Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1118/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1118/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 966/227/2010

Dosar nr._ Revendicare

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 1118

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30 MAI 2014

PREȘEDINTE: V. O. D.

JUDECĂTOR: L. A.

JUDECĂTOR: G. D.

GREFIER: S. A.- M.

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâții C. V., C. T. și de către reclamanții G. I. și G. A., împotriva sentinței civile nr. 2351 din data de 18 decembrie 2013 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ .

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 30 mai 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată inițial sub nr. 1540/227 din 5 iunie 2008 reclamanții G. I. și G. A. au chemat în judecată pe pârâtul C. V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 12 mp teren situată în . drum, restul proprietății reclamanților și terenul pârâtului, suprafață care face parte din . corpului de proprietate nr. 813 și pe care o evaluează la 120 lei; să se stabilească linia de hotar dintre terenul lor și proprietatea învecinată a pârâtului conform planului de amplasament și delimitare recepționat de OCPI Suceava sub nr._/2003 pe aliniamentul 24-47-105-49-52; obligarea pârâtului să ridice, pe cheltuiala sa, gradul de sârmă, coșul de fum și anexă (latrină) amplasate pe proprietatea lor și respectiv pe linia de hotar și, de asemenea, să zidească golurile de fereastră cu vedere înspre proprietatea lor la anexa (bucătărie de vară) amplasată lângă linia de hotar, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public A. D. sub nr. 2211 din 16 oct.2003 au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în . casă de locuit și anexe gospodărești, precum și din suprafața 2700 mp teren identică cu parcelele 1CC, 2L și 3A ale corpului cadastral de proprietate nr. 813. La data încheierii contractului, terenul astfel dobândit a fost individualizat în planul de amplasament și delimitare recepționat de OCPI Suceava sub nr._/2003, plan în care sunt evidențiate atât configurația suprafeței de 2700 mp teren proprietatea lor, cât și linia de hotar dintre acest teren și . C. V..

Pârâtul, care deține în proprietate o construcție cu destinația de magazin amplasată chiar pe linia despărțitoare dintre proprietăți, a contestat aliniamentul hotarului și în luna mai 2008 a ocupat în mod abuziv o suprafață de 12 mp din terenul proprietatea lor, începând să edifice un gard din plasă de sârmă pe alt amplasament decât cel al hotarului real, împrejurare pe care au înțeles să o dovedească cu planșele foto anexate.

Întrucât pârâtul deține în mod abuziv, fără niciun titlu, suprafața de 12 mp care face parte integrantă din . de proprietate nr. 813 ce le aparține, în temeiul art. 480 și următoarele C civ., au solicitat ca pârâtul să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul individualizat mai sus.

De asemenea, dat fiind faptul că pârâtul a contestat fără temei linia de hotar dintre proprietățile lor, astfel cum ea a fost stabilită în baza actelor de reconstituire emise în temeiul Legii nr. 18/1991 și cum a fost identificată cadastral la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2211/2003, în conformitate cu dispozițiile art. 584 C civ., au solicitat grănițuirea proprietăților în sensul stabilirii hotarului despărțitor pe aliniamentul 24-47-105-49-52 din planul de amplasament și delimitare recepționat sub nr._/2003.

Ulterior datei la care ei au dobândit suprafața de 2700 mp teren în litigiu, pârâtul a amplasat pe . coș de fum ce deservește anexa-magazin, precum și un gard de plasă sârmă, iar pe aliniamentul real al hotarului a edificat o anexă (latrina). Cum aceste construcții au fost edificate cu rea-credință, pârâtul cunoscând că terenul pe care a construit nu îi aparține, în temeiul art. 494 alin. 1 și 2 C civ., au solicitat reclamanții ca acesta să fie obligat să ridice imobilele individualizate anterior, pe cheltuiala sa.

Totodată, pârâtul a mai edificat în apropierea liniei de hotar o anexă (bucătărie) cu goluri de ferestre ce au vedere înspre proprietatea lor, fără a respecta distanța minimă de 1,90 m dintre zidul în care sunt practicate aceste goluri și . este ea prevăzută de art. 612 C civ. Așa fiind, în vederea respectării servituții de vedere reglementată de textul de lege sus-menționat, în temeiul art. 635 C civ., au solicitat ca pârâtul să fie obligat să zidească golurile de fereastră cu vedere înspre proprietatea reclamanților.

În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 și următoarele, art. 494 alin. 1 și 2, art. 584, art. 612 și 635 C civ., art. 274 C proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată (f. 26-28) pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de cerere reconvențională, a solicitat stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți potrivit actelor de proprietate ale părților.

În fapt, a considerat că acțiunea este nefondată sub aspectul tuturor capetelor de cerere.

La dosarul cauzei a fost conexat, în baza încheierii de conexare din 22 oct. 2008, dosarul având ca obiect ordonanță președințială, prin care pârâtul – reclamant C. V. a solicitat în contradictoriu cu reclamanții – pârâți G. I. și G. A., sistarea lucrărilor de construire a unui gard ce se executa pe terenul proprietatea pârâtului – reclamant, până la soluționarea unui litigiu ce face obiectul dosarului nr._ .

În fapt, pârâtul – reclamant a arătat că a fost chemat în judecată de către reclamanți la Judecătoria Fălticeni, pe cale de ordonanță președințială, pentru sistare lucrări construcții, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ .

În motivarea acțiunii, reclamanții - pârâți G. I. și G. A. au arătat că sunt în litigiu cu el, în cadrul dosarului nr._, privind revendicarea unei suprafețe de teren, precum și grănițuirea proprietăților lor.

Ulterior, reclamanții au solicitat ca judecarea acestei pricini să urmeze procedura dreptului comun.

În cauză a formulat cerere de intervenție accesorie C. Nicanor solicitând admiterea în principiu a acesteia și respingerea cererii reclamanților - pârâți.

