Fond funciar. Decizia nr. 1534/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1534/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 3597/314/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1534/2014
Ședința publică de la 28 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. E. L.
Judecător S. A.
Judecător C. L.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de către pârâta C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR-Suceava,jud Suceava și de către intervenientul M. V.-Suceava, ., nr.17, ., . împotriva sentinței civile nr.2714/13.06.2014 a Judecătoriei Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul T. I. N.-. Suceava și cu pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR MOARA-. Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 10.04.2010, reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Moara și C. Județeană de Fond Funciar Suceava, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 199 din 05.03.2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp., teren aferent casei de locuit.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a solicitat Comisiei locale de fond funciar Moara constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1200 mp teren curți-construcții pe care a edificat în anul 1964 o casă și anexe gospodărești.
A mai arătat că deține de la acea dată această suprafață care i-a fost atribuită în vederea edificării casei, a plătit taxe și impozite și de asemenea o deține din anul 1991, fără a fi revendicată de alte persoane.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 23 - 24 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta C. locală Moara, legal citată, nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2010 a fost depusă la dosar o cerere de intervenție în interes propriu, admisibilitatea acesteia fiind pusă în discuție în cadrul ședinței din data de 11.02.2011.
La același termen de judecată instanța a pus în discuția părților și a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calități procesuale active și excepția lipsei de interes.
În cadrul ședinței din data de 23.03.2012 instanța a recalificat, față de precizările intervenientului, cererea de intervenție ca fiind una accesorie în favoarea pârâtelor.
La termenul din data de 11.05.2012 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită constituirea dreptului de proprietate în limita suprafeței de 997mp. teren.
Prin sentința civilă nr. 2342 din 18 mai 2012 instanța a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 199/05.03.2010 a Comisiei Județene Suceava și a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 997 m.p. teren situat în intravilanul comunei Moara, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de M. V. și a obligat intervenientul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs intervenientul M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Suceava, prin decizia nr. 781 pronunțată de Secția Civilă la data de 19 martie 2013, a admis recursul declarat de intervenientul M. V., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, stabilind în sarcina instanței de rejudecare obligația ca, prin intermediul expertului, să identifice și suprafața de teren reconstituită prin sentința civilă nr. 7422 din 13 oct. 1992 a Judecătoriei Suceava autorilor lui M. V., având în vedere ca acesta invocă faptul că terenul solicitat spre constituire de către reclamant este identic cu suprafața reconstituită prin sentința civilă sus-menționată.
Judecătoria Suceava a fost investită cu rejudecarea cauzei la data de 22 aprilie 2013, dosarul fiind reînregistrat sub nr._ .
La data de 13 septembrie 2013, intervenientul M. V. a depus la dosar prin serviciul registratură o cerere prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, excepția autorității lucrului judecat și excepția inadmisibilității cererii reclamantului.
La același termen de judecată din 11 octombrie 2013, a pus în discuția părților și a respins ca neîntemeiate, excepțiile invocate de către intervenient, respectiv, excepția tardivității formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate, excepția autorității de lucru judecat, excepția inadmisibilității cererii reclamantului și excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului.
La termenul din 14 februarie 2014, a pus în discuția părților și a respins ca nefiind dată, excepția prescripției dreptului reclamantului la acțiune.
Prin sentința civilă nr.2714/13.06.2014 a Judecătoriei Suceava, în rejudecare, prima instanță a admis acțiunea civilă având ca obiect fond funciar, formulată de reclamantul T. N., cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Moara și C. Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor și intervenientul M. V. cu domiciliul în Suceava, . nr. 17, ., ., jud. Suceava.
A anulat Hotărârea nr. 199/05.03.2010 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava, și dispune constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului T. N. pentru suprafața de 997 mp., teren situat în intravilanul . în anexa 3 la raportul de expertiză efectuat în cauză în prim ciclu procesual (f. 139).
A respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. V..
A obligat pârâtele și intervenientul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 3750 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 5.03.2010, prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 199/5.03.2010 a fost respinsă cererea reclamantului formulată în vederea constituiri dreptului de proprietate pentru suprafeța de 1200 mp, teren aferent construcțiilor situate în ..
