Partaj judiciar. Decizia nr. 1657/2014. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1657/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 1156/314/2013

Dosar nr._ -partaj judiciar-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 1657

Ședința publică din data de 2 decembrie 2014

Președinte: V. E. L.

Judecător: S. A.

Judecător: C. L.

Grefier: R. M.

Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanta B. (fostă A.) E. M., împotriva sentinței civile nr. 1829 din 6 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârât intimat fiind A. C..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta recurentă asistată de avocat F. I. și avocat C. M. pentru pârâtul intimat, lipsă fiind acesta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se legitimează recurenta B. E.-M. cu C.I. . nr._.

Avocat F. I. R. a depus la dosar împuternicire avocațială pentru reclamanta recurentă B. E. M., iar avocat C. M. a depus la dosar împuternicire avocațială pentru pârâtul intimat A. C..

Instanța constată că prin serviciul registratură recurenta B. E.-M. a depus la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 300 lei, aferentă cererii de recurs, pe care o anulează, iar intimatul A. C. a depus întâmpinare,a cărui duplicat este înmânat apărătorului recurentei.

Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, apărătorii părților au arătat că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.

Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.

Avocat F. I. R., pentru reclamanta recurentă, a susținut motivele de recurs invocate în scris la dosar și a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se constata că reclamanta are o cotă de contribuție de 95% la dobândirea bunurilor de partajat iar pârâtul are o cotă de contribuție de 5%; a se constata că valoarea bunurilor de împărțit este de 56.750,60 lei în loc de 87.796,60 lei, și a se exclude din masa bunurilor partajabile fântâna, în valoare de 2600 lei, cu cheltuieli de judecată.

Avocat C. M., pentru pârâtul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, conform celor arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 4 februarie 2013 sub nr._, reclamanta B. (fostă A.) E.-M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. C. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că aceasta are o contribuție de 95% la dobândirea bunurilor comune și să se procedeze la partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 12 mai 2010 s-a căsătorit cu pârâtul, iar în prezent a fost formulată acțiune de divorț care se află în curs de soluționare pe rolul acestei instanței și face obiectul dosarului nr._, cu termen de judecată la data de 15 februarie 2013.

A menționat reclamanta că, anterior căsătoriei a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei nr._ înscrisă în cartea funciară cu același număr, situată în intravilanul satului și comunei Hănțești, județul Suceava și asupra cotei de ½ părți indivize din parcela nr._ în suprafață de 122 mp teren drum, situată în intravilanul satului și comunei Hănțești, județul Suceava, înscrisă în CF nr._ a comunei cadastrale Hănțești, județul Suceava prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1823/29.0._ al BNP Valeriana I. din Suceava.

Imediat după dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului și anterior încheierii căsătoriei, reclamanta a început edificarea unei case de locuit pe această suprafață de teren, astfel că la data de 12 mai 2010 erau făcute temelia și fundația.

În timpul căsătoriei, părțile au ridicat casa și au acoperit-o și a fost eliberată autorizația de construire, astfel că în momentul de față casa care este în stadiu ,,la roșu” și o apreciază la o valoare de 20.000 lei.

Reclamanta a apreciat că justifică cota de 95% având în vedere că din banii ei s-a edificat construcția, întrucât avea anterior căsătoriei o sumă de bani într-un depozit bancar care au fost folosiți în exclusivitate la efectuarea construcției. Pentru plata tablei pentru acoperiș și pentru manoperă, reclamanta a împrumutat suma de 1.000 euro de la mama sa, și suma de 2.000 lei de la o mătușă, sumă pe care a restituit-o. De asemenea, reclamanta arată că a plătit muncitorii și tot ea a fost ajutată de familie, a asigurat masa acestora și a suportat cheltuielile aferente traiului de zi cu zi.

În perioada căsătoriei, pârâtul a muncit doar două luni și nu a participat la lucrările de construcție ale casei având probleme de sănătate, cheltuind diverse sume de bani pentru însănătoșirea sa.

În drept, a invocat dispozițiile art. 339, art.357 cod civil și art.274 Cod procedură civilă.

În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 6-69, 78,79).

Pentru termenul de judecată din data de 23 aprilie 2013 pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că valoarea imobilului indicată de reclamantă pentru imobilul casă este mult prea mică față de valoarea actuală de circulație. Casa, în stadiu în care se află, respectiv „la roșu” valorează cel puțin 20.000 euro și nu 20.000 lei.

În ceea ce privește cota de contribuție la dobândirea bunului supus partajului, a solicitat a se constata o cotă contribuție de 50% fiecare. Este real faptul că reclamanta a dobândit anterior căsătoriei de la tatăl ei terenul pe care s-a construit casa în litigiu, însă acest aspect nu conduce la majorarea cotei sale de contribuție în ce privește dobândirea casei de locuit. În afară de casă, pârâtul arată că împreună cu reclamanta a mai fost edificată și o fântână, iar părinții i-au acordat ajutor pecuniar la edificarea casei, contractând trei credite în valoare totală de 10.900 lei, sumă care a fost folosită pentru plata materialelor cumpărate.

De asemenea, pârâtul înainte de căsătorie a avut un autoturism, marca Volvo, pe care l-a vândut iar banii rezultați au fost folosiți pentru demararea lucrărilor de construire, obținerea de autorizări, proiecte și avize. Susține pârâtul că a lucrat efectiv la edificarea casei, întrucât înainte de căsătorie a lucrat 12 ani în construcții în țară și în străinătate fiind ajutat și de rudele sale.

