Partaj judiciar. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 7921/285/2010
Dosar nr._ - partaj judiciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 170
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții M. V. și M. N., ambii domiciliați în ..309, județul Suceava precum și din mun. Rădăuți, ..34, ., . împotriva sentinței civile nr. 1732 din data de 20.05.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind reclamantul L. I., domiciliat în ..148, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 IANUARIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea atât apărătorului ales al recurenților pârâți, avocat F. G. cât și apărătorului ales al moștenitorilor intimatului reclamant L. I., avocat P. M., să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 23 IANUARIE 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 31 decembrie 2010, reclamantul L. I., i-a chemat în judecată pe pârâții M. V. și M. N., solicitând instanței să înceteze starea de indiviziune existentă între părți cu privire la suprafața de 1.272 m.p. teren situat în intravilanul .>
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că terenul din litigiu a aparținut defunctului L. D., dânsul și pârâții (împreună) având drepturi succesorale egale. După adoptarea Legii nr. 18/1991, pentru acest teren s-au emis două titluri de proprietate: nr. 1804/28.04.2006 pentru întreaga suprafață de 1.272 m.p. și nr. 1308/24.02.1998, pentru suprafața de 600 m.p. (în limitele acestei suprafețe există o dublă reconstituire a dreptului de proprietate). În considerentele deciziei nr. 998/01.06.2005 a Curții de Apel Suceava - Secția Civilă s-a statuat cu privire la starea de indiviziune existentă între părți.
Prin întâmpinarea formulată în cauză (f27-28), completată cu cererea de la f 165 și concluziile scrise de la f 170, pârâții au invocat excepțiile inadmisibilității capătului de cerere, în constatarea calității de coindivizari a părților și lipsei de interes în exercitarea capătului de cerere privind partajul. Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, susținând vă sunt proprietari exclusivi ai terenului din litigiu, fapt stabilit și prin sentința civilă nr. 4919/02.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți, a cărei putere de lucru judecat nu poate fi ignorată.
Prin încheierea de ședință din 8 aprilie 2013 cele două excepții au fost unite cu fondul.
În vederea soluționării cauzei părțile au depus la dosar înscrisuri, a fost efectuată o expertiză tehnică și au fost atașate mai multe dosare,privind litigiile anterioare dintre părți.
Prin sentința civilă nr. 1732 din data de 20.05.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, s-a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere în constatare. S-a respins excepția lipsei de interes în exercitarea capătului de cerere privind partajul.
S-a admis acțiunea civilă având ca obiect „partaj succesoral”, formulată de reclamantul L. I., domiciliat în .. 148, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții M. V. și M. N., ambii domiciliați în mun. Rădăuți, .. 34, .,., așa cum a fost restrânsă.
S-a constatat că masa partajabilă este formată din suprafața de 847 m.p. teren, situat în intravilanul . „ 6-7-8-52-9-16-15-51-14-13-40”, conform planului de situație de la f 145).
S-a constatat că părțile au drepturi indivize egale, de câte ½.
S-a încetat starea de indiviziune dintre părți.
S-a atribuit reclamantului .-52-14-13-40”.
S-au atribui pârâților, în indiviziune, .-16-15”.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 1.080,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând susținerile părților, probele administrate în cauză și făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de fond a constatat următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității capătului de cerere în constatare
Reclamantul a solicitat instanței să constate dreptul sau indiviziunea asupra unei suprafețe de teren. Indiferent care ar fi motivarea unei asemenea solicitări, capătul de cerere în constatare este admisibil întotdeauna, indiferent dacă este format pe cale separată sau în cadrul unei proces de partaj.
În consecință, instanța va respinge această excepție.
Referitor la excepția lipsei de interes
Invocarea acestei excepții s-a făcut pur formal, fiind mai mult decât evident că reclamantul are un interes legitim în exercitarea acțiunii pentru ieșire din indiviziune (caracterul întemeiat/neîntemeiat al cererii nu are nicio legătură cu interesul legitim în formularea acesteia).
Așa fiind, instanța va respinge și această excepție.
Referitor la consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între părți.