Potrivit art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârii Comisiei Județene se poate formula plângere în termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. 24 din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari, iar potrivit art. 23 din aceeași lege, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din D.-L. nr. 42/1990. Astfel, din interpretarea acestor două ultime dispoziții normative, instanța reține că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești poate fi în suprafață maximă de 1000 mp.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declarații martori, raport de expertiză specialitatea totpografie și supliment la acest raport de expertiză, prima instanță a reținut că reclamantul a figurat în registrul agricol 1971-1975, cu o suprafață de 500 mp curți construcții, pe care se regăsea edificată o locuință, începând din anul 1964 (f. 4, 20, 35-36 ds prim ciclu procesual).
Deși la dosarul cauzei nu s-a depus actul de dare în plată pentru această suprafață de teren, instanța, coroborând actele existente cu declarațiile martorilor audiați atât în prim ciclu procesual, cât și după casarea cauzei cu rejudecare, martori care au declarat că reclamantul a dobândit încă din 1964 terenul de la CAP pe care se află edificată casa, va reține că reclamantului i-a fost atribuită suprafața de 10 ari în vatra satului pentru edificarea unei construcții. Privitor la neproducerea actului de dare în plată, instanța va reține și că martorul C. G., fost președinte CAP, a precizat că după Revoluție arhiva fostului CAP a fost mutată, ocazie cu care s-au pierdut acte, situație care nu poate fi imputată reclamantului.
Mai mult decât atât, potrivit registrului agricol la nivelul anilor 1971 - 1975, reclamantul figura înscris cu o suprafață de 500 mp curți construcții în intravilanul satului Liteni, .. Ori, privitor la această suprafață, prima instanță a reținut că, de-a lungul timpului, Statutul cooperativei agricole de producție a suferit modificări în privința suprafețelor atribuite membrilor cooperatori în vederea edificării de locuințe.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, în prezent, reclamantul deține la locul în litigiu suprafața de 997 mp, suprafață ce este afectată de construcții - casă de locuit, bucătărie de vară, magazie, beci, grajd - suprafața identificată fiind necesară exploatării în condiții optime a gospodăriei.
În acest context, prima instanță a reținut și că, potrivit suplimentului suprafețele de teren reconstituite intervenientului M. V. potrivit titlurilor de proprietate nr. 998/1995 și 1110/1995 (titlu ce are la bază sentința civilă nr. 7422/1992 a Judecătoriei Suceava) nu se suprapun cu terenul deținut în prezent de către reclamant și pentru care acesta a solicitat constituirea dreptului de proprietate.
De altfel, cu această motivare, respectiv că terenurile pentru care intervenientul invocă titluri prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, nu sunt identice și nu se identifică sau suprapun cu suprafața de 997 mp solicitată de reclamant, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de către M. V., cerere de intervenție ce a fost admisă în principiu în prim ciclu procesual.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța, apreciind ca întemeiată cererea reclamantului T. N., a dispus admiterea acesteia, a anulat Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar Suceava nr. 199/05.03.2010 și a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului T. N. pentru suprafața de 997 mp., teren situat în intravilanul . în anexa 3 la raportul de expertiză efectuat în cauză în prim ciclu procesual (f. 139).
În privința cheltuielilor de judecată, instanța a avut în vedere art. 274 cpc și, reținând culpa procesuală atât a pârâtelor, cât și a intervenientului, i-a obligat pe aceștia la plata sumei de 3750 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în toate ciclurile procesuale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta C. Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor și intervenientul M. V..
În motivarea recursului, pârâtaC. Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a arătat că prin Hotărârea nr.199 din 05.03.2010 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins cererea formulată de T. N. în vederea constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1200 mp teren aferent locuinței, situată în . pe considerentul că nu face dovada proprietății.
Potrivit art.24 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
Pentru a beneficia de constituire în baza acestui text de lege, solicitantul trebuie să facă
dovada existenței unei situații premisă: atribuirea de teren de către cooperativele agricole de
producție, dovadă care se poate face prin chitanță sau act de dare în plată de la fostul CAP.
