Fond funciar. Decizia nr. 1332/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1332/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 3648/314/2012
DOSAR NR._ FOND FUNCIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1332
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09 SEPTEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE D. D.
JUDECĂTOR C. M.
JUDECĂTOR M. T.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul D. M. împotriva sentinței civile nr. 579/11.02.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pârâții C. ORĂȘENEASCĂ SALCEA - prin reprez. legal, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA - prin reprez. legal, M. D., M. D., B. P., H. A. și intervenientul B. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul D. M. și pârâtul intimat B. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că au fost depuse de către reclamantul recurent motivele de recurs și copii înscrisuri și, având în vedere că recursul nu a fost motivat în termen legal, din oficiu, invocă și pune în discuția părților excepția nemotivării acestuia.
Recurentul D. M., apreciind că a motivat în termen recursul, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Intimatul B. P. depune la dosar întâmpinare și, față de recursul formulat de reclamant, solicită anularea acestuia ca nemotivat în termen, cu cheltuieli de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 09.06.2012 și înregistrată sub nr._, contestatorul D. M. a formulat contestație împotriva sentinței civile nr. 739 din 30.11.2011 pronunțată în dosarul nr._, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că amintita sentință nu este corectă fiind dată fără a se cerceta actele depuse de către el.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire contestatorul a depus la dosar înscrisuri (filele 5-12, 18-29, 34-47 ds.fd.)
Prin precizările formulate la data de 24.04.2012, reclamantul D. M. a arătat că înțelege să cheme în judecată pe pârâții M., M. D., B. P., H. A. și M. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desființarea în parte a titlului de proprietate nr. 2270/24.02.2004 eliberat după defuncții D. H. și Țărcuș Zînica, în sensul de a înlătura mențiunea privind suprafața de 579 mp, situată în intravilanul satului Văratic, între vecinii: drum – N, D. M. – E, B. P. – S și drum – V, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin titlul de proprietate amintit s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,7279 ha, moștenitorilor defuncților D. H. și Țărcuș Zînica, iar printre suprafețele reconstituite se află și suprafața de 579 mp, deși persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate nu erau îndreptățite la această reconstituire.
Reclamantul a mai precizat că din documentația ce a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate nu rezultă că defuncții D. H. și Țărcuș Zînica ar fi deținut vreo suprafață de teren pe raza localității Văratic. La baza emiterii acestui titlu a stat rolul agricol al unei persoane Țărcuș Zînica,care este una și aceeași persoană cu soția lui D. H., întrucât, așa cum rezultă din fișa agricolă este născută în anul 1921, în timp se soția lui D. H. e născută în anul 1919.
De asemenea, reclamantul a arătat că suprafața de 579 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate a aparținut defunctei A. E. și a fost reconstituit moștenitorilor acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 184 și art. 112 Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată la data de 25.04.2012, s-a admis excepția de nelegală compunere a completului de judecată, cu consecința trimiterii cauzei la Registratura Judecătoriei Suceava pentru o nouă repartizare aleatorie între complete specializate în materie civilă.
Cauza a fost reînregistrată la data de 07.05.2012 sub nr._ .
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare (filele 7, 8) prin care a arătat că titlurile de proprietate se emit de către comisia județean de fond funciar, pe baza documentațiilor întocmite de către comisiile locale de fond funciar, care cuprind analizele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor.
Prin precizările formulate de reclamant la data de 05.10.2012 (filele 12, 13 ds.fd.) acesta a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 2270/24.02.2004, în sensul excluderii suprafeței de 579 mp, situată la locul numit „G.” pe raza satului Văratic, între vecinii: drum – N, D. M. – E, B. P. – S și drum – V, deoarece reconstituirea s-a făcut unei persoane neîndreptățite, autorii pârâților nefiind proprietari pe vreo suprafață intravilană pe raza satului Văratic, suprafață ce se suprapune cu parte din suprafața de 1.000 mp cu destinația curți-construcții pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 1812/01.06.1999, cu cheltuieli de judecată, invocând în drept dispozițiile art. III al. 1 lit. a pct. i, ii din Legea nr. 169/1997 modificată.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 14-26, 131-136, 213-231, 280-287 ds.fd.).
