Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 846/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 846/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 3034/285/2012
Ds. nr._ constatare nulitate act juridic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 846
Ședința publică din data de 08 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. E. L.
Judecător:S. A.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 350/28.01.2014 pronunțată de Judecatoria Radauti în dosarul nr._, intimați fiind pârâții B. D. și B. N..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 1 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului de a depune la dosar certificatul de deces al numitului C. I. și certificatul de moștenitor după acesta, a amânat pronunțarea pentru, azi, 08 aprilie 2014.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurentului alături de certificatul de deces al numitului C. I. și certificatul de moștenitor după acesta și concluzii scrise din partea intimaților.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 18 mai 2012, reclamantul C. G. i-a chemat în judecată pe pârâții Bodnarescu D. și Bodnarescu N., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 04.06.2005 între defunctul C. I. și pârâți, pentru suprafața de 700 mp. teren intravilan, situat în orașul Solca, jud. Suceava.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este moștenitor, în calitate de frate, după defunctul C. I., conform certificatului de moștenitor nr.291 din data de 06.07.2007 și a formulat o acțiune pentru constatarea dreptului său de proprietate pentru o suprafață de 2826 mp., care include și suprafața de 700 mp. înscrisă în antecontractul de vânzare-cumpărare în cauză. Reclamantul a precizat că la data încheierii antecontractului fratele său nu avea discernământ, așa cum rezultă din actele medicale, acesta fiind lovit de nulitate absolută.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au precizat că în dosarul nr._ privind constatarea dreptului de proprietate au formulat cerere de intervenție și au solicitat validarea antecontractului. Cu privire la motivul de nulitate invocat de reclamant au precizat că acesta constituie un motiv de nulitate relativă și nu de nulitate absolută. Astfel, acțiunea în anulabilitatea actului este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data încheierii antecontractului, iar în cauza de față s-a împlinit termenul de prescripție.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât înscrisul sub semnătură privată a fost încheiat în fața martorilor, care confirmă că defunctul nu prezenta nici un semn că nu ar avea discernământ și că nu ar fi fost conștient de situația în care se afla și înscrisurile pe care le-a semnat.
Prin sentința civilă nr. 350/28.01.2014, prima instanță a respins acțiunea civilă, având ca obiect constatare nulitate absolută antecontract de vânzare - cumpărare, formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâții B. D. și B. N..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, defunctul C. I. a vândut către pârâții Bodnarescu D. și Bodnarescu N. suprafața de 7 ari teren situată în zona D. cu suma de 10.000.000 lei, înscrisă în Registrul agricol pe numele defunctului. Terenul face parte din suprafața de 20 ari rămași după moartea autorului reclamantului, fiind împărțită între cei doi frați, actul sub semnătură privată fiind întocmit în prezența martorilor N. M. și Timinger G., în clădirea Primăriei orașului Solca.
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, în absența unui examen psihiatric efectuat în jurul datei de 04.06.2005 nu s-au putut face aprecieri certe cu privire la competența psihică a defunctului de a semna acte civile la acea dată.
Instanța a constatat că actele medicale, inclusiv examinările psihiatrice și internările în unitățile spitalicești sunt ulterioare întocmirii actului sub semnătură privată, respectiv din anul 2007 și nu sunt relevante prin raportare la perioada în care s-a întocmit actul a cărui anulare s-a solicitat.
Fiind în discuție un contract, valabilitatea acestuia presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 948 c.civ., respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, obiectul determinat și cauza licită. Consimțământul este valabil exprimat dacă respectă la rândul său cerințele de a proveni de la o persoană cu discernământ, de a fi exteriorizat, de a fi dat cu intenția de a produce efecte juridice și de a nu fi afectat de un viciu de consimțământ.
Lipsa discernământului, la încheierea contractului constituie un caz de nulitate relativă – iar nu de nulitate absolută – deoarece în exprimarea voinței nu se relevă inexistența consimțământului, ci un viciu al acesteia.
