Pretenţii. Decizia nr. 1273/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1273/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 11916/314/2011
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1273
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08 IULIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta S. M. L., domiciliată în mun. Suceava, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 5120 din data de 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât S. S., domiciliat în mun. Suceava, ..15, ., județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 26 IUNIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea ambilor apărători ai părților, avocat L. A. și avocat T. O. să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 04 IULIE 2014, și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 08 IULIE 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 22.12.2011, reclamanta S. M. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. S. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 lei pentru prejudiciul cauzat reclamantei și publicarea hotărârii de obligare la plată într-un ziar de interes local.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 1.05.2011 a fost difuzată pe postul PRO TV emisiunea „România Te iubesc”, în care pârâtul a afirmat că șefa sa, respectiv reclamanta, a reușit dintr-un salariu de bugetar să-și ridice o vilă și să demareze o afacere în nici 2 ani, perioadă în care a deținut funcția de director adjunct la D.G.A.S.P.C. Suceava.
Reclamanta a apreciat că prin afirmațiile pârâtului într-o emisiune de largă audiență, s-a indus opiniei publice convingerea că imobilele prezentate s-au realizat în perioada precizată, pe fondul unui univers necontrolat dar foarte profitabil pentru mulți oportuniști care fac averi frumoase pe urma vârstnicilor.
A mai arătat reclamanta că afirmațiile pârâtului au determinat comentariul introductiv al prezentatorului C. L.: „ Fac bani cu nerușinare din suferința unor oameni neajutorați care cer îngrijire. Astăzi vorbim despre căminele de bătrâni, un univers necontrolat, dar foarte profitabil pentru mulți oportuniști care fac averi frumoase pe urma vârstnicilor. Fonduri de la stat sau sponsorizări evaporate, fraude și scandaluri într-un reportaj cu multe cazuri incredibile, completat de titlul emisiunii - o bătrânețe furată și subiectul - situația azilurilor de bătrâni un univers necontrolat dar foarte profitabil pentru mulți oportuniști care fac averi frumoase pe urma vârstnicilor”.
Reclamanta a susținut că prin înscrisuri oficiale și autentice se poate demonstra faptul că imobilul casă era cumpărat din anul 2003 și modernizat începând din anul 2004, iar soțul reclamantei a început activitatea privată din anul 1994, hala prezentată fiind o investiție cu credit bancar, investiție terminată înainte de a fi director adjunct, respectiv salariat de stat.
A menționat de asemenea, că în cadrul emisiunii au fost prezentate acuzații grave aduse reclamantei, expuse de pârât în calitatea sa de fost angajat al D.G.A.S.P.C. Suceava, funcționar public, pe fondul încetării raporturilor de serviciu ale acestuia.
A susținut că, fără a se face minime verificări, a fost prezentată de către pârât sub imperiul faptelor de natură infracțională, dar în aceeași măsură pârâtul a afirmat că nici unul din documente nu a fost semnat de către reclamantă.
A arătat că prin toate afirmațiile cu privire la deturnări de fonduri publice în interes personal în scopul edificării unei case și a demarării unei afaceri, pârâtul a reușit să evidențieze un comportament ilicit al reclamantei, decurgând din calitatea de director adjunct la D.A.G.S.P.C. Suceava.
Cu privire la afirmațiile pârâtului, susține că pe site-ul Primăriei Suceava este postată declarația de avere a reclamantei, conform evidenței Registrului Comerțului societatea a fost înființată în data de 10.08.1994, imobilul casă de locuit și terenul aferent au fost cumpărate în anul 2003, casa a fost renovată conform autorizației de construcție nr. 127 la data de 24.03.2004, hala prezentată a început a fi construită în anul 2006 conform autorizației de construire nr. 753/16.10.2006 și finanțată de B.C.R. prin contractul de creditare nr. 19/12.10.2007, iar conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 14, la data de 11.04.2008 a fost finalizată investiția.
Reclamanta a menționat, totodată, că, urmare a afirmațiilor pârâtului, fiica sa în vârstă de 14 ani, care în anul 2010 a fost transferată la un colegiu din mun. Suceava având colegi noi, colegi care nu cunoșteau situația familială a reclamantei, a suferit grave stări de depresie și anxietate, prin prezentarea făcută, la o oră când inclusiv accesul minorilor sub 14 ani este permis.
Ca urmare a acestei emisiuni, falsa reprezentare indusă colectivului fiicei reclamantei prin promovarea ca fiind adevărate situații ce nu-și găsesc corespondența în starea de fapt a condus la aprecierea eronată a situației familiei reclamantei, cu referire la persoana fiicei reclamantei în sensul că „este produsul de concepție al unei infractoare care fură de la bătrâni”.
Reclamanta a mai arătat că a fost afectată direct și personal, ca femeie și ca mamă, în condițiile în care minora știe că a fost înfiată de la vârsta de 1 an, fapt care a determinat-o să solicite evaluare și consiliere psihologică de specialitate, în perioada imediat următoare emisiunii, dar și ca urmare a faptului că pârâtul în repetate rânduri a făcut afirmații mincinoase în diferite publicații locale și naționale, afirmații pe care copilul le-a aflat în perioada anilor 2010-2011 din diverse anturaje.
A susținut reclamanta că acțiunea pârâtului ce denotă clar intenția de a-i face rău, a condus la situații ce au pus-o în imposibilitatea de a avea control emoțional asupra fiicei sale, prejudiciind relația acesteia cu colectivul din care face parte, colegi și profesori, părinții colegilor, pe fondul unei pierderi a încrederii în propria persoană, respectiv a părinților ei.
Reclamanta a menționat, de asemenea, că impactul negativ ca urmare a prezentării denaturate a faptelor, neverificate minimal, a avut consecințe majore asupra anturajului în care își cultivă relațiile de prietenie, sociale, de afaceri ale soțului.
A considerat că prin afirmațiile pârâtului i s-a adus un prejudiciu de imagine pe toate planurile, de natură a-i afecta onoarea, reputația, calificarea profesională și este evidentă intenția pârâtului de o supune oprobriului public, pe fondul unei crize generalizate în care modul de cheltuire a banului public este intens mediatizat și sensibilizează populația, până la crearea de manifestări și acțiuni colective împotriva persoanelor prezumate ca implicate în asemenea activități.
Reclamanta a apreciat, totodată, că potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil, pârâtul trebuie să suporte consecința faptei lui ce a fost de natură a genera consecințe negative în plan profesional și social.
A apreciat că prin fapta ilicită comisă de pârât, s-au încălcat valorile supreme într-un stat de drept, valori pe care Constituția României le garantează prin prevederile art. 30 alin. 6 în sensul că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea persoanei și nici dreptul la propria imagine, dar și prin cele ale art. 1 alin. 3 în care se prevede expres că demnitatea omului este garantată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 998, art. 999 Cod civil, art. 51-54 Decretul nr. 31/1954, art. 1 alin. 3 și art. 30 alin. 6 din Constituția României.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.7-43).
Legal citat, pârâtul S. S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată (f.48 dosar).
În motivarea întâmpinării, a arătat că nu se consideră cu nimic răspunzător pentru aprecierile făcute de reporter fără referire la vreo afirmație sau depoziție care să îi aparțină.
A mai arătat că încă din luna iunie 2010 a sesizat în scris instituțiile Statului cu privire la modul nelegal în care se desfășura activitatea de achiziții și investiții în cadrul instituției și ca urmare a controalelor efectuate, dar mai ales ale concluziilor Auditului Intern al Consiliului Județean Suceava dar și al concluziilor Raportului de audit Public Extern al Camerei de Conturi Suceava, în sarcina conducerii instituției s-au constatat nereguli ce au condus la schimbarea din funcțiile de conducere ale persoanelor ce le dețineau, postul deținut de reclamantă fiind redus.
Cu privire la neregulile constatate la D.G.A.S.P.C. Suceava a solicitat instanței să ia în considerare și declarația d-lui V. I., vicepreședinte la Consiliul Județean Suceava care, în interviul acordat emisiunii incriminate, a declarat în mod clar și fără tăgadă că au fost constatate nereguli în activitatea pe care doamna S. M. L. o coordona.
Pârâtul a apreciat că împrejurarea de a denunța fapte pe care le consideră că depășesc sau încalcă prevederile legale nu poate fi considerată ca faptă ilicită, întrucât în măsura în care se dovedesc a fi adevărate ele reprezintă infracțiuni, iar în situația nedenunțării lor, fiind considerat, eventual condamnat pentru infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 Cod penal.
Pârâtul a mai arătat că este responsabil doar strict cu privire la afirmațiile sale și nu cu privire la aspectele și comentariile jurnalistice care aparțin reporterului și care fac referire la întregul reportaj care relatează un întreg ansamblu de nereguli, mare parte dintre acestea neavând legătură cu interviul său, concluziile având o vădită tentă holistică și nicidecum cu trimitere directă sau indirectă la persoana pârâtului care în interviu și în discuțiile cu realizatorul emisiunii nu a făcut astfel de aprecieri.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, a depus la dosar înscrisuri (f.52-69 dosar).
Prin notele de ședință depuse la dosar, reclamanta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei cu martorii L. E., G. I. și I. T. (f.74 dosar).