Pârâta C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Salcea nu a formulat întâmpinare, dar la solicitarea instanței a înaintat o . înscrisuri (filele 38-45 ds.fd.).
Pârâtul B. P. nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 58-66, 75-94 ds.fd.).
În cauză, a fost administrată proba cu expertiză topografică, fiind întocmit un raport de expertiză de către d-nu expert N. G. (filele 170-179 ds.fd.).
La data de 01.10.2013 numitul B. I. a formulat cerere de intervenție (fila 151 ds.fd.), în calitate de moștenitor după de D. Zînica (fostă Țărcuș) din partea defunctului P. V., autorul său, care la rândul său, ca moștenitor din partea mamei sale, P. O., născută Țărcuș și recăsătorită P.. În dovedire a depus la dosar înscrisuri (filele 152-157, 202-210, 274-277) și a formulat o . precizări (filele 201, 272-273). În ședința din data de 05.11.2013 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B. I..
La solicitarea instanței au fost înaintate relații de către O.C.P.I. Suceava (fila 199 ds.fd.) și Primăria orașului Salcea (fila 211 ds.fd.) și au fost atașate, spre consultare, dosarele nr. 24/2006 și nr._ .
La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2014, instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat în ce privește acțiunea formulată de reclamant și capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 2270/2004 din cererea de intervenție formulată de B. I..
Prin sentința civilă nr. 579 din data de 11.02.2014, Judecătoria Suceava a admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește acțiunea reclamantului D. M., având ca „fond funciar” formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Salcea, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, M. D., M. D., B. P. și H. A. și capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 2270/2004 din cererea de intervenție formulată de B. I., domiciliat în ., invocată din oficiu ; a respins acțiunea formulată de reclamant și capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 2270/2004 din cererea de intervenție formulată de B. I. pentru existența autorității de lucru judecat; a respins celelalte pretenții ale intervenientului B. I. ca neîntemeiate și a obligat reclamantul D. M. să restituie către stat suma de 1500 de lei, reprezentând ajutor public acordat în prezenta cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel încât va analiza, cu prioritate excepția invocată din oficiu la termenul din 28.01.2014, respectiv excepția autorității de lucru judecat în ce privește acțiunea formulată de reclamant și capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 2270/2004 din cererea de intervenție formulată de B. I..
Puterea de lucru judecat – res judicata pro veritate habetur – este reglementată în art.163 și 166 Cod procedură civilă ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Potrivit art.163 Cod procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, pentru a exista puterea de lucru judecat trebuie să existe o triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză.
Prin obiect se înțelege beneficiul juridic ce se reclamă sau scopul imediat ce se urmărește, în ambele procese, prin acțiune sau pe cale de excepție și care trebuie să fie unul și același. În acest sens, pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același în ambele acțiuni.