În fapt, a arătat că are calitatea de reclamant în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni având ca obiect plângere la Legea nr. 18/1991 împotriva hotărârii nr. 364/27.03.2009 a Comisiei Județene Suceava.

În motivarea cererii a arătat că prin hotărârea mai sus-indicată i s-a respins cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha teren intravilan de pe raza loc. Hârtop, la locul numit „Șomuz”, deoarece nu a depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate și acte de stare civilă, nu a făcut identificarea în plan parcelar a terenului solicitat.

În cadrul acelui dosar, prin copia certificată de pe registrul agricol al comunei Preutești din perioada 1959-1962 și identificarea parcelară a terenului, a dovedit faptul că anterior cooperativizării a avut în proprietate suprafața de 0,45 ha teren arabil intravilan Hârtop, la locul „Șomuz”, teren ce se află în parte în posesia reclamanților.

Astfel, potrivit fișei proces-verbal de punere în posesie pentru C. B., fratele său și autorul lui C. D., cel de la care a cumpărat O. G., vânzătorul terenului către G. I., suprafața de 2700 mp teren intravilan „Șomuz” este compusă din două parcele de 2000 mp și 700 mp, iar C. B. a fost pus în posesie cu suprafața de 2700 mp având dimensiunile 13 ml x 46,6 ml și 15 ml x 133,3 ml.

În acest mod, la identificarea cadastrală a terenului și intabularea planurilor la OCPI nu s-a ținut cont în primul rând de punerea în posesie a fostului proprietar, cât și de faptul că o parte din teren este proprietatea sa.

Pârâtul – reclamant C. V. a formulat cerere completatoare la cererea reconvențională (f. 87) prin care a solicitat rectificarea tabulară a înscrisurilor din CF 387/N a localității cadastrale Preutești privind pe G. I., deoarece identificarea parcelară nu a fost conformă cu punerea în posesie.

În acest sens, ar trebui avut în vedere faptul că, potrivit fișei proces-verbal de punere în posesie pentru C. B., autorul lui C. D., cel de la care a cumpărat O. G., vânzătorul terenului către G. I., suprafața de 2700 mp teren intravilan „Șomuz” este compusă din două parcele de 2000 mp și 700 mp, iar C. B. a fost pus în posesie cu suprafața de 2700 mp având dimensiunile 13 ml x 46,6 ml și 15 ml x 133,3 ml.

Cum la identificarea cadastrală a terenului și intabularea planurilor la OCPI nu s-a ținut cont de punerea în posesie a fostului proprietar, a solicitat admiterea cererii sale privind rectificarea tabulară a înscrisurilor de la CF.

Ulterior, și reclamanții – pârâți au formulat precizări la cererea principală, precum și întâmpinare la cererea completatoare a pârâtului – reclamant.

Reclamanții – pârâți au solicitat obligarea pârâtului – reclamant să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10,39 mp teren identificată în planul de situație anexa 2 la raportul de expertiză; ca acesta să fie obligat să demoleze, pe cheltuiala sa, parte din construcția C2 în suprafață de 3,79 mp până la limita aliniamentului 16-15-14 din anexa 2, inclusiv balconul și streașina, precum și coșul de fum, având în vedere faptul că aceste construcții se află pe terenul proprietatea lor și că ele au fost edificate fără respectarea amplasamentului stabilit prin autorizația de construcție și cu nesocotirea art. 612 C civ. (potrivit cărora nu pot fi construite balcoane la distanță mai mică de 1,90 m de proprietatea vecinului); să se stabilească linia de hotar pe aliniamentul 17-16-15-14-13-12-11-10 din planul de situație anexa 1 și, de asemenea, să zidească golurile de fereastră deschise înspre proprietatea lor la construcția C1, întrucât aceste deschideri nu au respectat servitutea de vedere prev. de art. 612 C civ. (respectiv 1,90 m pentru vedere directă).

În ceea ce privește cererea completatoare a pârâtului prin care s-a solicitat rectificarea înscrierilor din CF 387/N a loc. cad. Preutești, au înțeles să invoce în primul rând excepția lipsei de interes a pârâtului – reclamant în formularea acestei cereri, motivat de faptul că suprafața de 2700 mp teren astfel cum a fost ea individualizată în cartea funciară nu se suprapune cu terenul proprietatea pârâtului, astfel încât nu a fost cu nimic vătămat prin modalitatea de identificare a terenului proprietatea lor.

Pe fond, au arătat că cererea completatoare este nefondată, întrucât terenul dobândit de ei prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2211/2003 nu este identic cu cel din fișa proces-verbal de punere în posesie nr. 2297/20 februarie 2004, această fișă fiind întocmită după ce terenul fusese dobândit de ei și nefiind semnată de titularul îndreptățit la reconstituire, C. B., decedat la 1 aprilie 1996. În acest sens, au precizat că suprafața de 2700 mp teren a aparținut inițial numitului C. B. și a fost înscrisă în titlul de proprietate nr. 651/1994 și în fișa premergătoare emiterii acestui titlu, fiind identică cu . teren de la locul numit „Șomuz”. După decesul lui C. B., în baza certificatului de moștenitor nr. 97/1998 (în care s-a făcut referire la titlul nr. 651/1994) moștenitorii acestuia au înstrăinat terenul în discuție numiților O. E., O. G. și O. E. în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3652/1998 și nr. 150/1999, iar aceștia din urmă le-au revândut suprafața de 2700 mp prin contractul nr. 2211/2003 după înscrierea prealabilă a dreptului de proprietate în cartea funciară.

Prin urmare, dat fiind faptul că înstrăinările succesive ale terenului lor s-au realizat în baza titlului de proprietate nr. 651/1994, iar identificarea cadastrală corespunde modului în care a fost individualizată suprafața de 2700 mp prin planurile de situație aferente contractelor încheiate, au arătat că nu se poate dispune rectificarea intabulării în baza unei fișe de punere în posesie întocmită în mod nelegal după ce terenul ajunsese în patrimoniul lor, cu atât mai mult cu cât această fișă nu corespunde situației reale din teren și modului de amplasare a construcțiilor care au o vechime de peste 40 de ani.

