Partaj judiciar. Decizia nr. 1560/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1560/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 1766/285/2009*
Dosar nr._ Partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVIL
DECIZIA NR. 1560
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31 OCTOMBRIE 2014
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: S. A. - M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de către pârâții T. I., T. G. și de către reclamanta U. I., împotriva sentinței civile nr. 1491 din data de 30 aprilie 2014 pronunțată de către Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții U. F. I., U. I., U. E. F., C. F., T. I., C. E. și U. M. – decedată.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 31 octombrie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 23.03.2009, sub nr._, reclamanta U. I. i-a chemat în judecată pe pârâții T. Gheoghe, C. F., T. Z.(decedată în cursul procesului), T. I., T. I., U. M. și C. E., solicitând partajarea averii succesorale rămasă după defunctul T. T. și sistarea stării de indiviziune prin atribuire de loturi în natură tuturor părților, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în situația imposibilității încheierii unei tranzacții.
În motivare a arătat că defunctul T. T. a decedat în octombrie 1966, rămânând ca moștenitori cei 3 copii din prima căsătorie cu I., respectiv G., Ș.-decedat, fără moștenitor și C. F., Z., cea de-a doua soție și copiii din cea de-a doua căsătorie, respectiv I., I., M., E. și I.. A mai arătat că masa succesorală rămasă după defunct este formată din casa cu anexe gospodărești situată în . de teren evidențiate în titlul de proprietate 1500/1999.
Reclamanta a mai precizat că unele suprafețe de teren evidențiate în titlul de proprietate aparțin primei soții a defunctului, E..
Pârâții și-au exprimat poziția față de acțiunea promovată de reclamantă prin întâmpinare (pârâtul T. G.-fila 22 dosar), interogatorii (pârâtul T. I. - fila 35 dosar, pârâtul T. G.-fila 132 dosar)), declarații (filele 108-111 dosar).
Prin sentința civilă nr. 3813/10.10.2012 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis acțiunea și s-a încetat starea de indiviziune existentă între părți, prin atribuirea de loturi .
Prin decizia civilă nr. 2019/20.09.2013 a Tribunalului Suceava au fost admise recursurile declarate de către pârâții T. Gheoghe și T. I., reținându-se că în cursul judecății a decedat pârâta U. M., această împrejurare nu a fost adusă la cunoștință instanței și nu a fost introduși în cauză moștenitorii acesteia.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 20.11.2013.
În rejudecare s-a invocat de către pârâtul T. I. prin precizările depuse la termenul din 06.02.2014 reducțiunea testamentului autentificat cu încheierea nr. 982/_ a BNP B. D. A. prin care reclamanta U. I. a fost instituită de către T. Z. legatară universală .
Reclamanta U. I., prin avocat, a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita reducțiunea acestui testament.
Prin sentința civilă nr. 1491 din data de 30 aprilie 2014, Judecătoria Rădăuți a admis excepția prescripției dreptului la acțiune de a solicita reducțiunea testamentului nr. 982/12.05.2009.
A respins ca fiind prescrisă acțiunea având ca obiect reducțiunea testamentului nr. 982/12.05.2009.
A admis acțiunea civilă de partaj succesoral formulată de reclamanta U. I., în contradictoriu cu pârâții T. G., C. F., T. I., T. I., U. M. - decedată – moștenitori fiind U. I., U. F. și U. E. F. și C. E. și în consecință:
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul T. T. este formată din 5/8 p.i. din casa situată în ., ¼ p.i. din parcelele „Ciporniță”-65 ari, „D.”-33 ari, „D. Solca”-33 ari (terenuri ce au aparținut defunctei T. I.) și parcelele Ș.-24 ari, Iaslovăț-28,6 ari, L.-52 ari, Tarcalau-10 ari, Bârc-52 ari, Hrîncești-26 ari, Ș.-10 ari, grădină-47 ari, grădină-49 ari, grădină-72 ari, grădină-33 ari, curți-construcții-5 ari (parcele proprietatea exclusivă a def.).
A constatat că moștenitorii defunctului T. T. sunt: T. Z. - soție supraviețuitoare, cu o cotă de 7/28 p.i., U. I., T. G., C. F., T. I., T. I., U. M. și C. E., în calitate de fii și fiice, cu o cotă de câte 3/21 p.i. fiecare.
A constatat că T. Z. a decedat la 11.11.2009, masa succesorală rămasă după defunctă fiind formată din anexele casei și parcelele: Ciporniță-13 ari, L.-39 ari, Ciporniță-39 ari, B.-39 ari, Ciporniță-11 ari (terenuri proprietatea exclusivă a defunctei) și din cota de 7/28 p.i. din masa succesorală rămasă după defunctul T. T..