Prin prezenta acțiune, astfel cum a fost precizată (filele 12-13 dosar fond), reclamantul D. M. a solicitat, în contradictoriu cu C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Salcea, C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, M. D., M. D., B. P., H. A., constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 2270/24.02.2004, în sensul excluderii suprafeței de 579 mp situată la locul numit G. pe raza satului Văratic, deoarece reconstituirea s-a făcut unei persoane neîndreptățite, autorii pârâților nefiind proprietari pe vreo suprafață intravilană pe raza satului Văratic, acea suprafață suprapunându-se peste parte din suprafața de 1000 mp cu destinația curți-construcții pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate prin T.P. nr. 1812/1999. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. III alin. 1 lit. a pct. i, ii din Legea nr. 169/1997. De asemenea, intervenientul B. I. a solicitat anularea Titlului de proprietate nr. 2270/2004 (pe care autorul intervenientului, P. V. a fost inclus, în calitate de moștenitor al defunctei Țărcuș Zânica, prin sentința civilă nr. 4900 din 31.10.2012 a Judecătoriei Suceava- filele 152-154) arătând că terenul G., de 579 mp, aparținuse lui M. (A.) C. și nu autorilor pârâților, D. H. și Zânica, iar terenurile Hrișcorniță, Rădi, Serbău nu sunt din satul Văratic, .> Analizând excepția invocată din oficiu, raportat la sentința civilă nr. 1087 din 03.03.2011, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ (atașat prezentului dosar), rămasă irevocabilă, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile legale în ce privește autoritatea de lucru judecat. Astfel, prin hotărârea menționată a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții B. I., D. M. și D. V. în contradictoriu cu pârâții B. P., M. D., M. D., H. A., C. locală pentru aplicarea legii 18/1991 Salcea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava. În cadrul acțiunii soluționate prin sentința civilă nr. 1087 din 03.03.2011 reclamanții D. M. și D. V. au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 2270/2004 în sensul excluderii suprafeței de 579 mp intravilan, întrucât autorii menționați în titlul de proprietate nu au avut înainte de colectivizare această suprafață în proprietate, iar reclamantul B. I. a solicitat anularea totală a titlului de proprietate nr. 2270/2004, întrucât nu corespunde realității din teren și din actele existente.
În considerentele hotărârii menționate s-a reținut ,,La baza emiterii titlului de proprietate menționat au stat mențiunile din registrul agricol al autorilor părților, așa cum reiese din evidențele comunicate de C. locală de fond funciar Salcea (filele 150-156). În registrul agricol menționat, autorii părților figurau, la nivelul anului 1961 cu suprafața totală de 2,53 ha teren, din care 1000 mp situați în vatra satului. Prin urmare, este cert că reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul contestat are acoperire în mențiunile din registrul agricol ce a stat la baza emiterii titlului în cauză. În ceea ce privește amplasamentul terenurilor din titlul în cauză, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila 77), până în anul 1962 locuitorii din satul Văratic au aparținut de . în registrele agricole ale acestei entități; autorii părților au figurat în registrul agricol al amintitei comune, satul Văratic (filele 94-95). Prin urmare, aceștia erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren situată în intravilanul acestei comune. Pe cale de consecință nu pot fi primite criticile formulate față de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 579 mp situată în intravilan. Același raționament este valabil și pentru terenurile situate în extravilan, faptul că parte din suprafețele de teren aflate pe titlu se află pe teritoriul comunei învecinate (fila 182), nefiind de natură a afecta validitatea titlului.
Nu a putut fi reținută critica reclamanților privitoare la faptul că nu există identitate între Târcuș Zînica autoarea petenților și persoana cu același nume menționată în registrul agricol. Este real că în registrul agricol menționata persoană apare ca fiind născută în anul 1921, iar din copia certificatului de naștere (fila 173), reiese că anul nașterii ar fi 1919, însă instanța apreciază că neconcordanța dintre date este rezultatul unei erori materiale cu privire la consemnarea din registrul agricol. Astfel, așa cum reiese din copia certificatului de căsătorie (fila 173) autorii părților s-au căsătorit în anul 1977, fiind evident că există identitate între aceștia și persoanele menționate în registrul agricol.
Prin urmare, având în vedere cele anterior menționate, instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada incidenței vreunuia din cazurile de nulitate prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, și, pe cale de consecință, a respins acțiunea promovată.”
Față de acestea, instanța de fond a constatat tripla identitate: de părți (părțile din prezenta cauză au fost părți și în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, obiect (în ambele cauze reclamantul D. M. a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 2270/2004 în sensul excluderii suprafeței de 579 mp intravilan, iar reclamantul/intervenientul în interes propriu B. I. a solicitat anularea aceluiași titlu de proprietate întrucât nu corespunde realității din teren și din actele existente) și cauză (în ambele dosare s-a invocat faptul că autorii pârâților nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile menționate în titlul de proprietate, cu referire la dispozițiile art. III din legea nr. 169/1997), raportat la acțiunea civilă ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1087 din 03.03.2011 a Judecătoriei Suceava.
