Pretenţii. Decizia nr. 1267/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1267/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 5375/285/2012*

Dosar nr._ Pretenții

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 1267

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 IUNIE 2014

PREȘEDINTE: A. I. M.

JUDECĂTOR: V. O. D.

JUDECĂTOR: L. A.

GREFIER: S. A.- M.

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de către reclamanta P. G. și de către pârâtul Mariuțac D., împotriva sentinței civile nr. 1239 din data de 9 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 20 iunie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea reclamantei recurente, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 27 iunie 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursurilor de față, constată:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 1 octombrie 2013 reclamanta P. G. l-a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul Mariuțac D., pentru daune morale și cheltuieli de judecată ocazionate de dosarele civile și penale formulate de către acesta împotriva sa, în care instanța i-a dat câștig de cauză.

În motivare a arătat că în dosarul penal nr._ pârâtul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 738/P/2011 din 10.11.2011 a procurorului de caz și nr. 1227/II72/2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin care s-a confirmat că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de fals.

Cu ocazia acestui proces a făcut cheltuieli de judecată de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat, pe care l-ea achitat conform chitanței anexate.

De asemenea, în dosarul civil nr._ a fost chemată în judecată de același pârât pentru revendicarea unei suprafețe de teren pe care nu o deținea și în mod corect s-a respins acțiunea.

Cu ocazia acestui litigiu a făcut cheltuieli de judecată de 500 lei, conform chitanței depuse la dosar.

La acest proces pârâtul a făcut recurs la Tribunalul Suceava, prin decizia nr. 575 din 19.03.2012 respingându-se recursul și soluția a rămas definitivă și irevocabilă.

Toate aceste procese fără motiv i-au creat probleme grave de sănătate, au stresat-o psihic și fizic, a făcut-o să piardă bani fără să fie vinovată.

A dat declarații la Poliție, P., a fost nevoită să vină la termenele de judecată fără să fie vinovată.

Pentru toate acestea, a arătat că se impune ca pârâtul să fie obligat la plata unor daune morale de 10.000 lei și cheltuieli de judecată de 1.500 lei.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.

Pârâtul a fost legal citat, s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea acțiunii.

P. sentința civilă nr. 608 din 12 februarie 2013, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea având ca obiect „daune” formulată de reclamanta P. G. în contradictoriu cu pârâtul Mariuțac D.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți au avut loc mai multe litigii legate de o suprafață de teren, părțile judecându-se atât pe calea unor acțiuni civile, cât și pe calea unor acțiuni penale.

A depus reclamanta la dosar o adeverință medicală din care a rezultat că suferă de anumite afecțiuni, însă nu s-a făcut dovada că acestea au fost determinate de stresul avut de procesele în care s-a judecat cu pârâtul.

Nu s-a impus astfel plata de daune morale, nefiind întrunite condițiile prevederilor art. 998 – 998 cod civil (vechi) pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului întrucât nu a existat legătură de cauzalitate între acțiunile pârâtului (care au constat în acționarea reclamantei în judecată) și prejudiciul pretins de către reclamantă constând în agravarea stării sale de sănătate.

Referitor la cheltuielile de judecată făcute de către reclamantă în cauzele în care s-a judecat cu pârâtul, aceasta are posibilitatea, în situația în care a avut câștig de cauză, să oblige pe pârât să-și execute obligația de plată a acestora pe calea executării silite.

Împotriva acestei sentința a declarat recurs reclamanta P. G., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat r că de patru ani a fost purtată pe drumuri, tracasată și stresată fără a fi vinovată de vreun act civil sau penal înfăptuit împotriva pârâtului, toate plângerile și acțiunile fiind respinse de către instanțe și parchet.

În cauză au fost întrunite condițiile pentru a se reține răspunderea delictuală în sarcina pârâtului, acesta formulând cu rea-credință plângerile penale, aspect ce a rezultat din cele reținute atât de organele de urmărire, cât și de instanță.

Prejudiciul suferit de reclamantă a fost evident, având în vedere că a fost nevoită să dea curs solicitărilor organelor de urmărire penală împotriva sa, toate acestea creându-i în mod evident o stare de stres, disconfort pe plan psihic, pe lângă timpul și resursele pe care le-a alocat pentru a se apăra împotriva acuzațiilor aduse.

A arătat reclamanta că au fost întrunite elementele prevăzute de art. 998 – 999 Cod civil, existând legătură de cauzalitate între prejudiciu și cauza ilicită. De asemenea, a existat un prejudiciu moral creat de aceste plângeri și procese care au conchis cu îmbolnăvirea sa.

În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 10.000 lei daune morale și 1500 lei cheltuieli de judecată.