Prin notele de ședință din data de 22.01.2013, pârâtul a solicitat admiterea probei cu interogatoriul reclamantei, a probei testimoniale și a probei cu înscrisurile depuse, următoarele înscrisuri care se află în posesia DGASPC Suceava, respectiv: fișa postului reclamantei pe perioada 2008-2010, listele de investiții pe perioada 2009-2011, tabelul nominal cu personalul angajat în instituție în perioada aprilie 2010 până în prezent pentru aparatul propriu al D.G.A.S.P.C. Suceava, înscrisurile ce se află în posesia Consiliului Județean Suceava și anume: rapoartele de audit intern ( inclusiv anexele) pe perioada 2009-2011, înscrisuri aflate la Curtea de Conturi Suceava, respectiv: rapoartele de audit ( inclusiv anexele) pe perioada 2009-2011 și un exemplar conform cu originalul a înregistrării audio video a emisiunii „ România Te iubesc” din data de 1.05.2011 (f.92 dosar).
Prin Încheierea de ședință din data de 22.01.2013, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind depuse la filele 1324-1328 dosar și proba cu martorii E. L. (f.1344 ds.) și I. M.- G. (f.1349 ds.), iar pentru pârât proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate la filele 1321-1323 dosar și proba cu martorii H. M.- B. (f.1342 ds.) și R. F. (f.1351 ds.). De asemenea, a încuviințat pentru pârât solicitarea de relații de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava pentru a înainta la dosar fișa postului reclamantei pe perioada 2008-2010, de la Consiliul Județean Suceava pentru a înainta la dosar rapoartele de audit intern pe perioada 2009-2011 și de Curtea de Conturi Suceava pentru a înainta rapoartele de audit extern pentru perioada 2009-2011 (f.94 dosar).
Prin adresa nr. 2462/7.02.2013 Consiliul Județean Suceava a înaintat la dosar rapoartele de audit public intern, inclusiv anexele pe perioada 2009-2011 (f.114-1296 dosar), prin adresa nr. 6075/13.02.2013 Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava a fost înaintată la dosar fișa postului reclamantei pentru perioada 2008-2010 (f.108-112) și a fost atașat dosarul nr._/314/2010 al Judecătoriei Suceava la care au fost atașate rapoartele de audit extern ( inclusiv anexele) pe perioada 2009-2011 ale Curții de Conturi Suceava, potrivit adresei nr. 308/11.02.2013 (f.101).
În data de 11.06.2013 pârâtul a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat (f.1450 dosar), excepție la care a renunțat la termenul din data de 1.10.2013.
La termenul de astăzi, instanța a respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de pârât.
Prin sentința civilă nr. 5120 din data de 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect „ pretenții” formulată de reclamanta S. M.- L., domiciliată în mun. Suceava, .. 86, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtul S. S., domiciliat în mun. Suceava, .. 15, ., jud. Suceava.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în temeiul art. 998, art. 999 cod civil 1864, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune pentru prejudiciul de imagine cauzat acesteia, ca femeie și ca mamă și cu publicarea hotărârii de obligare la plată într-un ziar de interes local, conform art. 54 din Decretul 31/1954.
A învederat faptul că la data de 01.05.2011 a fost difuzată pe postul ProTV emisiunea „România te iubesc” în care pârâtul a afirmat împrejurarea că reclamanta a reușit, dintr-un salariu de bugetar să își ridice o vilă și să demareze o afacere la nici doi ani, perioadă în care aceasta a deținut funcția de director adjunct la Direcția generală de asistență socială și protecție a copilului Suceava.
De asemenea a susținut și faptul că încă din anul 2010 pârâtul, în repetate rânduri a făcut afirmații mincinoase în diferite publicații locale și naționale.
La filele 40-43 a fost depus Raportul de monitorizare al postului ProTV efectuat în urma reclamației reclamantei nr. 6509/18.05.2011 iar la fila 69 dosar CD-ul cu înregistrarea emisiunii.
Reclamanta a exercitat funcția de director adjunct al Direcției generale de asistență socială și protecție a copilului Suceava, în baza Contractului individual de muncă nr._/c/08.07.2008, până la data de 01.12.2010.
Pârâtul a fost angajat în cadrul aceleiași instituții, iar prin Dispoziția nr. 617/13.04.2010 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia, prin eliberarea din funcția publică deținută-consilier clasa I, grad superior, treapta I, gradația 5 la Biroul investiții și recepții lucrări.
Prin sentința 4373/30.06.2011 a Tribunalului Suceava a fost anulată dispoziția susamintită, dispunându-se repunerea pârâtului în funcția anterior avută, cu plata drepturilor salariale.
Instanța apreciază cererea nefondată, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, pentru a fi antrenată o atare răspundere este necesar a fi dovedită existența unei fapte ilicite săvârșite de către pârât, cu vinovăție, în legătură de cauzalitate cu prejudiciul creat reclamantei.
În cauză, pârâtul a efectuat mai multe sesizări vizând activitatea desfășurată în cadrul instituției, către Consiliul județean Suceava, Curtea de conturi, D.N.A. Suceava, reclamanta fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 Cod penal) și de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, (art. 246 Cod penal), parte din demersurile sale fiind preluate în cadrul emisiunii „România te iubesc” difuzată pe postul public de televiziune ProTV la data de 01.05.2011.
Prin Rezoluția nr. 117/P/2013 din 17.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamantă față de infracțiunile reclamate, constatându-se neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective.
Susținerile pârâtului referitoare la modul de dobândire a averii familiei reclamantei efectuate în cadrul reportajului televizat au fost prezentate sub forma unor opinii personale, ale unor îndoieli ale pârâtului în privința caracterului licit al acesteia, pe baza datelor pe care pârâtul le avea în virtutea funcției sale din cadrul direcției în care lucra.
Declarațiile martorilor audiați, H. M. B.-lider de sindicat (fila 1342) și F. R. – șef serviciu rezidențial persoane adulte au relevat, că emisiunea TV în cauză a fost percepută „de marea majoritate a angajaților D.G.A.S.P.C.” ca fiind conformă cu adevărul în ceea ce privește modalitate inoportună de cheltuire a banului public, iar acțiunea reclamantului, intervievat în cadrul emisiunii ca fiind una de „mare curaj” față de facerea publică a unor astfel de dezvăluiri.
Ori, o atare percepție exclude prejudiciul de imagine însuși, pârâtul expunând o situație de fapt percepută în mod similar, și independent de acțiunile sale, și de majoritatea angajaților direcției.
Este evident că o atare percepție nu este unanimă, martorii E. L. (fila 1344) și I. M. G. (fila 1349) apreciind emisiunea ca una denigratoare la adresa reclamantei.
Este necesară distincția între săvârșirea unei fapte penale (a cărei competență de cercetare și sancționare aparține Ministerului public și instanțelor penale - în privința reclamantei cercetările finalizându-se cu neînceperea urmăririi penale, așa cum mai sus s-a arătat) și o imputare a efectuării defectuoase a atribuțiunilor din cadrul serviciului.
Principiul neîncălcării, prin exercitarea dreptului la liberă exprimare, a dreptului persoanei la onoare, demnitate și proprie imagine se particularizează, în privința oamenilor politici sau funcționarilor de stat care acționează în calitate de personaj public prin o extindere a limitelor criticii admisibile față de o simplă persoană particulară, persoana publică fiind în mod inevitabil expusă unor critici și control al faptelor din partea marelui public și din partea mijloacelor mass-media, o anumită doză de exagerare din partea acestora din urmă fiind permisă.
Astfel, încă din 1976 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut că libertatea de exprimare consacrata prin art. 10 C.E.D.O. este unul din drepturile fundamentale esențiale . bazata pe pluralism, toleranta, si spirit de deschidere, afirmând că libertatea de exprimare nu privește numai informațiile si ideile primite in mod favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar si pe cele care scandalizează, șochează sau neliniștesc statul sau o parte oarecare a populației, iar art. 10 din Convenție nu protejează numai substanța ideilor exprimate, dar si modul in care acestea sunt prezentate.
De asemenea, Curtea a statuat in același sens și prin Hotărârea din 06.11.2007 in cauza Lepojic împotriva Serbiei, considerând că afirmațiile unei persoane nu pot fi apreciate ca fiind un atac la persoana gratuit, atunci când, ca și în cauza de fața, sunt concentrate mai degrabă pe chestiuni de interes public, decât pe viata privata reclamantei.
Astfel că instanța a constatat că, în raport cu interesul ocrotirii dreptului la ocrotire a demnității și reputației reclamantei (care, asumându-și o funcție publică și-a asumai voluntar posibilitatea existenței unor ingerințe mai mari în viața privată) dreptul la liberă exprimare și la petiționare al pârâtului, față de interesul general de a se veghea la modul de utilizare al fondurilor publice prevalează.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale în ceea ce privește existența faptei ilicită instanța a respins ca nefondată cererea.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamanta S. M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, solicitând repunerea în termenul de recurs, având în vedere faptul că inițial sentința recurată i-a fost comunicată la o adresă incorectă, iar ulterior a fost legal comunicată la data de 09.04.2014, urmând să constatați că, față de această ultimă dată recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, casarea sentinței precizate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, solicitând administrarea probei testimoniale cu depoziția martorului R. N., iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței și pe fond admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, în fapt, prin cererea ce constituie obiectul acestui dosar, depusă la data de 22.12.2011, a chemat în judecată pe pârâtul S. S. pentru faptul că acesta a făcut afirmații defăimătoare la adresa sa într-un interviu televizat, difuzat pe postul PRO TV în cadrul emisiunii „România, te iubesc" la data de 01.05.2011, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 lei pentru prejudiciul de imagine cauzat prin această acțiune și de asemenea, publicarea acestei hotărâri într-un ziar de interes local.
Afirmațiile pârâtului vizau patrimoniul său personal, în sensul că bunurile pe care le are în proprietate nu puteau fi dobândite din venituri licite, inducând public opinia că aceste venituri au fost „suplimentate" nelegal, prin prejudicierea bătrânilor internați în instituțiile de profil din subordinea D.A.G.S.P.C. Suceava, unde lucra.