Apărările reclamantului, prin apărător, în sensul că reclamantul ar deține înscrisuri noi care ar putea schimba situația în ce privește suprafața de 579 mp nu au relevanță în ce privește excepția invocată de instanță, legiuitorul prevăzând, pentru o astfel de situație o cale de atac extraordinară împotriva primei sentințe, nu posibilitatea, pentru reclamant, de a reitera cererea, deși acțiunea formulată de acesta a fost soluționată irevocabil.
Instanța de fond a reținut că, esențial pentru securitatea circuitului civil rămâne faptul că nu se poate recunoaște în favoarea unei părți, printr-o hotărâre subsecventă, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre anterioară.
Și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești, garantat de art.6 alin.1, se interpretează conform preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză (A. c.României). Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă (a se vedea mutatis mutandis, Gjonbocari și alții c. Albaniei § 66).
Față de considerentele expuse, având în vedere sentința civilă nr. 1087 din 03.03.2011 a Judecătoriei Suceava, prin care a fost soluționată irevocabil o acțiune în privința căreia instanța a constatat identitatea de părți, de obiect și de cauză cu acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamant și capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 2270/2004 din cererea de intervenție formulată de B. I. pentru existența autorității de lucru judecat.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată (filele 158, 200-201, 272-273), în afară de anularea a titlului de proprietate nr. 2270/2004, solicitare în privința căreia există, după cum s-a reținut anterior, autoritate de lucru judecat, intervenientul B. I. a solicitat instanței să facă titlu de proprietate în Salcea cu vecinii din certificatul de moștenitor conform hotărârii judecătorești prin care în anul 1961 s-a cumpărat casa și suprafața de 3600 m.p.(în cerere s-a menționat 0,3600 m.p., dar, raportat la înscrisurile atașate și motivele invocate este clar că este o simplă eroare materială, intervenientul referindu-se, în fapt, la suprafața de 3600 mp), partajarea suprafeței de 3600 mp și anularea certificatului de moștenitor nr. 77 din 11 aprilie 2007.
Deși instanța a solicitat intervenientului să precizeze elemente de identificare ale suprafeței de 3600 mp la care a făcut referire în cerere, să depună un înscris din care să rezulte că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren și să precizeze cererea privind partajul respectivei suprafețe de teren (astfel cum s-a consemnat în încheierea din 05.11.2013, filele 234-235 dosar), prin precizările și înscrisurile depuse la filele 272-277 dosar, intervenientul nu a răspuns solicitărilor instanței. Prin urmare, având în vedere că intervenientul nu a făcut dovada că a formulat, în termenul legal, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3600 mp teren, care să fi fost respinsă, în mod nejustificat, de comisia locală și cea județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanța de fond nu a putut dispune emiterea unui titlu de proprietate în favoarea intervenientului pentru suprafața menționată, întrucât nici un petent nu se poate adresa direct instanței de judecată pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ci trebuie să urmeze procedura prevăzută de legea fondului funciar, astfel cum a fost modificată și completată, iar în măsura în care cererea adresată comisiei locale de fond funciar este respinsă, se poate adresa în termenele și condițiile prevăzute de lege instanței de judecată.
Fiind respinsă cererea de emitere a unui titlu de proprietate pentru suprafața de 3600 mp teren menționată anterior, nu s-a putut dispune nici partajarea acesteia, în condițiile în care intervenientul nu a făcut dovada existenței unui drept de proprietate, în indiviziune, împreună cu pârâții, astfel încât să fie îndreptățit să solicite ieșirea din indiviziune pentru suprafața de 3600 mp teren.