Ca modalitate de partajare, pârâtul este de acord ca imobilul casă amplasat pe terenul reclamantei să fie atribuit în lotul acesteia, cu obligarea la plata unei sulte către el.

În dovedirea susținerilor au fost depuse înscrisuri (f.84-95).

La data de 03.06.2013 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare în care a făcut referire la contribuția părților (f.99-196).

Instanța a încuviințat reclamantei la termenul din 04.06.2013 proba cu expertiza specialitatea construcții, iar pentru ambele părți proba cu înscrisuri, testimonială și cu interogatoriul civil.

Prin sentința civilă nr. 1829 din 6 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a admis în parte acțiunea, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul A. C., s-a constatat că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, bunul imobil reprezentat de casa de locuit (construcție la roșu) și o fântână situate în ., jud. Suceava, cu o contribuție egală de 50 % fiecare, valoarea totală a masei de partajat fiind de 87.796,60 lei, din care 85.196,60 lei reprezintă valoarea casei de locuit (construcție la roșu) și 2600 lei reprezintă valoarea fântânii, s-a transformat coproprietatea devălmașă a foștilor soți, în coproprietate pe cote părți, în cote de câte ½ fiecare, s-a dispus sistarea stării de coproprietate, s-a atribuit reclamantei-pârâte bunurile reprezentate de casa de locuit (construcție la roșu) și fântâna situate în ., jud. Suceava, reclamanta-pârâtă fiind obligată la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 43.898,30 lei, cu titlu de sultă, și s-au compensat în parte cheltuielile de judecată, obligând pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1210 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Căsătoria părților, B. E. M. și A. C., înregistrată sub nr. 10/12.05.2010 în registrul stării civile al Primăriei comunei Hănțești, a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 1985/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Potrivit art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților, iar, potrivit art. 343 alin.1 Cod civil, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor, oricare bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Cod civil.

În ceea ce privește casa de locuit (construcție la roșu) situată în ., jud. Suceava, instanța a constatat că a fost construită de părți începând cu anul 2010 fiind emisă autorizație de construire nr. 23/26.10.2012 de către Primăria comunei Hănțești. Totodată, instanța a constatat că în apropierea casei se află o fântână, aceasta fiind de asemenea proprietatea părților. Ca urmare, instanța a constatat că aceste bunuri au intrat în patrimoniul părților în timpul căsătoriei lor.

În ceea ce privește cota de contribuția a părților la dobândirea bunului imobil, instanța a constatat că atât reclamanta cât și pârâtul au avut o contribuție egală. Astfel, instanța a constatat, așa cum au arătat martorii audiați în cauză, că ridicarea casei s-a făcut în regie proprie, părțile fiind ajutate de rude.

A mai constatat instanța și faptul că ridicarea construcției a început cu câteva luni înainte de căsătoria părților, perioadă în care părțile conviețuiau împreună.

Așa cum a arătat martorul B. A. A. (f.192-193), la ridicarea construcției au ajutat rude ale ambelor părți, unele în mod ocazional, iar altele mai des, iar pârâtul a fost cel care a lucrat tot timpul la casă. Aceeași situație a relatat-o și martorul T. S. (f. 195) care a subliniat și faptul că pârâtul este priceput în construcții, lucrând în acest domeniu de mulți ani atât în țară cât și în străinătate.

A mai constatat instanța, așa cum au relatat martorii și faptul că atât reclamanta cât și pârâtul au lucrat anterior cât și în timpul căsătoriei în străinătate, ambele părți câștigând sume importante de bani.

Referitor la susținerea reclamantei în sensul că la ridicarea construcției s-au cheltuit sume mari de bani ce proveneau din câștigurile exclusive ale acesteia, instanța a constatat neîntemeiată o asemenea afirmație, atâta timp cât și pârâtul a câștigat sume importante de bani din muncă, atât înainte cât și în timpul căsătoriei.

De asemenea, referitor la contribuția fiecărei părți la achiziționarea bunurilor comune, în cazul de față casa și fântâna, instanța, având în vedere declarațiile martorilor audiați, a constatat că părțile au avut o contribuție egală. Aceasta întrucât, așa cum s-a arătat, atât reclamanta cât și pârâta au contribuit cu bani și cu muncă efectivă la ridicarea construcțiilor.

În ceea ce privește faptul că la data încheierii căsătoriei exista temelia casei și fântâna, instanța a constatat că părțile erau împreună la data începerii construcției, astfel încât a reținut că părțile au fost cele care au contribuit împreună și la această fază a construcției. Totodată, instanța a arătat și faptul că nu se pot disocia banii efectiv câștigați de părți de munca efectiv depusă de fiecare parte la ridicarea construcției, aprecierea fiecărei activități fiind greu de realizat, cu atât mai mult cu cât părțile au fost ajutate ocazional și de alte persoane ce nu au fost remunerate.

A mai constatat instanța, așa cum au arătat martorii și faptul că pârâtul a avut o mașină pe care a folosit-o în vederea construcției, iar apoi a vândut-o, banii obținuți fiind folosiți împreună cu reclamanta.