În acest context legal, în mod greșit instanța de fond a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 997 mp în favoarea reclamantului, motivând faptul că acesta figurează în registrul agricol 1971-1975 cu o suprafață de 500 mp curți construcții, iar pentru diferența de până la 997 mp s-a reținut dovada cu declarațiile martorilor audiați, fără a exista chitanța sau actul de dare în plată de la fostul CAP.
Potrivit prevederilor art.6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare „în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea"
Din textul de lege menționat rezultă că proba cu martori poate fi reținută numai în cazul reconstituirii dreptului de proprietate și nu în situația constituirii.
Atât timp cât prin art.24 al Legii nr.18/1991, republicată cu modificările si completările ulterioare, se enumera cazurile limitative în care poate opera constituirea dreptului de proprietate, instanța de fond în mod greșit a uzat de proba cu martori pentru a-și forma convingerea de a se pronunța în acest sens.
Faptul că reclamantul T. N. stăpânește această suprafață de teren nu constituie temei legal pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața care nu rezultă din acte.
Referitor la cheltuielile de judecată:
Potrivit prevederilor art. 5 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile județene au în limita competenței lor și prin derogare de la codul de procedură civilă calitate procesuală pasivă și când este cazul activă.
Potrivit prevederilor art.51 și art.52 alin. (1) din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin.l și 2 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate de codul de procedură civilă, ar fi suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derogare", această sintagmă conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
Concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează „din oficiu" întărită și de prevederile art.3 alin.2 din Legea nr. 169/1997 exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art.274 cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă oficială nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără a dispoziție expresă a legii.
Potrivit prevederilor art. 6 din HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană de fond funciar verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinente, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora.
Atribuțiile comisiilor locale și ale comisiei județene stabilite prin Regulamentul aprobat prin HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt clare și precise.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor, precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar, în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de lege organică în parametrii legali.
Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Comisiei județene nu i se poate retine nici o culpă în acest caz, atâta timp cât a analizat documentația întocmită și înaintată de comisia locală.
In virtutea rolului activ conferit de dispozițiile art. 129 pct.5 Cod procedura civilă instanța a suplimentat probatoriu printr-o expertiză de specialitate.
In raport cu dispoziții legale mai sus menționate, se apreciază că în momentul în care adoptă o hotărâre comisia județeană acționează întocmai ca o instanță de judecată, astfel încât, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, ar duce la concluzia că, și instanțele de judecată pot fi obligate să suporte atare cheltuieli de judecată în cazul în care hotărârile judecătorești pronunțate ar fi desființate ori casate prin soluționarea căilor ordinare (extraordinare) de atac.
Față de această situație, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a anula Sentința civilă nr. 2714/13.06.2014, respectiv respingerea plângerii formulată de reclamantul T. N. și menținerea Hotărârii nr. 199/2010 a Comisiei județene Suceava de fond funciar, ca legală și temeinică.
In drept: dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă și urm., pe revederile Legilor fondului funciar și de regulamentele de aplicare ale acestora.
În motivarea recursului, intervenientul M. V.a arătat că instanța de fond nu a respectat dispozitivul Deciziei Tribunalului cu nr.781/19.03.2013 prin care s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare. Din motivarea sentinței civile nr.2714/2014 a Judecătoriei Suceava reiese că instanța a dispus efectuarea doar a unui supliment la raportul de expertiză de către expertul I. D. luând în considerare tot raportul de expertiză anterior depus de către expert judiciar M. V., raport care nu prezintă situația reală a proprietății fiind desființat prin decizia Tribunalului. În motivarea sentinței 2714/2014 instanța de fond a analizat în special raportul de expertiză întocmit de dl expert M. V. și nu a făcut precizările necesare elucidării speței, nefăcând referire sau vreo precizare cu privire la terenul reconstituit prin sentința civilă nr.7422/13.12.1992, irevocabilă. De asemenea a arătat că el plătește impozit pe terenul ocupat abuziv de reclamant.
