Servitute. Decizia nr. 70/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 11460/86/2013
Dosar nr._ servitute-contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 70
Ședința publică de la 26.03.2014
Președinte: G. D.
Judecător: I. M.
Judecător: I. G.
Grefier: G. F.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . SA Iași, cu sediul în Iași, .-150, jud. Iași, intimați fiind J. L. V. și J. V., ambii domiciliați în Șcheia, nr. 24, jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat A. M., pentru intimați, lipsă fiind aceștia și contestatoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, în sensul că la dosar s-a depus de către intimați, întâmpinare, însoțită de înscrisuri, după care,
Întrebată fiind, apărătoarea intimaților arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că, în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea intimaților solicită, în principal, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca nefondată, cu plata cheltuielilor de judecată. Susține că, în cadrul prezentei contestații în anulare, este contestată o decizie pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, tot într-o contestație în anulare, astfel încât prezenta contestație în anulare este inadmisibilă. Cu privire la primul invocat de contestatoare arată că, din practica judiciară rezultă că greșelile materiale nu pot fi apreciate decât dacă există anumite erori evidente. În cauză nu sunt îndeplinite disp. art. 318 C.. Cu privire la ultimul motiv invocat, arată că nici acesta nu poate fi primit în cadrul contestației în anulare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava contestatorii J. L. V. și J. V. au formulat contestație în anulare solicitînd desființarea deciziei civile nr.957 din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava motivat de faptul că respingerea recursului a fost rezultatul unei greșeli materiale determinate de omiterea examinării tuturor motivelor formulate de reclamanți.
Au precizat că instanța a analizat recursul doar sub aspectul prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deși ei au invocat și prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, instanța mulțumindu-se să reia motivarea hotărîrii recurate și a întîmpinării depusă la dosar, nerăspunzînd motivelor de casare invocate.
Prin decizia nr. 201/22.10.2013, Tribunalul Suceava a admis contestația în anulare formulată de contestatorii J. L. V. și J. V., ambii domiciliați în ., jud.Suceava, împotriva deciziei civile nr.957 din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind S.C. „E.ON M. DISTRIBUȚIE” SA Iași, cu sediul în mun.Iași, .-150, jud.Iași, a desființat decizia civilă nr.957 din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, a admis recursul declarat de reclamanții J. L. V. și J. V. împotriva sentinței civile nr.4267 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), a modificat sentința civilă nr.4267 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Suceava și în consecință a admis acțiunea, a creat servitute de trecere în favoarea reclamanților pe suprafața de 235 m.p., proprietatea pîrîtei, pe aliniamentul a,b,c,d din planul de situație anexa 5 din raportul de expertiză (f.113), colorat cu maro, a obligat pîrîta S.C. „E.ON M. DISTRIBUȚIE” SA Iași să plătească reclamanților J. L. V. și J. V. cheltuieli de judecată în sumă de 1938 lei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut următoarele:
Este real că folosirea contestației în anulare poate fi justificată doar de circumstanțe esențiale și imperative și de nevoia de a asigura un just echilibru între interesele și efectivitatea sistemului judiciar.
Principiul securității raporturilor juridice prevăzut de Convenția Europeană nu permite niciuneia dintre părți să solicite desființarea unei hotărîri irevocabile cu scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei, puterea de control a instanței de retractare putînd fi exercitată doar pentru îndreptarea erorilor justiției, iar nu pentru a efectua o nouă analiză a cauzei, însă așa cum Curtea Europeană a motivat în susținerile sale (Ryabikh c.Rusiei), „excepția de la regulă se poate admite atunci cînd este justificată de circumstanțele riguroase și de substanță”, „principiul securității nefiind unul absolut” cînd se impune stabilirea unui echilibru între interesele implicate în cauză.
Astfel, în prezenta contestație argumentele invocate de contestatori sînt relevante întrucît deși acțiunea a fost cercetată sub aspectul naturii juridice a cererii dedusă judecății, instanța s-a pronunțat pe un motiv neinvocat în cauză și nesupus nici analizei recursului, ajungîndu-se, astfel, în situația prev.de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, invocată de recurent și asupra căreia instanța de control nu s-a pronunțat.