Având în vedere că actul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat în formă autentică, instanța a analizat situația de fapt și prin prisma reprezentării naturii juridice a actului încheiat de părți.
Eroarea, presupunând falsa reprezentare a realității în momentul încheierii contractului, are în conținutul său un element de natura psihologică. Fiind vorba de un fapt juridic stricto sensu, eroarea poate fi probată prin orice mijloc de probă.
Dacă eroarea că viciu de consimțământ este reglementată în art. 953 C. civ., eroarea-obstacol nu este reglementată nici în Codul civil și nici în legi speciale.
Doctrina și jurisprudența acceptă existența ei, limitând-o la două situații: când eroarea poartă asupra naturii contractului, respectiv când eroarea privește identitatea obiectului.
Eroarea obstacol, numită și eroare distructivă de voință, este cea mai gravă formă a erorii, împiedicând însăși formarea actului juridic. În acest caz falsa reprezentare cade asupra naturii actului juridic ce se încheie (error in negotium), în sensul că o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă crede că încheie un alt act juridic. Eroarea asupra naturii juridice a actului este produsul neconcordanței involuntare dintre voința reală internă comună a părților contractante și voința exprimată prin contract. Pentru că nu s-a format acordul de voință al părților, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a actului juridic, aceasta fiind soluția acceptată, în general, în practică și doctrină.
Nu se poate reține motivarea reclamantului privind starea de sănătate a defunctului C. I., fiind evident faptul că acesta, în pofida afecțiunilor medicale, nu a fost în îngrijirea altor persoane sau instituții ale statului și se gospodărea singur. Martorii propuși de reclamant nu pot aprecia în mod obiectiv și din punct de vedere medical situația defunctului, dar au confirmat că se întâlneau cu acesta prin oraș, fără a fi însoțit.
Instanța a reținut că în cuprinsul actului sub semnătură privată, defunctul C. I. a descris în mod corect suprafața de teren vândută pârâților, cu identificarea acesteia prin vecinătăți și a prezentat istoricul acesteia, fiind evident faptul că acesta a avut o reprezentare corectă asupra actului ce l-a încheiat cu Bodnarescu D. și Bodnarescu N..
În dosarul civil nr._ al Judecătoriei Rădăuți, prin sentința civilă nr.3007 din data de 12.11.2013 s-a respins acțiunea în constatare a reclamantului C. G. și s-a admis cererea de intervenție formulată de Bodnarescu D. și Bodnarescu N., instanța reținând că aceștia au făcut dovada unor antecontracte de vânzare – cumpărare valabil încheiate, promitentul vânzător C. I. era proprietar al terenurilor înstrăinate, conform certificatului de moștenitor 14/13.01.2000, iar intervenienții au plătit prețul, fapt ce rezultă din cuprinsul antecontractelor.
În consecință, instanța a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Împotriva sentinței civile susarătate, în termen legal, reclamantul C. G. a declarat recurs aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor depuse la filele 4-5 dosar a susținut că a formulat cerere pentru anularea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 04.06.2005( sau 04.06.2006 așa cum afirmă pârâții) încheiat intre fratele său (in prezent decedat), C. I., in calitate de promitent vânzător si Bodnarescu D. împreuna cu Bodnarescu N. în calitate de promitenți cumpărători, pentru suprafața de 700 m.p. teren situat în intravilanul orașului Solca, județul Suceava motivat de faptul ca la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, fratele său nu avea discernământ, asa cum rezulta din actele medicale pe care le-a depus la acțiune.
A precizat că în cauză a fost admisa proba cu expertiza medico-legala si proba cu martori, din care rezulta fără nici o îndoiala ca fratele său nu avea discernământ si nu avea capacitatea de a încheia acte care sa producă efecte juridice.
A arătat că instanța a respins acțiunea cu motivarea ca nu se poate retine starea de sănătate a defunctului C. I. și că acesta a avut o reprezentare corecta a actului ce l-a încheiat cu parații.