Prin sentința civilă nr. 2040/26.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea așa cum a fost precizată si a admis în parte capătul de cerere reconvențional privind grănițuirea.

A obligat pârâtul – reclamant C. V. să lase reclamanților – pârâți G. I. și G. A. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10,39 mp teren identificată cu contur roșu în planul de situație, anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic B. I. M..

A obligat pârâtul – reclamant C. V. să ridice, pe cheltuiala sa, parte din construcția C 2, până la limita aliniamentului 16-15-14 din planul de situație anexa 2, precum și balconul, streașina și coșul de fum amplasate pe și deasupra proprietății reclamanților – pârâți.

A stabilit linia de hotar pe aliniamentul 17-16-15-14-13-12-11-10 din planul de situație anexa 1.

A obligat pârâtul – reclamant la zidirea golurilor de fereastră cu vedere directă înspre proprietatea reclamanților – pârâți situate la 1,80 m și respectiv 0,79 m de linia de hotar.

A respins ca nefondat, capătul de cerere reconvențional privind rectificarea înscrierii în Cartea Funciară 387/N a localității cadastrale Preutești cu privire la amplasamentul și configurația suprafeței de 2700 mp teren proprietatea reclamanților – pârâți si ca rămas fără obiect, capătul de cerere reconvențional privitor la sistarea lucrărilor de construire a unui gard, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței sus-menționate pârâții au declarat recurs, criticând soluția pe considerentele de nelegalitate si netemeinicie; în dezvoltarea motivelor au susținut că la soluționarea cauzei, nu s-a ținut cont de obiecțiunile lor la raportul de expertiză, în sensul că expertul trebuia să aibă în vedere fisa proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2.700 mp. teren intravilan „Șomuz”.

Apoi că, la respingerea cererii reconvenționale privind rectificarea tabulară a înscrisurilor de CF privind pe G. I., nu s-a avut în vedere că la data când C. D. si O. G. si-au intabulat dreptul de proprietate în CF, au dat declarații pe proprie răspundere că limitele hotarelor sunt cele arătate de către ei, plus faptul că nu sunt în litigiu cu vecinii terenurilor, neexistând, la dosarele de intabulare, declarații ale vecinilor terenului care să le confirme exactitatea celor spuse în declarațiile pe proprie răspundere si că, fiind de bună credință în edificarea construcțiilor, în mod greșit au fost obligați la ridicarea acestora, câtă vreme reclamanții, nu au făcut dovada prin nicio probă că sunt de rea credință.

Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea recursului ca nefundat, motivat de faptul că toate criticile referitoare la respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză topo sunt neîntemeiate, că soluția de respingere a cererii reconvenționale având ca obiect rectificare tabulară este legală si temeinică, că nu este întemeiată susținerea recurenților în sensul că ar avea calitatea de constructor de bună credință.

Prin decizia civilă nr. 288/04.02.2010 Tribunalul Suceava, Secția Civilă a admis recursul formulat de pârâții C. V. si C. T., a casat sentința civilă nr. 2040/26.10.2009 a Judecătoriei Fălticeni, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

La Judecătoria Fălticeni, cauza a fost reînregistrată inițial sub nr._ si apoi ca urmare a admiterii cererii de abținere a președintelui completului, după repartizarea aleatorie a fost înregistrată sub nr._ .

Prin sentința civilă nr. 2351 din data de 18 decembrie 2013, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată acțiunea principală civile având ca obiect revendicare imobiliară privind pe reclamanții-pârâți G. I. și G. A., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți C. V. și C. T., a admis cererea reconvențională și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul_ culoarea verde planul de situație anexa 4 la raportul de expertiză J. A. L. (f.241 dosar).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Pârâții-reclamanți C. V. si C. T. stăpânesc suprafața de 5.272 mp. într-un trup compact, împrejmuit cu gard din lemn, așa cum s-a reținut în raportul inițial expert ing. J. A. L., cât si în primul si al doilea supliment la raport.

Potrivit Normelor de introducerea Cadastrului general în România, parcelarea acestei suprafețe s-a făcut în faza de birou, ținând cont de suprafețele si vecinătățile înscrise în actele de proprietate, numerotarea cadastrală începând din partea de Nord-Vest a terenului.

Analiza obiectivului privind stabilirea liniei de hotar, l-au determinat pe expert ing. J. A. L. să concluzioneze că, fișele proces-verbal de punere în posesie pentru suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 651/1994 si nr. 2297/2004, precum si planul de situație ce a stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3652/1998 si nr. 150/1999, opuse de reclamanții-pârâți, au fost schițe orientative cât privește amplasamentul, vecinătățile si întinderea terenului revendicat de către aceștia.

Măsurătorile ce stau la baza înscrisurilor mai sus menționate, nu au fost efectuate in Sistemul Național de Coordonate, nu au conținut un inventar de coordonate, nu au prezentat realitatea din teren si nu au putut fi suprapuse peste planul rezultat din măsurători (f.239, 240).

Aliniamentul liniei de hotar dintre proprietățile părților, a propus expertul să fie cel existent în teren la data efectuării măsurătorilor, astfel: reclamanții-pârâți să renunțe în favoarea pârâților-reclamanți la suprafața de 16,2 mp. identificată prin Anexa nr. 4 la raportul de expertiză, respectiv Anexa 3 la raportul inițial (f.240-241).

Date fiind toate cele de mai sus reținute, în temeiul art. 480 si urm. Cod civil, instanța a respins ca nefondată acțiunea, a admis cererea reconvențională si a stabilit linia de hotar pe aliniamentul_ culoarea verde planul de situație anexa 4 la raportul de expertiză J. A. L. (f.241 dosar).

