Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1609/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1609/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 5694/314/2012
DOSAR NR._ HOTĂRÂRE CARE SĂ ȚINĂ LOC DE ACT AUTENTIC
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1609
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18 NOIEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE D. D.
JUDECĂTOR C. M.
JUDECĂTOR M. T.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta C. E. împotriva sentinței civile nr. 2316/29.05.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), pârâte intimate fiind B. M. a lui V. și C. E..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 11.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitate recurentei, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi 18.11.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 19.07.2012 sub nr._, reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâta B. M., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru suprafața de 1000 m.p. teren grădină, intravilan, situată în ..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 23 iulie 1992, a încheiat cu defuncta B. M., mama pârâtei B. M., un act sub semnătură privată prin care a cumpărat de la aceasta suprafața de 1000 m.p. teren intravilan grădină, situat în ., pentru care a plătit suma de 40.000 lei. Odată cu finalizarea tranzacției au încheiat o chitanță de mână prin care s-a consemnat vânzarea – cumpărarea acestei suprafețe de teren și predarea sumei de 40.000 lei vânzătoarei.
A precizat reclamanta că la încheierea actelor de vânzare-cumpărare a asistat și pârâta B. M. împreună cu fosta vânzătoare.
De asemenea, reclamanta a arătat că, deși la momentul încheierii tranzacției vânzătoarea nu s-a putut deplasa la notar, fiind în vârstă și bolnavă, au convenit ca ulterior să se deplaseze la notariat pentru încheierea actelor de vânzare-cumpărare, însă între timp aceasta a decedat, iar unica sa moștenitoare, pârâta în cauză, deși a fost convocată la notar, a refuzat să se prezinte pentru perfectarea actelor.
În drept, au fost invocate disp. art. 1073, 1077, 966, 969, 1303 Codul civil și ale art. 948-968 Cod. civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 4-9 ds.fd.).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivare, pârâta a arătat că nu are cunoștință de încheierea unei convenții de vânzare-cumpărare între reclamantă și antecesoarea sa, nu poate confirma că semnătura de pe înscrisul sub semnătură privată ar aparține pretinsei vânzătoare, ea personal neasistând la încheierea actului așa cum pretinde reclamanta și nici nu a semnat acest înscris.
De asemenea, pârâta a arătat că înscrisul prezentat de reclamantă nu îndeplinește condițiile generale de validitate cerute de disp. art. 948 C.civ.. Astfel, a subliniat faptul că obiectul convenției nu este determinat în sensul disp. art. 948 pct. 3 C.civ., terenul în suprafață 10 ari grădină nefiind determinat nici măcar prin indicarea localității în care este situat, a parcelei și vecinătăților acestuia. În situația în care reclamanta s-ar referi la terenul pe care are amplasată gospodăria, pârâta a arătat că acesteia i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 m.p. și i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2153/01.10.2009, împrejurare față de care nu ar fi îndeplinită nici condiția ca vânzătorul să fi fost proprietarul terenului asupra căruia poartă convenția.
Deosebit de acestea, pârâta a mai arătat că, prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat de BNP Valeriana I. sub nr. 3839/14.11.2002, B. M. a vândut pârâtei toate terenurile situate în intravilanul comunei Botoșana pentru care i se reconstituise dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate nr. 1472/10.07.2002 iar în baza acestui contract pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, făcându-l opozabil terților, inclusiv reclamantei.
Astfel, a arătat pârâta că, în ipoteza în care s-ar stabili că defuncta B. M. ar fi convenit cu reclamanta să-i vândă o suprafață de teren, ne-am afla în situația în care proprietarul unui imobil îl vinde succesiv mai multor cumpărători dintre care doar unul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară făcându-l opozabil terților. De la acel moment, a subliniat pârâta, nu se mai poate încheia valabil un contract de vânzare – cumpărare și, evident, nici nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare.
În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri ( filele 51-52 ds.fd.).
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a arătat că, în ceea ce privește obiectul convenției, în titlu de proprietate al reclamantei este reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8300 m.p. teren în . atare, identificarea în cuprinsul actului (al antecontractului de vânzare – cumpărare) a suprafeței de 1000 m.p. grădină, intravilan Botoșana, este suficientă pentru determinarea clară, distinctă, a acestei suprafețe de teren ca fiind obiectul convenției de vânzare – cumpărare (f. 57-58 ds.fd.).
De asemenea, prin precizări la acțiune depuse la termenul de judecată din data de 19.09.2013, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a numitei C. E., moștenitoare a defunctei B. M. alături de pârâta B. M. (f. 60 ds.fd.).
În cauză, instanța de fond a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu pârâtelor (f. 71-72) și cu audierea martorei B. M. (f.116-117).
Prin sentința civilă nr. 2316/29.05.2014, Judecători Suceava a respins acțiunea civilă având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâtele B. M. a lui V. și C. E., obligând reclamanta la plata către pârâta B. M. a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 23 iulie 1992, între autoarea pârâtelor, numita B. M. și reclamanta C. M. s-a încheiat un act sub semnătură privată intitulat „Chitanță” potrivit căruia B. M. i-a vândut reclamantei suprafața de 10 ari teren grădină, prețul vânzării fiind de 40.000 lei ROL (fila 4 ds.fd.).