În urma administrării unui probatoriu consistent, considerând că fapta pârâtului este legitimă și deci nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii sale delictuale, cererea a fost respinsă prin Sentința nr.5120/15.10.2013, cea care constituie obiectul recursului de față.
Pentru, a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că susținerile pârâtului referitoare la modul de dobândire a averii familiei reclamantei efectuate în cadrul reportajului televizat au fost prezentate sub forma unor opinii personale, ale unor îndoieli ale pârâtului în privința caracterului licit al acesteia, pe baza datelor pe care pârâtul le avea în virtutea funcției sale din cadrul direcției în care lucra; principiul neîncălcării, prin exercitarea dreptului la liberă exprimare, a dreptului persoanei la onoare, demnitate și proprie imagine se particularizează, în privința oamenilor politici sau funcționarilor de stat care acționează în calitate de personaj public prin o extindere a limitelor criticii admisibile față de o simplă persoană particulară, persoana publică fiind în mod inevitabil expusă unor critici și control al faptelor din partea marelui public și din partea mijloacelor mass-media, o anumită doză de exagerare din partea acestora din urmă fiind permisă;
Este necesară distincția între săvârșirea unei fapte penale și o imputare a efectuării defectuoase a atribuțiunilor din cadrul serviciului.
În raport cu interesul ocrotirii dreptului la ocrotire a demnității și reputației reclamantei (care, asumându-și o funcție publică și-a asumat voluntar posibilitatea existenței unor ingerințe mai mari în viața privată) dreptul la liberă exprimare și la petiționare al pârâtului, față de interesul general de a se veghea la modul de utilizare al fondurilor publice prevalează.
Împotriva sentinței menționate am formulat prezentul recurs, considerând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală din următoarele motive.
Instanța de fond nu a cercetat complet, în spiritul principiului rolului activ al său, fondul cauzei, refuzând administrarea unei probe pe care inițial a admis-o și de la care a revenit ulterior, fără nici un fel de explicație, prin încheierea din data de 26.02.2012. Este vorba despre proba testimonială a martorului R. N., reporterul emisiunii „România, te iubesc", care a preluat afirmațiile pârâtului, probă pe care eu o consider esențială în stabilirea caracterului licit sau ilicit al faptei acestuia din urmă. în opinia mea, fără această depoziție, instanța s-a plasat singură în imposibilitatea de a stabili caracterul faptei, întrucât acest martor era singura persoană care ar fi putut arăta ce anume i-a comunicat pârâtul în vederea difuzării pe post, în condițiile în care cunoștea exact că informațiile pe care le dă vor fi făcute publice.
Atâta vreme cât pârâtul nu recunoaște că afirmațiile date pe post referitoare la persoana sa i-ar aparține, singura persoană care ar fi putut elucida această situație ar fi fost martorul care nu a mai fost audiat în urma acțiunii unilaterale a instanței, deși s-a insistat în administrarea acestei probe. In această situație solicit, în primul rând, casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea administrării acestei probe. Această solicitare este în opinia sa cu atât mai justificată cu cât, constatând că nu există o faptă ilicită, nu a mai cercetat nici îndeplinirea celorlalte condiții de atragere a răspunderii civile delictuale, lăsând practic fondul cauzei necercetat.
În subsidiar, în cazul în care instanța de recurs consideră că poate soluționa cauza fără administrarea probei precizate mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, contrar celor reținute de către instanța de fond, este dată existența în speță a tuturor condițiilor de atragere a răspunderii delictuale a pârâtului intimat:
Existenta unei fapte ilicite în opinia sa, toate elementele și probele existente la dosarul cauzei conduc spre această concluzie, pârâtul acționând în scopul expres de a-i afecta demnitatea și onoarea, acest fapt neavând nimic de a face cu „interesul legitim" invocat de instanța de fond. În acest sens, a arătat faptul că în materialul difuzat au apărut referiri la averile noastre personale, deci este vorba evident de atacuri la persoană, cu ingerințe în viața noastră privată, fără legătură cu activitatea profesională. în plus, limbajul folosit denotă evident intenția pârâtului de a obține un anumit rezultat asupra personalității noastre, în sensul de a distruge prin orice mijloace respectul comunității față de mine, acuzându-mă direct pentru săvârșirea unor fapte de natură penală foarte grave.
Chiar și în notele de concluzii pârâtul continuă să emită acuzații la adresa sa, neconfirmate de organele de control.
Aceste acuzații fac parte dintr-un efort mai extins al pârâtului, concertat împotriva demnității mele din mai multe direcții. în acest context arăt faptul că acesta a mai dat publicității un material redactat personal, prin intermediul site-ului //www.romaniacurata.ro, în care mi se aduc de asemenea acuzații de natură penală.
În principiu, chiar presupunând în mod pur ipotetic faptul că susținerile sale ar fi adevărate în ceea ce privește săvârșirea unor fapte ilegale în casele de bătrâni aparținând instituției în care lucrez, dreptul la liberă exprimare a oricărui cetățean se limitează la a semnala existența faptelor respective, chiar și în mod public. în nici un caz exercitarea acestui drept nu poate permite cuiva să indice cu certitudine un vinovat pe care să-1 supună oprobiului public, întrucât nici un individ nu are competența de a stabili vinovății și de a da verdicte referitor la o altă persoană. într-un stat democratic, acest atribut revine în exclusivitate unor organe și instituții special create în acest scop, care pot fi sesizate în modurile stabilite de lege și care pot stabili cu certitudine existența sau inexistența unor fapte antisociale. Cu alte cuvinte, exercitarea unui drept are ca limită încălcarea altui drept, în speță prezumția de nevinovăție, până la emiterea unei hotărâri contrare, care să fie definitivă, emisă de o instanță competentă. în lumina celor arătate, pârâtul a depășit în speță eu mult limitele dreptului său la liberă exprimare în sensul încălcării drepturilor constituționale ale altei persoane și tocmai acest fapt transformă fapta sa dintr-una licită, civică, într-una ilicită.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond referitoare la faptul că interesul general de a se veghea la modul de utilizare al fondurilor publice prevalează în fața dreptului la ocrotire a demnității și reputației unei persoane, a considerat că aceasta nu are aplicație în speță, instanța fiind în acest sens într-o eroare absolută. Practic, așa cum de altfel a arătat deja, pârâtul nu sesizează neregularități privind activitatea mea profesională, ci faptul că mi-am însușit niște bunuri publice, fapt care a condus la sporirea în mod nelegal a propriului patrimoniu. Cu alte cuvinte, nu este criticat aspectul gestionării ineficiente a resurselor statului, ci sunt aduse în mod public acuzații directe, de ordin personal, având conotații de natură penală. În concluzie, nu faptul că-și pune întrebarea cum a construit ea casă din salariul de angajat în sistemul de stat este fapta ilicită, ci acela că această întrebare este pusă într-un mod public, cu scopul vădit de a face o acuzație directă, foarte gravă, care afectează în mod nemijlocit demnitatea mea.
Astfel, dovezile existenței unei fapte ilicite a pârâtului au fost tot
timpul vizibile, singura care nu le-a sesizat fiind instanța de fond.
În concluzie, fapta ilicită de a afecta demnitatea și onoarea noastră, precum și ingerința în viața privată, săvârșită cu intenție directă, există fără nici un fel de îndoială.
Existenta unui prejudiciul produs asupra acesteia, a precizat de la început faptul că această acțiune a pârâtului a avut consecințe profunde și de lungă durată asupra tuturor componentelor vieții cotidiene, atât pe plan privat, familial, cât și profesional.
În acest sens arăt că cel mai important efect negativ se referă la afectarea emoțională serioasă a fiicei sale. În fapt, ca urmare a apariției acestui articol, fiica sa, în vârstă de 14 ani, care în anul 2010 a fost transferată la un colegiu din municipiul Suceava, având colegi noi, și de gimnaziu si de liceu, colegi care nu cunoșteau situația materială a familiei noastre, a suferit grave stări de depresie și anxietate. Urmare a articolului, falsa reprezentare indusă colectivului fiicei mele prin promovarea ca fiind adevărate situații ce nu-și găsesc corespondent în starea de fapt, a condus la aprecierea eronată a situației familiale a fiicei sale, cu aprecieri la persoana ei in sensul că „este produsul de concepție al unei infractoare care fură de la bătrâni". Astfel, a fost afectată direct și personal, ca femeie și mamă, în condițiile în care minora știe că a fost înfiată de la vârsta de 1 an, fapt care m-a determinat să solicit evaluare și consiliere psihologică de specialitate în perioada imediat următoare publicării,materialului denigrator. Toate aceste stări emoționale ale fiicei sale se regăsesc și în raportul de consiliere psihologică depus la dosar, dar instanța de fond nu a reținut decât faptul că această consiliere mai avea un motiv, de natură personală și a ignorat pur și simplu faptul că cele două motive concurau la starea psihică a minorei, reținând în mod complet arbitrar, fără nici un suport real, că această stare se datorează în exclusivitate presiunii de natură personală. Dimpotrivă, din concluziile raportului de consiliere rezultă cu certitudine că starea psihică a minorei s-a degradat ca urmare a suprapunerii efectelor celor două motive: „minora, pe un fond emoțional deja precar, nu a știut să facă față acuzelor aduse de noii colegi de clasă cu privire la informațiile neadevărate care o acuzau pe mama sa, persoana cea mai apropiata în care minora avea încredere. Acest aspect a dus la deteriorarea relației minorei cu familia sa, respectiv mama, motiv pentru care părinții au solicitat această consiliere, pentru a reuși să stabilească o legătură prin care să-i explice situația de fapt și prin care să învețe să reacționeze normal și nu violent față de acești colegi de rea credință."