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și reclamanții.

Prin recursul lor, pârâții au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate în parte, cu trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea rejudecării cererii reconvenționale.

În motivare au arătat următoarele:

Modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, incompletă în raport de obiectul precizat și completat al cererii incidentale, a materializat nesocotirea indicațiilor instanței de casare cu trimitere, potrivit D.C. nr. 288/04.02.2010 a Tribunalului Suceava și greșita aplicare a normelor de drept substanțial incidente în cauză (în materie de grănițuire, revendicare și rectificare CF). Totodată, nu s-a răspuns la toate pretențiile invocate pe calea cererii reconvenționale, încât motivarea insuficientă a sentinței recurate a lăsat incertă baza legală a dispozitivului.

Prin acțiunea principală, reclamanții G. I. și A. au revendicat de la ei o suprafață de 12 mp, parte din ., înscrisă în CF 387/N, actualmente CF_ Hîrtop; au solicitat grănițuirea dintre terenurile lor pe aliniamentul care a rezultat din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate recepționat de OCPI Suceava sub nr._/2003 (unit prin punctele de contur 24-47-105-49-52); au solicitat obligarea pârâților la ridicarea gardului de sârmă, a coșului de fum și a anexei (latrină) și la zidirea golurilor de fereastră cu vedere înspre anexă (bucătăria de vară) proprietatea acestora.

Pretențiile reclamanților au fost precizate succesiv, funcție de concluziile rapoartelor de expertiză B. I. (fila 93) și J. A. (fila 268).

Prin cererea reconvențională (fila 28), au solicitat stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți „potrivit actelor de proprietate pentru fiecare parte și în conformitate cu vechiul amplasament". Potrivit cererii de la f. 87 și-au completat solicitările cu pretenția de rectificare a înscrierilor din CF 387/N a localității cadastrale Preutești, privind reclamanții, deoarece identificarea cadastrală nu a fost conformă cu punerea în posesie a antecesorilor acestora. Iar potrivit completărilor depuse pentru termenul din 8 ianuarie 2013, au solicitat obligarea reclamanților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 458,03 mp teren identificat în anexa 2 la expertiza J. prin . reclamanților să-și ridice parte din construcția C2, amplasată pe linia de hotar, până la limita legală de 1,90 ml.

Privitor la ultimele precizări, s-a invocat excepția de tardivitate, respinsă de instanța de fond potrivit încheierii din 22.01.2013, cu motivarea că situația a cărei remediere s-a urmărit pe calea completărilor la cererea reconvențională a reieșit din expertiza topo J. A..

Raportat la modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, potrivit dispozitivului sentinței recurate, a rezultat că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la toate capetele de cerere incidentală: stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul_ a lăsat nerezolvată chestiunea grănițuirii pe toată lungimea terenurilor părților, limitrofe (aceste proprietăți învecinându-se potrivit expertizei din drumul comunal - reperul 1005 până la reperul 1047 evidențiat în planul anexă 4 la expertiza J. A.); a lăsat nerezolvată chestiunea rectificării cărții funciare a reclamanților, în sensul radierii dreptului de proprietate al acestora asupra terenului de 16,2 mp, teren care, raportat la configurația liniei de hotar însușite de instanța de fond, face parte din proprietatea lor; a lăsat nerezolvată problema titlului sub care reclamanții dețin .,3 mp (anexa 2), care, potrivit expertului topo, este stăpânit de aceștia fară acte (potrivit răspunsului la obiectivul 5) și ar face parte din terenul de 2.000 mp care a format obiectul actului sub semnătură privată din data de 25.01.1999, validat prin S.C. nr. 164/2011 a Judecătoriei Fălticeni; a lăsat nerezolvată chestiunea nerespectării de către reclamanți a distanței de 1,90 ml față de limita de hotar între această limită și construcția C2.

Din această perspectivă, fondul cauzei au apreciat că nu a fost cercetat, ceea ce reclamă casarea cu trimitere spre rejudecare.

În altă ordine de idei, indicațiile instanței de casare cu trimitere au fost în sensul că măsurătorile expertului trebuiau efectuate funcție de procesele-verbale de punere în posesie și de planurile de situație și –amplasament ce au stat la baza tuturor înstrăinărilor succesive, pentru a se concluziona dacă pârâții ocupă teren din cel aflat în proprietatea reclamanților și dacă se impune modificarea liniei de hotar, încât clarificarea acestor aspecte poate fi realizată numai printr-un supliment la raportul de expertiză.

Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2.700 mp potrivit cvc nr. 2211/16.10.2003 (filele 10-11), încheiat cu O. E., O. G. și O. E.. În cuprinsul contractului s-a menționat că terenul este identic cu parcelele 1Cc de 661 mp, 2L de 513 mp și 3A de 1.526 mp, componente ale CP 813 a . că imobilul a fost dobândit de vânzători potrivi cvc nr. 3652/1998 (fila 100) și nr. 150/1999 (fila 97).

Cvc nr. 150/1999 vizează o suprafață de 1.700 mp teren arabil identic cu . situație ce face parte integrantă din acest contract, cumpărată de la C. D., proprietar conform CM 97/1998 (fila 96) - certificat care trimite la TP 651/15.12.1994 eliberat lui C. B..

Planul de situație, aflat la fila 98, nu cuprinde nici o dimensiune a terenului identificat drept . are înscrisă scara de realizare.

Cvc nr. 3652/1998 vizează o suprafață de 1.000 mp teren curți-construcții identic cu . situație ce face parte integrantă din acest contract, cumpărată de la C. D., C. V. și C. D., proprietari conform CM 696/988 din 17.05.1988 (fila 95) și CM 97/1998 (fila 96) - certificat care trimite la același TP 651/15.12.1994 eliberat lui C. B..

Planul de situație, aflat la fila 99, nu cuprinde nici o dimensiune a terenului identificat drept . are înscrisă scara de realizare.