Referitor la critica reclamantei cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză, raport care a defalcat valoarea materialelor, a manoperei, a transportului, a utilajelor, instanța a constatat neîntemeiată această critică, întrucât expertul a dat o valoare fiecărei activități ce se poate presupune în mod rezonabil că a fost efectuată la ridicarea construcției, conform unor norme tehnice, cu scopul de a obține o valoare de circulație cât mai apropiată din punct de vedere tehnic de valoarea reală a imobilului. Ca urmare, instanța nu a putut constata că aceste valori enumerate de reclamantă nu ar face parte din masa de partajat, atâta timp cât valoarea de circulație stabilită de expert se referă la imobil în integralitatea lui, defalcarea sumelor fiind necesară din punct de vedere tehnic pentru o valorizare corectă a întregului imobil, iar nu pentru a se putea verifica ulterior ce activități efective s-au realizat și ce nu și eventual să se micșoreze valoarea de circulație a imobilului pe criterii total netemeinice, așa cum încearcă reclamantă să sugereze.

Și susținerea reclamantei cum că fântâna nu ar face parte din masa de partajat este neîntemeiată, întrucât, așa cum rezultă din materialul probator, părțile conviețuiau împreună la data construirii fântânii, chiar dacă aceasta s-a realizat înainte de căsătorie.

Ca urmare, față de probele administrate în cauză, instanța a constatat că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, bunul imobil reprezentat de casa de locuit (construcție la roșu) și o fântână situate în ., cu o contribuție egală de 50 % fiecare.

În ceea ce privește valoarea totală a masei de împărțit, reprezentată de casa de locuit (construcție la roșu) și o fântână situate în ., instanța, având în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, a constatat că este de 87.796,60 lei, din care 85.196,60 lei reprezintă valoarea casei de locuit (construcție la roșu) și 2600 lei reprezintă valoarea fântânii.

În baza art. 728 Cod civil, instanța a încetat starea de coproprietate existentă între părți.

În ceea ce privește modalitatea de partajare a bunurilor, având în vedere dispozițiile art. 673¹⁰ Cod procedură civilă, precum și voința părților, instanța a atribuit reclamantei-pârâte bunurile reprezentate de casa de locuit (construcție la roșu) și fântâna situate în ., jud. Suceava și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 43.898,30 lei, cu titlu de sultă.

În temeiul art. 274 C.pr.civ. instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată, și a obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1210 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1829 din 6 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava a declarat recurs reclamanta B. (fostă A.) E. M., criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat următoarele:

1) Cu privire la valoarea casei de locuit, stabilită de către instanță la suma de 85.196,60 lei, a solicitat să se constate că valoarea este de 56.750,60 lei.

In cuprinsul hotărârii nu se regăsește niciun considerent pentru care o astfel de cerere nu i-a putut fi primită, cu toate că a adus nenumărate argumente pentru care valoarea casei este cea precizată de către ea. O astfel de omisiune echivalează cu necercetarea fondului, întrucât raportat la dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Este neîntemeiată soluția de includere la masa bunurilor de împărțit a casei de locuit la valoarea de 85.196,60 lei, argumentele fiind următoarele:

Conform raportului de expertiză în construcții efectuat în cauză, valoarea totală a casei de locuit a fost stabilită la suma de 85.196,60 lei, valoare ce cuprinde:

- costul materialelor: 56.750,60 lei;

- valoarea manoperei, a transportului și a utilajelor: 28.446,54 lei.

A contestat prin obiecțiunile ce le-a adus raportului de expertiză valoarea construcției, care a cuprins și valoarea manoperei, a transportului materialelor, motiv pentru care solicită a se constata că valoarea casei ce face parte din masa bunurilor comune este reprezentată doar de valoarea materialelor, în sumă de 56.750,60 lei, aceasta fiind echivalentul sumei ce a fost investită în edificarea casei și nu o sumă mai mare.

Contravaloarea manoperei, a transportului, a utilajelor nu intră la împărțit, motivat de următoarele:

- Săpăturile fundației au fost executate manual și nu cu utilaje.

- Cimentul pentru fundație a fost achiziționat de la S.C. SUCT Suceava, iar transportul acestuia a fost inclus în prețul materialului achiziționat. Transportul BCA-­ului, a plasei sudate, a tablei, a lemnului, au fost asigurate de către societățile de la care au procurat marfa, costul transportului fiind inclus.

- Pentru manopera fundației, ca de altfel pentru manopera întregii case nu au plătit bani, întrucât toată manopera, cu excepția montajului tablei, a fost asigurat de către persoane din familia ei, casa fiind edificată în regie proprie, respectiv bunicul ei, tatăl ei, verișori și unchi de ai ei, cărora nu le-a plătit bani pentru manoperă, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor, dar și din recunoașterile părților date în răspunsul la interogatoriile ce le-au fost luate.

Având în vedere și dovezile ce le-a făcut cu privire la sumele de bani ce le-a deținut și care au fost investite în edificarea casei, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii și să se constate că valoarea casei este de 56.750,60 lei, în loc de 85.196,60 lei.

2) In mod nelegal si netemeinic a fost inclusă în masa bunurilor comune fântâna cu o valoare de 2600 lei.

Instanța a reținut în mod corect că aceasta a fost construită înainte de căsătoria lor, dar cu toate acestea a reținut că din materialul probator rezultă că ele, părțile, conviețuiau împreună la data construirii fântânii și chiar dacă aceasta s-a realizat înainte de căsătorie, trebuie inclusă în masa bunurilor comune de împărțit.

O astfel de aserțiune nu poate fi primită întrucât instanța a nesocotit regimul comunității legale de bunuri reglementat de dispozițiile art. 339 din Codul civil, în sensul că "Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților." Or, comunitatea legală de bunuri a început la data încheierii căsătoriei dintre ele părțile și nu anterior, astfel că acest bun edificat pe terenul proprietatea ei nu constituie bun comun. Din nicio probă din cele administrate nu rezultă că în perioada edificării fântânii ei conviețuiau, o astfel de conviețuire nu reprezintă un mod de dobândire a proprietății indivize, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul excluderii fântânii în valoare de 2600 lei.