A constatat că moștenitorul defunctei T. Z. este U. I., în calitate de legatar universal, cu cota de 1/1 din masa succesorală.
A încetat starea de indiviziune existentă între părți, prin atribuire de loturi.
A atribuit reclamantei U. I. lotul nr. 1, format din: casă și anexe și suprafețele de 1300 m.p. la „Ciporniță”, 3900 m.p. la „L.”, 3900 m.p. la „Ciporniță”, 3900 m.p. la „B.”, 1100 m.p. la „Ciporniță”, 500 m.p. C.C., 4700 m.p.-„G.”, în valoare totală de 24.719 lei.
A atribuit pârâtului T. I. lotul nr. 2, format din: 5200 m.p. „L.”, 1000 m.p. „Tarcalan”, 5200 m.p.-„Bârc”, 6700 m.p. intravilan „G.”, în valoare totală de 18.306 lei.
A atribuit pârâtului T. G. lotul nr. 3, format din: 3300 m.p. fânaț „G.”, 6500 m.p. „Ciporniță”, 3300 m.p. „D.”, 2600 m.p. „Hrâncești” și 4.900 m.p. „G. „ în valoare totală de 12.492 lei.
A atribuit pârâtului T. I. lotul nr.4, format din 2400 m.p.„Ș.”, 1000 m.p. „Ș.”, în valoare de 672 lei.
A atribuit moștenitorilor pârâtei defuncte U. M.: U. I., U. F., U. E. F. - lotul nr.5, format din: 2860 m.p. „Iaslovăț”, în valoare de 1201 lei.
A atribuit pârâtei C. E. lotul nr.6, format din: 3800 m.p. intravilan „G.”, 3300 m.p. fânaț „D.” în valoare de 6384 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, raportat la cotele părților:
- a obligat reclamanta U. I. să plătească pârâtului T. G. 3041 lei cu titlu de sultă;
- a obligat pârâtul T. I. să plătească cu titlu de sultă 5641 lei pârâtului T. I., 5112 lei moștenitorilor pârâtei defuncte U. M.: U. I., U. F., U. E. F., 628 lei pârâtului T. G., 124 lei pârâtei C. F.;
- a obligat pârâta C. E. să plătească pârâtei C. F. 71 lei cu titlu de sultă.
A obligat pârâții T. G., T. I., moștenitorilor pârâtei defuncte U. M.: U. I., U. F., U. E. F. și C. E. să plătească reclamantei câte 981 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pe pârâta C. F. 214 lei cu același titlu.
A obligat pârâtul T. I. să plătească reclamantei suma de 281 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția invocată, instanța a reținut că potrivit art. 847 C.civ. liberalitățile prin acte între vii sau prin testament când vor trece peste cotitatea disponibilă, vor fi reduse la această parte.
Fiind o acțiune personală și patrimonială, acțiunea în reducțiune este supusă prescripției extinctive în termenul general de 3 ani (conform art. 3 din decretul 167/1958).
Termenul de prescripție începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, însă dacă există liberalități necunoscute de rezervatar care solicită reducțiunea din motive ce nu îi sunt imputabile, termenul de prescripție începe să curgă numai de la momentul în care a au sau trebuie să ia cunoștință de existența lor.
În cauză, testamentul nr. 982/12.05.2009 a fost depus la dosarul cauzei (în primul ciclu procesual) la termenul de judecată din data de 14.01.2010 (fila 103 ds._ ).
Reducțiunea testamentului a fost solicitată de către pârâtul T. I. prin precizările pe care le-a depus, prin avocat, la termenul de judecată din data de 06.02.2014 (fila 24 ds._ *) .
Fiind astfel depășit termenul de 3 ani prev. de art. 3 din Decretul 167/1958 în condițiile în care pârâtul a luat cunoștință de acest testament la data de 14.01.2010 când a fost depus la dosar, instanța admițând excepția a respins ca fiind prescrisă acțiunea având ca obiect reducțiunea testamentului nr. 982/12.05.2009.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că defunctul T. T. a fost căsătorit inițial cu I., prima soție decedând în 1945, căsătorie din care au rezultat copiii G., Ș. (decedat-fără moștenitori) și F. C..
Ulterior, s-a recăsătorit cu Z., iar din această căsătorie au rezultat copiii I., I., M., E. și I..