Inițial, pârâții l-au chemat în judecată pe reclamant, solicitând instanței să anuleze titlul de proprietate nr. 1398/24.02.199(f 5). Prin decizia nr. 998/01.06.2005 a Curții de Apel Suceava- Secția Civilă(f 9-10) acțiunea a fost respinsă, irevocabil, Curtea statuând că, „este de necontestat că terenul din litigiu provine de la L. D., decedat în 1947, autorul comun al părților”, că „ nu doar P. a moștenit terenul și ci ceilalți frați și surori ai lui” și că „ toate pretențiile părților putându-se rezolva la un partaj succesoral”.
Ulterior, pârâții l-au chemat în judecată pe reclamant( și alte persoane) în cadrul unei acțiuni în revendicare. Într-o primă judecată, dând eficiență considerentelor sus-menționate, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea (sentința civilă nr. 145/15.01.2007), dar sentința pronunțată a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr. 4910/02.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți (rămasă irevocabilă) acțiunea în revendicare a fost admisă, stabilindu-se că suprafața de 1.272 m.p. teren este proprietatea exclusivă a pârâților, la această concluzie ajungându-se pe baza unor argumente de ordin procedural ( că pârâții au solicitat terenul în temeiul Legii nr. 18/1991, în timp ce reclamantul l-a solicitat în temeiul Legii nr. 169/1997).
Practic, există două hotărâri judecătorești contradictorii:
- decizia nr. 998/01.06.2005 a Curții de Apel Suceava - Secția Civilă, care statuează că terenul din litigiu este în indiviziune ( sau, mai exact, că trebuie analizată starea de indiviziune);
- sentința civilă nr. 4910/02.12.2008 a Judecătoriei Rădăuți, „ dublată de decizia nr. 906/04.05.2009 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă, care statuează că terenul din litigiu este în proprietatea exclusivă a pârâților.
După cum s-a arătat, ultimele două instanțe au avut în vedere un argument de ordin procedural ( raportul dintre o cerere formulată în temeiul Legii 18/1991 și o cerere formulată în temeiul Legii nr. 169/1997), dar acest argument este total eronat.
Astfel, în art. II din Legea nr. 169/1997 se prevede expres că prevederile acestui act normativ „ nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar, nr. 18/1991, la data întocmirii lor”.
Așadar, această dispoziție legală(care se impune a fi interpretată prin prisma deciziei nr. 392/1997 a Curții Constituționale) face trimitere expresă la acte de proprietate eliberate, iar nu la cereri formulate anterior. Ori, în speță, primul act de proprietate eliberat a fost în favoarea reclamantului ( sentința civilă nr. 246/14.01.1998 a Judecătoriei Rădăuți), în timp ce pentru pârâți primul asemenea act a fost eliberat abia în anul 2003 ( decizia nr. 2518/07.10.2003 a Curții de Apel Suceava- Secția Civilă).
În consecință, pentru a se asigura accesul părților la un proces echitabil ( art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), instanța apreciază că se impune o analiză a fondului solicitărilor părților.
Referitor la drepturile părților asupra terenului
Este indiscutabil că terenul i-a aparținut, înainte de colectivizare, lui L. D.. Acesta a avut șapte copii, printre care L. P. ( decedat în anul 1985, moștenit de pârâți) și L. M. ( decedată, moștenită de reclamant).
Cum celelalte persoane îndrituite nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, el se află în stare de indiviziune între părți, reclamantul având o cotă de ½ p.i, iar pârâții având, împreună, tot ½ p.i.
Referitor la partajul propriu-zis
Expertiza efectuată în cauză (raportul de expertiză de la f 148-145 și suplimentul la acesta de la f 161-163) a relevat că suprafața de teren ce a făcut obiectul dublei reconstituiri a dreptului de proprietate este de 847 m.p. teren și se identifică cu poligonul „6-7-8-52-9-16-15-51-14-13-40”, conform planului de situație de la f 145.
Prin cererea de la f 168 reclamantul și-a restrâns obiectul acțiunii, solicitând numai partajul acestei suprafețe.
Reclamantul a solicitat atribuirea unei jumătăți din această parcelă (poligonul „6-7-8-52-51-14-13-40”), pârâții necontestând această solicitare.
În consecință, în temeiul art. 728 c.civ. și art. 6731 și urm. c.proc. civ. instanța de fond a admis acțiunea, așa cum a fost restrânsă și a încetat starea de indiviziune dintre părți, prin atribuirea de loturi în natură, egale atât ca întindere, cât și ca valoare.