Instanța nu a reținut nici aspectele esențiale prezentate în raportul de evaluare făcut de psihologul școlii, dna R. B. - motivul solicitării „... reacția emoțională a copilului în fața atitudinii colegilor de clasă legat de informațiile vehiculate in mass-media despre familia sa."
Analizând situația, psihologul școlii spune: „ca urmare a acestui incident (a faptului ca D. are o reacție defensivă, agresivă față de colegi, reacția fiind răspunsul emoțional al copilului în fața atitudinii colegilor de clasă legat de informațiile vehiculate in mass-media despre familia elevei) D. și familia afirmă că nu s-a integrat în colectiv și nu a putut dezvolta relații armonioase pentru că a fost judecată și etichetată prin prisma incidentului mai sus amintit"
Din aceste exemple rezultă cu prisosință faptul că starea emoțională a fiicei sale se datora în principal publicării acelui material, nicidecum așa cum a reținut instanța de fond, care a minimalizat nejustificat acest aspect.
Dar afectarea relațiilor private, de familie, nu se oprește aici. în urma publicării acestui material, reclamanta a avut de suferit și relațiile cu soțul și cu părinții ei. În acest sens, aceasta a arătat că este fiica unor oameni cunoscuți si respectați in mun. Suceava, tatăl său fiind fost comandant adjunct al Poliției Județene Suceava în perioada de activitate până la ieșirea la pensie în anul 2002 - in momentul de față, colonel în rezervă M.A.I., iar din cauza publicării materialului a avut de suferit atât eu cât și părinții ei, discuțiile în prezența cunoștințelor fiind de cele mai multe ori neplăcute. În ceea ce privește soțul, acesta a vrut să se despartă de ea în repetate rânduri din cauza stresului, a presiunii permanente și a faptului că publicarea acestui material i-a periclitat imaginea personală, munca lui din toți acești ani reducându-se la faptul că ea a furat și el și-a făcut afacerea pe bani publici, lucru total neadevărat, firma soțului neavând niciodată din 1994 până în prezent vreun contract cu Statul Român.
Un alt efect negativ asupra mea este în legătură cu cariera mea politică. în perioada 2004-2008 am fost consilier local, secretarul comisiei de urbanism a Consiliului Local Suceava, vicepreședinte al P.D. - organizația Suceava, secretar general adjunct al organizației municipale de femei PDL (2007-2011). Din anul 2008-2011 este la al doilea mandat de consilier local din partea PDL, președintele comisiei de urbanism, secretar general al organizației municipale PDL Suceava, având până în 2011 o carieră politică și socială ascendentă. Dar, în luna mai 2011 am pierdut funcția la organizația de femei PDL Suceava iar acest lucru s-a datorat faptului că, după publicarea pe internet a materialului menționat mai sus și ulterior, difuzarea emisiunii TV în discuție, cu același subiect, au avut loc alegeri la organizația de femei iar ea nu a mai candidat pentru că nu a mai avut susținerea politică a colegelor sale, fiind cu probleme de imagine.
De asemenea, în anul 2012, ar fi dorit sa candidez pentru funcția de viceprimar, dar nu a mai fost posibil din aceeași cauză.
Astfel, din cele prezentate, a considerat că atât existența prejudiciului cât și legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului intimat și acesta sunt pe deplin dovedite în această cauză, cel dintâi manifestându-se, așa cum a arătat, în toate aspectele vieții mele, iar consecințele acestei acțiuni nejustificate sub nici o formă a pârâtului sunt profunde și de lungă durată, unele dintre ele fiind chiar permanente.
În concluzie, având în vedere toate aceste argumente, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe fond, în ceea ce o privește, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
în drept reclamanta și-a îmi întemeiat recursul pe dispozițiile art.299, 304 pct.7 și 9, 3041, 312 Cod pr. civilă.
Intimatul pârât S. S. a formulat întâmpinare pin care a solicitat în principal, față de cererea de repunere în termen formulată, a înțeles să invoce excepția tardivității declarării recursului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.103 C.proc.civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. In acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Din textul citat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să efectueze actul de procedură, dacă acest act se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Rezultă că pentru admiterea cererii de repunere în termen trebuie îndeplinite cumulativ cerințele ca partea să nu-și fi exercitat dreptul procedural în termenul legal peremtoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, împrejurarea, ce a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural și, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen cât și cererea de exercitare a căii de atac.
Aceste condiții nu sunt îndeplinite cumulativ, întrucât așa cum rezultă din cererea formulată de recurentă, termenul de 15 zile socotit de la data încetării împiedicării nici nu a fost evocat pentru a se aprecia că în adevăr sunt îndeplinite cerințele art. 103 C. proc. civ.
În legătură cu motivul împiedicării exercițiului dreptului procedural, urmează să constatați că prin cererea de chemare în judecată, domiciliul reclamantei a fost indicat în mun. Suceava,.. 86, că în fața instanței de fond, partea a fost reprezentată în instanță, prin apărător, care nici în fața instanței de fond și nici ulterior nu a adus la cunoștință instanței prin petiție la dosar și prin scrisoare recomandată că domiciliul său a fost schimbat sau că actele de procedură trebuie îndeplinite la o altă adresă.
A invoca nelegalitate a comunicării actelor în condițiile în care recurenta însăși și-a indicat altă adresă drept domiciliu încă din acțiunea principală fără nici o precizare ulterioară în condițiile asistenței juridice de specialitate fără înștiințarea instanței nu demonstrează buna-credință în exercițiul drepturilor procesuale, sens în care se impune respingerea cererea de repunere în termenul de recurs, urmând a dispune respingerea recursului ca tardiv formulat, întreaga practică fiind constantă în acest sens, așa cum rezultă din hotărârile pe care le-a depus.
În ceea ce privește restul motivelor de recurs, nici acestea nu sunt date, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală sub toate aspectele.
a) Motivul de recurs ce vizează casarea sentințe si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond motivat de faptul că ar fi esențială depoziția martorului R. N., acest motiv de recurs nu este dat.
În fața instanței de fond au fost audiați patru martori, R. N. fiind reporterul emisiunii „România, te iubesc,,, a avut și are dreptul la opinii personale raportat la emisiunile prezentate, sens în care instanța nu s-a plasat în nici o imposibilitate de a stabili caracterul faptei, audierea martorului nefiind relevantă pentru cauză, la dosar fiind depusă înregistrarea emisiunii care denotă exact ce s-a discutat în cadrul acestei emisiuni, respectiv ce anume a spus el, ce a spus reporterul, ce a spus reclamanta, ce a declarat I. V., vicepreședintele Consiliului Județean Suceava si șeful pe linie de partid al reclamantei.
b) Nu este dat nici motivul de recurs ce vizează modificarea sentinței și admiterea acțiunii instanța de fond reținând în mod corect în urma analizării întregului probatoriu faptul că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, neexistând o faptă ilicită si implicit nici un prejudiciu și că dreptul la liberă exprimare și petiționare al meu, față de interesul general de a se veghea la modul de utilizare al fondurilor publice prevalează.
Mai mult, recurenta a invocat faptul că a depășit în speță cu mult limitele dreptului la liberă exprimare în sensul încălcării drepturilor constituționale ale unei persoane și tocmai acest fapt transformă fapta mea dintr-una licită, civică într-una ilicită, însă nu își pune întrebarea dacă toate procesele în care sunt purtat pe drumuri de ea nu îmi încalcă dreptul la viață, în condițiile în care așa cum rezultă din actele aflate la dosar sunt bolnav cronic?
În fapt, în acțiunea formulată reclamantă solicită obligarea sa la plata de daune morale. Aceasta a susținut că a fost prejudiciata în dreptul ei la imagine, onoare și reputație profesională prin afirmațiile mele din emisiunea „România Te iubesc" difuzată la Pro Tv.
În ceea ce privește susținerile reclamantei că prin apariția emisiunii pe postul PRO TK cât și pe internet le-a fost afectată viata de familie și imaginea în societate, a solicitat a se observa că nu el a chemat mass-media, nu a furnizat relații inițial aceștia venind gata documentați astfel că nu i se pot imputa eventuale prejudicii cauzate de afirmațiile reporterului.
Se susține că afirmația care i-ar fi creat prejudicii este cea făcută de reporter, care arată că „S. S. se întreabă cum cu un salariu de bugetar, șefa direcției (în speță reclamanta) a reușit să-și ridice o vilă și să demareze o afacere în nici doi ani", precum și cea făcută de asemenea de reporter la începutul emisiunii, respectiv „Fac bani cu nerușinare din suferința unor oameni nevinovați”.
Astfel, făcând un scurt rezumat al emisiunii, cât și a discuțiilor purtate rezultă că reclamanta este într-o gravă eroare de fapt, nu exista nicio declarație de a mea in acel reportaj care sa aducă prejudicii de imagine acesteia, nu mi se poate reproșa vreo culpă pentru afirmațiile personale ale reporterului față de care de altfel au existat mai multe dosare pe rol, respinse ca netimbrate sau neîntemeiate, (a se vedea înregistrarea emisiunii depusă pe DVD la dosar).
Pârâtul a arătat că: „am fost dat afara din serviciu pentru că am refuzat sa semnez documente si sa fac parte din echipa celor care in opinia mea își doreau sa lucreze ilegal."
Intre abuzul săvârșit de conducerea DGASPC Suceava asupra propriei sale persoane si modul în care s-au desfășurat achizițiile publice in perioada 2008-2010 exista o legătura intrinseca de cauzalitate.