Legal citat, pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare, însă prezent în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

P. decizia civilă nr. 2085 din data de 1 octombrie 2013, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de reclamanta P. G., împotriva sentinței civile nr.608 din 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, intimat fiind pârâtul Mariuțac D., a casat sentința civilă nr. 608 din 12.02.2013 a Judecătoriei Rădăuți și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:

P. cererea formulată reclamanta P. G. a solicitat obligarea pârâtului Mariuțac D. la plata sumei de 10.000 lei daune morale și 1500 lei cheltuieli de judecată ocazionate de judecata unor litigii penale și civile în care a avut câștig de cauză, motivând că au fost inițiate cu rea credință și fără temei de către reclamantul Mariuțac D., indicând în acest sens un număr de 3 dosare și anume: dosarul penal nr._ a Judecătoriei Rădăuți, dosarul civil nr._ a Judecătoriei Rădăuți și dosarul nr._ a Tribunalului Suceava.

Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

În cazul în care nu s-au cerut cheltuieli de judecată, ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării, partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză, în temeiul art. 998 – 999 Cod civil.

O astfel de acțiune nu poate fi respinsă, dacă partea care a introdus-o a câștigat procesul în care au fost făcute cheltuielile.

Prima instanță a respins pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarele indicate în petitul acțiunii, fără a verifica în vreun mod, dacă reclamanta a obținut câștig de cauză, dacă cheltuielile de judecată au fost cerute și acordate, ori dimpotrivă, instanța a omis să se pronunțe asupra lor, situație ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei și cu imposibilitatea realizării controlului judiciar sub aspectul legalității și temeiniciei soluției pronunțate cu privire la acest petit.

Referitor la daunele morale pretinse, s-a reținut că în mod greșit au fost respinse de către prima instanță, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că afecțiunile de care suferă au fost determinate de stresul avut în procesele în care s-a judecat cu pârâtul, deoarece starea de stres și disconfortul psihic pricinuite de exercitarea abuzivă și fără temei a mai multor procese penale și civile, pot fi reținute nu numai în baza actelor medicale, ci și în baza unor prezumții simple, deduse din circumstanțele speței, care rămân la aprecierea judecătorului și care se circumstanțiază noțiunii de abuz de drept, reglementat prin art. 723 Cod procedură civilă, evident cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind prejudiciul, fapta ilicită a pârâtului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamantă și existența vinovăției sub forma intenției sau culpei.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se conforma observațiilor mai sus menționate, sens în care va dispune atașarea dosarelor penale și civile indicate de reclamantă.

P. sentința civilă nr. 1239 din data de 9 aprilie 2014, Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta P. G. și pe pârâtul Mariuțac D., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala, daune morale și cheltuieli de judecată.

A obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 1500 lei cu titlu de daune reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul_ al Judecătoriei Rădăuți și 209/ 285/2012 al Judecătoriei Rădăuți.

A obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 3000 lei cu titlu de daune morale și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Instanța a constatat că între părți au avut loc mai multe litigii legate de o suprafață de teren, părțile judecându-se atât pe calea unor acțiuni civile, cât și pe calea unor acțiuni penale, în cadrul cărora au fost efectuate cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că nu i s-au acordat cheltuielile de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat în cadrul dosarului nr._ precum și 500 lei în cadrul dosarului nr._ .

Instanța a constatat că într-adevăr în cadrul dosarului nr._, nu s-au acordat reclamantei cheltuieli de judecată, în acel dosar, aceasta având calitatea de pârâtă și cum acțiunea promovată împotriva sa a fost respinsă, aceasta era îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată.

A fost depusă la dosar chitanța nr. 13/17.01.2010 prin care s-a făcut dovada plății sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat. Cu toate acestea, instanța a omis să acorde aceste cheltuieli, deși în încheierea din 18 ianuarie 2011 s-a consemnat faptul că aceste cheltuieli au fost solicitate.

De asemenea, în dosarul nr._ reclamanta a făcut dovada cu chitanța din 19.03, aflată la fila 64 dosar că a achita suma de 1000 lei onorariu avocat. De asemenea, din încheierea din 19 martie 2012 a reieșit că, cheltuielile de judecată au fost solicitate de reclamantă, însă, instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceste cheltuieli.

Așa fiind, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarele sus menționate.

În cadrul dosarului nr._ pârâtul a solicitat în contradictoriu cu S. Ș. I. și ulterior și cu reclamanta, în urma completării acțiunii revendicarea unei suprafețe de 160 m.p. teren situat în intravilanul orașului Milișăuți. P. sentința civilă nr. 364/2011 a Judecătoriei Rădăuți, acțiunea a fost respinsă, iar prin decizia nr. 575/2012 a Tribunalului Suceava s-a respins recursul declarat de Mariuțac D.. Cum în această cauză, reclamantul a invocat titlul său de proprietate nr. 3640/2008 și în urma expertizei efectuată în cauză s-a constatat că pârâta nu-i ocupă nicio suprafață de teren.

Instanța a apreciat că în cazul acestui dosar nu s-a putut vorbi de un abuz de drept din partea pârâtului, chiar dacă acesta a exercitat și calea de atac împotriva hotărârii prin care i s-a respins acțiunea.