Chiar dacă din concluziile expertizei medico-legale nu se arata in mod cert ca defunctul C. nu avea discernământ la data încheierii si semnării antecontractului, precizează recurentul, se face istoricul afecțiunilor mintale grave de care acesta suferea, așa cum rezulta din toate actele medicale depuse la acțiune. Conținutul expertizei medico-legale, coroborate cu declarațiile celor doi martori duc la concluzia ca promitentul comparator nu avea discernământ si nu avea capacitatea de a încheia acte la data semnării antecontractului (anul 2005 sau anul 2006).
A mai precizat că raportul de expertiza nu este avizat de către instituțiile competente si in concluziile acestuia nu se răspunde clar la obiectivele pentru expertiza.
Intimații B. D. și B. N., deși au fost legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare, dar, prin concluzile scrise au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Conform contractului de vânzare din 04.06.2005, defunctul C. I.(fratele reclamantului), a transmis pârâților dreptul de proprietate asupra terenului de 10 ari situat pew raza orașului Solca la locul „D.”(vis a vis de cimitirul evreiesc).
Reclamantul invocă nulitatea contractului pentru lipsa discernământului vânzătorului, astfel încât sarcina probei îi revenea acestuia, în virtutea art. 1169 cod civil din 1864 care stabilește ca cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o probeze.
Articolul 948 din același cod stabilește condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții.
În ceea ce privește consimțământul, acesta trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exteriorizat, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Instanța de recurs reține că persoanele fizice cu capacitate plină de exercițiu sunt prezumate că au discernământul necesar pentru a încheia acte juridice, prezumție ce nu a fost răsturnată în prezenta cauză. Din perspectiva acestui motiv de nulitate trebuie observat că, potrivit art. 949 Cod Civil poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de către lege, iar art. 950 din același act normativ prevede că necapabili de a contracta sunt: minorii, interzișii, și în genere toți cei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte. Din interpretarea celor două texte de lege, se impune concluzia logică potrivit cu care capacitatea de a încheia acte juridice civile este o condiție de fond, esențială și generală a actului juridic civil.
Prin capacitatea de a încheia actul juridic civil se înțelege acea parte a capacității de folosință a persoanei fizice și a persoanei juridice ce constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi și obligații civile prin încheierea actelor juridice civile. În această materie, regula sau principiul este capacitatea de a încheia acte juridice civile, incapacitatea constituind excepția.
În legătură cu regula capacității de a încheia acte juridice civile se impun două precizări: în primul rând, sub aspectul corelației dintre capacitate și discernământ, este de reținut că, în timp ce capacitatea constituie o stare de drept (de iure), discernământul este o stare de fapt (de facto); capacitatea izvorăște numai din lege, pe când discernământul este de natură psihologică.
În consecință, discernământul poate exista, izolat, chiar la o persoană incapabilă, după cum o persoană capabilă se poate găsi într-o situație în care, vremelnic să nu aibă discernământ.
În speță, chiar dacă în legătură cu numitul C. I. nu s-a emis o hotărâre judecătorească de punere sub interdicție, lipsa discernământului putea fi probată prin orice mijloc de probă, inclusiv printr-o expertiză medico-legală psihiatrică, însă acest aspect nu a fost dovedit.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat pe baza actelor medicale prezentate de Institutul de Medicină Legală Iași, rezultă că din actele medicale anexate nu se poate preciza dacă defunctul C. I. avea sau nu discernământul faptelor sale și al consecințelor acestora păstrat la data de 04.06.2005.
Totodată analizând declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză și înscrisurile aflate la dosar se constată că nu au rezultat susținerile reclamantului, respectiv că defunctul vânzător ar fi lipsit de discernământ la data încheierii actului juridic contestat.