3) Netemeinică și nelegală este și soluția privind stabilirea cotelor de contribuție egale la dobândirea bunului comun.

Prin cerere a solicitat să se constate că are o cotă de contribuție de 95% la dobândirea bunurilor comune, iar pârâtul o cotă de contribuție de 5%.

Retine instanța de fond că din declarațiile martorilor rezultă că atât ea cât și pârâtul au lucrat anterior, cât și în timpul căsătoriei în străinătate, câștigând ambii sume importante de bani. I-a fost înlăturată apărarea potrivit căreia la ridicarea construcției s-au cheltuit sume mari de bani ce proveneau din câștigurile exclusive ale ei, întrucât și pârâtul a câștigat sume importante de bani din muncă, atât înainte cât și în timpul căsătoriei.

Nu poate fi reținută soluția de constatare a cotelor de contribuție egale la dobândirea bunurilor comune, motivat de următoarele:

Anterior căsătoriei cu pârâtul, a lucrat timp de patru ani în Austria, iar banii câștigați în acea țară i-a economisit, în acest sens a avut deschis un cont de economii la Raiffeisen Bank, în valoare de 11.500 Euro, cont ce l-a deschis în data de 27.12.2008. Banii din acest cont au fost scoși în momentul în care a început construcția casei, conform graficului ce l-a anexat (filele 174-178) astfel:

- in 19.03.2010 - 500 Euro;

- in 24.03.2010 - 8000 Euro;

- in 10.06.2010 - 2000 Euro;

- in 31.08.2010 - 200 Euro.

- in 13.09.2010 - 300 Euro;

- in 22.09.2010 - 200 Euro. ~

Din acești bani, anterior încheierii căsătoriei a efectuat fundația și temelia casei. A cumpărat cărămida necesară ridicării casei, conform facturilor ce le-a anexat (filele 61-68), emise în perioada anterioară încheierii căsătoriei, pe numele ei.

După încheierea căsătoriei a ridicat casa, a efectuat acoperișul din lemn, l-­a acoperit cu folie protectoare.

Pentru că nu a mai avut posibilități financiare în continuarea construcției casei, în toamna anului 2010 a sistat lucrările de construcție.

In iarna anului 2012 a primit suma de 1000 Euro de la mama ei, B. I. și a împrumutat și suma de 2000 lei de la mătușa ei, I. E., cu care a cumpărat tabla necesară acoperirii casei, lucrări care au fost efectuate la un moment imediat următor celui cumpărării acestor materiale (fila 79).

A mai avut un cont de economii deschis și la BRD, în valoare de 1000 Euro (fila 180), bani ce i-a investit tot în construcția casei.

Singura contribuție a pârâtului-reclamant la construirea casei este dată de faptul că a participat și acesta la lucrări, însă tot la lucrări au participat și bunicul ei, cel care a coordonat practic toate lucrările, tatăl ei, unchi, verișori. Față de faptul că pârâtul-reclamant și-a dat aportul la lucrările de construire, alături de alte persoane, nu îl îndreptățește la a avea o cotă de contribuție egală cu a ei la dobândirea bunului comun, în condițiile în care contribuția financiară îi aparține în exclusivitate.

De asemenea, în toată perioada construcției casei au locuit la părinții ei, care le-au acordat tot sprijinul, la care nu au fost nevoiți să suporte cheltuieli legate de plata utilităților, a hranei, ba chiar ea împreună cu mama ei găteau zilnic și duceau hrană muncitorilor ce participau la construcția casei.

Pârâtul a lucrat în perioada căsătoriei doar trei luni, în Olanda, în cursul anului 2011, unde l-a însoțit întrucât nu cunoștea limba, dată la care erau finalizate lucrările de construire ale casei. Nu a mai avut alte locuri de muncă pârâtul în perioada căsniciei, până la data despărțirii lor în fapt din noiembrie 2012.

Susținerea potrivit căreia pârâtul ar fi avut un autoturism marca Volvo, pe care l-a înstrăinat după încheierea căsătoriei, iar banii rezultați au fost folosiți pentru demararea lucrărilor de construcție, este infirmată de probele administrate. In realitate, acest autoturism a fost predat la fier vechi, în luna august 2010, când aceste proiecte erau deja efectuate, a primit pe el suma de 1000 lei, conform contractului aflat la fila 89, dar și potrivit răspunsului pârâtului la interogatoriu, care arată că a primit pe el suma de 300 de Euro (echivalentul a 1000 lei), bani cu care însă pârâtul și-a cumpărat un costum și au oferit un dar la o nuntă la care au participat.

Având în vedere prevederile art. 357 alin. 2 Cod civil, potrivit căruia mai înainte de lichidarea comunității se procedează la determinarea cotei-părți ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune, urmează a se stabili cotele de contribuție.

În cazul împărțirii bunurilor comune prin hotărâre judecătorească cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport de contribuția lui la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Soluția se impune pentru a nu se ajunge la situații inechitabile, căci soțul care a contribuit mai mult la dobândirea bunurilor comune nu poate beneficia de același tratament cu celălalt, deoarece s-ar ajunge la slăbirea simțului de răspundere față de sarcinile căsătoriei. De aceea, cotele părți ale soților pot fi neegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor comune este diferit. Numai în situația în care nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța judecătorească poate împărți bunurile comune în părți egale între soți.