Ulterior, însă, pârâtul a mai formulat plângere la Legea nr. 18/1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 20 ari teren și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 254/1994 emis pe numele S. Ș., arătând că terenul pentru care a solicitat reconstituirea este deținut de P. G..

Plângerea s-a soluționat și în contradictoriu cu P. G. și prin sentința civilă nr. 1595/2012 cererea a fost respinsă, fiind respins și recursul declarat de petent împotriva acestei sentințe.

Cu toate acestea, pârâtul a formulat și plângere penală împotriva reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă a expertului C. M., și deși prin rezoluția 738/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. G., soluție menținută și prin rezoluția nr. 1227/II/2/2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, pârâtul a formulat plângere la instanță în baza disp. art. 278/1 C.pr.pen, plângere respinsă prin sentința penală nr. 244/2012.

În atare situație, instanța a apreciat că formularea plângerii penale a reprezentat un abuz de drept din partea pârâtului, conform art. 723 C.pr.civ, chemarea nejustificată în proces a reclamantei pricinuindu-i acesteia o stare de stres și disconfort psihic, lucru confirmat de martorii propuși de reclamantă, justificându-se acordarea daunelor morale al cărui cuantum instanța l-a apreciat la suma de 3000 lei, fiind de natură a repara prejudiciul moral suferit de reclamantă.

Așa fiind acțiunea a fost admisă în parte în baza disp. art. 998, 999 C. civil.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile.

P. recursul său, reclamanta a arătat următoarele:

Sentința atacată a fost nelegală și netemeinică întrucât ea a cerut daune morale în cuantum de 10.000 lei, sumă care a fost perfect justificată, însă instanța i-a acordat doar 3000 lei cu acest titlu. Instanța de fond în mod total eronat a considerat și a apreciat ca suma de 3000 de lei a fost de natură a repara prejudicial moral suferit de către ea.

A fost purtată prin diferite procese civile și penale timp de 4 ani de zile. A fost tracasată, stresată, fără să fie vinovată de vreun act civil sau penal înfăptuit împotriva pârâtului. I s-au făcut numeroase plângeri la poliție prin care a fost acuzată că ar fi falsificat acte pentru intabularea terenului proprietatea personală. S-au făcut cercetări, a fost anchetată, purtată pe drumuri, în urma anchetelor s-a constatat că toate actele depuse la dosar de către reclamantă au fost autentice, reale, au corespuns cu realitatea, în schimb ale pârâtului au fost nefondate, mincinoase motiv pentru care s-au respins toate căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Toate aceste procese i-au creat o stare de stres, disconfort pe plan psihic, pe lângă timpul și resursele pe care le-a alocat pentru a se apăra împotriva acuzațiilor pârâtului. I s-a cauzat un prejudiciu moral creat de aceste plângeri, procese care au conchis cu îmbolnăvirea gravă a reclamantei. Este bolnavă, atât ea, cât și familia sa, soțul este grav bolnav, încadrat în grad de handicap, ea trebuie să se ocupe de acesta nu să umble din proces în proces.

A dovedit pe deplin faptul că în urma acestor procese intentate fără temei și cu rea - credință de către numitul Mariuțac D., precum și din cauza stresului cauzat s-a îmbolnăvit, atât ea cât și familia sa. A atașat acte medicale ale ei și ale soțului său în acest sens. Mai mult de atât, a demonstrat în totalitate prejudiciul care i-a fost cauzat, fapta ilicită a pârâtului, precum și raportul de cauzalitate dintre acestea.

Cheltuielile de judecată i-au fost admise în mod corect de către instanță, însă daunele morale au fost acordate într-un cuantum mult prea mic raportat la prejudiciul suferit de către reclamantă și soțul său. Suma în cuantum de 3000 lei, nu a fost nici pe departe a repara prejudiciul moral suferit. Din cauza stresului s-a îmbolnăvit foarte grav, este și în acest moment sub tratament.

Aceste procese neîntemeiate i-au provocat suferințe de ordin psihic, iar durerea sufletească este incompatibilă cu orice echivalent de ordin bănesc. I s-a adus atingere onoarei și reputației întrucât a fost urmărită penal pentru niște plângeri nelegale și netemeinice făcute de către pârât. Orașul Milișăuți are un număr mic de locuitori și toată lumea vorbea despre aceste lucruri. Acordarea unor despăgubiri în acesta cauză a fost justificată. Compensațiile materiale sunt destinate să îmbunătățească viața persoanei prejudiciate și să aline suferința produsă de aceste incidente. Or, în speță suma de 3000 lei nu poate nici măcar să aline suferința care i-a fost produsă, fiind o sumă mult prea neînsemnată.

Conform Codului civil, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane ", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral".

Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.