Ulterior încheierii celor două contracte s-a întocmit un alt plan de situație (la 10.05.1999 - fila 101), care, de asemenea, nu are înscrisă scara de realizare și care menționează o lungime a terenului de 112,30 ml și un front la drumul public de 23,40 ml.

Planul de amplasament, în schimb (fila 13), consemnează o lungime a terenului de 109,45 ml; o lungime de la drumul comunal până în drumul de exploatare de 124,95 ml și un front la drum de 23,40 ml.

Numai că TP 651/1994 a fost urmat de TP 2297/2004, la baza întocmirii acestui din urmă titlu stând o schiță care atestă în privința terenului de 2.700 mp „Șomuz" o dimensiune la drumul public de doar 13 ml, pe latura opusă lățimea terenului fiind de 15 ml; lungimea este de 180 ml. Acest din urmă titlu a fost anulat prin S.C. nr. 1119/2010 a Judecătoriei Fălticeni (fila 43), la cererea reclamantului G. T., pentru că s-ar ajunge la o dublă reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile pentru care este deja emis TP 651/1994. Cert a fost că dimensiunile înscrise în această schiță se coroborează cu dimensiunile din schița care a stat la baza punerii în posesie (fila 123) a lui C. P. B. conform TP 1579/1996 (fila 112), potrivit cu care lățimea terenului interpus între suprafața de 2.700 mp a reclamanților și drumul de exploatare este de 15 ml. În plus, potrivit Primăriei .), TP 2297/2004 și fișa de punere în posesie nu ar fi corect întocmite pentru că suprafețele evidențiate în acest titlu se regăsesc și în TP 651/1994.

Coroborând toate aceste aspecte cu schița-anexă la expertiza S. E. (fila 74), care a stabilit hotarul pe aliniamentul ABCD raportându-se la punerea în posesie a antecesorilor reclamanților, s-a constatat că hotarul stabilit de instanța de fond prin admiterea cererii reconvenționale este departe de hotarul care a rezultat din punerea în posesie a lui C. B..

De altfel, și expertiza B., și expertiza J., au identificat terenul reclamanților exclusiv prin raportare la limitele care au rezultat din documentația cadastrală, numai că aceste limite nu au reflectat modalitatea de punere în posesie.

Reclamanții erau ținuți a proba că punerea în posesie a proprietarului originar concordă că schițele care au stat la baza încheierii contractelor succesive de vânzare-cumpărare, cu schița de plan arhivată la OCPI Suceava sub nr._/2003 și cu situația din teren.

O asemenea probă n-a fost administrată.

Mai mult, expertul S. E. a arătat (fila 147) că documentația cadastrală pentru cei 2.700 mp s-a întocmit în raport de limitele indicate de deținători, fără a se ține cont de faptul că drumul de exploatare agricol menționat în partea nord-estică înscris pe planul cadastral se află la o distanță de 200 ml și nu de 150 ml; modificările dimensiunilor parcelei de teren s-au făcut schimbându-i lățimea la drumul comunal de la 13 ml la 23,40 ml; fila 89: schița terenului prin care C. D. a vândut terenul lui O. G. diferă de cea folosită la vânzarea terenului către reclamanți; fila 85: potrivit schiței terenului de 1.000 mp, dimensiunile ar fi de 15,26 ml pe 65,5 ml; dimensiunile înscrise în schița întocmită pentru întreaga suprafață de 2.700 mp au fost aleatorii, cele două schițe fiind valorificate la încheierea contractelor nr. 3652/1998, respectiv nr. 150/1999.

În ce îi privește, contractele de vânzare-cumpărare cu B. C. (cvc nr. 370/2003 - fila 41, pentru 1.000 mp teren „Șomuz") și cu Brîneanu G. (cvc nr. 244/1997 - fila 42, pentru 1.800 mp teren „Șomuz") au fost însoțite de schițe (filele 106 și 109), ambele planuri atestând o lățime de 16 ml, respectiv 18 ml în privința terenurilor cumpărate; mai dețin 600 mp de la fostul CAP pentru construirea unei locuințe (pentru care nu au obținut constituirea dreptului de proprietate) și o suprafață de 2.000 mp care a format obiectul actului sub semnătură privata din data de 25.01.1999, validat prin S.C.nr. 164/2011 a Judecătoriei Fălticeni.

În contextul în care singura expertiză care a ținut cont de modalitatea de punere în posesie a antecesorilor părților a fost expertiza S. E., care a configurat hotarul pe aliniamentul ABCD, dar care nu a precizat, raportat la limita de hotar astfel evidențiată, ce suprafață ocupă reclamanții din terenul lor, nici suprafața în limitele căreia se impunea radierea întabulării dreptului de proprietate al reclamanților, suplimentar se impune casarea cu trimitere, în vederea lămuririi și a acestor aspecte, fie pe calea unui supliment de expertiză, fie pe calea unei note comune între experții S. E. și J. A..

În drept, au invocat disp. art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.pr.civ., rap. la art. 304¹ C.pr.civ. și art. 312 al. 5 C.pr.civ.

Prin recursul lor, reclamanții au arătat următoarele:

Sentința recurată este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 cod procedură civilă anterior, a aplicat greșit legea și a interpretat eronat probatoriul administrat, în speță fiind incidențe motivele de casare/modificare prev. de art. 304 pct.5, 9, 304 ind. 1 rap. la art.312 alin. 5 cod procedură civilă anterior.

Astfel:

1) Prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, omițând să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită.

Prin acțiunea principală, astfel cum a fost ea precizată în al doilea ciclu procesul după depunerea raportului de expertiză întocmit de expert J. A. L., au solicitat ca pârâții să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 16,2 mp teren identificată în culoare verde în anexele 2-5 ale raportului, să-și ridice pe cheltuiala lor parte din construcțiile C2,C3 până la aliniamentul 1004-1007 din planul de situație anexa 4 la raport, precum și balconul, streașină, coșul de fum amplasate pe și deasupra proprietății lor, să zidească ferestrele construcțiilor C1, C3 pe latura dinspre proprietatea reclamanților și să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile limitrofe pe aliniamentul punctelor 1004-1007 din planul de situație anexa 4.