În temeiul art. 274 c.proc. civ. pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantului suma de 1.080,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din taxa judiciară de timbru și onorariul expertului, plătite de reclamant.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au promovat recurs pârâții M. V. și M. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie, solicitând in conformitate cu prevederile art.304 pct.6 si pct.9 art.304 ind.1 coroborate și cu prevederile art.312 din vechiul Cod de procedura civilă, admiterea recursului, modificarea in totalitate a sus menționatei hotărâri, iar in rejudecarea cauzei respingerea acțiunii ca nefondata, deoarece în cauza de față sunt date excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea calității de coindivizari ai acestora alături de ei în ceea ce privește suprafața de 1.272 mp teren intravilan comunei Satu M. ce a aparținut defunctului L. D., ai cărui unici moștenitori sunt pârâții conform testamentului autentificat, având in considerație faptul ca defunctul lor unchi nu a avut descendenți direcți, precum și excepția lipsei de interes legitim a reclamanților-intimați în promovarea acțiunii care face obiectul cauzei de față.
În motivarea recursului au arătat că, urmare a încălcării de cel puțin două ori, a principiului imparțialității, unul dintre principiile fundamentale care guvernează dreptul procesual civil, s-a ajuns in situația incredibilă, de a se pronunța aceasta hotărâre nelegală și netemeinică.
Astfel, deși recurenții au precizat că au formulat o cerere de recuzare a instanței de judecată investite cu soluționarea cauzei, cerere în a cărei motivare au arătat în mod expres faptul că, aceeași instanță de judecată a mai soluționat prin s.c.nr.145 din 15.01.2007, pronunțata în ds.nr._ (în primul ciclu procesual) acțiunea în revendicarea suprafeței de 1000 mp din suprafața totala de 1272 mp teren intravilan comunei Satu M., identică din punct de vedere cadastral cu p.f.nr.1582/2,suprafața care ne-a fost reconstituita noua (în urma unor îndelungate procese, pe care le-au avut în contradictoriu cu reclamanții intimați din cauza de față) prin titlu de proprietate nr.1804/28.04.2006, precum și faptul că acțiunea din cauza de față este în strânsa legătura cu cauza precedentă s-au ignorant în totalitate acele invocări fondate, respingându-se, în mod absolut nejustificat cererea de recuzare.
Recurenții au mai menționat că prin motivele invocate, au arătat în mod expres instanței investite cu soluționarea cererii de recuzare, că chiar instanța de fond investită cu soluționarea cauzei de față, și-a exprimat deja opinia in legătura cu închipuita stare de indiviziune ce ar exista între părți, stare de indiviziune pe care reclamanții au solicitat să se constate prin primul capăt de cerere, cel în constatarea calității lor de coindivizari, alături de ei, cu privire la . . mai sus menționată.
Au mai arătat ca practic acea opinie exprimată anterior reprezenta o veritabilă antepronunțare cu privire la cererea dedusa judecații, însă de neînțeles și acest lucru a fost ignorat .
Apoi, în cel de al doilea rând, instanța de fond rămasa să soluționeze cauza de față ignorând în totalitate considerentele deciziei de casare pronunțată nr. 1033 din data de 10.05.2007 pronunțată în ds.nr._, care a avut ca obiect acțiunea în revendicare (considerente prin care s-a lămurit cu putere de lucru judecat, tocmai acele chestiuni pe care de Curtea de Apel Suceava prin considerentele deciziei nr. 998/01.06.2005, recomanda a fi lămurite, anume cele legate de existența sau inexistența stării de indiviziune între părți, cu privire la terenurile ce au aparținut defunctului L. P.) considerente despre care instanța de fond nu face absolut nicio referire, dimpotrivă reiterând pur și simplu aceeași opinie pe care a consemnat-o și in considerentele s.c. nr. 145/15.01.2007(hotărâre ce a fost dată tocmai pentru aceasta opinie greșită) printr-o vădită partinitate a respins excepția inadmisibilității cererii în constatare și drept consecința a statuat că reclamanții-intimați sunt coproprietari alături de ei cu privire la suprafața de 1272 mp teren intravilan ce a aparținut defunctului L. P., al cărui unici moștenitori sunt ei, iar în acest mod s-a ajuns să se statueze că se impunea încetarea așa zisei stări de indiviziune .