Prima soție a defunctului a fost proprietara exclusivă a mai multor parcele de teren, respectiv 65 ari situat la Cipornița, 33 ari situat la D., 33 ari situat la D. Solca, iar defunctul a fost proprietarul exclusiv al altor parcele de teren, respectiv 24 ari situat la Ș., 28,6 ari situat la Iaslovăț, 52 ari situat la L., 10 ari situat la Tarcalău, 52 ari situat la Bârc, 26 ari situat la Hrâncești, 10 ari situat la Ș., 47 ari grădină, 49 ari grădină, 72 ari grădină, 33 ari grădină, 5 ari curți-construcții. Cea de-a doua soție, Z., a fost proprietară exclusivă a altor parcele de teren, respectiv 13 ari Ciporniță, 39 ari L., 39 ari Ciporniță, 39 ari B.,11 ari Ciporniță.
Toate aceste terenuri sunt evidențiate în titlul de proprietate 1500/1999 emis după defunctul T. T..
În timpul primei căsătorii, T. T. a construit cu prima sa soție, I., o casă situată în . de-a doua soție a construit după decesul lui T., anexe la această construcție.
Masa succesorală rămasă după defunctul T. T. se compune din 5/8 p.i. din casa situată în ., ¼ p.i. din parcelele „Ciporniță”-65 ari, „D.”-33 ariu, „D. Solca”-33 ari (terenuri ce au aparținut defunctei T. I.) și parcelele Ș.-24 ari, Iaslovăț-28,6 ari, L.-52 ari, Tarcalau-10 ari, Bârc-52 ari, Hrîncești-26 ari, Ș.-10 ari, grădină-47 ari, grădină-49 ari, grădină-72 ari, grădină-33 ari, curți-construcții-5 ari (parcele proprietatea exclusivă a defunctului).
Instanța a constatat că moștenitorii defunctului T. T. sunt: T. Z.-soție supraviețuitoare, cu o cotă de 7/28 p.i., U. I., T. G., C. F., T. I., T. I., U. M. și C. E., în calitate de fii și fiice, cu o cotă de câte 3/21 p.i. fiecare.
Defuncta T. Z. a decedat la 11 noiembrie 2009, masa succesorală rămasă după defunctă fiind formată din anexele casei și parcelele: Ciporniță-13 ari, L.-39 ari, Ciporniță-39 ari, B.-39 ari, Ciporniță-11 ari (terenuri proprietatea exclusivă a defunctei) și din cota de 7/28 p.i. din masa succesorală rămasă după defunctul T. T..
De asemenea, instanța a constat că moștenitoarea defunctei T. Z. este U. I., în calitate de legatar universal, cu o cotă de 1/1 masa succesorală.
În cursul judecății a decedat pârâta U. M. conform certificatului de deces depus la dosar, fiind introduși în cauză moștenitorii acesteia, U. I., U. F., U. E. și F..
Terenurile și construcțiile ce compun masa succesorală au fost identificate și evaluate de către experții F. G. și C. Setelică.
Potrivit art. 728 C.civ. instanța a încetat starea de indiviziune dintre părți și a atribuit pârâților loturi în natură.
La formarea acestora instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 673/9 C.pr.civ., precum și loturile ce au fost formate în raportul de expertiză întocmit de către expert F. G..
Referitor la reclamanta, a trebuit a se preciza că aceasta fiind unică moștenitoare a defunctei T. Z., este îndreptățită să primească bunurile proprietatea exclusivă a acesteia și anume parcelele de la Ciporniță, L., B. precum și anexele casei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat părțile ce au primit loturi valorice mai mari decât contravaloarea cotei lor să plătească celorlalte părți sume de bani cu titlu de sultă.
În baza art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâții T. G., T. I., U. M. și C. E. să plătească reclamantei câte 981 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pe pârâta C. F. 214 lei cu același titlu iar pârâtul T. I. să plătească reclamantei suma de 281 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs pârâtul T. I. și reclamanta U. I..
Prin recursul său, pârâtul T. I. a arătat următoarele:
Greșit instanța de fond a respins cererea de reducțiune a testamentului autentic nr.982/2009 a B.N.R. B. D. A. prin care reclamanta U. I. a fost instituită de către T. Z. legatară universală.
În primul ciclu procesual nu a avut apărătorii datorită faptului că este intransportabil, fiind paralizat, nu a fost prezent la nici un termen de judecată, nu a avut cunoștință de testament, care a fost depus în primul ciclu procesual. De asemenea, nu i-a fost comunicată o copie după acesta și nici nu s-a formulat de către reclamantă o cerere din care să rezulte că are dublă calitate de moștenitor legal și testamentar.