Pârâtul a arătat că „motivația" reală a disponibilizării sale se datorează faptului ca nu a acceptat să semneze si să-și asume legal si profesional documente ce i se cereau a fi confirmate si care contraveneau vădit realității in ceea ce privește executarea lucrărilor de investiții, reparații, servicii de proiectare, cât si prețurile imense ale acestora . Rapoartele de audit intern si extern din anul 2010 si anul 2011 confirma acest lucru.
Prin Raportul Camerei de Conturi Suceava nr. 1515/65/08.10.2010, Procesul verbal de constatare nr.1515/65/07.10.2010 cât și prin Decizia nr. 41/65 din 04.11.2010 al aceleiași entități se constată abateri de la legalitate privind administrarea fondului public și privat de către DGASPC Suceava și se arată că „auditorii publici externi au estimat valoarea abaterii de la legalitate și regularitate constatate la suma de 209.941 lei, reprezentând contravaloarea studiilor de fezabilitate achiziționate de entitatea audiată pentru care nu au fost respectate procedurile legale de achiziție publică."(dosar fila 1417-1429)
Prin nota de conciliere înregistrată la entitate, sub nr._/11.06.2011, anexată și semnată, parte integrantă a Raportului de Audit Financiar al Camerei de Conturi Suceava nr. 832/85 din 12 iulie 2011 conducerea entității reprezentată prin, Director executiv, F. T., Director executiv adjunct, M.-L. S., Director executiv adjunct economic, S. E. L. și Director executiv adjunct cu atribuții în domeniul protecției copilului, D. N. D., persoane cu atribuții de conducere în perioada auditată respectiv pentru exercițiul bugetar al anului 2010, au recunoscut în totalitate constatările, și „și-a însușit concluziile și recomandările formulate de echipa de auditori publici externi". Raportul Camerei de Conturi nu a fost contestat .(dosar nr._ -filele 1430-1438)
Potrivit art. 64 coroborat cu art. 66 din Legea 94/1992 (r2) privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României „Nerecuperarea prejudiciilor ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea unității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi a României, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". (Decizia 41/65 din 04 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi Sv.) Prejudiciul nu a fost recuperat. Mai mult, raportul de Audit Financiar nr.1515/65 din 08.10.2010, a dispărut ( a fost sustras de către persoane interesate) imediat după încheierea misiunii de a audit a Camerei de Conturi atât de la sediul Consiliului Județean Suceava, cât si de la sediul DGASPC Suceava . Acest Raport, care indica cu precizie prejudiciul (209.941 lei) nu a fost pus la dispoziția organelor de urmărire/cercetare penala cu toate ca a fost solicitat de către acestea . ( a se vedea Adresa nr.3422/22.02.2013 a Cons. Jud. Sv. aflata la dosar_ -fila l441 )
Raportul de Audit public intern nr. 1128/20.01.2011 prezintă (referitor la achiziția Studiilor de Fezabilitate) următoarele consecințe: „nu a fost atins scopul organizării licitației publice, în sensul că nu a fost promovată concurența, între operatorii economici, nu s-a garantat tratamentul egal și nediscriminarea operatorilor economici, nu a fost asigurată transparența procesului de achiziție publică și nu s-a asigurat utilizarea eficientă a fondurilor publice", (dosar fila 114-382)
Referatul nr.2502/11.02.2011 și Dispoziția nr.155/10 martie 2011 arată măsurile întreprinse de Cons. Jud. Sv. pentru intrare in legalitate in urma controlului Camerei de Conturi (Dosar_ /2001-filele 1439 si 1440)
În baza constatărilor si recomandărilor formulate de auditorii publici interni în Raportul de audit public intern nr. 1128/20.01.2011 directorului executiv F. Tarnauceanu i s-au modificat raporturile de serviciu prin mutarea definitivă pe o funcție vacanta de nivel inferior (adresa nr.2557/25.02.2011 a Consiliului Județean Suceava către Camera de Conturi Suceava - Hotărârea C.J. Sv nr.21/febr.2011)
Anterior acestei date (la sfârșitul anului 2010), directorului adjunct M. S. i se reduce postul și îi încetează contractul individual de munca prin H.C.J. 155/2010.
Pârâtul a mai arătat că: „D-na S. a coordonat întreaga activitate de achiziții si investiții, chiar daca nu are semnături"
Reclamanta a coordonat activitatea biroului de investiții (din care el făcea parte ) in conformitate cu atribuțiile din Fisa postului (Dosar_ -fila 1444)
În Dosarul penal_ si 774/P/2010 se regăsesc in anexe documente (probe) referitoare la investiții semnate de către reclamanta, cum ar fi: Lista de investiții din anul 2009, Contractul nr.9838/23.03.2009-aferent serviciilor de proiectare pentru Studiu de fezabilitate Todirești (ds.H_ -fila 1432 .), etc .
Reporterul a făcut afirmația că: „S. Sarghi a făcut denunț la Politie
si DNA"
În conformitate cu obligațiile ce îi reveneau ca funcționar public angajat al DGASPC Sv. care a luat cunoștiință de săvârșirea unor infracțiuni in legătura cu serviciul in cadrul căruia își îndeplineam sarcinile (Art.221, 227,228 din Codul de procedura penala-vechi) a depus sesizări însoțite de probe la P. si IPJ.
A considerat ca nedenunțarea săvârșirii de infracțiuni ar fi un act ilegal pedepsit de lege. (Art. 170 CP.-vechi)
Reporterul a arătat prin prezentare grafica: diferența de pret de 15 ori mai mare dintre 2 studii de fezabilitate întocmite pentru doua obiective identice, respectiv centrele de la Todiresti si Mitocul Dragomirnei.
Aceasta situație este confirmata de Rapoartele de audit intern si extern . În data de 14 apr.2010 (la o zi după ce a fost dat afară din serviciu ) Guvernul României emite Hotarirea Nr.363 privind aprobarea standardelor de cost pentru obiective de investiții finanțate din fonduri publice semnata chiar de către colegii de partid ai reclamantei - E. B. si E. U..
In aceasta Hotărâre se arata ca: pentru eficientizarea cheltuielilor din fonduri publice nivelul maxim de cheltuieli pentru proiectare si inginerie este de 3% din valoarea investiției de baza. Un simplu calcul aritmetic arata ca prețul Studiului de Fezabilitate întocmit pentru construcția centrului de la Todiresti ar fi trebuit sa fie de 10-15 ori mai mic fata de cel estimat, facturat si plătit.
Pârâtul a făcut precizarea ca prețul pentru un Studiul de fezabilitate reprezintă 10-15% din valoarea Proiectului tehnic intocmit pentru un obiectiv de investiții.
I. V.-Vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava, responsabil
prin Fisa Postului de intreaga activitate a DGASPC Suceava si sef pe linie de
partid al reclamantei a declarat că: „am constatat ca au fost probleme constatate
si de audit, si am luat măsura schimbării din funcție a conducerii si a celor
implicați"
Reporter: „Sarghi S. se întreabă cum a reușit sefa sa ca in 2 ani sa
ridice o vila si sa demareze o afacere"
Asa cum a declarat in fata instanței, el nu aveam la acea data informații despre averea reclamantei si nici despre modul in care și-a dobândit-o Aceste lucruri le-a aflat chiar de la reporter care a venit la Suceava foarte bine documentat in ceea ce privește locațiile imobilelor si afacerile reclamantei. El doar s-a întrebat cum a fost posibil ca . scurt, sa prosperi. Consideră, ca . drept ai voie sa-i pui întrebări, sa gândești si sa reclami lucruri care ți se par ilegale si care au fost ulterior confirmate de unele instituții ale statului.
Emisiunea „România te iubesc" prezentata pe postul de televiziune PRO-TV, a tratat modul de cheltuire a banului public in domeniul asistentei sociale la nivel național, situații similare cu cel de la Todiresti existând in alte 22 localități
Reclamanta mai invocă că a fost afectată fiica sa din cauza apariției acestei emisiuni, că imaginea ei a fost afectată, oamenii vorbind la serviciu, însă nici unul din aceste motive nu este întemeiat.
Astfel, martora I. M. G. a afirmat referitor la episodul despre care se arată că ar reprezenta o atingere a vieții de familie și de imagine în societate, că a văzut în clasă cum fiica reclamantei era afectată de materialele apărute despre mama acesteia, reclamanta în cauză, fiind acuzată de colegi despre situația familiei. (declarație aflată la f. 1349-1350 ds fond).
S-a mai susținut de reclamantă este fiica unor oameni cunoscuți și respectați în municipiul Suceava, fiindu-i astfel afectată imaginea publică, afirmație contrazisă însă chiar de declarația martorei I. M. G. dată în ds nr._/314/2010 care a precizat că anterior articolului referitor la reclamantă, aceasta nu era cunoscută în școală.
În ceea ce privește susținerea reclamantei precum că în urma materialului de la televizor, apărut ulterior și pe net ar fi fost afectată fiica reclamantei, potrivit raportului de consiliere depus la dosar_ de reclamantă rezultă că această consiliere era acordată minorei și ca urmare a pierderii unui foarte bun prieten precum și ca urmare a faptului că nu se putea integra în noul colectiv școlar unde a fost mutată de reclamantă.
Pe de altă parte, raportul de consiliere a fetitei d-nei S. nu poate fi obiectiv atât timp cat a fost întocmit la DGASPC SUCEAVA de I. Bacnas si N. D., foști subalterni ai reclamatei. Mai arăt că în perioada 2008-2010 D-na D. făcea parte din conducerea instituției ca dir. Adj . alături de reclamantă și dl. Tarnauceanu, dând de altfel si o declarație notariala in favoarea reclamantei.
Mai mult, martora ca și dirigintă a fiicei reclamantei nu a luat vreo măsură pentru ca colegii minorei să nu mai aducă la școală materiale, să nu vorbească despre cele apărute la TV despre reclamantă, având această posibilitate de a discuta atât cu elevii, cât și cu părinții acestora.