Actul juridic în discuție, neîndeplinind condiția „ad validitatem” a formei autentice, este nul ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic. În consecință, încheierea acestei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare a generat în sarcina ambelor părți contractante o obligație de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare în condițiile art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea 247/2005, instanța trebuie să verifice dacă există un antecontract valabil încheiat între părți care să fie dovedit în condițiile dreptului comun, dacă există refuzul părții acționate în instanță de încheia contractul în forma prevăzută de lege, dacă reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul încheiat și dacă promitentul - vânzător este proprietarul bunului promis, iar promitentul - cumpărător nu este incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Antecontractul reprezintă, astfel, o promisiune de a contracta, un acord de voință prin care părțile se obligă să încheie în viitor contractul. Întrucât vânzătorul nu a vândut iar cumpărătorul nu a cumpărat, ci ambii s-au obligat numai să încheie contractul, deși s-au înțeles asupra lucrului și asupra prețului, vânzarea – cumpărarea nu poate fi considerată încheiată. În schimb, obligația de a încheia contractul în viitor este valabilă.
Astfel cum s-a reținut în practica și doctrina judiciară, dacă promitentul – vânzător nu își respectă obligația și vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul – cumpărător nu poate cere predarea lucrului întrucât nu a devenit proprietar iar vânzarea încheiată cu o altă persoană este (cu rezerva fraudei), valabilă. Prin urmare, beneficiarul – cumpărător nu poate cere decât daune – interese.
În prezenta cauză, din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că, ulterior încheierii ante-contractului din 23.07.1992, prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 3839/14.11.2002 la BNP Valeriana I., promitenta – vânzătoare B. M. a vândut aceeași suprafață de teren grădină, situată în intravilanul satului și comunei Botoșana, jud. Suceava, către pârâta B. M. (f. 51-52 ds. fd.).
Astfel, față de precizările la acțiune formulate de reclamantă, din care rezultă că obiectul antecontractului de vânzare–cumpărare l-a constituit suprafața de 1000 m.p. teren grădină, parte din suprafața de 8300 m.p. „G.”, situată în intravilanul ., astfel cum a fost reconstituit vânzătoarei prin titlul de proprietate nr. 1472/10.07.2002 (f. 5-6 ds.fd.), instanța de fond a constatat că suprafața în cauză, de 8300 m.p. „G.” a fost înstrăinată de promitenta – vânzătoare, în integralitate, prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 3839/14.11.2002 la BNP Valeriana I.. De altfel, prin intermediul aceluiași contract de vânzare–cumpărare, numita B. M. a înstrăinat toate terenurile situate în intravilanul ., asupra cărora i se reconstituise dreptul de proprietate prin Titlul de proprietate nr. 1472/10.07.2002.
A rezultat, așadar, că imobilul asupra căruia se poartă litigiul nu se mai găsește în patrimoniul promitentei – vânzătoare, aceasta înstrăinându-l prin contractul autentificat sub nr. 3839/14.11.2002 către o altă persoană, împrejurare față de care instanța de fond a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâtele B. M. și C. E., ca neîntemeiată, iar în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâta B. M. a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (f. 118 ds.fd.).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1077 C.civ., a principiului executării în natură, a obligațiilor și a normei cu caracter special conținută în art. 5 al. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005; că instanța nu a dat eficiență probatoriului, respectiv conținutul înscrisului sub semnătură privată; nu a avut în vedere că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile de plată a prețului, iar pârâta a predat folosința terenului, reținând în mod eronat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru perfectarea vânzării și că se dă eficiență contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Legal citată pârâta intimată B. M. a lui V. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Deși legal citată, pârâta intimată C. E. nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția față de recursul reclamantei.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată recursul nefondat.
Așa cum a reținut și prima instanță, pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar ca, pe lângă executarea clauzelor anticipatorii ale convenției, promitentul vânzător să facă dovada proprietății asupra terenului promis.
În speță, având în vedere că la data la care se solicită validarea vânzării, bunul nu se mai afla în patrimoniul promitentei vânzătoare, fiind înstrăinat prin contract autentic de vânzare-cumpărare, în mod corect prima instanță a respins solicitarea reclamantei.
Încheierea anterioară a convenției sub semnătură privată, nu este suficientă pentru validarea vânzării, în temeiul acesteia, reclamanta având la îndemână alte mijloace legale pentru a fi desdăunată.
În consecință, în temeiul art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 274 C.pr.civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul recursului declarat de reclamanta C. E. - Botoșana, ., jud. Suceava și cu domiciliul ales la Cabinetul de av. A. M. din Suceava, ., nr. 47, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 2316/29.05.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), pârâte intimate fiind B. M. a lui V., domiciliată în satul și . și cu reședința în Italia, Via Venototto Agosto 21 și C. E., domiciliată în satul și ..
Obligă recurenta C. M. să plătească intimatei B. M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2014.
Președinte, D. D. | Judecător, C. M. | Judecător, M. T. |
Grefier, C. D. I. |
RED. M.C.
JUD. L.M. B.
TEHNORED. I.C.D. 2 EX. – 12.01.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1534/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 322/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