De asemenea, deși întregul probatoriu converge spre cauze cu care instanța a fost învestită – servitute de trecere - motivarea este de comparare a titlurilor care excede cadrului procesual.
Așadar, sînt aplicabile dispozițiile art.318 Cod procedură civilă atîta timp cît instanța de recurs a comis o greșeală materială prin omiterea unor elemente importante sau informații din dosar, care aveau influență cu privire la soluția pronunțată în cauză, concluzia instanței referitoare la lipsa de relevanță a acestor impedimente fiind contrară probatoriului.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis contestația în anulare și anulînd decizia civilă nr.957 din 9 aprilie 2013 a rejudecat recursul în raport de motivele de casare invocate.
Prin cererea dedusă judecății la data de 1 aprilie 2009, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pîrîta crearea unei servituți de trecere pe terenul său de la calea publică.
Au depus un plan de situație dintr-un raport de expertiză extrajudiciară, indicînd posibilitatea creării unui drum pe un aliniament a-b-c-d, cu dimensiuni de 59,04 m (N), 60,02 m (S) și lățime de 3,50 m pe o suprafață de 208 m.p. din p.c.1698 proprietatea E.ON (f.12).
Deși la cererea pîrîtei, prin contestarea expertizei extrajudiciare, s-a admis efectuarea unei noi expertize în cauză, reclamanții au fost singurii care au formulat obiective, solicitînd a se răspunde la acestea (f.74-75), iar prin raportul din 22 septembrie 2010, s-a întocmit un plan de situație potrivit căruia s-a propus crearea unei servituți de trecere pe o suprafață de 235 m.p., pe limita a-b-c-d, colorat cu maro, menționînd că reclamanții dețin o suprafață 974 m.p. care este loc înfundat, p.v.2292/229 și respectiv p.v.2292/385, fiind înscrise pe reclamanți, iar . suprapunându-se p.v.2292/229.
Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu concluziile raportului de expertiză rezultă că inițial terenul a fost expropriat de la autorul reclamantei, exproprierea din 1968 vizînd suprafața de 1477 din . transformatorului 110/20 kw Tricotaje, identic cu planul de situație anexa 1, hașurat roșu.
Ori, după anul 1989 pîrîta și-a extins posesia cu încă o suprafață de 1067 m.p., obținînd un atestat al dreptului de proprietate și înscriindu-se în CF, deși postul de transformare nu mai era funcțional, (f.108) potrivit deservirii inițiale.
Nu pot fi reținute apărările relativ la faptul că . avut acces la . din culpa acestora s-a înfundat drumul.
Conform celor trei planuri de situație pe pc.595/2 din CF 3961 Sf.I. și pc.1744 din CF 3968 Sf.I. sînt evidențiate construcții care au blocat accesul încă din anul 1992.
Așa cum reiese din planul de situație din 28 aprilie 1999 și fotografiile depuse la dosar, accesul reclamanților s-a făcut pe drumul din capătul grădinii dinspre pîrîtă, aflat în vecinătatea nord-estică a incintei extinse a pîrîtei și constituit din proprietatea lui Wacklawschi F., la sud. Ulterior acest drum s-a desființat, fiind amplasate construcții care au închis reclamanților calea de acces.
Din raportul de expertiză extrajudiciară, dar și declarațiile martorilor audiați rezultă că între curtea și construcțiile situate pe pc. Nr.595/1, 595/2 și 1744 (în prezent înstrăinate) și grădina reclamanților identică cu p.2292/229 a existat o diferență de nivel de 1 metru, teren consolidat cu un zid de beton care nu ar fi permis, oricum, accesul la grădină.