Dintre pretențiile sus menționate formulate de ei și dintre cele formulate de pârâți pe cale reconvențională, singurele care au fost analizate în considerente și soluționate în dispozitiv au fost cele având ca obiect revendicarea și grănițuirea (aceasta din urmă fiind soluționată doar din perspectiva cererii reconvenționale), în timp ce pretențiile referitoare la ridicarea construcțiilor și la zidirea ferestrelor pentru respectarea servitutii de vedere nu au fost examinate în nici un mod și nici nu au fost soluționate prin dispozitiv.

În raport de disp. art. 129 alin. 6 cod procedură civilă anterior, judecătorul are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor cu care a fost investit, or dispoziția legală sus menționată a fost evident nesocotită în contextul în care prima instanță nu a examinat și nu a soluționat în nici un mod pretențiile lor referitoare la ridicarea construcțiilor și respectarea servituții de vedere.

În altă ordine de idei, excepția necercetării fondului a fost dată și din perspectiva modului în care au fost soluționate pretențiile în revendicare și grănițuire.

Astfel, în considerentele sentinței recurate s-a reținut că pârâții dețin o suprafață de 5272 mp teren situată într-un trup compact și împrejmuită de un gard din lemn, că parcelarea terenului de la locul litigiului s-a realizat scriptic în raport de suprafețele și vecinătățile înscrise în actele de proprietate, că fișele proces verbal de punere în posesie și schițele ce au stat la baza întocmirii contractelor de vânzare cumpărare nr. 3652/1998, 150/1999 au caracter orientativ, ele fiind întocmite ca urmare a unor măsurători care, în lipsa unui inventar de coordonate, nu au reflectat realitatea din teren și că potrivit propunerii expertului aliniamentul liniei de hotar este cel actual, în raport de acest aliniament ei urmând să renunțe în favoarea pârâților la o suprafață de 16,2 mp teren.

Aceste considerente nu au lămurit în mod evident problemele de fapt și de drept deduse judecății în condițiile în care instanța de fond nu a stabilit motivat întinderea, amplasamentul și configurația suprafețelor pentru care ei, părțile justifică dobândirea valabilă a dreptului de proprietate, prin raportare la titlurile invocate, la înscrierile efectuate în favoarea lor în cartea funciară și la documentația cadastrală aferentă, nu a verificat modalitatea actuală de exercitare a posesiei și concordanța acesteia cu actele de proprietate, nu a stabilit cine este titularul dreptului de proprietate pentru suprafața de 16,2 mp teren pe care, potrivit sentinței recurate, reclamanții ar trebui să o cedeze în favoarea pârâților pentru grănițuirea proprietăților limitrofe pe aliniamentul hotarului actual și nici nu a indicat care ar fi temeiul de drept care ar justifica o astfel de cesiune.

Cum aspectele menționate anterior erau esențiale pentru soluționarea pretenției în revendicare, iar lipsa oricăror lămuriri în privința lor face imposibilă exercitarea controlului judiciar, întrucât nu permite instanței de control să verifice dacă situația de fapt și de drept a fost corect stabilită în raport de probatoriul administrat și dacă dispozițiile legale incidente au fost corect aplicate,au apreciat că în cauză este dată excepția necercetării fondului.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 5 rap. la arț. 304 pct. 5,9 cod procedură civilă anterior, au solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

2) Pe fondul cauzei, soluția de respingere a acțiunii lor în revendicare a fost nelegală și netemeinică.

În fapt, potrivit probatoriului administrat în cauză, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2211/ 2003, reclamanții au dobândit prin cumpărare de la numiții O. E., O. G., O. E. imobilul identic cu corpul cadastral de proprietate nr. 813 al . din casă de locuit cu anexe gospodărești și din suprafața de 2.700 m.p. teren curte, arabil și livadă. La rândul lor, antecesorii lor dobândiseră acest imobil prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 3652/ 1998 și nr. 150/ 1999, întocmite în baza titlului de proprietate nr. 651/ 1994, prin care s-a reconstituit în favoarea numitului C. B. dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2.700 m.p. teren curte și grădină.

Prin contractele de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 244/ 1997 și 370/ 2003, pârâții C. V., C. T. au dobândit o suprafață totală de 2.800 m.p. teren curți construcții și arabil, care se învecinează cu imobilele proprietatea lor și pe care pârâții au edificat o construcție cu destinația de magazin. De asemenea, potrivit sentinței civile nr. 164/2011 a Judecătoriei Fălticeni, pârâții au mai dobândit prin cumpărare de la numitul C. D. o suprafață de 2000 mp teren amplasată în zona litigiului.

Terenurile dobândite de părți prin actele juridice anterior indicate au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit în cel de-al doilea ciclu procesual de expert J. A. L..

Astfel, în anexele 4-5 la acest raport a fost identificată suprafața de 2700 mp teren proprietatea lor, prin raportare la documentația cadastrală ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 2211/2003, suprafață care se compune din parcelele S1 (1230 mp) și S2 (1470 mp) și care are un front la stradă de 23,40 ml, incluzând . 16,2 mp teren identificată în aceleași anexe în culoare verde. De asemenea, potrivit acelorași anexe la raportul inițial s-a mai stabilit că, separat de terenul dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2211/2003 reclamanții mai dețin o suprafață de 471 mp teren fără acte justificative, respectiv . 4-5,care este situată între . și ..