În prezenta cauză au fost întrunite condițiile pentru răspunderea civilă delictuală a numitului Mariuțac D. prevăzute de art. 1357 Cod Civil. I s-a cauzat un prejudiciu care este susceptibil de reparare întrucât a îndeplinit condițiile prevăzute de lege și anume: este cert, actual sigur în ceea ce privește existența sa, cât și întinderea sa. Pârâtul a formulat cu rea - credință plângeri penale împotriva ei, aspect care a rezultat dincolo de orice dubiu de către organele de urmărire penală, cât și de instanțele de judecată care au respins plângerile penale și civile ale pârâtului. Toate aceste plângeri penale formulate după ce s-a stabilit pe cale civilă dreptul de proprietate cu privire la terenul din litigiu, au fost evident netemeinice și formulate cu scop șicanator.

Prejudiciul suferit de către reclamantă este cert, actual sigur, nu a fost reparat încă, având în vedere că a fost nevoită să dea curs solicitărilor organelor de urmărire penală. Toate acestea i-au creat o stare de stres, disconfort pe plan psihic, pe lângă timpul și resursele pe care le-a alocat pentru a se apăra împotriva acuzațiilor pârâtului.

A solicitat a se constata și existența faptei ilicite, respectiv procesele civile și penale pe care pârâtul Mariuțac D. le-a intentat fără a avea nici un temei legal.

Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu există, în sensul că fapta ilicită comisă către pârât în sensul că i-a cauzat un grav prejudiciu atât material cât și moral, astfel încât se impune răspunderea care l-a produs.

A arătat că a fost îndeplinită și condiția răspunderii civile pentru fapta proprie și în ceea ce privește vinovăția. Fapta ilicită îi este imputabilă, a fost comisă de către pârât, cu intenția directă, în scopul de a-i produce prejudiciu material, cât și moral. A intentat procese civile și penale, deși era perfect conștient că nu are temeiul legal în susținerea acestor procese și că reclamanta va avea câștig de cauză.

În prezenta cauză au fost întrunite condițiile pentru răspunderea civilă delictuală a numitului Mariuțac D.. Existând legătura de cauzalitate între prejudiciu și faptă ilicită. Există pe lângă un prejudiciu material creat și un prejudiciu moral, creat de aceste plângeri, procese care au conchis cu îmbolnăvirea gravă a reclamantei. Este bolnavă, atât ea, cât și familia sa, soțul este grav bolnav, încadrat în grad de handicap, ea trebuie să se ocupe de acesta nu să umble din proces în proces.

Având în vedere aceste considerente, a solicitat desființarea sentinței civile atacate și în rejudecare să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În drept, a invocat dispozițiile art. 304/1 din vechiul Cod de procedură civilă, art. 1349, art. 1357 cod civil.

P. recursul său, pârâtul a solicitat admiterea acestuia si pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata; cu cheltuieli de judecata.

În motivare a arătat următoarele:

Instanța de fond a reținut in sentința recurata ca intre părți au existat mai multe litigii legate de o suprafața de teren si ca s-au judecat atât in dosare civile, cat si in dosare penale. A reținut instanța de fond ca reclamanta a făcut cheltuieli de judecata cu dosarele nr._ si nr._ si nu i-au fost acordate, deși au fost solicitate. A considerat ca aceasta avea posibilitatea formulării unor cereri de îndreptare eroare materiale pentru ca aceste cheltuieli sa fie prinse in dispozitiv si nicidecum pe calea unei acțiuni separate, iar ulterior sa-si recupereze cheltuielilor pe calea executării silite. Pe de alta parte, a dorit sa menționeze ca in ceea ce privește cheltuielile efectuate de reclamanta in dosarul_ acestea au făcut obiectul dosarului de executare nr. 258/2012 si au fost achitate. In ceea ce privește dosarul nr._ prin dispozitiv pârâtul, împreună cu ceilalți doi petenți, au fost obligați doar la plata cheltuielilor judiciare in cuantum de 50 lei către stat. În acest dosar au fost trei petenți, respectiv Mariutac D., S. Rahila si S. I.. Aceasta este o practica a reclamantei de a solicita de mai multe ori aceeași suma de bani. A învederat aici o situație similara in care la aproximativ jumătate de an după ce i-a plătit cheltuielile de judecata din decizia nr. 575/2012 a Tribunalului Suceava, aceasta i-a mai făcut un dosar de executare pe aceeași suma. A atașat in acest sens sentința civila nr. 2669/2013 - contestație la executare a Judecătoriei Rădăuți rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului formulat de reclamanta.

A menționat reclamanta ca pârâtul a formulat mai multe acțiuni/plângeri împotriva ei, ceea ce ar însemna ca au fost îndeplinite condițiile pentru a se retine răspunderea civila delictuala in sarcina sa. A considerat ca in mod greșit instanța de fond a reținut ca pertinente aceste susțineri, pârâtul a promovat aceste acțiuni pentru aparerea unui drept moștenit de la autorii săi – a depus in acest sens cererea formulata la Legea 18/1991. A mai menționat si faptul ca in motivarea acțiunii sale aceasta a invocat si dosare care nu au fost in contradictoriu cu el. Este vorba despre dosarul nr._ dosar in care pârâtul nu a fost parte. A atașat in recurs copie după sentința civila pronunțata in acest dosar.