Recurentul a mai arătat că toate actele sale de proprietate de 100 de ani încoace respectiv: extras de carte funciară, certificate de moștenitor, act de partaj voluntar, titluri de proprietate, sentința judecătorească nr.3430/15.05.1996 definitivă și irevocabilă prin care demonstrează calitatea sa de unic succesor acceptant legal al averilor părinților, unchilor și bunicilor îi sunt opozabile reclamantului T. N. ce este o persoană străină de drepturile de moștenire ale sale, neavând calitate procesuală activă/pasivă. Legile fondului funciar nu-i permit reclamantului să fie împroprietărit prin hotărâre judecătorească de constituire ilegală și abuzivă peste reconstituirea înfăptuită prin sentința civilă nr.7422/19.09.1992, irevocabilă dată de Judecătoria Suceava ce constituie autoritate de lucru judecat potrivit art.1201 cod civil raportat la art.166 Co de procedură civilă și pe care o invocă și o reiterează în speță.
Reclamantul T. N. nu justifică cu nimic și nu are niciun act de proveniență a proprietății pe care o revendică ilegal și samavolnic din proprietatea sa.
Recurentul a invocat următoarele excepții: excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată în baza legii fondului funciar, excepția decăderii din drepturi potrivit art.103 alin1 Cod procedură civilă, excepția perimării drepturilor reclamantului acesta încălcând art.129 Cod procedură civilă, excepția lipsei de interes a reclamantului care după 24 de ani a fost interesat de proprietatea sa, lipsa vocației succesorale a reclamantului, lipsa calității procesuale activ/pasive, excepția autorității lucrului judecat, excepția prescripției dreptului prevăzută de art.3 din Decretul Lege nr.167/1958, inadmisibilitatea cererii de reconstituire.
În drept și-a întemeiat recursul pe prevederile art.112,166 Cod procedură civilă raportat la art.1201 Cod civil, art.304 alin.1 pct.4,5,6,7,8,9, Cod procedură civilă, Legea 167/1958, art.103 alin.1 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă C. L. de Fond Funciar Moara a formulat întâmpinare (filele 16-17) prin care a arătat că, prin sentința civilă nr.2714/13.06.2014 Judecătoria Suceava a anulat Hotărârea nr. 199/05.03.2010 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava și a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului T. N. pentru suprafața de 997 m.p. teren situat în intravilanul comunal Moara și a obligat C. Județeană de Fond Funciar, alături de C. L. de Fond Funciar Moara și intervenientul M. V. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.750 lei.
Prin cererea nr .508/2.02.2010 reclamantul a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0/12 ha, teren aferent curți-construcțiilor ridicate în timpul C.. class="Style15"> C. locală de fond funciar Moara, în baza dispozițiilor Legii nr.18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, cu adresa nr.508/8.02.2010 a înaintat cererea Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu propunerea „de respingere a cererii motivat de faptul că nu a depus la cerere actele prevăzute de Legea 18/1991, modificată și republicată".
Comisiei Locale de Fond Funciar Moara nu i se poate reține nici o culpă în acest caz, atâta timp cât, prin adresa de înaintare a arătat că reclamantul nu prezintă acte doveditoare, iar cererea a fost respinsă.
Față de cele prezentate, având în vedere probatoriul administrat în cauză, a solicitat admiterea recursului Comisiei Județene Suceava așa cum a fost formulat.
Intimatul-reclamant T. N., prin reprezentant în instanță a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurenți tribunalul constată că recursurile formulate sunt fondate pentru considerentele următoare:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost ulterior precizată petentul T. N. a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Județene cu nr.199/05.03,2013 și constituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 997 mp teren aferent curți construcțiilor proprietatea acestuia edificate în perioada cooperativizării.
Prin cererea de intervenție depusă în cauză, intervenientul M. V. a solicitat respingerea cererii de constituire, întrucât terenul din litigiu se suprapune cu cel ce a făcut obiectul sentinței civile nr.7422 din 13.10.1992 a Judecătoriei Suceava dată în dosar nr.1133/1992.
