Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 880/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 880/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 830/206/2014
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 880
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 OCTOMBRIE 2014
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: S. A.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâta R. A., împotriva sentinței civile nr. 559 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamanții B. D., B. M., B. R. și B. M.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta apelantă, asistată de avocat M. A., lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul pârâtei apelante depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinare de către reclamanții intimați, duplicatul fiind înmânat pârâtei apelante, prin apărător.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării întâmpinării de către reclamanții intimați.
Apărătorul pârâtei apelante arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției invocate.
Instanța, față de împrejurarea că reclamanții intimați nu au depus la dosar întâmpinarea în termenul prevăzut de procedura prealabilă, ci pentru termenul de astăzi, constată că a intervenit sancțiunea prev. de art. 208 al.2 din noul Cod de procedură civilă, în sensul decăderii acestora din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții înafara celor de ordine publică, însă parcurgând-o constată că reclamanții intimați au înțeles să invoce excepția tardivității formulării apelului, excepție ce poate fi invocată și în aceste condiții, fiind o excepție de ordine publică, motiv pentru care o pune în discuția părților.
Apărătorul pârâtei apelante precizează că apelul a fost formulat în termenul prevăzut de lege, acesta a fost înaintat instanței prin poștă, astfel că instanța trebuie să se raporteze la data poștei – 9 iulie 2014 – f. 10 dosar și nu la data înregistrării la instanță, motiv pentru care solicită respingerea excepției invocată de către reclamanții intimați.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc sub nr._ din data de 14 aprilie 2014, reclamanții B. D.. B. M., B. R., B. Melinia au chemat-o în judecată pe pârâta R. A., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să dispună stabilirea unei servituți de trecere cu piciorul, atelaje și mijloace auto, de la terenul reclamanților și până la drumul public, peste proprietatea pârâtei în lățime de 4 m și pe o lungime de cca. 80 m, până la soluționarea definitivă a dosarului_, având ca obiect „ servitute de trecere.
În motivare au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de teren fânaț și construcții situate în com. M. Sulița, ., iar prin contractul de întreținere autentificat sub numărul 1753 din 17 octombrie 2003, reclamanții B. D. și M., au înstrăinat cu păstrarea dreptului de uzufruct viager reclamanților, Beral R. și M., suprafața de 9419 m.p. teren fânaț, împreună cu o casă de locuit și toate anexele gospodărești, teren identic din punct de vedere cadastral cu . în suprafață de 9082 m.p. și . cu casă și anexe gospodărești în suprafață de 328, mp., din CF 1605 a .>
Au mai arătat reclamanții că această suprafața de teren reprezintă loc înfundat, accesul spre calea publică, respectiv drumul județean Izvoarele Sucevei – Pojorâta se face din ulița comunală, peste cca. 100 m. pe terenul pârâtei.
Această cale de acces reprezintă singurul drum atât pentru reclamanți, cât și pentru câteva familii care au imobile limitrofe. Acest drum este folosit de către reclamanți, cât și de autorii lor, de peste 100 de ani, fiind drum învecinat cu râul M., că parte din teren care în este folosit de pârâtă, a făcut parte din lunca râului M., fiind folosită ca și uliță de acces.
Au mai arătat reclamanții că, pârâta de mai mulți ani face imposibilă trecerea peste această suprafață de teren împiedicând accesul peste acesta, că în mod frecvent provoacă scandal, solicitând intervenția poliției, că, aceste restricții din ultima vreme fac imposibil traiul în locuința lor, aceștia neputând să-și facă aprovizionarea, cu lemn, fân pentru animale și alte produse necesare traiului de zi cu zi, motiv pentru care au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 996 1001, C.pr civilă, art. 696 C. civil, art. 755-769 C.civil.
La data de 15 mai 2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că, reclamanții au formulat pentru crearea unei servituți de trecere cu piciorul, atelaje și mijloace auto peste terenul ei, în baza art. 9696, 755, 796 C.civil, care face obiectul dosarului_, astfel că, a considerat că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 966 C. pr civilă.
A mai arătat pârâta că, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți a fost complet nejustificată, întrucât aceștia au cale de acces, tot pe terenul ei, mult mai scurtă, de aproximativ 10-15 m lungime, mai directă și la care trecere nu s-a opus niciodată, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamanți, ca nefondată.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 996C.pr.civilă.
Prin sentința civilă nr. 559 din data de 23 mai 2014, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a admis cererea având ca obiect „ordonanță președințială” formulată de reclamanții B. D., B. M., B. R. și B. M., în contradictoriu cu pârâta R. A. și în consecință a obligat pârâta să permită reclamanților accesul la terenul și gospodăriile proprietate a acestora din urmă, situate în . Sulița, jud. Suceava, cu piciorul, cu vehicule cu atelaje și mijloace auto, peste calea de acces existentă pe malul râului M.,până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, având ca obiect ” servitute”.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.996 Cod pr. civilă: „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii, in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări”.
Examinarea oricărei cereri de ordonanță președințială, presupune, într-o primă etapă, verificarea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței, și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, care trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ. În cea de-a doua etapă, se analizează dacă aparența dreptului este în favoarea reclamantului (aceasta dacă sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate)”.
Referitor la starea de fapt, a fost de necontestat faptul că reclamanții, pentru a ajunge la locuințele lor, trebuie să treacă pe calea de acces paralelă cu Râul M.,ce se află pe terenul proprietate a pârâților, în momentul de față neexistând o altă cale de acces posibil de practicat imediat.