Instanța de fond a reținut in mod greșit faptul ca formularea de către pârât a plângerii penale ar reprezenta "un abuz de drept" conform art. 723 C.pr.c, deoarece a considerat ca el și-a exercitat drepturile procedurale cu buna-credința. Pe de alta parte, a considerat ca pârâtul, conform drepturilor constituționale, poate uza cu buna-credința de toate căile procedurale oferite de lege pentru a-și apară dreptul său. Având in vedere aceasta situație, a considerat ca in mod greșit a apreciat instanța ca plângerea penala formulata de pârât ar fi "un abuz de drept". In ceea ce privește declarațiile martorilor audiați acestea nu au fost concludente si in mod greșit instanța de fond a ținut cont de ele. Mai mult decât atât, reclamanta a depus la dosarul cauzei acte medicale ale soțului său fără ca acesta sa fie parte in proces.

Reclamanta a avut in permanență avocat angajat si nu era necesara deplasarea sa la procese, iar in ceea ce privește cheltuielile de judecata acestea au fost achitate de pârât in totalitate.

În speța de fata nu a fost îndeplinita nici una dintre condițiile cerute pentru invocarea prevederilor art. 998-999 C. civil (vechi) pentru a se angaja răspunderea civila delictuala a pârâtului.

Reclamanta a formulat întâmpinare la recursul declarat de către pârât prin care a arătat următoarele:

În mod corect a reținut instanța de fond faptul că reclamanta a făcut cheltuieli de judecată cu dosarele menționate în sentința recurată. Aceste cheltuieli nu i-au fost acordate așa cum a susținut pârâtul.

Nu a fost nicio practică de-a ei, a formulat acțiunea întrucât cheltuielile nu i-au fost acordate. Reclamanta a arătat că nu formulează acțiuni fără a avea o bază legală, așa cum a procedat pârâtul. Nu a solicitat de mai multe ori aceeași sumă de bani, a solicitat aceste sume de bani constând în cheltuieli de judecată întrucât acestea nu i-au fost acordate.

A solicitat a se constata și existența faptei ilicite, respectiv procesele civile și penale pe care pârâtul Mariuțac D. le-a intentat fără a avea nici un temei legal.

A arătat că a fost îndeplinită și condiția răspunderii civile pentru fapta proprie și în ceea ce privește vinovăția. Fapta ilicită îi este imputabilă, a fost comisă de către pârât, cu intenția directă, în scopul de a-i produce prejudiciu material cât și moral A intentat procese civile și penale, deși era perfect conștient că nu are temeiul legal în susținerea acestor procese și că reclamanta va avea câștig de cauză.

Instanța de fond a constatat în mod corect faptul că formularea de către

Mariuțac D. a diferitelor procese civile și penale constituie un abuz de drept, întrucât acesta și-a exercitat drepturile procesuale cu rea - credință. Din anul 2009 a fost acționată în instanță de către pârât, în diferite dosare civile și penale, fără a avea nicio vină, toate plângerile fiind respinse de către instanță și de către parchet. De 4 ani de zile a fost purtată pe drumuri, tracasată, stresată, fără să fir vinovată de vreun act civil sau penal înfăptuit împotriva pârâtului. A fost acționată în judecată pentru revendicarea unei suprafețe de teren în dosarul civil_, acțiune care a fost respinsă pe fond, cât și în recurs prin Decizia nr. 575/19.03.2012, soluția rămânând definitivă. Tot pârâtul din prezenta cază a acționat-o în judecată pentru anularea titlului său de proprietate, acțiunea fiind respinsă în fond, cât și în recurs, prin decizia Tribunalului Suceava rămasă definitivă. In toate aceste litigii s-a reținut că este proprietara suprafeței de tren pe care a revendicat-o pârâtul, acesta neavând nici un drept de proprietate asupra acestui teren.

I s-au făcut numeroase plângeri la poliție prin care a fost acuzată că ar fi falsificat acte pentru intabularea terenului proprietate personală. Din acest motiv au început anchetele poliției și ale parchetului, până și 2 procese penale. S-au făcut cercetări, a fost anchetată, purtată pe drumuri, în urma anchetelor s-a constatat că toate actele depuse la dosar de către reclamantă au fost autentice, reale, au corespuns cu realitatea, în schimb ale paratului au fost nefondate, mincinoase, motiv pentru care s-au respins toate căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Referitor la actele medicale ale soțului său depuse la dosar, chiar dacă acesta nu a făcut parte în procese, indirect a participat și el la acestea, întrucât sunt o familie. Toate aceste procese l-au deranjat implicit și pe el și au condus la agravarea stării de sănătate a acestuia.

