Revendicare imobiliară. Decizia nr. 79/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 11852/86/2013
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 79/2014
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de către contestatorii I. G. și I. E. ambii domiciliați în Vicovu de Sus, ., jud Suceava împotriva deciziei civile nr.1629/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații R. I.-A G. ȘI M. și R. C. -A Ș. ȘI P. ambii domiciliați în Vicovu de Sus, jud Suceava și S. C. domiciliat în ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. subst. I. Doinița în substituirea av. titular I. A. pentru contestatori și intimatul R. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța comunică un exemplar al întâmpinării formulate de către intimații R. I. și C., contestatorilor, prin reprezentant.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.subst I. Doinița arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 504 alin.2 pct.2 și 3 din Noul Cod de procedură civilă, respectiv art.318 din Vechiul Cod de procedură civilă, fiind vorba de o eroare materială cu privire la părți. În decizia Tribunalului Suceava s-a reținut că au calitatea de intimați pârâți numiții R. I. și R. C. însă aceastea nu au fost părți în dosar.. Aceasta este o eroare substanțială, instanța de recurs aflându-se în eroare pentru că R. I. și C. nu sunt moștenitorii lui U. N.. Al doilea motiv de contestație în anulare privește faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare referitor la faptul că terenul în litigiu face parte din trupul evidențiat în titlul de proprietate nr.1195/2006. Expertiza tehnică a confirmat că acest teren face parte din cei 9100 mp, terenul dobândit de pârât neputând fi localizat de expert. Aceasta solicită admiterea contestației în anulare cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 10.12.2013 sub nr._, contestatorii I. G. și I. E. au solicitat în contradictoriu cu intimații R. I.-A G. ȘI M., R. C. -A Ș. ȘI P. și S. C. anularea deciziei civile nr.1629/18.06.2013 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr._ .
În motivare au arătat că soluția instanței de recurs atacată prin prezenta contestație în anulare este rezultatul unei erori materiale cu privire la părțile din proces.
Astfel, în cauza civilă care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Rădăuți, soluționat prin sentința civilă nr.769/2011, au participat ei în calitate de reclamanți și pârâtul S. C.. În recursul declarat de către ei împotriva hotărârii instanței de fond au participat de asemenea ei în calitate de recurenți-reclamanți și S. C. în calitate de intimat-pârât.
Cu toate acestea, din eroare, soluționând recursul prin decizia civilă nr. 1629/2013, Tribunalului Suceava a reținut că în cauză ar avea calitatea de intimați pârâți și numiții R. I. și R. C., iar dispozitivul hotărârii se referă și la R. I., care în realitate nu a fost parte în proces.
Eroarea este esențială întrucât soții R. I. și M. sunt tocmai persoanele cu care s-au judecat în dosarul nr.437/1993 al Judecătoriei Rădăuți pentru partaj succesoral, proces soluționat prin sentința civilă nr.752/2005. Ori instanța de recurs ( în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava) reținând în motivarea deciziei contestate că titlul de proprietate nr. 1195/2006 a fost eliberat moștenitorilor defunctului U. N., iar starea de indiviziune a fost sistată irevocabil în dosarul de partaj sus menționat, s-a aflat în eroare, întrucât soții Reul I. și R. C. nu sunt în realitate moștenitorii defunctului U. N., neavând vocație succesorală cu privire la acesta, ci sunt moștenitorii soției predecedate a acestuia, respectiv ai lui U. A.. Contestatori au mai arătat că au revendicat terenul din litigiu invocând tocmai titlul nr. 1195/2006 în care figurează numai autorul lor U. N., întrucât au dreptul, în calitate de unici moștenitori ai defunctului U. N., la tot terenul evidențiat pe acest titlu de proprietate, cu excepția celor două parcele atribuite soților R. I. și M. prin hotărârea de partaj judiciar, altele decât terenul din litigiu.
Instanța de recurs, respingând recursul declarat de ei împotriva sentinței civile nr.769/2011 a Judecătoriei Rădăuți, a omis să cerceteze motivul de casare referitor la faptul că terenul din litigiu în suprafață de 1109 m.p. face parte din trupul de 9100 m.p. evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1195/2006, situat în extravilanul orașului Vicovu de Sus, la locul numit " La Dămoaia” titlu emis după autorul U. N., ai cărui moștenitori sunt numai ei, ca legatari instituiți prin testamentul autentificat cu nr.967/970.