În ceea ce privește cererea de anulare a certificatului de moștenitor nr. 77 din 11.04.2007 (fila 276), întrucât a fost întocmit cu viclenie, a ascuns moștenitorii lui D. H. din prima căsătorie și terenurile menționate în titlul de proprietate nr. 2270/2004 sunt trecute în certificatul de moștenitor, deși toate sentințele date din anul 2007 sunt lovite de nulitate, instanța de fond a conststat, de asemenea, că este neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 88 alin 1 din Legea nr. 36/1995 (în forma care era în vigoare la data emiterii certificatului de moștenitor), cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii; până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
În primul rând, instanța constată, raportat la mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 1525/1982 (fila 20) și înscrisurile de la dosar că, între B. Lucrețiea și D. H. nu există o legătură de rudenie, cel din urmă fiind soțul supraviețuitor al surorii defunctei, D. Zânica. Prin urmare, moștenitorii lui D. H. nu au legătură cu succesiunea lui B. Lucrețiea, astfel încât nechemarea lor pentru emiterea certificatului de moștenitor după această defunctă nu constituie motiv de nulitate. De asemenea, nu se poate anula certificatul de moștenitor pentru faptul că au fost menționate ca făcând parte din masa succesorală terenurile înscrise în T.P. nr. 2270/2004, în cotă parte indiviză (aflându-se, așadar, în indiviziune cu ceilalți moștenitori ai autorilor indicați pe titlu), întrucât acest titlu de proprietate nu a fost modificat decât prin includerea și a autorului intervenientului alături de ceilalți proprietari, iar prin aceasta nu se produce nicio vătămare intervenientului. De altfel, certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor și a cotelor care se cuvin fiecărui moștenitor, nu și a dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate în acesta.
Prin urmare, față de considerentele expuse anterior, ținând seama și de faptul că solicitarea intervenientului de anulare a titlului de proprietate nr. 2270/2004 a fost respinsă pentru existența autorității de lucru judecat, instanța a respins celelalte pretenții ale intervenientului B. I. ca neîntemeiate.
Potrivit art. 19 alin. 2 din O.U. nr. 51/2008 instanța poate dispune, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv. Instanța de fond a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv de către reclamantul D. M., care, cunoscând că a mai formulat o acțiune identică, a introdus o nouă cerere, deși instanța se pronunțase anterior asupra solicitării sale, existând autoritate de lucru judecat. Prin urmare, în baza art. 19 alin. 2 din O.U. nr. 51/2008, instanța a obligat reclamantul D. M. să restituie către stat suma de 1500 de lei, reprezentând ajutor public acordat în prezenta cauză (filele 289-291).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. M., însă nu a depus în termen legal motivele de recurs, acestea fiind depuse la dosar, prin serviciul „arhivă” al acestei instanțe, la data de 02.09.2014.
Legal citat, pârâtul intimat B. P. s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din data de 09.09.2014, a depus la dosar întâmpinare și a solicitat a se constatat nulitatea recursului prin nemotivare.
Analizând excepția invocată din oficiu și față de prevederile art. 306 C.pr.civ., respectiv: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, tribunalul constată următoarele:
Astfel, din actele și lucrările dosarului, rezultă că reclamantului D. M. i-a fost comunicată hotărârea nr. 579/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, cu mențiunea „Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare”, la data de 30.05.2014 (f. 309 ds. fd.), însă, acesta nu s-a conformat prevederilor articolului mai sus-menționat, depunând motivele de recurs la data de 02.09.2014.
Așadar, fiind date motivele de anulare invocate în baza art. 306 C.pr.civ., tribunalul va anula recursul ca nemotivat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Constată nul, prin nemotivare, recursul declarat de reclamantul D. M., domiciliat în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 579/11.02.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pârâții C. ORĂȘENEASCĂ SALCEA - prin reprez. Legal – Salcea, jud. Suceava, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA - prin reprez. Legal - cu sediul în Suceava ., nr. 36, județul Suceava, M. D., domiciliat în Eforie Nord, .. 12, județul C., M. D., B. P., ambii domiciliați în ., H. A., domiciliată în . și intervenientul B. I., domiciliat în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.09.2014.
Președinte, D. D. | Judecător, C. M. | Judecător, M. T. |
Grefier, C. D. I. |
RED. D.D.
JUD. C. A.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. 02.10.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1598/2014. Tribunalul SUCEAVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul... → |
|---|