A avut avocat angajat așa cum a menționat pârâtul, însă pe lângă onorariul acestuia a suferit și costurile deplasărilor, atât ale sale cât și ale avocatului. Nu a înțeles ce relevanță are acest aspect asupra situației de față.

În prezenta cauză au fost întrunite condițiile pentru răspunderea civilă delictuală a numitului Mariuțac D.. Există legătura de cauzalitate între prejudiciu și faptă ilicită. Există pe lângă un prejudiciu material creat și un prejudiciu moral, creat de aceste plângeri, procese care au conchis cu îmbolnăvirea gravă a reclamantei. Este bolnavă, atât ea, cât și familia sa, soțul este grav bolnav, încadrat în grad de handicap, ea trebuie să se ocupe de acesta nu să umble din proces în proces.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamantă ca nefondat; admiterea recursului formulat de către el si pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata; cu cheltuieli de judecata.

În motivare a arătat următoarele:

Reclamanta a fost nemulțumita de faptul ca instanța de judecata i-a admis doar in parte acțiunea si nu in totalitate, motivând ca "suma de 3.000 lei nu poate nici măcar sa aline suferința" care i-ar fi fost produsa, "fiind o suma mult prea neînsemnata". Din punctul său de vedere instanța de judecata nu trebuia sa-i admită deloc acțiunea, motivele susținerii sale regăsindu-se in cererea de recurs pe care a formulat-o împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Rădăuți.

A menționat reclamanta ca pârâtul a formulat mai multe acțiuni/plângeri împotriva ei, ceea ce ar însemna ca au fost îndeplinite condițiile pentru a se retine răspunderea civila delictuala in sarcina sa. În cauza de fata nu au fost îndeplinite condițiile pentru invocarea răspunderii civile delictuale, motivat in principal de faptul ca nu se poate retine vinovăția lui. Astfel, pârâtul a promovat aceste acțiuni pentru aparerea unui drept moștenit de la autorii săi - a depus odată cu recursul si cererea formulata la Legea 18/1991. In apărarea dreptului său, conform drepturilor constituționale, și-a exercitat drepturile procedurale cu buna-credința. De asemenea, a considerat ca nu se poate retine susținerea ca i-ar fi cauzat vreun prejudiciu acesteia, din contra pârâtul a fost cel prejudiciat deoarece suprafața de teren ce a fost disputata in procesele purtate a aparținut autorilor săi. Nici existenta vreunei fapte ilicite nu se poate retine de instanța motivat de faptul ca pârâtul și-a exercitat drepturile procedurale cu buna-credința si doar pentru apărarea unui drept ce a aparținut autorilor săi.

In ceea ce privește declarațiile martorilor audiați acestea nu au fost concludente si in mod greșit instanța de fond a ținut cont de ele. Mai mult decât atât, a depus alăturat o adeverința de la preotul paroh din Milisauti care a infirmat in totalitate declarația martorei S. G. V., referitoare la faptul ca pârâtul "as fi acuzat-o in mod public chiar si in biserica pe reclamanta". Din acest motiv a formulat si o plângere penala la P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți, plângere pe care a atașat-o la prezenta.

Având in vedere aceasta situație, a solicitat suspendarea prezentei cauze pana la soluționarea dosarului penal.

Mai mult decât atât, așa cum a menționat si in motivarea recursului formulat, reclamanta a avut in permanenta avocat angajat si nu era necesara deplasarea sa la procese, iar in ceea ce privește cheltuielile de judecata acestea au fost achitate in totalitate, astfel încât susținerile sale privitoare la acest aspect nu au fost relevante. Pe de alta parte, referitor la susținerea reclamantei ca ar fi fost foarte stresata din cauza proceselor, a considerat ca daca pârâtul nu ar fi avut dreptate in demersurile pe care le-a făcut, aceasta nu ar fi avut nici un motiv de stres.

Examinând recursurile părților, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 304¹din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, corect prima instanță l-a obligat pe pârât la plata lor, criticile sale pe acest aspect fiind nefondate.

Astfel, reține tribunalul, ca și prima instanță, faptul că între părți s-au derulat două litigii – dosar nr._, respectiv dosar nr._, rezolvate irevocabil în favoarea reclamantei, în cadrul cărora aceasta din urmă a solicitat obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, depunând și dovezile aferente, instanțele omițând însă să se pronunțe.

Într-o astfel de situație, reclamanta avea la dispoziție potrivit regulilor de procedură anterioară trei căi legale, anume fie formularea unei căi de atac prin care să invoce omisiunea primei instanțe de a-i fi acordat cheltuieli de judecată (art. 304¹ din vechiul Cod de procedură civilă – forma codului în vigoare înainte de Legea nr. 202/2010), fie inițierea procedurii speciale de completare a hotărârii potrivit art. 281²din Codul de procedură civilă, fie formularea unei acțiuni în pretenții de drept comun.