Pe respectivul titlu de proprietate figurează și R. I., care însă are vocație succesorală numai după numita U. A., soția predecedată a lui U. N., iar în condițiile în care la partaj acesta împreună cu soția au primit alte două parcele de teren, la care aveau dreptul ca moștenitori ai lui U. A., diferite de terenul din litigiu, este evident că restul terenului de pe titlu se cuvine doar moștenitorilor lui Urachi N., autorul de pe titlu de proprietate, titlu invocat ca temei al dreptului pretins în instanță. I. G. justifică deci dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu cu titlul de proprietate nr.l195/2006, pe care figurează în calitate de moștenitor al defunctului U. N., iar prin expertiza tehnică s-a confirmat că acest teren face parte din trupul de 9100 m.p înscris pe titlul eliberat după autorul său, astfel încât titlul său este preferabil celui invocat de pârât, constând într-un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat cu persoane străine cauzei, cu privire la o suprafață care nu a putut fi localizată de expert în teren.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Intimatul S. C. a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
În apărare, a arătat că prin sentința civilă nr. 769/2011 a Judecătoriei Rădăuți li s-a respins acțiunea în revendicare imobiliară formulată de contestatorii I. G. și I. E.. Instanța a apreciat în mod corect faptul că cei doi nu fac dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului în cauză. Cei doi nu știu nici ei ce suprafață revendică de fapt: 1109 mp, 13 ari, 12 ari.etc. făcând numai presupuneri.
El, în anul 2001 a dobândit, prin cumpărare o suprafață de 2600 mp teren de la numiții R. C. și R. M., proprietari conform titlului de proprietate nr. 794/30.01.1996, în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat în fața unui notar public. Prețul plătit pentru acest teren a fost de 1.500.000 lei (un milion cinci sute mii lei). Terenul se află la locul numit „B.-Centru" și este înscris pe titlul de proprietate al celor de la care a cumpărat acest teren.
Încă din anul 2001 a avut probleme cu contestatorii care i-au tulburat posesia de nenumărate ori, dându-l chiar în judecată pentru daune în anul 2001. Însă prin sentința civilă nr. 3287/05.11.2001 a Judecătoriei Rădăuți li s-a respins acțiunea formulată ca nefondată, această sentință rămânând definitivă prin decizia nr. 551/2002 a Tribunalului Suceava deoarece terenul pe care îl revendică reclamanții este proprietatea sa. Contestatorii au teren învecinat cu terenul său si îi tulbură mereu posesia și nu numai lui ci și altor vecini, respectiv B. P. și C. C..
A menționat că el a deținut de la data cumpărării încontinuu acest teren, iar la data cumpărării nu era niciun fel de conflict cu contestatorii, aceștia creând conflictul ulterior însă fără niciun drept.
Mai mult, titlul de proprietate de care se prevalează contestatorii, respectiv nr. 1195/1996 este eliberat pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe teritoriul satului Bivolărie-localitate componentă a orașului Vicovu de Sus or între Bivolărie și Vicovu de Sus-Centru este o distanță de aproximativ 4 km. Practic, ei nu fac dovada cu acest titlu că au teren la locul numit „B.-Centru" acesta fiind emis pentru satul Bivolărie.
A menționat că nu a fost solicitat să participe la acțiunea de expertiză efectuată în cauză de către expertul C. V. M..
A depus la dosar înscrisuri ( f.14-18).
Intimații R. au formulat întâmpinare, în care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
În apărare, a arătat că susținerile contestatorilor sunt nereale, în primul rând pentru că aceștia nu puteau moșteni nimic din ceea ce a aparținut soției predecedate a lui U. N., întrucât acesta, la decesul soției sale A., a renunțat la moștenirea bunurilor ei, considerând că tot ce a aparținut lui U. A. revin de drept lor ca moștenitori ai ei, conform certificatului de moștenitor nr. 623 din data de 1 octombrie 1969, prin care U. N. a recunoscut în întregime testamentul nr. 765/69 din 29 aprilie 1969. Prin acest testament, ei sunt instituiți legatari universali ai tuturor bunurilor ce se stabilesc a fi fost proprietatea lui U. A..
În aceste condiții, contestatorii, I. G. și I. E., nu puteau moșteni nimic din ceea ce a aparținut lui U. A., nici acest teren, nici altele.
Certificatul de moștenitor nr. 624/1991 este un fals grosolan pentru că după un decedat nu se pot face două succesiuni, deci nici după U. A. nu se putea face a doua oară succesiunea.
Pentru aceste motive, U. N. nu avea vocație succesorală după U. A., iar U. N., decedat în 1974, nu a putut transfera moștenitorilor săi drepturi pe care nu le avea, drept pentru care, solicită respingerea contestației în anulare formulate de contestatorii I. G. si I. E..
Au depus la dosar înscrisuri ( f.28,29).