Nu îi poate fi imputat pârâtului că o colegă a fiicei reclamantei a spus în clasă că aceasta este adoptată, eu neavând nici o contribuție în știrbirea personalității acesteia cum se invocă.
Dacă s-ar fi atașat ds_ instanța ar fi observat că martora Iliesei G. a făcut afirmații contradictorii în dosare, în dosar nr._ afirmând că reclamanta nu era cunoscută, pentru ca în prezentul dosar afirmând că era o persoană cunoscută.
în ceea ce privește declarației martorei E. Laviana (f. 1344-1345 ds fond), dată în prezentul dosar, care a fost de față la apariția reporterului Pro Tv, aceasta a arătat că, cei care u cunoșteau pe reclamantă au avut și au in continuare convingerea că cele arătate despre reclamantă nu sunt conforme cu realitate,,, astfel încât din nou nu se poate vorbi de vreun prejudiciu de imagine.
Pârâtul a mai solicitat a se observa că martorii H. B. ( declarație aflată la f. 1342 -1343 ds) și R. F. (declarație aflată la f. 1351-1352 ds) au afirmat că imaginea reclamantei nu a fost afectată, că nu eu am chemat reporterul Pro Tv, că este reală diferența mare a prețului la studiile de fezabilitate întocmite la cele doua centre (Mitocul Dragomirnei si Todiresti)
Astfel, martorul H. B. a arătat că: „am perceput mesajul emisiunii ca fiind acela al afirmării unei risipe a banului public" iar martorul R. F. a arătat că „ apreciez că declarațiile pârâtului... nu au produs prejudicii de imagine reclamantei întrucât nu se poate produce un prejudiciu de imagine în condițiile în care se spune adevărul, iar pârâtul în interviul său a spus adevărul."
Față de materialul probator administrat în cauză, reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu moral și nu s-a dovedit existența unei fapte ilicite care să atragă vreo răspundere din partea mea.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea, cu vinovăție, a unei fapte ilicite de natură a cauza reclamantei vreun prejudiciu.
Astfel, dreptul fundamental al reclamantei la protejarea onoarei și reputației lor nu poate fi analizat decât prin punerea sa în balanță cu dreptul meu Ia liberă exprimare.
Art. 10 al. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care în conformitate cu art. 11 al.2 din Constituția României, face parte din dreptul intern, prevede că, exercițiul libertății de exprimare, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supus unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru protecția moralei, reputației sau drepturilor altuia.
In aplicarea acestui text de lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudența proprie că aria restricțiilor aduse de un stat libertății de exprimare este determinată de îndeplinirea a trei condiții cumulative: restricția să fie prevăzută de lege, să urmărească cel puțin unul din scopurile legitime prevăzute de textul convenției și să fie necesară într-o societate democratică pentru atingerea acelui scop.
Dacă prima condiție se referă la existența în dreptul intern a unei dispoziții restrictive, iar cea de-a doua se referă la ideea de protecție a moralei, reputației sau drepturilor altuia, conform celei de-a treia condiții, restricția adusă libertății de exprimare trebuie să răspundă unei nevoi sociale imperioase, utile, bunei funcționări a unei societăți democratice. De asemenea, Curtea a statuat constant că aprecierea în concret a acestei necesități se realizează de la caz la caz, luându-se în considerare toate circumstanțele cauzei.
In speță, așa cum a arătat, se impune analizarea încălcării limitelor drepturilor prevăzute de art. 10 și 8 din Convenția europeană prin prisma faptului că exercitarea dreptului la liberă exprimare nu trebuie să conducă la încălcarea drepturilor celorlalte persoane la onoare, demnitate și propria imagine.
De precizat că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constanta în a aprecia ca limitele criticii admisibile sunt mai largi în privința unui om politic sau unui funcționar de stat care acționează în calitatea sa de personaj public, decât în privința unui particular, cel dintâi expunându-se, în mod inevitabil si conștient unui atent control al faptelor si gesturilor sale, atât din partea mijloacelor de informare în masa, cat si a marelui public.
In acest sens, a solicitat a se avea în vedere Hotărârea din 06.11.2007 în cauza Lepojic împotriva Serbiei, prin care CEDO a statuat că afirmațiile unei persoane nu pot fi apreciate ca fiind un atac la persoană gratuit, atunci când, ca si in cauza de fata, sunt concentrate mai degrabă pe chestiuni de interes public, decât pe viata privata a reclamantei. în cauza Fedelk împotriva Slovaciei. Curtea a stabilit că limitele criticii admisibile sunt mai extinse în privința unui om politic, vizat în această calitate, decât în privința unui simplu particular: spre deosebire de acesta din urmă, primul se expune inevitabil și în mod conștient unui control atent al faptelor și gesturilor sale, atât din partea jurnaliștilor, cât și din partea masei cetățenilor.
Or, este indubitabil că toate aspectele sesizate de către mine au vizat chestiuni de interes public referitoare la modul de cheltuire a banilor publici, la legalitatea activității desfășurate în cadrul DGASPC (instituție de stat) și la eventuale acte de corupție săvârșite de către funcționari publici în exercițiul atribuțiilor se serviciu, fără însă ca el să indice vreodată că reclamanta este cea vinovată sau altcineva denunțul meu nefiind nominal, organele de cercetare penală fiind cele care au făcut cercetări.
Mai mult, din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că o parte din sesizările întocmite au fost aparent întemeiate, așa cum am arătat pe larg mai sus, astfel încât pârâtul nu pot fi acuzat de rea credință.
Cât despre afirmațiile făcute de către reporter, apreciate ca fiind calomnioase de către reclamantă referitoare la modul de dobândire a averii este evident că acestea nu reprezintă decât întrebări ale reporterului care, însă, nu pot fi de natură a cauza reclamanților un prejudiciu moral care să justifice reparația sa prin acordarea unei sume de bani.
Prejudiciul de imagine reclamat, reclamanta si 1-a creat singura prin atitudinea pe care a avut-o fata de subordonați si modul in care s-a cheltuit banul public in scurta perioada in care a fost director al instituției și aici citez din afirmațiile reclamantei /.„cine nu face parte din echipa mea, zboară" sau: „te dau eu afara, si angajez 5 in locul tău” De altfel rezultatul catastrofal al alegerilor politice din 2012, confirma susținerile sale .
Mai mult, dreptul la libera exprimare al meu și dreptul de a adresa petiții instituțiilor abilitate a fost exercitat urmărind un interes legitim, neputând fi restricționat, iar în raport de interesul ocrotirii demnității și imagini unei persoane (care asumându-și o funcție publică și-a asumat implicit, și o ingerință mai mare în viața sa privată, incomodă, într-adevăr, dar justificată) interesul general de a se veghea cu privire la modul în care sunt utilizate și gestionate resursele instituțiilor publice locale, trebuie să prevaleze.
Conform art 1169 C.civ. cel care face o propunere în fata instanței trebuie să o dovedească, reclamantei revenindu-i sarcina de a face dovada prejudiciului. a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu si a vinovăției astfel că având în vedere dispozițiile acestui text de lese si apreciem că prin susținerile si reclamațiile care au făcut obiectul analizei în dosarul de față.
Pârâtul consideră că nu a depășit limitele acceptabile ale dreptului la liberă exprimare si că. prin aceasta, bucurându-se de protecția ar. 10 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului sens în care nu sunt date condițiile art 998-999 C.civ.. privind răspunderea delictuală a mea, urmând a respinse recursul ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta S. M. L., a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, întrucât consider că argumentele acestuia prezentate în întâmpinare sunt nefondate din motivele pe care le expune în continuare, cu precizarea că își menține în totalitate susținerile prezentate atât în cererea de repunere în termen cât și în motivele de recurs, solicitând admiterea sa așa cum a fost formulat.
A. În ceea ce privește cererea de repunere în termen pentru formularea recursului, în opinia mea, excepția tardivității invocate de către intimat este nefondată și în consecință solicit respingerea acesteia ca atare. În sprijinul acestei susțineri arăt că la fila nr.1571 se regăsește cererea de urgentare a motivării depusă de subsemnata, în care este trecută adresa de domiciliu, .. Aceasta cerere este depusa în data de 07.01.2014, înainte de comunicarea Sentinței civile nr. 5120/2013 care a fost făcută, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare, la data de 27.03.2014 (fila 1577 dosar fond). Cu toate acestea, comunicarea din data de 27.03.2014 a fost efectuată la vechea adresă și dovada acesteia s-a reîntors la dosar cu specificația destinatar mutat. în ceea ce privește contractul de asistență juridică cu doamna avocat G. C., acesta a expirat la ultimul termen de la Judecătoria Suceava prin ieșirea în fond a cauzei și tocmai de aceea am solicitat personal redactarea hotărîrii și am indicat adresa corectă.
Neștiind despre comunicarea hotărârii, la data de 09.04.2014, am formulat cerere de studiere a dosarului (fila 1578 dosar fond), ocazie cu care a constatat că la dosar a fost făcuta comunicarea hotărârii și că dovada era deja sosită la Judecătoria Suceava. în consecință, tot la data de 09.04.2014 am formulat o cerere (fila 1579 dosar fond) prin care am solicitat comunicarea hotărârii în discuție, la aceeași adresă menționată în cererea din data de 07.01.2014, ..
Ca urmare a acestor demersuri, la data de 09.04.2014 am primit comunicarea Sentinței civile nr. 5120/2013, dată în Dosarul nr._ . Față de această ultimă dată, a solicitat a se constata că recursul este formulat în termenul prevăzut de lege și în consecință excepția invocată este nefondată.