Întrucât reclamanta a optat pentru această din urmă cale legală și văzând cererile sale exprese de recuperare a cheltuielilor de judecată – a se vedea cuvântul în dezbateri asupra fondului al apărătoarei sale consemnat în încheierea de dezbateri din dosarul nr._, precum și chitanța avocațială doveditoare (f. 83, 85), respectiv în încheierea de dezbateri din dosarul nr._, precum și chitanța doveditoare (f. 63, 64), cereri care din eroare au fost omise de către instanțe, în mod corect reclamanta a uzat de această acțiune separată, a cărei admitere se impune fără niciun dubiu.

Față de aspectele mai sus evidențiate, apar ca nefondate criticile pârâtului din recurs precum că i-ar fi achitat reclamantei cheltuielile de judecată din cele două litigii, că ar fi fost executat silit pentru acest motiv, susțineri fără suport probator câtă vreme până la acest moment nu există un titlu executoriu împotriva acestuia, hotărârile din cele două litigii nemenționând nicio dispoziție privitor la plata cheltuielilor de judecată din primă instanță către reclamantă (a se vedea sentința civilă nr. 244/27.03.2012 – dosar nr._, f. 66, 67, respectiv sentința civilă nr. 364/21.01.2011 și decizia civilă nr. 575/19.03.2012 a Tribunalului Suceava – dosar nr._, f. 89, 107-110).

Referitor la celălalt petit al acțiunii, privind obligarea pârâtului la daune morale către reclamantă, admis în parte de prima instanță, soluție criticată de către ambele părți, tribunalul reține următoarele:

P. decizia civilă nr. 2085/1.10.2013, pronunțată în primul ciclu procesual, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu următoarea indicație:

„Referitor la daunele morale pretinse, se reține că în mod greșit au fost respinse de către prima instanță, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că afecțiunile de care suferă au fost determinate de stresul avut în procesele în care s-a judecat cu pârâtul, deoarece starea de stres și disconfortul psihic pricinuite de exercitarea abuzivă și fără temei a mai multor procese penale și civile, pot fi reținute nu numai în baza actelor medicale, ci și în baza unor prezumții simple, deduse din circumstanțele speței, care rămân la aprecierea judecătorului și care se circumstanțiază noțiunii de abuz de drept, reglementat prin art. 723 Cod procedură civilă, evident cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind prejudiciul, fapta ilicită a pârâtului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamantă și existența vinovăției sub forma intenției sau culpei”.

În rejudecare, prin sentința recurată, s-a admis în parte acest capăt de cerere, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 3000 lei din 10.000 lei solicitate, reținând că formularea plângerii penale împotriva reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă a expertului C. M., finalizată cu o soluție de neîncepere a urmăririi penale, prin rezoluția nr. 738/P/2011, respectiv nr. 1227/II/2/2011, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, respectiv a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, menținute prin sentința civilă nr. 244/2012 a Judecătoriei Suceava, prin care s-a respins plângerea pârâtului formulată în temeiul art. 278¹Cod procedură penală, ar reprezenta un abuz de drept din partea pârâtului, conform art. 723 din vechiul Cod de procedură civilă, constând în chemarea nejustificată a reclamantei în acel proces penal, fapt ca i-ar fi pricinuit o stare de disconfort psihic și stres, lucru confirmat de către martorii audiați.

Dar pentru a ne afla in prezența abuzului de drept si, corelativ, a răspunderii pe care o atrage, trebuie îndeplinite simultan mai multe condiții.

In primul rând, trebuie sa ne aflăm in cazul unei nesocotiri a scopului pentru care a fost recunoscut dreptul.

Conform art. 723 din vechiul cod de procedură civilă „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite”.

In literatura juridică românească s-a afirmat că scopul drepturilor subiective este întotdeauna satisfacerea unor interese, care variază după cum este vorba de persoane fizice sau juridice, fiecare drept subiectiv, potrivit cu natura sa, fiind destinat sa permită satisfacerea unui interes.

. îndrumare, instanța noastră supremă a statuat că drepturile subiective, fiind recunoscute numai in scopul satisfacerii unor interese legitime, „depășirea acestui scop si exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, constituie un abuz de drept”.

În primul rând, abuzul de drept se manifestă atunci când fapta săvârșită este potrivnică dreptului obiectiv, respectiv legii.

Există abuz de drept și în cazul exercitării dreptului cu rea-credință.

Buna-credință este un concept complex, ce-și are originea în unele fapte psihologice si care configurează normele morale si acționează in relațiile sociale producând efecte in domeniile cele mai variate ale dreptului.

Reaua-credință se fondează întotdeauna pe fapte psihologice situate la antipodul celor care caracterizează buna-credință, pe care morala si etica le repugnă, iar dreptul, în măsura în care intră în sfera sa, le sancționează în raport cu gravitatea faptei ce va rezulta din activitatea concretă a subiectului.