Ca urmare a admiterii recursului și a trimiterii cauzei spre rejudecare, în cel de al doilea ciclu procesual angajând apărător acesta a luat cunoștință de testament și a formulat cerere de reducțiune a acestuia la termenul din 14.01.2010, deci de la rejudecare curge termenul de prescripție, deoarece de atunci apărătorul a luat cunoștință de acesta .
De altfel nici celelalte părți nu au formulat vreo cerere la care să fie atașat testamentul.
A arătat că în mod greșit a fost trecută în lotul său suprafața de 6700 mp.intravilan, deoarece această suprafață de teren a cumpărat-o prin act autentic de la mama sa - contractul fiind anexat la dosar. Prin această greșeală (acest teren trebuind a fi scos de la masa de împărțit) a crescut valoric lotul său și obligat la diferite sume de bani cu titlu de sultă. De asemenea, a făcut dovada că și terenul în suprafață de 5200 mp. de la locul Bârc l-a cumpărat prin act autentic anexat la dosar și care de asemenea ar trebui exclus de la masa de împărțit.
A considerat că au fost făcute greșit calculele matematice în funcție de
cota fiecăruia dintre moștenitori.
Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea, cu reținere, a sentinței civile atacate și modificarea acestor date conform celor arătate.
Prin recursul său, reclamanta a arătat următoarele:
A apreciat soluția nelegala si netemeinica, in cauza fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila in sensul ca instanța de judecata a pronunțat hotărârea fără a preciza si motivele pe care se sprijină, hotărârea pronunțata fiind data fără temei legal, cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.
Astfel, instanța de judecata, in momentul atribuirii bunurilor, nu a avut in vedere susținerile sale formulate in cererea de chemare in judecata, precum si in notele de ședința pe care le-a depus. In ciuda faptului ca a fost instituita de către defuncta T. Z., legatar universal, conferindu-i-se vocație la întreaga moștenire a acesteia (deși sunt terenuri proprietatea exclusiva a defunctei T. Z.), nu a solicitat ca in lotul ei sa fie atribuite următoarele suprafețe de teren: 1300 mp la "Cipornita", 3900 mp la "L.", 3900 mp "Cipornita", 3900 mp "B.”, 1100mp"Cipornita". A apreciat ca instanța de judecata trebuie sa tina cont si de voința pârtilor în momentul formarii loturilor, nu numai de dispozițiile legale stabilite, având in vedere faptul a arătat ca intre descendenții defunctei T. Z. a intervenit o înțelegere cu privire la împărțirea terenurilor, cele 5 suprafețe de teren aflandu - se in posesia paratului T. I. si moștenitorilor paratei U. llinca. Prin urmare, a apreciat faptul că se impunea atribuirea acestor terenuri in lotul lor.
Cu privire la suprafața de 4900mp teren intravilan "Gradina", aceasta a fost atribuita in lotul paratului T. G., fara ca instanța de fond sa justifice motivele care au stat la baza atribuirii acestei suprafețe in lotul sau. Asa cum a arătat prin probele administrate, a avut posesia acelei suprafețe de teren de peste 20 ani, fiind înscrisa in registrul rol agricol al reclamantei din anul 1992, plătește si impozitul aferent. Aceasta suprafața de teren a fost proprietatea exclusiva a tatălui său, T. I., si nu a defunctei T. I. (pentru a justifica . atribuirii).
In urma decesului tatălui său, mama ei, T. Z. a moștenit cota de 1/4 din bunurile proprietatea exclusiva a acestuia. In momentul decesului mamei sale, a fost instituita legatara universala nu numai pentru bunurile proprietatea exclusiva a mamei, ci si pentru cota de 1/4 moștenită de aceasta de la tatăl său. Pe cale de consecința, s-a putut trage concluzia, ca matematic vorbind, este beneficiara unei cote succesorale mai mari decât frații ei consangvini. Pentru aceste motive, a apreciat faptul ca includerea in lotul său a suprafețele de 4900 mp intravilan "Gradina, se justifica.
In ceea ce privește "anexele casei", a arătat faptul ca instanța de judecata, nu a avut in vedere faptul ca acestea au fost ridicate de către paratul T. I. (aspect recunoscut de către acesta la unul din termenele de judecata si consemnat prin încheierea de ședința) prin urmare, in mod greșit, instanța de judecata a atribuit in lotul reclamantei aceste anexe.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului si pe cale de consecința modificarea sentinței civile atacate.
In drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila
Pârâtul T. G. a formulat întâmpinare, calificată la termenul de judecată din data de 24 octombrie 2014 ca fiind recurs, prin care a arătat următoarele:
Din sentința civilă nr. 3813/10.10.2012 a rezultat că judecătorul a afirmat echitatea doar de ochii lumi: „Instanța a constatat că moștenitorii defunctului T. T. sunt: U. I., T. G., C. F., T. I., T. I., Urson M. și C. E., în calitate de fii și fiice, cu cota de câte 3/21 (de ce nu 1/7?) p.i fiecare" (pag.2, al.5 de jos), când de fapt, în alin. 1 de jos, pag.2 și apoi pe pag. 3, judecătorul a înfăptuit și legitimat inechități foarte mari de atribuire a masei succesorale (rămasă după defunctul T. T.); inechități ce constituie principalul motiv pentru care a inițiat întâmpinări. C. dacă cei 404 ari teren și cei 216 ari grădină se împart la cei 7 copii, ”porția/copil” este - cu aproximație - de 50 ari teren, din care 30 ari grădină.
Dovada inechității în atribuire l-a redat prin 4 atribuiri, ce se referă la câte 2 copii din cele 2 căsătorii:
„Pârâta C. F. (fiica lui I.), nu este îndreptățită să primească teren!”.
„Instanța a atribuit pârâtului T. G. (fiul lui I.) lotul nr. 3, format din 2600 m.p. fanat în Hrâncești"; în total 26 ari (celelalte parcele atribuite: 6500mp. Ciporniță, 3300m.p. și 3300 mp. fânaț în D. au aparținut mamei sale, I.).
„Instanța a atribuit reclamantei U. I. (fiica lui Z.) lotul nr. 1, format din: casă și anexe pe 500 m.p. și suprafețele: 4700 m.p. G. și 4900 m.p. G."; în total 101 ari - și numai - grădini.
„Instanța a atribuit pârâtului T. I. (fiul lui Z.) lotul nr.2 format din: 5200 m.p. L., 1000 m.p. Tarcalan, 5200 m.p. Bârc, 6700 m.p. G."; în total 181 ari.
Din cele 4 exemple au rezultat marile inechități de atribuire; constând într-o disproporție uriașă:
Nici o singură grădină nu a fost atribuită copiilor din prima căsătorie și nimic nu i s-a atribuit lui F., deși a fost menționată: „C. F. cu cota de câte 3/21 p.i. " Și, încă: pârâtul (G.), deși „porția/copil” este de circa 50 ari, i s-a atribuit numai ., de 26 ari: o viroagă în pantă accentuată, înconjurată din 3 părți de pădure, de pe care se poate recolta doar fanat de slabă calitate și aflată sus pe dealul Hrâncești, departe de drum și la circa 7 km distanță de . ari de fânaț nu echivalează cu mai mult de 4 ari de grădină.
În schimb, copiilor din a II-a căsătorie, le-a au fost atribuite atât întreaga gospodărie, cât și toate grădinile (211 ari în vatra satului) și toate terenurile fertile (167 ari din aproprierea satului), ce reprezintă echivalentul a 95% din suprafața totală și, respectiv, 99% din valoare.
Lui I. i s-a atribuit atât întreaga gospodărie cu terenul aferent, cât și numai grădini (două) în suprafață totală de 101 m.p.
Lui I. i s-a atribuit atât cea mai mare grădină - 67 ari, cât și 3 din cele mai bune parcele din proximitatea satului, în suprafață totală de 181 ari.
Sentința civilă atacată este nedreaptă și conține neadevăruri, prin faptul că se „Atribuie pârâtului T. G. lotul nr.3, format din: 3300 m.p. fânaț „G.", 4900 m.p. „ G.", 2600 m.p. „Hrâncești", 6500 m.p. „Ciporniță" și 3300 „D." în valoare totală de 12.492 lei".
Această atribuire este nedreaptă și conține neadevăruri deoarece:
. G." nu există; ea nu e înscrisă între parcelele menționate în alin.3 de jos de pe pag.4. Cei ”3300 mp fânaț G. " sunt, în realitate, „3300 mp. fânaț D. "; căci . compusă din: 33 ari arătură și 33 ari fânaț.
A considerat nelegitim „lotul nr.6 atribuit pârâtei C. E., format din: 3800 m.p. intravilan „ G. " și 3300 m.p. fânaț „D." deoarece: ..p. intravilan „ G." nu există (nu se află între parcelele menționate în alin.3 de jos, pag.4.) și .. fânaț „D." a aparținut mamei sale, T. I. și nu lui Z., mama lui E.