Celelalte aspecte legate de dreptul de proprietate și întindere sînt irelevante într-o acțiune pentru constituirea servituții, deși nu poate fi ignorat aspectul dreptului de proprietate al pîrîtei, dobîndit printr-un certificat de atestare pentru o suprafață ce depășește suprafața supusă exproprierii, suprapus parcelei funciare desprinsă din .>
Cum, însă dreptul de proprietate al părților nu a fost contestat și calitatea de loc înfundat al parcelei reclamanților, nr.2292/229 grădină, a fost dovedită, nu poate fi reținută motivarea primei instanțe cu privire la faptul că lipsa accesului provine din vînzarea parcelelor 1744, 595/1, 595/2 și parte din 2292/229, întrucît, așa cum s-a dovedit, nici anterior vînzării acestor parcele reclamanții nu se foloseau de terenul înstrăinat pentru a ajunge la locul înfundat, situația actuală creându-se ca urmare a extinderii pîrîtei și nu din culpa reclamanților.
De altfel, acesta a fost și motivul pentru care s-a formulat acțiunea, cu aproape doi ani înainte de vînzarea parcelelor de la stradă, însăși pîrîta menționînd în întîmpinare faptul că la toate adresele reclamanților făute înainte de anul 2006, le-a răspuns că este imposibilă crearea unei servituți de trecere așa cum doresc aceștia (f.21 recurs).
Nu pot fi reținute nici apărările pîrîtei relativ la nerespectarea Legii nr.13/2007 privind zona de protecție și de siguranță pentru că, așa cum rezultă și din raportul de expertiză, chiar la limita gardului ce împrejmuiește incinta, există edificată o casă aparținînd lui A. L. și Wacklawschi F., ori accesul cu piciorul sau cu un vehicul pe un teren liber, propus de expert, nu poate constitui un risc de electrocutare, cum s-a invocat. Potrivit Legii energiei electrice invocate, în art.39 și 46 privind interdicțiile în zone de siguranță pentru persoanele fizice și juridice, nu sînt cuprinse trecerea cu piciorul sau vehiculul, distanța în raport în raport de servitutea propriu-zisă nefiind încălcată. De altfel, transformatorul cu care este intabulat pîrîta nu este legat de stația electrică cu fire aeriene (f.221) pentru a afecta siguranța persoanelor.
Și declarațiile martorilor audiați confirmă cele reținute (f.159), iar prin suplimentul la raportul de expertiză s-a răspuns obiecțiunilor și apărărilor pîrîtei.
În raport de toate aceste considerente, constatînd că în cauză sînt date motivele de casare prev. de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a modificat sentința civilă și admițînd acțiunea a creat servitute de trecere în favoarea reclamanților pe suprafața de 235 m.p., proprietatea pîrîtei, pe aliniamentul a,b,c,d din planul de situație anexa 5 din raportul de expertiză (f.113), colorat cu maro.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, pîrîta a fost obligată să plătească reclamanților J. L. V. și J. V. cheltuieli de judecată în sumă de 1938 lei.
Împotriva acestei decizii, la data de 25.11.2013 a formulat contestație în anulare contestatoarea E. M. Distrubuție SA, înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ prin care a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei atacate și redeschiderea dezbaterilor în contestația în anulare, urmând ca, în rejudecare, instanța să pronunțe, în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare iar în subsidiar, respingerea acesteia și menținerea deciziei civile nr. 957/2013 a Tribunalului Suceava ca temeinică și legală.
În motivare a arătat următoarele:
Primul motiv de anulare a deciziei recurate îl constituie prevederile art. 318 teza a I-a C., respectiv dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Arată că, cu ocazia recalificării cererii ce formează obiectul dosarului nr._, ca fiind o contestație în anulare, prin reprezentantul său a arătat faptul că pe rolul Tribunalului Suceava mai există înregistrată, din data de 08.05.2013 o altă contestație în anulare ce forma obiectul dosarului nr._ și care avea același obiect. Or, instanța a omis acest aspect, în condițiile în care recalificarea căii extraordinare de atac, ca fiind contestație în anulare - a doua- atrăgea aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 321 din CP vechi .
Această eroare este una esențială, în condițiile în care, în lipsa acestei greșeli, în baza prevederilor art. 321, instanța ar fi trebuit să respingă ca inadmisibilă a doua contestație, introdusă la distanță de o săptămână de prima.