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 16.02.2009 sub nr._, așa cum a fost precizată, reclamanții I. G. și I. E., în contradictoriu cu pârâtul S. C., au solicitat obligarea pârâtului să le predea în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de aproximativ 1109 mp teren arabil, situată în extravilanul orașului Vicovu de Sus – Bivolărie, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.769 din 21 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții I. G. și I. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Deci, părți în litigiul de fond au fost doar reclamanții I. G. și I. E., respectiv pârâtul S. C..
Numiții R. nu au fost părți în acel dosar, doar dintr-o greșeală materială, procedurală, au figurat ca părți.
În dosarul de fond s-a formulat recurs atât de reclamanții I. G. și E., împotriva sentinței civile nr.769/2011, a Judecătoriei Rădăuți, cât și apel de către pârâții R. I. a G. și M. și R. C. a Ș. și P. împotriva încheierii ședinței camerei de consiliu din 20.05.2011 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ /a1), toți în contradictoriu cu pârâtul intimat S. C.. Această ultimă încheiere privește lămurirea dispozitivului și îndreptarea omisiunii din altă sentință, nr.752/1995, a Judecătoriei Rădăuți.
La termenul de judecată din 13.03.2012, s-a procedat la disjungerea căii de atac formulată de numiții R.. Apelul acestora nu a format deci, obiectul prezentului dosar, deci numiții R. I. și C. nu sunt părți în prezentul dosar.
În consecință, fiind în prezența unei greșeli materiale, conform art.318 vechiul Cod de procedură civilă, se impune, conform art.320 Vechiul Cod de procedură civilă, admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile și, în rejudecare va înlătura ca părți pe numiții R. I. și R. C.. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei civile.
De altfel, numiții R. I. și C. nu au criticat această neregularitate procedurală, formulând doar apărări de fond. Acestea, inclusiv cele formulate de contestatori, exced obiectului prezentului dosar.
Nu poate fi reținut al doilea motiv de contestație în anulare, omisiunea de a cerceta motivul de casare referitor la faptul că terenul din litigiu în suprafață de 1109 m.p. face parte din trupul de 9100 m.p. evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1195/2006, situat în extravilanul orașului Vicovu de Sus, la locul numit " La Dămoaia” titlu emis după autorul U. N., ai cărui moștenitori sunt numai ei, ca legatari instituiți prin testamentul autentificat cu nr.967/970.
Prin decizia de recurs s-a reținut că susținerile din recurs, că, în această situație, respectiv a neclarificării sentinței civile nr.752/2005 a Judecătoriei Rădăuți își justifică dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.1195/2006 nu pot fi primite întrucât, aceștia și-au întemeiat cererea și pretențiile pe sentința civilă nr.752/2005 a Judecătoriei Rădăuți, iar titlul de proprietate sus-amintit as fost eliberat în indiviziune moștenitorilor defunctului U. N., indiviziune ce a fost sistată irevocabil în dosarul de partaj sus-menționat.
Prin urmare, câtă vreme reclamanții nu au dovedit existența dreptului lor de proprietate pentru terenul revendicat, iar pârâții posedă terenul, e fără tăgadă, că rămân un „beatus possidens” și câștigă procesul.
Deci, instanța de recurs a înlăturat titlu de proprietate nr.1195/2006, ca dovadă a dreptului de proprietate pentru reclamanți, făcând vorbire inclusiv de partaj.
Motivând astfel, s-a înlăturat implicit critica recurenților, reiterată în prezenta contestație în anulare, care se fundamentează pe dovedirea dreptului de proprietate pentru reclamant prin titlul de proprietate nr.1195/2006 și prin partaj.
Conform jurisprudenței CEDO( cauza Albina contra României), considerentele instanței nu trebuie să răspundă punctual tuturor criticilor, acestea putând fi grupate, putând fi înlăturate implicit, având caracter subsecvent, etc…
În consecință, al doilea motiv de contestație în anulare nu poate fi reținut.
Conform art.274 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă, va obliga intimații să le plătească contestatorilor suma de 155 lei cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din taxa de timbru și onorariu avocațial, proporțional cu măsura admiterii cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de către contestatorii I. G. și I. E. ambii domiciliați în Vicovu de Sus, ., jud Suceava împotriva deciziei civile nr.1629/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații R. I.-A G. ȘI M. și R. C. -A Ș. ȘI P. ambii domiciliați în Vicovu de Sus, jud Suceava și S. C. domiciliat în ., ..
Desființează decizia civilă nr.1629/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ și, în rejudecare:
Înlătură ca părți pe numiții R. I. și R. C..
Menține celelalte dispoziții ale deciziei civile.
Obligă intimații să le plătească contestatorilor 155 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red A.I.M
Tehnored.L.A.
2 ex./29.04.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1036/2014. Tribunalul SUCEAVA | Întoarcere executare. Decizia nr. 587/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