În alin.6 de pe pag.3 a sentinței s-a afirmat: „T. Z. e soție supraviețuitoare" iar în alin. următor: „Defuncta T. Z. a decedat la 11 noiembrie 2009".
Reclamanta U. I. și-a întemeiat pretențiile și pe următoarele neadevăruri: „In timpul primei căsătorii, T. T. a construit cu prima soție, o casă situată în . de-a doua soție a construit după decesul lui T., anexe la această construcție."
Adevărul referitor la afirmația „în timpul primei căsătorii, T. T. a construit cu prima soție, o casă situată în .: în vara anului 1937 soții T. și I. T. au construit cea mai mare șură din A. (30 x 8 m.p. - în care încăpea tot nutrețul animalelor, o batoză ca să treiere), cu un grajd foarte mare (în care puteau viețui 12 vite mari, 2 juncani și 2 viței), trei cotețe (pentru 30 oi, 20 porci și 50 păsări), o căsuță cu 3 încăperi, o bucătărie de vară și un șopron (pentru lemne, căruță și sănii); toate acoperite cu draniță. În vara anului 1942, când părintele său era concentrat, mama a vândut căsuța și a construit casa menționată în hotărâre (frumoasă, cu 5 încăperi, acoperită cu țiglă).
Și, adevărul referitor la afirmația „cea de-a doua soție a construit după decesul lui T., anexe la această construcție," este următorul: după moartea părintelui său, în 1966, Z. a dărâmat bucătăria de vară, șopronul, cotețele și la sfârșit șura și a construit o șuricică (adecvată perioadei) de 9 x 4 m.p., pe care, apoi a dărâmat-o. Motivația e de înțeles: Z. era văduvă cu cinci copii și avea nevoie de lemne de foc și anexele nu mai erau utile (era gospodăria colectivă și nu era necesara cea particulara). În prezent există numai casa în care s-au născut și au crescut copiii lui Z.; în paragină și putrezire (foarte multe țigle sunt sparte).
Reclamanta nu a precizat titlul de proprietate legal eliberat la partajul ce s-a făcut imediat după data decesul tatălui său, în octombrie 1966, când acesta poseda numai gospodăria și un lot în folosință, iar tot pământul era în proprietatea statului și a pretins: „în urma decesului tatălui meu, mama mea, T. Z., a moștenit cota de 1/4 din bunurile proprietatea, exclusivă a acestuia", pretenție ce se referă la „cota de 1/4 din bunurile proprietatea exclusivă a acestuia", adică, neîntemeiat legal, la toate parcelele menționate în alin.3 de jos, pag.4.
În anul 1948, când mama lui, I., era decedată și tata era recăsătorit cu Z., fratele mamei, I. P. - fără moștenitori - a decedat. Ca drept de partaj succesoral copiilor mamei sale li s-a atribuit, în hotarul comunei Botoșana, un ogor arătura de circa 60 ari, pe care soții T. și Z. T. l-au vândut.
Unchi și mătușile dinspre mamă au venit la tata și i-au atras atenția că a vândut un teren ce aparținea copiilor mamei lui. Tata a recunoscut fapta și s-a angajat în fața lor că va da copiilor din prima căsătorie, echivalentul terenului vândut. Această situație poate fi dovedită cu martori. Pârâtul și F., copiii din prima căsătorie, au dreptul legitim, în părți egale, la restabilirea moștenirii după unchiul lor I. P., atât din masa succesorală rămasă după defunctul T. T., cât și din masa succesorală rămasă după defuncta T. Z., care a fost parte la vânzare.
Nu a pretins niciodată - în calitatea de copil din prima căsătorie - să i se atribuie din masa succesorală a lui T. T. ceva peste „porția/copil”, ci a pretins numai dreptul său legitim la o „G.". Deci, nu a pretins niciodată să i se atribuie 3 parcele, în suprafață totală de 108 ari și două „Grădini"de 82 ari.
Deci, din masa succesorală a părintelui său T. T., a solicitat și solicită numai „Grădina" de 4900 m.p. (și nimic altceva), precum și parcele ce au aparținut mamei sale: Ciporniță de 6500 m.p., D.: arătură - 3300 m.p., fanat - 3300 m.p. și jumătate din datoria arătată la pct.4. (a motivat această cerere prin dorința de a-și face un bordei în „Grădina" de 4900 m.p., în care să-și petreacă ultimi ani ai vieții.)
A solicitat ca instanța să atribuie ..p. „Hrâncești" la unul din copiii Zenoviei (I., I. etc.), care sunt agricultori în A. și au vite (ce consumă fân).