Nici din înscrisurile anexate pricinii nu a rezultat că în anul 2005, când defunctul a înstrăinat terenul ar fi lipsit total de discernământ, toate actele depuse de reclamantul recurent fiind cu mult ulterioare încheierii convenției, respectiv acestea datând din 2007.
Pe de altă parte, chiar reclamantul în formularea acțiunii invocă lipsa discernământului ca viciu de consimțământ, ceea ce atrage nulitatea relativă a actului încheiat, ca urmare a alterării voinței juridice a părții la încheierea acestuia.
Or, vicierea consimțământului nu are ca efect nulitatea absolută a actului, ci anularea acestuia, nulitatea fiind relativă și nu absolută, așa cum a reținut și instanța de prim grad.
Este a se retine in acest sens, că prezența sau absența discernământului este o stare de fapt, iar persoana fizică cu capacitate deplină de exercițiu este prezumată că are discernământ. Numai persoana fizică lipsită de capacitate de exercițiu (minorul sub 14 ani și cel pus sub interdicție judecătorească) este prezumat a nu avea discernământ fie datorită vârstei fragede, fie datorită stării de sănătate mintală.
Reclamantul nu poate invoca lipsa discernământului datorită stării de boală având în vedere înscrisurile din dosar. Lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil relevă nu inexistența consimțământului, ci un simplu viciu al acestuia deoarece în această situație consimțământul există, de aceea nu este atrasă decât nulitatea relativă a actului, sancțiunea intervenind pentru protejarea interesului persoanei și nu al unuia general. Numai lipsa cu desăvârșire a consimțământului este sancționată cu nulitatea absolută, ceea ce nu se poate susține în cauza de față.
Astfel cum a concluzionat și instanța de fond, coroborând probele administrate rezultă că defunctul C. I. avea discernământ la momentul încheieri contractului, astfel încât a avut reprezentarea actului juridic pe care l-a semnat și a efectelor pe care acestea urmau să le producă.
Prin urmare, față de toate acestea, motivele de recurs arătate de recurent se vor înlătura.
A mai susținut reclamantul și faptul că raportul de expertiză nu a fost avizat de către instituțiile competente și că, în concluziile acestora nu s-a răspuns clar obiectivelor expertizei.
Și această critică este nejustificat formulată, drept pentru care urmează a se respinge.
Astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 114-116 dosar fond, expertiza medico-legală psihiatrică poartă ștampila IML Iași și semnătura și parafa medicilor care au efectuat lucrarea, așa încât, este avizată corespunzător normelor legale în materie.
Pe de altă parte, potrivit art. 108 aliniat 1, 2 și 3 Cod procedură civilă „Nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii. Celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să o invoce.Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond”
Cum neregularitățile semnalate nu au fost invocate de recurent la prima zi de înfățișare ce a urmat depunerii raportului de expertiză și înainte de a pune concluzii în fond, e evident că, în contextul dispozițiilor suscitate, o astfel de neregularitate s-a acoperit, caz în care nu mai poate fi primită în recurs.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din actele și piesele dosarului, reclamantul nu a formulat nici un fel de obiecțiuni la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică; prin urmare, motivațile sale privitoare la faptul că lucrarea de specialitate efectuată nu ar fi răspuns clar obiectivelor instanței, se vor înlătura în recurs.
În contextul tuturor celor arătate mai sus, găsind că motivațiile recurentului sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul C. G. domiciliat în mun. Câmpulung Moldovenesc, .. 4, .. Suceava împotriva sentinței civile nr. 350/28.01.2014 pronunțată de Judecatoria Radauti în dosarul nr._, intimați fiind pârâții B. D. și B. N. domiciliați în orașul Solca, .. 9, Jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în sedința publica din data de 08.04.2014.
Președinte: Judecător Judecător: Grefier
V. E. L. S. A. C. L. N. A.
Red. CL/Tehn. NA
Jud. fond C. G.-O.
2 ex/08.05.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 957/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 932/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