Cum față de probele administrate, pârâtul nu a reușit să facă dovada că a avut o contribuție cel puțin egală cu cea a ei la dobândirea bunului comun, nu s-a făcut dovada investirii vreunei sume de bani din partea acestuia, nu s-a dovedit că a muncit și a câștigat sume importante de bani, după cum reține instanța de fond, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii și admiterea cererii privind stabilirea cotelor de contribuție diferențiate, și, respingerea cererii reconvenționale a pârâtului ca nefondată.

A mai solicitat obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

In drept, a invocat dispozițiile art. 304¹, art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.12-14), pârâtul intimat A. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat următoarele:

1. Astfel, cu privire la primul motiv de casare, prin care recurenta arată faptul că instanța a stabilit în mod greșit valoarea casei de locuit, la suma de 85.196,60 lei și nu la suma de 56.750,60 lei, a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

În mod corect, judecătoria a reținut faptul că, expertul a stabilit valoarea construcției la roșu, având în vedere valoarea materialelor, a manoperei, a transportului și a utilajelor, dând o valoare fiecărei activități ce se poate presupune în mod rezonabil că a fost efectuată la ridicarea construcției, conform unor norme tehnice, cu scopul de a obține o valoare de circulație cât mai apropiată din punct de vedere tehnic de valoarea reală a imobilului.

Ca atare, în mod just, instanța de fond a reținut că nu pot fi excluse de la partaj valoarea manoperei, a transportului și a utilajelor, în sumă de 28.446,54 lei, atâta timp cât valoarea de circulație stabilită de expert se referă la imobil în integralitatea lui, defalcarea sumelor fiind necesară din punct de vedere tehnic pentru o valorizare corectă a întregului imobil.

Pentru determinarea valorii casei expertul a folosit metoda costurilor segregate pe bază de devize de lucrări, prețurile la materiale și manoperă fiind cele practicate pe piață, din zona în care este amplasat imobilul, obținute în urma consultării constructorilor și distribuitorilor de materiale de construcții.

În concluzie, susținerea recurentei, prin care aceasta arată că, de fapt, valoarea imobilului ar echivala cu valoarea materialelor ce au fost înglobate în construcție, nu poate fi primită și a solicitat a fi respinsă de către instanța de recurs.

II. Referitor la al doilea motiv de casare, prin care recurenta critică hotărârea primei instanțe, cu privire la includerea în masa de partajat a fântânii, în valoare de 2600 lei, a solicitat, de asemenea, să fie respins ca nefondat.

În mod corect, judecătoria a reținut că fântâna din apropierea casei este, de asemenea, proprietatea părților și că, deși a fost edificată pe terenul proprietatea recurentei, înainte de căsătorie, având în vedere că, părțile conviețuiau împreună la data edificării acesteia, trebuie inclusă în masa de partajat.

III. Prin al treilea motiv de recurs, recurenta critică sentința atacată în ceea ce privește stabilirea cotelor de contribuție egale la dobândirea bunurilor comune.

Consideră că și acest motiv este neîntemeiat, instanța de fond, stabilind în mod corect, în baza probelor administrate, faptul că, părțile au avut o contribuție egală la dobândirea imobilelor din litigiu.

Astfel, prima instanță, în baza declarațiilor martorilor audiați și a înscrisurilor depuse de părți la dosar, a constatat faptul că, ridicarea casei s-a făcut în regie proprie, că la construcție au ajutat rude ale ambelor părți, unele în mod ocazional, iar altele mai des, iar pârâtul a fost cel care a lucrat tot timpul la casă.

De asemenea, în mod corect, instanța a reținut că atât reclamanta cât și pârâtul au lucrat anterior cât și în timpul căsătoriei în străinătate, ambele părți câștigând sume importante de bani, care au fost folosite la construcția casei.

Faptul că, recurenta a depus la dosar un grafic de retragere a unor sume de bani dintr-un cont, susținând că sumele de bani din cont au fost economisite numai de ea, în perioada în care a lucrat în străinătate, nu face dovada că doar ea ar fi economisit bani pe care i-a investit în construcție, cu depozițiile martorilor audiați ei dovedind faptul că, și pârâtul a lucrat în străinătate și a obținut diverse sume de bani, pe care, de asemenea, le-a investit în construcția casei, însă nu a avut un cont deschis în bancă pentru economiile sale.

Neadevărată este și susținerea reclamantei prin care aceasta arată că singura contribuție a pârâtului reclamant la construcția casei este dată de faptul că a participat și acesta la lucrări, alături de rudele recurentei, în condițiile în care martorii audiați au arătat faptul că pârâtul a lucrat tot timpul la casă și au subliniat faptul că acesta este priceput în construcții, lucrând în acest domeniu de mulți ani atât în țară cât și în străinătate și că pârâtul a câștigat sume importante de bani, din muncă, atât înainte de căsătorie cât și în timpul căsătoriei.

În mod corect, instanța de fond a reținut faptul că nu se pot disocia banii efectiv câștigați de părți, de munca efectiv depusă de fiecare parte la ridicarea construcției, aprecierea fiecărei activități fiind greu de realizat, cu atât mai mult cu cât părțile au fost ajutate ocazional și de alte persoane ce nu au fost remunerate.

De altfel, așa cum au arătat martorii, el a avut o mașină pe care a folosit-o în vederea efectuării construcției, iar apoi a vândut-o, banii obținuți fiind folosiți împreună cu reclamanta.