Prin decizia nr. 781 din 19.03.2013 Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de intervenientul M. V. împotriva sentinței civile nr.2342/2012 a Judecătoriei Suceava, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe în vederea efectuării unui nou raport de expertiză tehnică judiciară sau a unui supliment la raportul deja întocmit în care să se identifice și suprafața de teren reconstituită intervenientului prin sentința civilă nr.7422/13.10.2012 a Judecătoriei Suceava, având în vedere că acesta invocă faptul că terenul solicitat spre constituire de către reclamant, este identic cu suprafața reconstituită prin sentința civilă susmenționată.
Conform art.315 Cod procedură civilă, instanța de rejudecare era obligată să țină seama de îndrumările date prin decizia de casare, potrivit cărora urma să judece litigiul și să administreze noi probe pentru clarificarea suprapunerii între terenul proprietatea intervenientului ce a făcut obiectul sentinței civile nr.7422/1992 a Judecătoriei Suceava și terenul pretins a fi constituit de petent.
Soluția consacrată de art.315 alin.1 Cod procedură civilă are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.
În speță instanța de fond ca instanță de trimitere, în rejudecare deși a administrat proba cu expertiză, nu a clarificat în nicio modalitate existența sau nu a suprapunerii terenului ce face obiectul constituirii dreptului de proprietate solicitat de petent, de terenul ce face obiectul sentinței civile nr.7422/1992 a Judecătoriei Suceava, proprietatea intervenientului, aspect ce rezultă atât din conținutul obiectivelor înaintate expertului ( f.72,98,100 dosar fond) cât și din conținutul lucrării de expertiză ( f.123-125 dosar), lucrare la finele căreia, expertul a arătat că terenurile din sentința civilă nr.7422/1992 nici nu au fost măsurate, deoarece intervenientul nu a fost prezent la întâlnire, iar reclamantul T. N. a arătat doar un amplasament de 1000 mp situat în vecinătatea reclamantului.
Mai mult, prin obiecțiunile aduse raportului de expertiză, intervenientul M. V. (f.133) a învederat instanței, că expertul nu a identificat terenul proprietatea sa și nu s-a pronunțat asupra suprapunerii peste suprafața de teren solicitată spre constituire, de reclamant, or, instanța a respins la termenul din 14.02.2014 ( f.180) aceste obiecțiuni, fără nicio motivare.
Față de dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor Tribunalul constată că administrarea probei încuviințată, nu poate fi făcută decât în fața primei instanțe; cum soluția dată de judecătorie nesocotește prevederile textului art.315 cod procedură civilă suscitat și îndrumările obligatorii din decizia Tribunalului Suceava cu nr.781/2013, în baza art.315 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul a se casa sentința civilă recurată și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cerându-i-se pentru a doua oară să se conformeze îndrumărilor obligatorii date prin decizia civilă nr.781/2013 a Tribunalului Suceava.
În rejudecare, instanța de trimitere, va avea în vedere și criticile Comisiei Județene Suceava de aplicare a Legii Fondului Funciar, privitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.23,24 și a art. 6 alin.13 din Legea nr.1/2000, pronunțându-se pe îndreptățirea la constituire pentru terenul aferent construcțiilor proprietatea reclamantului, având în vedere prevederile art.24 alin.(11) din Legea nr.18/91, cererea de la fila 9 dosar fond, adresa nr.4390/07.09.2010 a Comisie de Fond Funciar Moara ( fila 20 fond), copia Rolului Agricol al comunei (fila 35) în care petentul apare evidențiat cu 5 ari curți-construcții, și certificatul nr.4766/20.09.2010 a Primăriei Comunei Moara (fila 36).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către pârâta C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR-Suceava,jud Suceava și de către intervenientul M. V.-Suceava, ., nr.17, ., ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2714/13.06.2014 a Judecătoriei Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul T. I. N.-. Suceava și cu pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR MOARA-. Suceava.
Casează sentința civilă nr.2714/13.06.2014 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. S. A. C. L. L. A.
Red C.L
Jud.fond B. C.
Tehnored.L.A.
2 ex./27.11.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 251/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