Pentru a nu ne afla in fața unui abuz de drept, dreptul subiectiv trebuie exercitat cu bună-credință.

Cu toate că art. 970 alin. (1) din vechiul cod civil prevede: „convențiile trebuie executate cu bună-credință", deci cu referire numai la convenții, trebuie admis că suntem în prezența unei dispoziții legale cu valoare de principiu, care se aplică și exercitării drepturilor subiective.

Raportând aceste considerente de ordin teoretic la datele speței nu rezultă că pârâtul ar fi săvârșit un abuz de drept prin demararea litigiilor în contradictoriu cu reclamanta.

Pentru a ne situa pe tărâmul abuzului de drept, trebuie să rezulte neîndoielnic că cel care se adresează justiției o face fără a urmări să-și protejeze sau să obțină un drept sau un interes, ci în chip abuziv, în scop șicanator.

Or, reclamanta nu a probat o astfel de poziție subiectivă a pârâtului.

Sub acest aspect, prin cererea introductivă (f. 3) reclamanta face referire la dosarul nr._ prin care i s-a respins pârâtului o cerere de revendicare a unei suprafețe de teren, precum și la dosarul penal nr._ prin care plângerea penală a pârâtului îndreptată împotriva reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă a expertului desemnat să efectueze o expertiză în dosarul de revendicare nr._ a fost găsită neîntemeiată.

Este vorba așadar doar despre două litigii învederate instanței în termen legal, adică prin cererea introductivă,( referirile în calea de atac a recursului la alte litigii prin lărgirea cauzei neputând fi luate în considerare față de prev. art. 294, art. 316 Cod procedură civilă), care s-au derulat cel puțin formal în limitele prevăzute de lege, pârâtul exercitând exclusiv căile de atac ce i-au fost puse la dispoziție de către legiuitor, nerezultând o persistență a sa din acest punct de vedere constând spre exemplu în neacceptarea rezultatului și repetarea cu obstinație a acelorași cereri.

În concret, pârâtul a demarat mai întâi o acțiune în revendicare, derulată în primă instanță și în recurs, apoi, considerând că rezultatul expertizei efectuată în dosarul de revendicare ar fi fost influențat prin intervenția reclamantei, a demarat și un dosar penal împotriva acesteia, de asemenea derulat în limitele prevăzute de codul de procedură penală, finalizat prin plângere conform art. 278¹.

În lipsa unor probe contrare, conduita pârâtului în cele două litigii nu are nimic abuziv, circumscriindu-se dreptului acestuia de acces la justiție, ca drept fundamental reglementat prin art. 21 din Constituția României, stabilit și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului – art. 6.

În lipsa elementului psihologic, intențional, al exercitării în chip abuziv a dreptului subiectiv civil de către pârât, nu mai interesează impactul acestor litigii asupra stării de sănătate a reclamantei și a familiei sale.

În concluzie, constatând că în mod greșit prima instanță a reținut în privința pârâtului săvârșirea unui abuz de drept procesual, se impune reformarea sentinței pe acest aspect.

Față de toate considerentele învederate, în baza art. 312 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul reclamantei, va admite recursul pârâtului, va modifica în parte sentința civilă nr. 1239/9.04.2014 a Judecătoriei Rădăuți în sensul că va respinge ca nefondată cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Întrucât este dată culpa procesuală a reclamantei în calea de atac, fiindu-i respinsă calea de atac, și admisă cea a părții adverse, aceasta va fi obligată să plătească pârâtului suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise pârâtului, în baza art. 274, art. 276 din vechiul Cod de procedură civilă.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta P. G., domiciliată în com. Milișăuți, .. 38, jud. Suceava și prin av. R. O. – Rădăuți, .. 62, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1239 din data de 9 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .

Admite recursul formulat de pârâtul Mariuțac D., domiciliat în com. Milișăuți, .. 50, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1239 din data de 9 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .

Modifică în parte sentința civilă nr. 1239/9.04.2014 a Judecătoriei Rădăuți în sensul că:

Respinge ca nefondată cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Obligă reclamanta recurentă să plătească pârâtului recurent suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. I. M. V. O. D. L. A.

Grefier,

S. A.-M.

Red. V.O.D.

Judecător fond G. R.

Tehnored. S.A.M.

2 ex./08.07.2014

I. Caracteristica cererii în raport

de care s-a admis recursul – Pretenții

II. Soluția în recurs – Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta P. G.. Admite recursul formulat de pârâtul Mariuțac D.. Modifică în parte sentința civilă nr. 1239/9.04.2014 a Judecătoriei Rădăuți în sensul că: Respinge ca nefondată cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri. Obligă reclamanta recurentă să plătească pârâtului recurent suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Rădăuți Decizia nr. 1267/27.06.2014

Sentința nr. 1239/2014 Dosar nr._

Judecător: G. R. Complet: A. I. M.

V. O. D.

L. A.