Pârâtul T. I. a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Pârâtul a depus la dosar actele prin care a cumpărat de la mama lui suprafața de 67 ari intravilan în . construi 2 case pentru copiii săi. A mai cumpărat suprafața de 22 ari în luncă de la U. M., sora lui. Aceste terenuri nu trebuiau să intre în calcul la împărțire. După desființarea CAP-ului mama lor i-a chemat pe toți la ea și le-a împărțit pământul după știința și cultura ei. Toate părțile au fost de acord, inclusiv fratele T. G.. Acesta dacă nu era de acord cu împărțirea nu lăsa să treacă atâția ani, peste 20 de ani, și să solicite împărțirea pământului. Mama lor a făcut testamentul fără a spune celorlalți frați. Ei nu au fost informați nici în timpul procesului de existența lui.
Pârâtul a primit ca zestre de la mama lui loturi după cum urmează: „Bârc” – 52 ari, „Tarcalan” – 10 ari și „L.” – 30 de ari.
Suprafața de 67 ari în livadă a cumpărat-o de la mama lui din cota de ¾ ce i s-a cuvenit de la tatăl său, pentru a construi case copiilor lui. Suprafața de 22 ari i-a cumpărat de la sora lui pentru că era în hotar cu el, iar ea dorea să o vândă și să nu vină vreun străin l-a cumpărat el.
Așa cum a specificat și reclamanta că a plătit peste 20 de ani impozit pe pământ la primărie, așa a plătit și el peste 20 de ani impozit și tot terenul este trecut în registrul agricol pe numele său.
A arătat că imobilul casă, anexele și livada de acasă nu îl interesează pentru că reclamanta a înmormântat-o pe mama lor și aceasta a fost înțelegerea cu ea.
Cu privire la excepția tardivității cererii de recurs formulate de pârâtul T. G., în temeiul art.137 (1) Cod de procedură civilă se constată următoarele:
Potrivit art. 301 C. pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel, text care se coroborează cu regula generală conținută în art. 102 alin. 1 C. pr. civ., potrivit căruia termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. Termenul se calculează pe zile libere potrivit art. 101 alin. 1 C. pr. civ., actele de procedură trimise prin poștă socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, conform art. 104 C. pr. civ.
În cauza de față, după cum rezultă din dovada de comunicare (fila 17 dosar fond), sentința civilă nr. 3813/10.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost comunicată recurentului T. G. la data de11.09.2014, procedura de comunicare fiind legal îndeplinită, conform disp. art. 92 alin. 3 C. proc. civ., la domiciliul părții indicat prin cererea introductivă de instanță, situat în mun. Sibiu, ., .> Pârâtul T. G. a formulat la data de 17.10.2014 (data poștei) întâmpinare, cerere calificată la termenul de judecată din data de 24 .10. 2014, ca fiind recurs .
Având însă în vedere că ultima zi pentru depunerea recursului s-a împlinit la data de 29.09.2014, văzând dispozițiile art. 103 alin. 1 C. pr. civ., față de împrejurarea că termenul de recurs nu a fost prelungit în condițiile art. 303 alin. 5 C. proc. civ. și nici nu s-a făcut dovada întreruperii lui, instanța reține că excepția procesuală invocată este întemeiată, cu consecința admiterii acesteia și a respingerii pe acest temei a căii de atac declarate de pârâtul T. G..
Examinând recursurile formulate de pârâtul T. I. și reclamanta U. I. sub aspectul criticilor formulate a motivelor de nelegalitate invocate care se circumscriu dispozițiilor art.304 p-ct.7 și 9 Cod de procedură civilă tribunalul constată următoarele:
Criticile recurentului pârât cu privire la soluționarea excepției prescripției dreptului de a solicita reducțiunea testamentului nr. 982/12.05.2009 sunt nefondate.
Acțiunea în reducțiunea liberalităților care depășesc cotitatea disponibilă, reglementată de art. 847 C.civ, fiind o acțiune personală și patrimonială este supusă prescripției extinctive în termenul general de 3 ani (conform art. 3 din decretul 167/1958), care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, însă dacă există liberalități necunoscute de rezervatar care solicită reducțiunea din motive ce nu îi sunt imputabile, termenul de prescripție începe să curgă numai de la momentul în care a luat cunoștință sau trebuia să ia cunoștință de existența lor.