În ceea ce privește spețele depuse cu titlu de exemplu de către intimat, a considerat că acestea nu sunt similare cu cauza de față, astfel încât, în opinia mea, nu pot fi luate în considerare.
B. Referitor la fondul cauzei, ca răspuns la susținerile intimatului din conținutul întâmpinării, a arătat că, inițial instanța de fond a încuviințat proba cu martorul R. N., propusă de mine, probă pe care eu o consider decisivă pentru a se putea stabili cine a făcut afirmațiile calomnioase la adresa mea și pentru a demonstra fapta ilicită. Ulterior, în ședința publică din data de 21.05.2013 (fila 1449 dosar fond) instanța pune din nou în discuție audierea acestui martor și apreciază că nu se impune audierea în cauză a acestuia. Consideră în continuare că este imperios necesara audierea acestui martor, având în vedere considerentele arate mai sus si afirmația intimatului: „...astfel că nu mi se pot imputa eventualele prejudicii cauzate de afirmațiile reporterului". în plus, prin audierea acestui martor s-ar stabili exact care afirmații din cadrul emisiunii constituie „opiniile sale personale", așa cum susține intimatul și care sunt „opiniile" acestuia din urmă, pentru care ar trebui să răspundă. Practic, tocmai prin această opoziție constantă la audierea martorului menționat, intimatul încearcă să-și ascundă faptele prin punerea în seama altor persoane a propriilor afirmații.
În acest context a precizat faptul că nu poate fi luată în considerare susținerea intimatului că audierea acestui martor nu este necesară dată fiind existența înregistrării emisiunii, întrucât numai prin audierea acestui martor se poate determina, așa cum a arătat, care au fost exact opiniile personale ale acestuia și de asemenea, iarăși foarte important, ce afirmații ale intimatului au determinat aceste opinii, care, prin intermediul emisiunii, au fost ulterior mediatizate. Este foarte posibil ca acest martor să ne furnizeze alte informații, poate are și înregistrări, care să confirme afirmațiile noastre legate de prezenta cauză.
Astfel, atît din considerentele prezentate mai sus cât și din cele arătate în conținutul motivelor de recurs, solicit și pe această cale casarea sentinței precizate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând să fie administrată proba testimonială cu depoziția martorului R. N..
În cazul în care instanța de recurs va reține cauza pentru soluționare,a arătat că argumentele prezentate de intimat pentru respingerea recursului în conținutul întâmpinării sunt nefondate din motivele următoare.
Referitor la existența faptei ilicite, susține în continuare că intimatul a depășit cu mult limita dreptului la liberă exprimare, acțiunile sale fiind departe de cele ale unui cetățean responsabil care dorește să împiedice săvârșirea unei fapte antisociale. In opinia mea, aceste acțiuni nu dovedesc altceva decât o dorință de răzbunare personală împotriva unor persoane pe care le consideră responsabile de anumite prejudicii suferite de intimat, mai mult sau mai puțin reale. în susținerea acestei afirmații, arăt faptul că domnul S. S. a făcut afirmații mincinoase la adresa mea în toate aparițiile sale mediatice (presa scrisă și vorbită), electronică (denunțuri de pe email-ul personal, la ONG-uri, etc). în acest sens, prezint în continuare o listă cu reclamații și sesizări (doar 22 din cele foarte multe adresate diverselor instituții) formulate de intimatul S. S. împotriva mea: denunțul înregistrat cu nr._/25.06.2010 la Consiliul Județean Suceava către pârâtul intimat (anexez răspunsul la aceasta); adresa către I.P.J. Suceava, Serviciul de Investigare a Fraudelor, nr.R1312/09.11.2010 (anexată); adresa către I.P.J. Suceava nr. R/l 1739 din 12.12.2011 (anexată); adresa către I.PJ. Suceava nr. R/l 1740 din 12.12.201 l(anexată); adresa nr. 925/395 din 08.11.2010 către parat din partea Camerei de Conturi Suceava din care rezulta ca au fost depuse nu mai puțin patru reclamații făcute de intimat la această instituție (925/395/28.06.2010, 1465/24.09.2010, 1480/29.09.2010 și 28.09.2010, anexate); adresa nr.l53/VIII/l/2010 din data de 15.09.2010 din care reiese faptul că intimatul a depus în data de 2.09.2010 un denunț înregistrat cu numărul menționat către D.N.A. Suceava (anexate); adresa nr. 153/VIII/l din data de 03.11.2010 prin care este înregistrat un nou denunț, completări și precizări la cel depus în data de 28.06.2010 la D.N.A Suceava (anexate); denunț către Președintele României din data de 23.02.2012, cu un număr total de 42 de pagini (anexat); adresa către Consiliu Județean Suceava nr. 3422/25.02.2013 (anexat); sesizarea nr._/25.02.2013 către Ministerul Afacerilor Interne (anexat); e-mail către PNL, în atenția domnului Președinte Crin A. (anexat); e-mail către site-ul „O Românie Curată" (filele 1479 - 1486); articol apărut in ziarul „Adevărul de seară" (anexat); articol apărut în „ Informația ta" ( anexat); articol „Ziarul financiar" - fila 1312-1319, voi. VI dosar; Referat nr.774/P/2010 a I.P.J. Suceava fila 1299-1311, voi. VI, Rezoluția P. Procuror nr.577/II/2/2012, fila 1298, voi. VI, Sentința nr.17 a Tribunalului Suceava, fila 1337-1339, voi. VI; referatul de neîncepere a urmăririi penale nr.H7/P/2013 din 04.09.2013 (filele 1546- 1550,voi. VI); rezoluția nr.H7/P/2013 emisa la data de 17.09.2013 în dosarul 117/P/2013 (fila 1545, voi. VI); rezoluția nr.961/II/2 emisă la data de 01.11.2013 în dosarul 117/P/2013 (anexată); rezoluția nr.983/II/2 emisă la data de 01.11.2013 în dosarul 117/P/2013 (anexată); Sentința penală nr.51/24.03.2014 în Dosarul nr._/86/2013 (anexată); Memoriu depus în Dosarul penal nr. 774/P/2010 (fila 1362-1366 voi. VI dosar).
Reclamanta a mai menționat că a depus doar extrase din denunțurile intimatului deoarece acestea au un număr mare de pagini si sunt foarte multe, dar toate denunțurile acestuia se regăsesc în dosarele penale cu numerele 774/P/2010, respectiv 117/ P/2013, de la P. de pe lângă Tribunalul Suceava, dosare de unde au fost obținute si xerocopiile.
Referitor la disponibilizarea sa, S. S. a afirmat că: „motivația reală a disponibilizării subsemnatului se datorează faptului că nu am acceptat să semnez și să-mi asum legal și profesional documente ce mi se cereau a fi confirmate." Această afirmație nu poate fi luată în considerare atâta vreme cât intimatul nu face dovada faptului ca într-adevăr i s-ar fi cerut asemenea lucruri. Mai mult, față de aceasta nu s-a regăsit nici măcar o greșeală administrativă, nicidecum penală, prin urmare, ea nu avea ce ilegalități să îi ceară.
Întrebarea la care ar trebui să răspundă intimatul este de ce nu a făcut aceste sesizări la momentul în care a constatat neregulile pe care le încriminează, ci abia după jumătate de an, în momentul în care acesta a fost indisponibilizat? Acest fapt conduce în opinia mea tocmai la concluzia arătată mai sus și anume că toate aceste acțiuni constituie o răzbunare personală pentru faptul că a fost disponibilizat, iar cei pe care el îi consideră vinovați de acest lucru trebuie să plătească.
Această concluzie este întărită de faptul că prin soluționarea Dosarului nr._/314/2011 al Judecătoriei Suceava, s-a constatarea nulitatea actelor întocmite în mod fraudulos de S. S. și B. H. în urma Adunării Generale a membrilor sindicatului (anexez extras de pe portalul instanțelor de judecata in ds._/314/2011). Consecința juridică a acestei nulități o reprezintă inexistenta calității de membru în colectivul de conducere a dlui S. S. în cadrul Sindicatul PRO-AS din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Acest aspect este foarte important deoarece în hotărârea dată de instanță, așa cum rezultă din Sentința nr.4373/30.06.2011 ( fila 65-66 voi I ), în care instanța a reținut ca fundament al admiterii acțiunii reclamantului art.10 din Legea 54/2006, respective al faptului că „a fost ales membru în biroul operativ al Sindicatului" și nu putea fi destituit din funcție, s-a dispus reangajarea lui S. S.. Prin „fabricarea" de probe de către președintele Sindicatului Pro As, în speță H. B., în favoarea lui Sarghi S., acesta din urmă a reușit să inducă în eroare instanța, care a dispus reangajarea lui. Faptul că abia acum s-a dovedit că acel proces-verbal de alegeri a fost falsificat, după ce S. S. a fost reangajat și după ce a fost acuzată și anchetată de abuz contra intereselor persoanei pentru disponibilizarea sa, nu înseamnă că cei vinovați nu vor răspunde în fata legii pentru faptele săvârșite, în momentul de față S. S. și B. H. fiind cercetați penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals si uz de fals în Dosarul penal nr.2774/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Din motivele arătate, declarația lui H. B. nu poate fi considerată obiectivă atât timp cât acesta a încercat prin orice mijloace, fie ele și nelegale, sa îl ajute pe prietenul său S. S. în demersurile sale, ajungând până la a falsifica procesul verbal de alegeri al Sindicatului Pro As nr.735/2009 (fila 1334 voi. VI), prin care Sarghi S. ar fi făcut parte din Biroul Operativ al Sindicatului.