Maniera vădit părtinică în care a fost soluționată cererea lor de către instanța de fond reiese și din faptul ca aceasta a dat preferința unei hotărâri obținute în mod fraudulos de către reclamantul intimat din cauza de față, respectiv s.c.nr.246 din 14.01.1998, susținând ca "...primul act de act de proprietate eliberat a fost in favoarea reclamantului..”, în detrimentul Deciziei nr.2518 din 07.10.2003 a Curții de Apel Suceava, prin care lor li s-a recunoscut dreptul de proprietate exclusiv cu privire la suprafața de 1272 mp din litigiu, in urma unei judecați în contradictoriu cu reclamanții-intimați.
Au mai învederat că s.c.nr.246/1998 prin care reclamantului-intimat L. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp teren intravilan (hotărâre care de altfel nici nu le este opozabilă)a fost obținută în ascuns de către acesta, în timp ce părțile se judecau în contradictoriu pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la . teren intravilan din litigiu, chiar imediat după ce s-a dispus de către instanțele de judecata anularea titlului de proprietate nr.329/1994, care a fost emis în favoarea fiului sau L. V., în nume propriu(ca si cum el ar fi avut rol deschis la registrul agricol in anii 1959-1962, deși la acea data era minor) cu privire la aceeași suprafața de 1000 mp teren,din cei 1272 mp.
Ca urmare a acestor convingeri ale instanței de fond care în mod straniu, sunt în totală concordanță cu cerințele reclamanților-intimați, a fost respinsă și excepția lipsei de interes legitim al acestora în promovarea acțiunii de partaj succesoral după L. P..
Or, este evident ca prin s.c.nr.4910 din data de 2 cembrie2008, prin care în rejudecare a fost soluționată acțiunea în revendicarea suprafeței de 1.000 mp teren din cei 1272 mp teren,ce a făcut obiectul ds.nr._ s-a stabilit odată pentru totdeauna regimul juridic al parcelei din litigiu, încât o alta situație juridică nu se mai poate stabili, după bunul plac al reclamanților-intimați motiv pentru care au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Și din punct de vedere al cheltuielilor de judecata recurenții au arătat că s.c.nr.1732/2013 este nelegală și netemeinică urmând a fi înlăturată și aceasta dispoziție din cuprinsul dispozitivului acesteia, cu obligarea reclamanților-intimați la plata cheltuielilor de judecată, atât din fata instanței de fond cât și din recurs.
Moștenitorii intimatului reclamant, L. I., L. D. și L. V. au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, din următoarele considerente:
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la constatarea calității de coindivizari asupra suprafeței de 1272 mp din TP, instanța, analizând actele din dosarul cauzei, urmând a constata firește că terenul provine, așa cum au arătat și recurenții, de la L. D., autorul comun al autorilor părților, tatăl lui P. și al M. L. (mama intimatului defunct).
Testamentul dat în primă fază, în favoarea lui P. în 1946, a fost revocat de L. D. în 1947 prin declarația nr. 449/25.06.1947, drept urmare toate bunurile testatorului au revenit în patrimoniul sau, pe care le-am moștenit toți cei 7 copii, printre care și autorii părților - L. P. și L. I. (de la mama sa M.).
Cum numai părțile din prezenta cauză au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, așa cum s-a statuat clar și-n considerentele deciziei nr. 998/01.06.2005 M. M. și M. N. precum și L. I., în prezent decedat, au drepturi egale la moștenirea după L. D..
Referitor la fondul cauzei pentru suprafața de 1272 mp - care s-a dovedit în fapt 847 mp în urma expertizei s-a emis TP în favoarea lui L. I., nr. 1398/1998, în baza sent. civ. 246/1998 pentru 10 ari (din care 6 ari de la L. D.) iar în favoarea recurenților TP 1804/2006 în baza deciziei nr. 2518/2003 a Curții de Apel Suceava pe 1272mp.
Întrucât recurenții au încercat anularea TP al intimatului și s-a respins acțiunea pe motiv că părțile și-au reconstituit dreptul de proprietate după un autor comun (L. D.) nu se impunea acțiunea de anulare a vreunui TP, ci o acțiune în partaj succesoral așa cum a statuat decizia 998/2005 a Curții de Apel Suceava.