În ceea ce privește terenul dobândit de pârâți pe amplasamentul în litigiu, acesta a fost identificat prin planurile de situație anexele 3-6 la suplimentul raportului de expertiză depus de expert J. A. L. la termenul din 21 februarie 2013. Potrivit acestor planuri de situație, suprafața de 1000 mp teren dobândită de pârâți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 244/1997 se identifică cu . 1800 mp teren dobândită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 370/2003 se identifică cu . 2000 mp teren dobândită prin sentința civilă nr. 164/201l se identifică cu parcelele S4, S3 (situate la nord față de .), iar înafara acestor parcele pârâții mai dețin suprafața de 777 mp teren identică cu . 600 mp reprezintă terenul atribuit acestora de fosta CAP în vederea edificării gospodăriei.

Au arătat că, în raport de identificările sus menționate se impune a se constata că terenul în litigiu se află situat la limita dintre . proprietatea lor, făcând parte din suprafața totală de 2700 mp dobândită prin cumpărare și înscrisă în favoarea lor în cartea funciară și . pârâți, în privința căreia aceștia au invocat ca titlu un act de atribuire emis pentru fosta CAP cu privire la o suprafață de 600 mp, așa încât pentru soluționarea pretenției în revendicare se impunea a se stabili dacă suprafața de 16,2 mp teren în litigiu face parte din terenul dobândit de ei prin contractul nr. 2211/2003 sau din suprafața dobândită de pârâți de la fosta CAP.

Sub acest aspect, au solicitat a se reține că, raportat la identificările din anexele 4-5 la raportul inițial, suprafața de 16,2 mp teren în litigiu (identificata în culoare verde) face parte din . dobândită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2211/2003, suprafață care, potrivit documentației cadastrale ce a stat la baza încheierii acestui contract și a înscrierii lor în cartea funciară, are un front la stradă de 23,40 ml care se întinde până în punctul 1004, incluzând astfel .>

Deși prin ultimul supliment al raportului de expertiză expertul a încercat să acrediteze ideea potrivit căreia planurile de situație ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 2211/2003 ar fi fost greșit întocmite, că ele nu ar fi în concordanță cu fișele proces verbal de punere în posesie ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ale autorului inițial și că ele ar avea caracter orientativ, aceste argumente sunt nepertinente și nu pot fi reținute. Astfel, susținerea potrivit căreia schițele aferente contractelor de vânzare cumpărare nr. 3652/1998, 150/_ ale antecesorilor lor nu ar corespunde cu fișa de punere în posesie aferentă titlului de proprietate nr. 2297/2004 se impune a fi înlăturată prin prisma faptului că fișa respectivă și titlul de proprietate nr. 297/2004 au fost anulate prin sentința civilă nr. 1119/2010 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă. De asemenea, în ceea ce privește schițele aferente contractelor de vânzare cumpărare nr. 3652/1998,150/1999, acestea nu pot fi considerate ca fiind orientative în contextul în care ele au redat în mod clar și explicit amplasamentul, configurația, dimensiunile suprafețelor redate grafic, iar diferența rezultată din calculul grafic la care s-a referit expertul s-a încadrat în limitele de toleranță admise de normele tehnice cadastrale (2%). În plus, dimensiunile reale ale parcelei proprietatea lor, inclusiv frontul la stradă de 23,40 ml, au fost redate în documentația cadastrală ce a stat la baza intabulării dreptului lor de proprietate, documentație a cărei corectitudine nu a fost infirmată, dar la care fără nici un temei expertul a refuzat să se raporteze în ultimul supliment al raportului de expertiză.

Nu în ultimul rând, au arătat că se impune a fi sesizat și caracterul contradictoriu al susținerilor expertului J. A. L. care, pe de o parte, s-a străduit să demonstreze în ultimul supliment al raportului că nu ar fi justificată pretenția lor în revendicare pentru suprafața de 16,2 mp în litigiu în timp ce în raportul inițial a afirmat că pentru păstrarea limitei de hotar pe aliniamentul actual se impune ca ei să cedeze în favoarea pârâților suprafața de 16,2 mp teren, suprafața care, potrivit identificărilor din raportul inițial, face parte din . teren proprietatea reclamanților.

În ceea ce-i privește pe pârâți, față de identificările grafice din anexele primului supliment al raportului de expertiză a fost evident faptul că aceștia dețin în . învecinează cu terenul în litigiu, o suprafață de 177 mp teren pentru care nu justifică vreun titlu, aceasta întrucât, pe de o parte, terenurile dobândite de pârâți prin contractele de vânzare cumpărare nr.244/1997, nr. 370/2003 și prin sentința civilă nr. 164/2011 se regăsesc integral de în parcelele S6, S7, S4, S3 din planurile de situație anexele 3-6 la primul supliment al expertului J. A. L., în timp ce în . invocat un act de atribuire emis de fosta CAP pentru 600 mp dar dețin în fapt 777 mp.

Prin ultimul supliment al raportului de expertiză expertul J. A. L. a încercat să acrediteze ideea potrivit căreia surplusul de 177 mp teren deținut de pârâți în plus față de terenul evidențiat în actele de proprietate nu poate fi localizat cu certitudine, că acesta ar putea fi amplasat în oricare din parcelele deținute de pârâți și că în orice caz acest surplus s-ar compensa cu minusul de 305 mp din . raționament nu poate fi primit în contextul în care fiecare din celelalte parcele pe care parații le stăpânesc la locul litigiului conform planului de situație anexa 3 la primul supliment au întinderi și dimensiuni clare, indicate ca atare în actele de proprietate și anume:

- . de 1000 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 244/1997, suprafață pe care pârâții o dețin efectiv;

- . de 1800 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 370/2003, suprafață pe care pârâții o dețin;

- în . dobândit în proprietate potrivit sentinței civile nr. 164/2011 o suprafață de 2000 mp, din care dețin efectiv 1695 mp, diferența de 305 mp regăsindu-se, potrivit vecinătăților indicate în sentință, în . reclamanți;

- în . primit de la fosta CAP 600 mp teren dar dețin efectiv 777 mp teren.