Dar asa după cum se poate observa, prin decizia atacată în prezenta cauză, si pronuntată în data de 22.10.2013 s-a admis contestatia în anulare promovată, deci cu două săptâmâni inainte, în data de 08.10.2013, aceeasi instantă respinsese prin decizia civila nr. 188, aceeasi contestie in anulare ca fiind nefondata.
Un motiv de anulare a deciziei recurate il constituie prevederile art 318 teza a II-a C.proc.civ, respectiv cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Instanta a admis contestatia in anulare promovata de J. L. si J. V., insa nu s-a pronuntat asupra faptului ca mai exista o contestatie in anulare ce a format obiectul dosarului nr._ a Tribunalului Suceava, contestatie ce a fost respinsa ca nefondata prin decizia nr. 188/08.10.2013.
Asa cum a aratat instantei, pe rolul Tribunalului Suceava a fost inregistrata la data de 08.05.2013 o contestatie in anulare ce a format obiectul dosarului nr._, contestatie ce a fost respinsa ca nefondata prin decizia nr. 188/ 08.10.2013. Mentionam ca subscrisa a invocat la momentul procesului faptul ca pe rolul Tribunalului Suceava mai exista o contestatie in anulare care avea acelasi obiect, dar instanta a omis din greseala sa cerceteze acest motiv.
Având în vedere motivele de mai sus si in temeiul art. 318 vechiul c.proc.civ. apreciază ca decizia 201 pronuntata de Tribunalul Suceava la data de 22.10.2013 trebuie anulata.
Mai mult, instanta nu a analizat faptul ca: asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit in cauza de expert T. P., terenul in suprafata de 974 mp gradina detinut de reclamanti a devenit loc infundat dupa ce sotii J. au vandut . 1532 mp teren care reprezinta de fapt locul pe care se afla casa de locuit (demolata ulterior) si restul terenului care avea deschidere la Calea Obcinilor.
Mentionează totodata ca a dovedit ca prin Decretul de expropriere nr. 100/ 14.02.1968 a fost expropriata si trecuta in proprietatea statului dandu-se in administrarea Intreprinderii de Electricitate Suceava suprafata de 2544 mp teren, iar dreptul de proprietate a fost inscris in CF la data de 31.01.2001 pe S.C. SDFEE "ELECTRICA" S.A.(actuala S.c. E.ON M. Distributie S.A.). Mai mult, din compararea extrasului de carte funciara din 30.06.2010 cu cel detinut anterior de S.c. "ELECTRICA" S.A., respectiv cu suprafata din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 5775 din 27.07.2000 si cu situatia privind stabilirea terenurilor aflate in patrimoniul societatii rezulta in mod clar si indubitabil ca intimata S.c. E.ON M. Distributie S.A. a ocupat dintotdeauna aceeasi suprafata de teren, respectiv 2544 mp asupra careia este proprietar tabular, in cartea funciara neintervenind nicio schimbare decat a denumirii societatii- S.c. E.ON M. DISTRIBUTIE S.A. fiind succesoarea in drepturi a S.c. Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice "ELECTRICA M." SA .. respectiva . si Furnizare a Energiei Electrice pEON M." SA.
Statia 110/ 20 kV Tricotaje care se afla pe acest teren proprietatea societatii lor a fost pusa in functiune in anul 1969, este in functie si in prezent, fiind cea mai importanta statie de transformare din municipiul Suceava.
Apreciază ca instanta de control judiciar nu a analizat pericolul acordarii acestei servituti de trecere in favoarea reclamantilor si nu a avut in vedere faptul ca prevederile legale speciale in materie energetica aplicabile in speta (Ordinul ANRE nr. 4/ 2007) nu permit obliga rea contestatoarei sa acorde drept de servitute de trecere pe terenul sau la calea publica.
Acordarea acestei servituti de trecere este extrem de periculoasa pentru insasi reclamantii J., intrucat suprafata de 235 mp teren pe care instanta de control judiciar a acordat servitute de trecere reprezinta zona de protectie si de siguranta a Statiei de transformare 110/20 KV Tricotaje.