Instanța de fond în analizarea drepturilor părților asupra terenului solicitat a fi partajat, a constatat că nu poate fi exclusiv al recurenților cât timp provine de la autorul comun pentru care ambele părți au formulat cerere de reconstituire, ținându-se cont de revocarea testamentară a autorului din 1947.
În consecință, au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată din ambele faze procesuale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, ce se încadrează în cele prev. de art. 304 pct.9 c.pr.civ rap. la art. 3041 și 312 C.pr.civ, a actelor și lucrărilor, a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Referitor la motivul de recurs care vizează respingerea cererii de recuzare a judecătorului fondului, tribunalul reține că această soluție este corectă în măsura în care chiar dacă judecătorul a soluționat o altă cerere a părților având ca obiect revendicare și radiere intabulare și a apreciat în cuprinsul hotărârii pronunțate că terenul în litigiu se află în stare de indiviziune, această hotărâre a fost casată în totalitate prin decizia nr. 1033/10.05.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, iar hotărârea casată nu mai are nici o putere din punct de vedere juridic.
Nici faptul că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile date prin decizia de casare, în dosarul nr._ nu-i pot fi imputate judecătorului fondului întrucât el nu a fost investit cu rejudecarea acelei cauze după casare cu trimitere spre rejudecare, ci cu cererea de față care este o cerere distinctă și care are un cu totul alt obiect respectiv partaj judiciar.
Acele dispoziții erau obligatorii doar pentru judecătorul care a fost investit cu rejudecarea cauzei după casare cu trimitere conform disp. art. 315 din C.pr.civ.
Nu poate fi reținută drept „părtinitoare” atitudinea instanței de fond care a făcut o analiză a hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între părți și a constatat că primul act de proprietate eliberat, a fost în favoarea reclamantului și anume sentința civilă nr. 246/14.01.1998 a Judecătoriei Rădăuți, iar pârâților asemenea act a fost eliberat abia în anul 2003 și anume decizia nr. 2518/07.10.2003 a Curții de Apel Suceava.
Aceasta este înșiruirea logică a evenimentelor în timp și judecătorul fondului nu a făcut altceva decât să o releve.
Nu poate fi reținută nici critica recurenților potrivit căreia, reclamantul L. I. ar fi obținut „în ascuns” sentința civilă nr. 246/1998 numai pentru faptul că această hotărâre nu-i este opozabilă întrucât în dreptul român ședințele de judecată sunt publice și numai excepțional sunt secrete.
În mod corect a reținut instanța de fond că pentru suprafața de 847 mp, aflată în litigiu, conform măsurătorilor efectuate de expert s-a emis titlul de proprietate în favoarea intervenientului L. I., conform sentinței civile nr. 246/1998, dosar nr. 1398/1998, iar în favoarea recurenților titlu de proprietate nr. 1804/2006 în baza sentinței civile nr. 2518/2003 a Curții de Apel Suceava pentru suprafața de 1.272mp.
Recurenții au încercat anularea titlului de proprietate emis în favoarea intimatului însă acțiunea le-a fost respinsă pentru motivul că părțile și-au reconstituit dreptul de proprietate după un autor comun (L. D.) și nu se impunea acțiunea în anulare a vreunui titlu de proprietate ci o acțiune de partaj succesoral așa cum s-a statuat prin decizia nr. 998/2005 a Curții de Apel Suceava.
Instanța de fond a analizat dreptul părților asupra terenului solicitat a fi partajat și a constatat în mod just că el nu poate aparține în mod exclusiv recurenților-pârâți întrucât provine de la autorul lor comun pentru care ambele părți au formulat cerere de reconstituire ținându-se cont de revocarea testamentară a autorului din anul 1947.
Referitor la critica privind acordarea cheltuielilor de judecată tribunalul reține că recurenții fac o apreciere generică a nelegalității și netemeiniciei hotărârii și sub acest aspect fără a arăta în concret în ce constă această greșeală a instanței de fond la stabilirea acestor cheltuieli.
Față de toate acest considerente, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ., recursul urmează a fi respins iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâții M. V. și M. N., ambii domiciliați în ..309, județul Suceava precum și din mun. Rădăuți, ..34, ., . împotriva sentinței civile nr. 1732 din data de 20.05.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind reclamantul L. I., domiciliat în ..148, județul Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 23 IANUARIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. B. B.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 848/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 56/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