Situația de fapt a fost reținută pe baza constatărilor făcute la fața locului de instanță, coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză, care au arătat că, reclamanții nu au o cale de acces spre locuință decât pe unde trece râul M., și tot timpul au trecut pe acest teren, nu s-a circulat niciodată pe drumul indicat de pârâtă, și care presupune trecerea peste un pârâu.
Susținerea pârâților, făcută atât prin întâmpinare, cât și prin memoriul depus la dosar și reiterată cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, în sensul că reclamanții mai au o cale de acces, a fost neîntemeiată.
Astfel, cu ocazia cercetării la fața locului, pârâtul a indicat o posibilitate de acces care pornește de la casa reclamanților, în amonte, traversează terenul unor persoane ce nu au fost chemate în judecată în prezenta cauză, după care presupune traversarea unui pârâu peste care nu există pod, iar terenul peste care s-ar putea crea această cale de acces este mult mai abrupt decât terenul proprietatea pârâților.
Cu privire la prima condiție, având în vedere și faptul că părțile au pe rol un litigiu având ca obiect servitute de trecere, care ar putea dura foarte mult și faptul că, până în acest moment nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, care să clarifice dacă reclamanții au și alte căi de acces spre locuințele lor, instanța a constatat că s-a demonstrat urgența luării acestei măsuri.
În caz contrar, s-ar ajunge la o încălcare a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că: „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale (…)într-un mod rezonabil, de către o instanță (…) care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale, cu caracter civil” și art.21 alin din Constituția României, care prevede :”părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil”.
În acest mod este respectat și art.1, alin.1 din Protocol, conform căruia: ”orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”. Curtea a dat un sens larg a noțiunii de bun. Or, în cauza de față, reclamanții nu pot ajunge la locuințele lor, fiindu-le astfel limitat exercițiul dreptului de proprietate privată, care este ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular. Or, până la soluționarea fondului, trebuie luate măsuri vremelnice, care să nu aducă atingere dreptului de proprietate al reclamanților.
În ceea ce privește condiția vremelniciei, instanța a constatat că și aceasta a fost îndeplinită, fiind vorba de o măsură temporară, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, care să tranșeze, pe fond, litigiul dintre părți.
Relativ la condiția neprejudecării fondului, instanța a reținut că această măsură nu prejudecă fondul cauzei, instanța investită cu acțiunea având ca obiect „servitute de trecere” ce face obiectul dosarului nr._ urmând să analizeze dacă se poate amenaja un drum de acces în varianta indicată de pârâtă sau dacă există alte variante de acces.
Deosebit de cele mai sus menționate, instanța a apreciat că măsura solicitată de către reclamanți este urgentă și imperios necesară pentru a putea da acestora posibilitatea de a avea acces spre locuința lor, cu piciorul, cu vehicule cu atelaje și mijloace auto, prevenindu-se astfel pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara. A aprecia altfel ar însemna, în speță, să se recunoască urgența, dar să nu se ia măsuri pentru înlăturarea împrejurărilor ce o determină.
A mai reținut instanța, din încheierea aflată la fila 9 din dosar, că, în speță, a fost dată aparența dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra terenului și a casei de locuit situată pe acesta
Față de cele mai sus menționate, instanța a constatat că acțiunea a fost întemeiată și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate și respingerea cererii de ordonanță președințială ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. din noul Cod de procedură civilă.
Reclamanții au formulat întâmpinare prin care au invocat și solicitat în principal admiterea excepției tardivității apelului, iar în subsidiar respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
În drept, au invocat disp. art. 201 din noul Cod de procedură civilă, art. 696, art. 755-769 Cod civil.
Asupra excepției tardivității, constată:
Potrivit art. 999 alin. 1 din noul cod de procedură, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
În speță, pe parcursul judecății în fața primei instanțe s-a dispus citarea părților, ordonanța pronunțându-se așadar cu citarea acestora, ceea ce înseamnă că, în aplicarea textului de lege de mai sus, termenul de apel curge de la pronunțarea acesteia.
Întrucât ordonanța a fost pronunțată la data de 23 mai 2014, termenul de declarare a apelului, calculat conform art. 181 alin. 1 pct. 2 art. 181 alin. 2 din noul cod de procedură, s-a împlinit la data de 29 mai 2014, pârâta depunând apelul la data de 10 iunie 2014, conform vizei de înregistrare pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Nu există nici un plic atașat la dosar care să susțină o altă dată de formulare a căii de atac, după cum a pretins pârâta prin apărător cu prilejul dezbaterilor; mai mult, cererea de apel este datată, purtând mențiunea datei de 6 iunie 2014, când termenul de apel era deja împlinit.
Întrucât nerespectarea termenului pentru declararea căii de atac atrage decăderea apelantei din dreptul de a-i mai fi analizate criticile aduse ordonanței atacate, tribunalul va respinge apelul ca tardiv declarat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge apelul declarat de către pârâta R. A., domiciliată în ., .. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 559 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamanții B. D., B. M., domiciliați în ., .. Suceava, B. R. și B. M., domiciliați în .. Izvoarele Sucevei, jud. Suceava, ca fiind tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 10 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. S. A. S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond V. L.
Tehnored. S.A.M.
7 ex./29.10.2014.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 27/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1657/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