Recurenta mai susține că în toată perioada construcției părțile au locuit la părinții săi și că aceștia au asigurat hrana muncitorilor, însă din declarațiile martorilor audiați, rezultă faptul că, ambele familii, atât cea a recurentei cât și ce a pârâtului au contribuit cu alimente la prepararea hranei muncitorilor și că părțile au locuit și la părinții pârâtului, nu doar la cei ai reclamantei.

Ca atare, ambele părți au investit economiile avut înainte de căsătorie în realizarea construcției, ambele părți au fost ajutate de familiile și rudele lor la edificarea imobilului, ambele părți au obținut venituri din muncă în timpul căsătoriei pe care le-au folosit la construirea casei, condiții în care consideră corectă soluția primei instanțe de stabilire a unei cote de contribuție egale de 50% fiecare la dobândirea bunurilor comune și a solicitat respingerea apărărilor recurentei cu privire la o cotă majoritară de 95%, apărări care de altfel au fost făcute și în fața primei instanțe, dar nu au fost dovedite în nici un mod.

Analizând recursul declarat în cauză prin prisma actelor și a lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:

După cum rezultă din dispozițiile art. 676 Cod civil, partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

După cum rezultă din dispozițiile art. 66 al. 2 din Legea nr. 71/2011, de asemenea, dispozițiile art. 669 - 686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil, astfel că aceste dispoziții legale sunt aplicabile cererii de partaj a bunurilor comune dobândite în cursul căsătoriei, promovate de părți.

După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, în aplicarea principiului egalității copartajanților, la efectuarea partajului trebuie luată în considerare valoarea bunului de la data efectuării partajului.

Prin urmare, sunt supuse partajului bunurile comune existente la momentul împărțelii. În privința valorii bunurilor de împărțit, se are în vedere valoarea de la data partajului și nu de la data intrării în comunitate iar această valoare este valoarea de circulație a bunurilor supuse împărțelii.

După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C. Stelica, valoarea actuală de circulație a imobilului casă de locuit este de_, 60 lei iar din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul C. Stelica de la f. 211 rezultă că data estimării valorii casei de locuit este data întocmirii valorii, respectiv 3 octombrie 2013 iar evaluarea obiectivului s-a efectuat la data de 3 octombrie 2013 pe bază de devize de lucrări rulate cu prețurile materialelor și a manoperei de la această dată, practicate pe piața construcțiilor din municipiul Suceava iar prețurile materialelor sunt prețurile de pe piața construcțiilor din septembrie 2013, nu este prețul din facturi, facturile sunt din anul 2010 iar în obiectivele fixate nu s-a cerut evaluarea la nivelul anului 2010. Tot în suplimentul la raportul de expertiză s-a arătat că, față de anul 2010, în anul 2013, unele prețuri au scăzut, altele au mai crescut, astfel că variația acestora este nesemnificativă(f.212-ds. fond).

După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, valoarea construcțiilor se stabilește în funcție de materialele de construcție utilizate, finisaje, locul situării, gradul de seismicitate, starea construcției, distanța față de rețelele de apă, canal, gaz, electricitate, prețurile practicate în zonă pentru construcții similare, manopere, toate acestea prin raportare la valorile practicate la data efectuării partajului și cum în suplimentul la raportul de expertiză s-a arătat că față de anul 2010, în anul 2013, unele prețuri au scăzut, altele au mai crescut, variația acestora este nesemnificativă, astfel că, contrar susținerilor din cererea de recurs, contravaloarea manoperei, a transportului și a utilajelor intră în valoarea de circulație a imobilului.

După cum a reținut în mod corect prima instanță, expertul a dat o valoare fiecărei activități ce se poate presupune în mod rezonabil că a fost efectuată la ridicarea construcției, conform unor norme tehnice, cu scopul de a obține o valoare de circulație cât mai apropiată din punct de vedere tehnic de valoarea reală a imobilului. Ca urmare, instanța nu a putut constata că aceste valori enumerate de reclamantă nu ar face parte din masa de partajat, atâta timp cât valoarea de circulație stabilită de expert se referă la imobil în integralitatea lui, defalcarea sumelor fiind necesară din punct de vedere tehnic pentru o valorizare corectă a întregului imobil, iar nu pentru a se putea verifica ulterior ce activități efective s-au realizat și ce nu și eventual să se micșoreze valoarea de circulație a imobilului pe criterii total netemeinice.

Dacă nu există un acord al părților cu privire la valoarea bunurilor supuse partajului, acesteia se evaluează la valoarea lor de circulație. Luarea în considerare a valorii bunurilor din momentul partajului face ca diminuarea valorii prin uzura fizică sau morală, ori sporul de valoare dobândit, în măsura în care nu sunt rezultatul intervenției unuia dintre copărtași, să se impute asupra drepturilor tuturor, respectiv să profite tuturor. În situația în care uzura sau sporul de valoare sunt determinate de activitatea unuia dintre copărtași, diminuarea valorică a bunurilor sau sporul de valoare influențează numai drepturile acelui copărtaș.

Prin urmare, contrar susținerilor din cererea de recurs, contravaloarea manoperei, a transportului, a utilajelor intră în valoarea totală a imobilului casă la data efectuării partajului.

