Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 251/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 251/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 7342/86/2012
Dosar nr._ - despăgubiri Legea nr. 221/2009 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
SENTINȚA NR. 251
Ședința publică din data de 13 FEBRUARIE 2014
Instanța constituită din:
Președinte: M. C.
Grefier: P. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror A. L.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „despăgubiri Legea nr. 221/2009” privind pe reclamantul Ț. D. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Patraș F. din mun. Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în mun. Suceava, .. 1, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța invocă excepția perimării acțiunii de față și acordă cuvântul la dezbateri cu privire la această excepție.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, solicită admiterea excepției și constatarea perimării cererii de chemare în judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 08 iunie 2012, reclamantul Ț. D. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava la plata unor despăgubiri în sumă de 20.000 euro reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare cu caracter politic a tatălui său Ț. N. în perioada 09.02.1958 – 17.04.1964.
În motivare a susținut că tatăl său a fost condamnat prin sentința penală nr. 49/1958 a Tribunalului de Regiune Militară București în baza art. 6 alin. 1 combinat cu art. 1 lit. d din Decretul nr. 199/1950 la 15 ani muncă silnică și confiscarea averii, pentru favorizarea la acte de teroare.
În perioada 09.02.1958 – 17.04.1964 a executat o pedeapsă privativă de liberate, timp de 6 ani 2 luni și 8 zile, fiind eliberat în baza decretului de grațiere nr. 176/1964 a Consiliului de Stat al R.P.R., la data de 17.04.1964.
La termenul de judecată din data de 06 septembrie 2012, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei, pentru lipsa nejustificată a părților, nefiind solicitată judecarea cauzei și în lipsă.
Prin rezoluția din data de 13 ianuarie 2014, urmare a referatului întocmit de Serviciul Arhivă al secției civile a Tribunalului Suceava, judecata a fost redeschisă din oficiu în vederea discutării perimării.
În ședința publică din data de 13 februarie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția de perimare a acțiunii și a rămas în pronunțare cu privire la această excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, tribunalul constată următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii iar aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile și în judecarea căii de atac a recursului, date fiind dispozițiile art. 316 prin raportare la dispozițiile art. 298 și 294 al. 1 teza a II-a Cod procedură civilă și ale art. 162 Cod procedură civilă.
După cum rezultă din dispozițiile art. 248 al. 1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod procedură civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 06 septembrie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților, iar de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, iar în cauză nu s-a dovedit existența unui caz de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.
Prin urmare, în temeiul art. 252 Cod procedură civilă, tribunalul va admite excepția de perimare invocată din oficiu, excepție de procedură, absolută și peremptorie și va constata perimată cererea de chemare în jduecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Constantă perimarea acțiunii civile având ca obiect „despăgubiri Legea nr. 221/2009” privind pe reclamantul Ț. D. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Patraș F. din mun. Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în mun. Suceava, .. 1, jud. Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 13 februarie 2014.
Președinte, Grefier,
M. C. P. I.
Red. M.C.
Tehnored. I.P./2 ex./21.02.2014
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1701/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1534/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
