cu trimitere spre rejudecare pârâta având suficient timp la dispoziție pentru angajarea unui apărător care să-i apere interesele.
Pe fondul cauzei, au arătat că sunt proprietarii terenului revendicat, de 1.800 mp „Ș.", dobândit de autorul lor C. G. în baza contractului de donație aut. sub nr. 241/31.01.1997. Justifică calitatea de moștenitori după donatar potrivit CM 12/16.01.2008. Sunt intabulați cu dreptul de proprietate asupra amplasamentului în litigiu potrivit încheierii CF 877/10.08.2009.
Pârâta, care nu a depus nici un înscris cu care să justifice posesia asupra terenului revendicat, s-a prevalat de S.C. nr. 504/01.03.2007 a Judecătoriei Fălticeni, dată în materie de partaj succesoral (într-un dosar în care autorul lor a avut calitatea de parte), numai că prin această sentință s-a reținut că suprafața de 1.800 mp înscrisă în contractul de donație 241/31.01.1997 nu a intrat în masa de partajat, terenul fiind evidențiat distinct în TP 307/22.12.1993 emis după donatorul A. G..
Separat de aceasta, au arătat că la locul „Ș." dețin o suprafață de 4.700 mp primită de la autorul lor la partaj și alături o altă suprafață, de 6.400 mp, dobândită în baza cvc 910/02.04.2003, aceste terenuri având individualitate distinctă în raport cu suprafața revendicată, identificată de expertul topo funcție de vecinătățile înscrise în contractul de donație și documentația care a stat la baza întabulării dreptului lor de proprietate, dobândit cu titlu de moștenire legală.
Din terenul pentru care au făcut dovada dreptului de proprietate (de 1.800 mp), 1.750 mp sunt ocupați abuziv de pârâtă, care corect a fost obligată la predarea terenului și la plata daunelor derivate din lipsa lor de folosința terenului revendicat pentru ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii, stabilite la un cuantum de 2.000 lei, necontestat de pârâtă.
În drept, au invocat disp. art. 115, art. 118, art. 308 al. 2 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.
Pârâtul O. Nicușor, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea formulată, reclamanții-intimați au revendicat de la pârâta-recurentă o suprafață de 0,18 ha la locul „Ș.” pe raza satului Roșiori, . (intravilan), daune pentru lipsa de folosință a acestui teren, ridicarea unor construcții amplasate pe respectivul teren.
Într-un prim-ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 413/19.02.2013 a Judecătoriei Fălticeni, acțiunea a fost admisă, însă în recurs, prin decizia civilă nr. 1873/10.09.2013 a Tribunalului Suceava s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe motiv că nu ar fi fost analizate apărările pârâtei-recurente inserate într-un memoriu depus la dosar, „în care aceasta ar fi prezentat situația juridică a terenului în litigiu, susținând că expertul nu a procedat la măsurarea suprafeței de 47 ari deținută de către reclamanți lângă cei 18 ari din spetele casei, situație în care se impunea completarea raportului de expertiză printr-un supliment”.
În rejudecare, la termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2014 (f. 17) pârâta-recurentă a arătat că nu are bani pentru efectuarea unei alte expertize, că nu contestă expertiza efectuată în primul ciclu procesual și că nu solicită administrarea probei testimoniale, instanța de fond luând act de susținerile părții prin încheierea de ședință.
Față de poziția procesuală exprimată clar, neîndoielnic și fără echivoc în fața instanței de fond, pârâta-recurentă nu mai poate reveni asupra propriilor susțineri și să conteste din nou raportul de expertiză inițial, neexistând nicio justificare plauzibilă pentru schimbarea poziției sale procesuale.
Nici de lipsa de rol activ a instanței pârâta-recurentă nu se poate plânge, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la 14 august 2012, când erau deja în vigoare prev. art. 129 al. 51 din vechiul Cod de procedură civilă (introdus prin Legea nr. 202/2010), care stipulează că „(…) părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”.
Cât privește referirile pârâtei-recurente la sentința civilă nr. 504/1.03.2007 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosarul nr._ (f. 26-29), irevocabilă prin nerecurare, tribunalul apreciază că sunt nerelevante în cauză.
Astfel, prin respectiva sentință s-a dispus partajarea averii după autorul părților, def. C. V., atât reclamanții – intimați, cât și pârâta-recurentă primind câte 47 ari la locul numit „G. – șes”.
Pârâta recurentă a susținut în prezentul recurs că justifică dreptul de proprietate pentru 47 ari în baza sentinței de partaj și că nu ar deține decât acest teren, or, din raportul de expertiză inițial, întocmit de către expert P. G., ale cărui concluzii au fost acceptate de parte în fața instanței de fond (f. 69-71 dosar primul ciclu procesual, f. 17 dosar al doilea ciclu procesual) a reieșit că pârâta-recurentă deține chiar terenul în litigiu, de 0,18 ha, donat autorului reclamanților, C. Gh., de către numitul A. G., prin contractul de donație autentificat sub nr. 241/31.01.1997 la BNP M. A., teren care nu are nicio legătură cu cel primit de către pârâta-recurentă prin partaj, aspect stabilit cu putere de lucru judecat prin hotărârea de partaj, în considerentele căreia se menționează expres că „în masa partajabilă nu a fost inclusă și suprafața de 18 ari, ce face obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 241/31.01.1997, terenul fiind evidențiat în titlul de proprietate nr. 307/22.12.1993, emis după donatorul A. G.”.
Așadar, pârâta-recurentă nu poate invoca pentru posesia exercitată asupra celor 18 ari teren de la locul „Ș.” sentința civilă nr. 504/2007 (de partaj) câtă vreme acest teren de 18 ari a fost identificat de către expert ca făcând parte din proprietatea reclamanților - intimați conform contractului de donație, concluzii pe care aceasta a arătat expres că nu le contestă, fiind diferit de cei 47 ari primiți de către pârâta-recurentă la partaj, aspect constatat de către instanța de partaj chiar în contradictoriu cu pârâta-recurentă.
Pentru toate considerentele învederate, în limitele criticilor invocate, găsite nefondate, tribunalul, în baza art. 312 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă va respinge ca atare recursul.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 din același act normativ, recurenta va fi obligată la plata către intimata C. M. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 1217/20.06.2014 (f. 17).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta C. A., domiciliată în loc. Roșiori, ., împotriva sentinței civile nr. 459 din data de 4 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind reclamanții C. M., C. A., C. M., domiciliați în loc. Roșiori, . și pârâtul O. Nicușor, domiciliat în loc. Roșiori, ..
Obligă recurenta la plata către intimata C. M. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. M. V. O. D. L. A.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond D. E. G.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./07.07.2014
| ← Servitute. Decizia nr. 1524/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 511/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