Faptul că săpăturile fundației ar fi fost executate manual și nu cu utilaje, precum și faptul că pentru manoperă nu s-au plătit bani, deoarece lucrările au fost efectuate de către persoane din familia reclamantei-recurente, nu constituie motive de diminuare a valorii de circulație a imobilului cu contravaloarea manoperei, a transportului și a utilajelor ci pot constitui, eventual, motiv de determinare a cotei de contribuție concrete a soților la dobândirea bunurilor comune în cursul căsătoriei, astfel că motivul de recurs invocat este neîntemeiat.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita includere în bunurile dobândite în cursul căsătoriei a fântânii, tribunalul reține că părțile s-au căsătorit la data de 12 mai 2010 iar din raportul de expertiză în construcții rezultă că fântâna este construită în anul 2010 din tuburi de beton cu diametru de 600 mm cu adâncimea de 13 m( 13 tuburi), fără soclu( ghizdele) și fără acoperiș(f.135).

Din declarația martorului G. C. rezultă că în curtea în care a fost ridicată casa există o fântână iar aceasta a fost construită înainte de a se începe construcția la casă, dar martorul nu a putut indica dacă fântâna a fost ridicată înainte sau după încheierii căsătoriei.

Tribunalul reține că data începerii comunității de bunuri a soților este data de 12 mai 2010, data încheierii căsătoriei, iar la data nașterii comunității de bunuri a soților, erau în vigoare dispozițiile Codului familiei adoptat prin Legea nr. 4/1953 și nu dispozițiile Legii nr. 287/2009 care au intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.

După cum rezultă din dispozițiile art. 30 al. 1 din Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților și după cum rezultă din dispozițiile art. 31 lit. ,,a” din Codul familiei, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț, bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei dar în jurisprudența consacrată a instanței supreme în aplicarea acestor texte de lege s-a arătat că viitorii soți, concubini sau nu, pot însă conveni ca un imobil construit pe numele unuia dintre ei, dar cu contribuția ambilor, să intre sub regimul comunității de bunuri la data căsătoriei( Decizia civilă nr. 77 din data de 5 decembrie 1983 a fostului Tribunal Suprem).

Cum din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că părțile erau deja împreună în primăvara anului 2010 când au început construcția casei de locuit și a imobilului fântână iar la construcția casei au participat membrii familiilor celor doi soți, părțile s-au căsătorit la începutul lunii mai a aceluiași an, este clar că părțile au început construcția imobilului casă și fântână pentru a-l folosi în cursul căsătoriei cu scopul de a intra în regimul comunității de bunuri la data încheierii căsătoriei.

Prin urmare, nu are relevanță data când a fost începută construcția fântânii, atâta timp cât convenția viitorilor soți a fost ca acest bun, edificat cu contribuția ambilor soți, să intre sub regimul comunității de bunuri la data căsătoriei, astfel că natura juridică a acestui bun este aceea a unui bun comun dobândit în cursul căsătoriei, critica de nelegalitate și netemeinicie formulată cu privire la acest aspect fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita reținere de către instanța de fond a unei cote de contribuții egale la achiziționarea bunurilor comune dobândite în cursul căsătoriei, tribunalul reține că la data nașterii comunității de bunuri a soților, 12 mai 2010, erau în vigoare dispozițiile art. 29 din Codul familiei care prevedeau că soții sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsniciei iar art. 30 din Codul familiei prevedeau că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, orice convenție contrară este nulă iar la al. 3 din același text de lege se prevedea că calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

La împărțirea bunurilor dobândite în cursul căsătoriei, în doctrina și practica judiciară s-a stabilit că cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune

La data de 1 octombrie 2011 au intrat în vigoare dispozițiile art. 339 Cod civil care reglementează regimul comunității legale a soților iar potrivit acestui text de lege, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților iar dispozițiile art. 343 al. 1 Cod civil prevedeau că, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

După cum rezultă din dispozițiile art. 355 al. 1 și 2 Cod civil, la încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial iar până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor iar dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia.

După cum rezultă din dispozițiile art. 357 al. 1 Cod civil, în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor iar după cum rezultă din prevederile al. 2 din acest text de lege, în acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune iar până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.

În sprijinul susținerilor sale că a avut o cotă de contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor comune dobândite în cursul căsătoriei, reclamanta-recurentă a invocat faptul că a avut un cont deschis la Raiffeisen Bank, în valoare de_ Euro, iar din data de 19 martie 2010 până la data de 22 septembrie 2010 au fost scoși din cont pentru construcția casei_ Euro, a mai avut un cont de economii de 1000 Euro iar în iarna anului 2010 a împrumutat suma de 1000 Euro de la mama, sa, B. I. și a împrumutat și suma de 2000 lei de la mătușa sa, I. E., bani ce au fost folosiți tot la construcția casei.

Tribunalul reține că pârâtul-intimat a contractat și el credite în cursul căsătoriei, din contractele de credit de la f. 91, 84 și 86-ds. fond rezultând că pârâtul-intimat a contractat credite pentru nevoi personale de 4071, 77 lei Ron, 3627, 60 lei Ron și 5400 lei Ron iar din declarația martorului B. A. A. rezultă că pârâtul, anterior anului 2010, a lucrat în România în construcții iar pentru două luni a lucrat în Olanda ca șofer de tir(f.193-ds. fond), din declarația martorului T. S. rezultă că pârâtul a lucrat în Belgia(f.195-ds. fond) iar din declarația martorului G. D. rezultă că pârâtul-intimat este de meserie șofer iar la început când a lucrat împreună cu el în țară și în străinătate, acesta lucra ca ajutor iar ulterior s-a băgat să lucreze inclusiv la zidărie și făcut șarpante. Martorul a mai relatat că din anul 2009 a mers împreună cu pârâtul în Belgia unde au lucrat tot în construcții timp de șase luni iar firma la care lucrau le dădeau foarte puțini bani iar restul banilor erau trimiși direct de către firmă în conturi individuale deschise la bănci din România, minimum 1000 Euro lunar.