Zona de protectie aferenta capacitatii energetice este reprezentata de zona adiacenta capacitatii energetice sau a unor componente ale acesteia, extinsa in spatiu, in care se instituie restrictii privind accesul persoanelor si regimul constructiilor; aceasta zona se instituie pentru a proteja capacitatea energetica si pentru a asigura accesul personalului pentru exploatare si mentenanta. Zona de protectie este delimitata de imprejmuirea instalatiilor, echipamentelor si a anexelor tehnologice ale acestora.
Zona de siguranta aferenta capacitatii energetice este reprezentata de zona adiacenta capacitatii energetice sau a unor componente ale acesteia, extinsa in spatiu, in care se instituie restrictii si interdictii, in scopul asigurarii functionarii normale a capacitatii energetice si pentru evitarea punerii in pericol a persoanelor, bunurilor si mediului din vecinatate; zona de siguranta cuprinde si zona de protectie in sensul ca aceasta are rolul de a proteja personalul si bunurile situa te in exteriorul statiei, dincolo de imprejmuirea acesteia, in consecinta, aceasta depaseste gardul de imprejmuire al statiei.
Tocmai riscurile pentru siguranta persoanelor si bunurilor din apropierea unei capacitati energetice care s-au concretizat in standarde, norme si normative pentru combaterea impactului exercitat asupra mediului impun ca actiunea reclamantilor ]uravle L. si ]uravle V. de a acorda aceasta servitute de trecere sa fie respinsa ca netemeinica si nelegala de catre instanta de judecata.
Considera decizia nr._13 pronuntata de Tribunalul Suceava ca fiind ne temeinica si nelegala, intrucat prin admiterea contestatiei in anulare, Tribunalul Suceava nu a analizat motivele invocate de subscrisa si nu a dat eficienta prevederilor de drept comun (art. 616 si urm. Cod civil) si nici legislatiei specifice in domeniul energiei electrice (Ordinul ANRE nr. 4/ 2007) care stabilesc unitar si fara putinta de tagada ca acordarea servitutii de trecere solicitate de reclamanti este contrara acestor prevederi.
In drept, au invocat dispozitiile art. 318 și urm. c.proc.civ.
Solicita admiterea contestatia in anulare ca fiind temeinica si legala, anularea (retractarea) deciziei civile nr._13 a Tribunalului Suceava, sectia civila, pronuntata in dosarul sus mentionat si redeschiderea dezbaterilor in contestatia in anulare, urmand ca in rejudecarea contestatiei in anulare, instanta sa pronunte o solutie de respingere a acesteia si sa mentina sentinta civila nr. 4267/ 03.10.2012 a Judecatoriei Suceava ca temeinica si legala si sa nu ne obligati la plata cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat, în principal, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și, în subsidiar, respingerea ca nefondată, cu plata cheltuielilor de judecată.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.318 cod procedură civilă invocat de contestatoare ca temei al admiterii prezentei contestații în anulare „Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițând numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Textul de lege sus citat, precizează în terminis că pot constitui obiect al contestației în anulare speciale numai hotărârile instanței de recurs.
Prin urmare, această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă părților și vizează doar soluțiile pronunțate de instanțele de recurs, în calea de atac a recursului.
Pe această cale nu poate fi atacată o decizie pronunțată într-o contestație în anulare de drept comun (C.S.J., secția civilă, decizia civilă nr.2483/1995, C.D., 1995 pag.124).
Ca atare, întrucât în prezenta cauză este atacată decizia civilă nr.201/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, apreciază tribunalul că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă întrucât legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea exercitării contestației în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță în calea de ataca a contestației în anulare.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 cod procedură civilă contestatoarea . SA Iași va fi obligată să plătească intimaților J. L. V. și J. V. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea . SA Iași, cu sediul în Iași, .-150, jud. Iași, intimați fiind J. L. V. și J. V., ambii domiciliați în Șcheia, nr. 24, jud. Suceava.
ca inadmisibilă.
Obligă contestatoarea să plătească intimaților suma de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. G. D. G. F.
Red. I.G.
Tehnored. G.F.
2 ex./ 9.05.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1191/2014. Tribunalul SUCEAVA | Servitute. Decizia nr. 1118/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