Un ultim aspect pe care a dorit să-1 sublinieze se referă la afirmația intimatului că „...directorului adjunct M. S. i se reduce postul...", față de care fac mențiunea că, acesteia nu i-au încetat raporturile contractuale de muncă prin demisie sau printr-o sancțiune dispusă de Consiliul Județean Suceava, ci ca urmare a faptului că prin H.C.J. 155/2010 a fost aprobată noua organigramă a D.G.A.S.P.C. Suceava, care a pus în aplicare H.G. nr.967/15.09.2010 pentru modificarea și completarea H.G. nr.1.434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistență socială și protecția copilului. Astfel, din schema de conducere a D.G.A.S.P.C.- urilor dispare postul de director adjunct - post contractual și se înființează un singur post de director executiv adjunct, acesta fiind funcție publică. Conform acestei hotărâri de guvern, Consiliul Județean Suceava nu a făcut altceva decât să modifice structura D.G.A.S.P.C. Suceava conform reglementarilor legislative noi apărute. Prin urmare, am ales la acea vreme să rămân în funcția de consilier local în loc să ocup postul de director executiv adjunct, o funcție publică ce este incompatibilă cu funcția de ales local.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de mine în urma acțiunilor pârâtului intimat, se arată în întâmpinare că „reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu moral". Față de această afirmație, a reiterat următorul aspect:
Fiica sa, în vârstă de 14 ani (la acea vreme), a suferit grave stări de depresie și anxietate, aceste probleme fiind evidențiate clar în raportul de consiliere psihologica nr._/05.10.2011( depus la dosar) după cum urmează: - motivul consilierii: „D. vine la consiliere pentru că nu știe cum sa reacționeze la remarcile colegilor fata de situația mamei, larg mediatizata in mass-media";„referitor la actuala sesiune de consiliere, semnificativ este faptul că în actualul colectiv nu avea o relație socială consolidată, motiv pentru care la evenimentele petrecute cu mama sa, reacțiile colegilor erau deplasate și exagerate, iar ea nu știa cum sa reacționeze pentru că inițial a reacționat violent";
Concluziile raportului menționat în fapt, sunt următoarele: pe un fond emoțional deja precar, minora nu a știut să facă față acuzelor aduse de noii colegi de clasă cu privire la informațiile neadevărate care o acuzau pe mama sa, persoana cea mai apropiată, în care minora avea încredere deplină. Acest aspect a dus la deteriorarea relației minorei cu familia sa, respectiv mama, motiv pentru care părinții au solicitat această consiliere, pentru a reuși să stabilească o legătura prin care să-i explice situația de fapt și prin care să învețe să reacționeze normal și nu violent față de acești colegi de rea credință.
Și din raportul de evaluare făcut de psihologul școlii, d-na R. B., se reține același lucru și anume că datorită faptului că minora a fost supusă jignirilor gratuite a colegilor săi de clasă din cauza numeroaselor apariții în presă și pe net a denunțurilor făcute de către pârâtul intimat, aceasta a refuzat să mai interacționeze cu colegii săi, adaptarea în noua clasă și câștigarea încrederii, formarea de noi prieteni fiind foarte dificilă, iar faptul că a trebuit să învețe să aibă din nou încredere în propria persoană și implicit încredere în familia sa, a fost un lucru pe care 1-a învățat prin aceste consilieri de specialitate.
În ceea ce o privește, a depus acte medicale care demonstrează problemele de sănătate apărute in perioada supusă analizei mediatice, urmare a denunțurilor repetate, făcute publice de către pârât pentru a face presiune asupra organelor de anchetă, așa după cum singur declara.
De asemenea, din declarațiile martorilor E. L. (filele 1344 - 1345 voi. VI) și în special al dirigintei minorei, doamna profesor I. G. (fila 1349 -1350), reiese foarte clar prejudiciul adus atât mie cât și fiicei mele. Menționez că în dosarul cauzei, la fila nr.1393 voi. VI, este depusă declarația notarială a doamnei A. M. V., declarație care evidențiază problemele și prejudiciul suferit de mine și de familia mea și care susține astfel declarațiile martorilor prezenți în fața instanței.
În concluzie, având în vedere atât argumentele prezentate mai sus cât și pe cele cuprinse în motivele de recurs, reclamanta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă, ce pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Motivul de recurs ce vizează casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi audiat martorul R. N. întrucât depoziția acestuia ar fi esențială, este nefondat.
Astfel, R. N. a fot reporterul emisiunii „România te iubesc” și acesta a avut și are dreptul la opinii personale în legătură cu emisiunile prezentate, cu atât mi mult cu cât la dosar a fot depusă înregistrarea emisiunii care reproduce exact ceea ce s-a discutat în cadrul emisiunii, respectiv ce a spus pârâtul și ceilalți participanți la eveniment.
Este de reținut că emisiunea „România te iubesc" prezentată pe postul de televiziune PRO-TV, a tratat modul de cheltuire a banului public in domeniul asistentei sociale la nivel național, situații similare cu cel de la Todirești existând in alte 22 localități, sens în care cu atât mai mult rezultă că reporterul nu a fost chemat de pârât sau nu a venit special pentru situația de la Suceava.
De asemenea, consideră instanța că nu este dat nici motivul de recurs ce vizează modificarea sentinței si admiterea acțiunii, instanța de fond reținând în mod corect în urma analizării întregului probatoriu faptul că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, neexistând o faptă ilicită si implicit nici un prejudiciu si că dreptul la liberă exprimare si petiționare al pârâtului, fată de interesul general de a se veghea la modul de utilizare al fondurilor publice prevalează.
Astfel, dreptul fundamental al reclamantei la protejarea onoarei și reputației nu poate fi analizat decât prin punerea sa în balanță cu dreptul pârâtului la liberă exprimare prin prisma prevederilor Art. 10 al. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 11 al.2 din Constituția României.
In acțiunea formulată, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata de daune morale. Aceasta a susținut că a fost prejudiciata în dreptul ei la imagine, onoare și reputație profesională prin afirmațiile pârâtului din emisiunea „România Te iubesc" difuzată la Pro Tv și că i-a fost afectată viața de familie și imaginea în societate .
Nu există o faptă ilicită a pârâtului, acesta nedepășind dreptul la liberă exprimare, nefiind vorba de nici o acțiune de răzbunare cum invocă reclamanta.
Referitor la înscrisurile depuse de reclamantă la termenul din data de 26.06.2014 privind la sesizările pe care pârâtul le-a transmis instituțiilor statului acesta a procedat in conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată având in vederea calitatea sa de funcționar public al DGASPC SUCEAVA.
Potrivit art. 227.Cod procedură penală, „ Orice persoană cu funcție de conducere într-o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal sau cu atribuții de control, care a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în acea unitate, este obligată să sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală și să ia măsuri să nu dispară urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de probă.
Obligațiile prevăzute în alin. 1 revin și oricărui funcționar care a luat cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile. „
În ipoteza în care nu ar fi făcut nici o sesizare în cauză, față de pârât ar fi putut fi incidente disp art. 263 din vechiul Cod penal, (art.267 noul Cod penal), respectiv omisiunea sesizării organelor judiciare.
Cât privește faptul că recurentei i-ar fi încetat raporturile de muncă prin H.C.J. nr. 155/2010, această măsură s-a luat și ca urmare a verificărilor făcute de Curtea de Conturi constatându-se abateri de la legalitate privind administrarea fondului public și privat de către D.G.A.S.P.C. Suceava.
Corect a reținut instanța de fond că în ceea ce privește prejudiciul invocat de către reclamanta recurentă că l-ar fi suferit ca urmare a acțiunilor pârâtului, acest prejudiciu nu există.
Astfel, din declarațiile martorilor H. B. și R. F. rezultă cu prisosință că pârâtul în interviul său a spus adevărul rezultând din documentele întocmite cu privire la studiile de fezabilitate care au demonstrat că este reală diferența mare a prețului la studiile de fezabilitate întocmite la mai multe centre (M. și Todirești) și că mesajul emisiunii încriminate a fost acela al afirmării unei risipe a banului public.
Rezultă așadar că dreptul pârâtului la libera exprimare și dreptul de a adresa petiții instituțiilor publice a fost exercitat de către acesta în virtutea unui interes legitim neputând fi restricționat iar în raport de interesul ocrotirii demnității și imaginii unei persoane, care asumându-și o funcție publică și-a asumat implicit și un grad de ingerință mai mare în viața sa privată, incomodă dar justificată în același timp de interesul general de a veghea cu privire la modul în care sunt utilizate și gestionate resursele instituțiilor publice locale.
Prin urmare, cum reclamanta-recurentă nu a făcut dovada prejudiciului, a faptei ilicite a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu precum și a vinovăției pârâtului, conform dispozițiilor art.1169 Cod Civil, iar pârâtul prin probele administrate a făcut dovada contrară respectiv că prin susținerile și petițiile sale nu a depășit limitele acceptabile ale dreptului la liberă exprimare și că prin aceasta este protejat de disp. art.10 din CEDO, nefiind date condițiile prev. de art. 998-999 Cod Civil privind răspunderea delictuală, soluția ce se impune cu privire la recursul de față, este cea de respingere, în temeiul disp. art.304 pct.9 raportat la art. 3041 și 312 Cod Procedură Civilă și totodată de menținere a hotărârii primei instanțe de fond ca fiind temeinică și legală.
Ca parte căzută în pretenții, pe temeiul disp. art. 274 Cod Procedură Civilă, recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimat în calea de atac, cu titlu de onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamanta S. M. L., domiciliată în mun. Suceava, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 5120 din data de 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât S. S., domiciliat în mun. Suceava, ..15, ., județul Suceava.
Obligă reclamanta recurentă să plătească pârâtului intimat suma de 600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 IULIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. L. C. Ș.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./23.07.2014.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1190/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