Cum nici reclamanta-recurentă și nici pârâtul-intimat nu au prezentat contracte de muncă și adeverințe de venituri din care să rezulte veniturile realizate în perioada concubinajului și în cursul căsătoriei iar din declarațiile martorilor audiați rezultă că ambele părți au lucrat în străinătate și în țară, au câștigat sume importante de bani, ambele părți au contractat credite pentru construcția imobilului, nu se poate concluziona că un soț a realizat venituri mai mari sau că a avut vreo cotă de contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în cursul căsătoriei, astfel că susținerile reclamantei că a realizat venituri mai mari decât pârâtul în cursul căsătoriei și că a avut un grad de contribuție mai mare decât pârâtul-intimat la achiziționarea bunurilor comune dobândite în cursul căsătoriei, sunt neîntemeiate.

Neîntemeiate sunt și motivele de recurs potrivit cărora manopera fundației și a întregii case au fost edificate de ea și de părinții ei iar contribuția pârâtului-intimat la construcția casei este una minimă.

Astfel, din declarația martorului B. A. A.(f.192) rezultă că construcția casei a durat cam 60 de zile și s-a făcut în familie iar la construcția casei au participat pârâtul, fratele acestuia, tatăl acestuia, tatăl, fratele, unchiul și bunicul reclamantei iar în perioada în care a fost ridicată construcția, pârâtul nu ar fi avut timp să se angajeze, întrucât lucra tot timpul la casă. Tot martorul B. A. A. a arătat că părțile au locuit și la părinții reclamantei, dar apoi s-au mutat și la părinții pârâtului.

Din declarația martorului T. S. rezultă că părțile au început construcția la casă după căsătorie iar în anul 2011, părțile au achiziționat împreună tabla necesară acoperișului casei. Martorul a mai relatat că în cursul anului 2010 și începutul anului 2011, trecând des prin fața casei părților, l-a văzut pe pârât împreună cu fratele său și tatăl său, precum și tatăl și bunicul reclamantei construind la casă și că pârâtul a avut un autoturism Volvo pe care l-a distrus în momentul în care a construit casa, întrucât a cărat cu el materiale de construcție(f.195-ds. fond).

Din declarația martorului G. C. rezultă că în anul 2010, părțile au început construcția casei și l-a văzut construind la casă pe pârât, precum și pe fratele acestuia, precum și pe tatăl pârâtului, precum și pe tatăl, bunicul și alte rude ale reclamantei iar părțile au locuit o perioadă la părinții reclamantei și o perioadă la părinții pârâtului(f.197-ds. fond).

Din declarația martorului G. D. rezultă că părțile s-au căsătorit în anul 2010 iar în luna mai 2010, martorul l-a ajutat pe pârât să traseze locul unde urma să fie construită casa în baza unui proiect iar în cursul anului 2010 l-a văzut pe pârât lucrând la casă împreună cu fratele său, precum și cu tatăl său, precum și pe pârâtul, bunicul și fratele reclamantei(f.199-ds. fond).

Prin urmare, din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâtul-intimat a participat personal la construcția imobilului casă iar la edificarea imobilului au participat în mod activ ambele familii ale părților, astfel că nu se poate reține că reclamanta-recurentă sau părinții acesteia au avut un grad de contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor comune dobândite în cursul căsătoriei, contrar susținerilor din cererea de recurs.

Faptul că părinții reclamantei și reclamanta au gătit și le-au dat de mâncare muncitorilor nu pot determina reținerea unui grad de contribuție mai mare al reclamantei-recurente la achiziționarea bunurilor comune dobândite în cursul căsătoriei, având în vedere că pârâtul-intimat a participat personal la construcția casei în acest timp iar această activitate constituie contribuție proprie la dobândirea bunurilor comune.

Prin urmare, probatoriul administrat în cauză nu a reușit să răstoarne prezumția relativă a contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune consacrată de Vechiul Cod al familiei și menținută de dispozițiile art. 357 al. 2 Cod civil, astfel că motivele de recurs invocate cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate, în cauză nefiind incidente nici unul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, evocate de reclamantă.

Cum motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Văzând că reclamanta-recurentă a căzut în pretenții și reținând culpa procesuală a acesteia prin promovarea unei căi de atac care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 316 prin raportare la cele ale art. 298 Cod pr. civilă, tribunalul va obliga reclamanta recurentă să plătească pârâtului-intimat A. C. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța de la f. 17-ds. recurs.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta B. (fostă A.) E. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat F. I. R. din municipiul Fălticeni, ..n., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1829 din 6 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârât intimat fiind A. C. (de la fam. A. Orteza), domiciliat în ., ca nefondat.

Obligă reclamanta-recurentă să plătească pârâtului-intimat A. C. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

V. E. L. S. A. C. L. R. M.

Red.V.E.L.

Jud.A. A./Tehnored.R.M./2 ex.09.12.2014

← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 880/2014. Tribunalul SUCEAVA		Acţiune oblică. Decizia nr. 1097/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Acţiune în constatare. Decizia nr. 96/2014. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 27/2014. Tribunalul SUCEAVA Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 880/2014. Tribunalul SUCEAVA Acţiune oblică. Decizia nr. 1097/2014. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 1598/2014. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 1332/2014. Tribunalul SUCEAVA Rectificare carte funciară. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul SUCEAVA