Față de acestea, în condițiile în care testamentul nr. 982/12.05.2009 a fost depus la dosarul cauzei ( în primul ciclu procesual ) la termenul de judecată din data de 14.01.2010 (fila 103 ds._ ), corect a reținut prima instanță că reducțiunea testamentului solicitată de către pârâtul T. I. prin precizările pe care le-a depus, prin avocat la termenul de judecată din data de 06.02.2014 (fila 24 ds._ ) a fost formulată cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958.
În condițiile testamentul a fost depus la dosar la data de 14.01.2010 părțile aveau posibilitatea de a lua cunoștință de existența și conținutul acestuia de la acea dată.
Împrejurările invocate de recurent nu reprezintă motive ce nu îi sunt imputabile (partea avea posibilitatea să angajeze un avocat și în primul ciclu procesual) și nu se încadrează în cazurile care potrivit art.13, art.16 din Decretul 167/1958 atrag suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție.
De altfel, așa cum a reținut prima instanță, pârâtul a luat cunoștință de acest testament la data de 14.01.2010 când a fost depus la dosar, fapt confirmat de mențiunea din încheierea de ședință care atestă prezența pârâtului T. I..
Critica recurentului pârât în sensul că au fost greșite calculele matematice în funcție de cota fiecăruia dintre moștenitori nu poate fi primită în condițiile în care recurentul nu a indicat în concret aceste greșeli.
Nici criticile reclamantei recurente privind lotizarea nu pot fi primite în condițiile în care în al doilea ciclu procesual lotizarea a fost menținută conform hotărârii nr. 3813/2012, împotriva căreia reclamanta U. I. nu a formulat recurs în primul ciclu procesual.
În cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 p-ct.7 Cod de procedură civilă, invocat de ambii recurenți.
Prin decizia de casare s-a recomandat ca în rejudecare prima instanță să analizeze și apărările invocate de părți prin recursurile formulate.
Or, atât prin recursul formulat la data de 15.01.2013 cât și prin precizările formulate la data de 06.02.2014 în cursul rejudecării cauzei în primă instanță pârâtul T. I. a invocat faptul că suprafața de 6700 mp. intravilan și suprafața de 2200 mp extravilan au fost cumpărate prin acte autentice de la mama, respectiv sora sa, astfel încât aceste terenuri trebuiau scoase de la masa de împărțit .
De asemenea, sub aspectul componenței masei de partaj și a atribuirii bunurilor în lot, în rejudecare reclamanta a invocat o situație nouă intervenită, respectiv faptul că în prezent șura și șopronul nu mai există fiind ridicate de pârâtul T. I. întrucât aceste anexe se găseau într-o stare avansată de degradare.
Aceste aspecte au fost confirmate de pârâtul T. I., conform mențiunilor din încheierea de ședință din data de 7.01.2014.
Aceste apărări invocate de pârâtul T. I. și reclamanta U. I. nu au fost analizate de prima instanță, astfel încât sub acest aspect este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 p-ct. 7 Cod de procedură civilă.
Potrivit art.261 pct.5 c.p.c. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Este real că motivarea hotărârii nu presupune un răspuns detaliat la toate argumentele părților însă se impune ca solicitările părților să fie efectiv examinate de către instanță aceasta având obligația de a analiza și răspunde solicitărilor esențiale ale părților, în aceste condiții putând fi efectuat și controlul judiciar.
Or, conform art.105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Cum, în speță, vătămarea recurenților este evidentă, actul îndeplinit cu nerespectarea condițiilor art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, este nul în ceea ce îl privește și atrage incidența sancțiunii nulității.
Nulitatea hotărârii fiind echivalentă necercetării fondului, în baza art. 312 alin. 3 teza a II-a și a III-a din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite sub aspectele mai sus menționate recursurile declarate și va trimite cauza spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul declarat de către pârâtul T. G., domiciliat în Sibiu, ., . civile nr. 1491 din data de 30 aprilie 2014 pronunțată de către Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții U. F. I., U. I., U. E. F., domiciliați în ., jud. Suceava, C. F., domiciliată în ., jud. Suceava, T. I., domiciliat în ., jud. Suceava, C. E., domiciliată în Suceava, ., ., . M. – decedată.
Admite recursurile declarate de către pârâtul T. I., domiciliat în ., jud. Suceava și de către reclamanta U. I., domiciliată în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1491 din data de 30 aprilie 2014 pronunțată de către Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții U. F. I., U. I., U. E. F., C. F., T. I., C. E. și U. M. – decedată.
Casează sentința civilă nr. 1491/30.04.2014 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Logogan A. V. O. D. A. I. M.
Grefier,
S. A.-M.
Red./Tehnored. L.A.
Judecător fond V. C.
2 ex./15.12.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 83/2014. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 2003/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