Față de cele arătate, a fost mai mult decât evident că plații dețin un plus de 177 m teren în . . minus de 305 mp față de suprafața înscrisă în actul fie proprietate, însă aceste diferențe nu pot fi compensate sau transferate dintr-o parcelă în alta, așa cum fără nici un temei a propus expertul, cu atât mai mult cu cât că cele două parcele nici măcar nu se învecinează.

În fine, au arătat că se impune a fi avut în vedere și faptul că actul de atribuire emis de fosta CAP pentru suprafața de 600 mp din . relevat dimensiunile și configurația suprafeței atribuite și nu a confirmat faptul că . lățimea de 18,95 ml la stradă și ar include și . mp în litigiu.

În raport de toate argumentele expuse anterior, au solicitat a se reține că pentru suprafața de 16,2 mp teren identificată în culoare verde în planurile de situație anexele 2-5 la raportul inițial al expertului J. A. L. reclamanții justifică dreptul de proprietate legal dobândit potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.2211/2003, coroborat cu titlurile antecesorilor lor și cu înscrierile din cartea funciară, în timp ce pârâții nu au făcut dovada existenței unui titlu valabil asupra respectivei suprafețe din moment ce în . revendicat, aceștia au dobândit 600 mp conform actului de atribuire invocat, dar dețin în fapt 777 mp potrivit identificărilor realizate de expert.

Așa fiind, în temeiul art. 480 și urm. cod civil anterior, se justifica admiterea acțiunii în revendicare, cu consecința obligării pârâților la predarea suprafeței de 16,2 mp teren identificată în culoare verde în anexele 2-5 la raportul inițial de expertiză întocmit de expert J. A. L..

3). În ceea ce privește cererea de grănițuire a proprietăților limitrofe, aceasta se justifica a fi admisă în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul punctelor 1004-1047 din planul de situație anexa 4 la raportul inițial al expertului J. A. L., iar nu pe aliniamentul_, din același plan de situație, așa cum greșit a stabilit instanța de fond.

Potrivit considerentelor expuse la pct. 2 reclamanții justifică dreptul de proprietate legal dobândit pentru suprafața de 2700 mp teren care, conform documentației cadastrale ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 221/2003 și a înscrierii lor în cartea funciară, se întinde până la aliniamentul 1004-1047 din planul de situație anexa 4la raportul inițial al expertului J. L., suprafața sus menționată având un front la stradă de 23,4o ml.

În ceea ce-i privește pe pârâți, aceștia dețin în . 777 mp teren care se întinde pană la aliniamentul punctelor_ din același plan de situație anexa 4, incluzând și suprafața revendicată de ei, de 16,2 mp, însă ei nu justifică dreptul de proprietate decât în limita unei suprafețe de 600 mp teren atribuită de fosta CAP în perioada cooperativizării.

Deosebit de aceasta, din planșele foto depuse la dosarul cauzei și din sentința civilă nr. 1655/2008 a Judecătoriei Fălticeni (prin care pârâtul C. V. a fost obligat să sisteze lucrările de construcție la gardul împrejmuitor până la soluționarea litigiului de față), a rezultat că pe latura dinspre drum linia de demarcație dintre proprietăți este vizibilă, ea fiind situată la punctul de întâlnire dintre gardul vechi de lemn edificat de pârâți și împrejmuirea executată de ei, corespunzător punctului de reper 1004 din planul de situație anexa 4, în timp ce pe linia despărțitoare dintre proprietăți perpendiculară pe drum pârâții au demolat gardul inițial de lemn, care pornea în linie dreaptă din punctul 1004, realizând o nouă împrejmuire de sârmă care este în mod vizibil deviată înspre proprietatea lor și care nu concordă cu limita de proprietate existentă la momentul dobândirii de către ei a suprafeței de 2700 mp teren.

Prin urmare, au arătat că aliniamentul gardului actual nu corespunde nici cu întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor limitrofe, astfel cum a rezultat ea din titlurile invocate anterior, dar nici cu semnele exterioare de hotar ce marchează vechiul aliniament despărțitor, iar potrivit sentinței civile nr. 1655/2008, porțiunea de împrejmuire din sârmă dintre pipetele 1005-1055 a fost edificată în anul 2008 pe un alt aliniament decât cel al hotarului anterior, așa încât nu se justifică soluția de grănițuire conform hotarului actual, iar linia de hotar se impune a fi stabilită pe aliniamentul pactelor 1004-1047 din planul de situație anexa 4 la raportul inițial al expertului J. A. L..

4) În raport de probatoriul administrat în caută se justifica și admiterea capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul proprietatea reclamanților și la zidirea ferestrelor de vedere amplasate înspre proprietatea lor la distanțe mai mici decât cele prev. de art. 612, 613 cod civil anterior

Din raportul inițial de expertiză întocmit de expert J. A. L. (răspunsul la obiectivul nr. 7) a rezultat că, în raport de limita cadastrală a proprietății lor construcțiile C2 și C3 edificate de pârâți sunt amplasate parțial pe terenul proprietatea reclamanților, că imobilul C2 (inclusiv coșul de fum care, potrivit susținerilor din suplimentul nr. 1, face parte integrantă din construcția C2) ocupă 3,03 mp din terenul reclamanților, imobilul C3 ocupă 1,20 mp din același teren, iar proiecția balcoanelor aferente construcției C2 se suprapune peste limita de proprietate cu 3,04 mp.

Referitor la construcțiile sus menționate aflate pe și deasupra terenului proprietatea reclamanților, au arătat că se impune a se reține că acestea au fost edificate de pârâți fără respectarea proiectului de amplasament ce a stat la baza emiterii autorizației de construcție nr. 96/1999, proiect conform căruia construcția nouă a pârâților (C2) trebuia să se încadreze în limitele terenului proprietatea lor, aspect constatat în cuprinsul raportului de expertiză din primul ciclu procesual (în răspunsul la obiectivul nr. 2 ), dar și prin ultimul supliment al raportului de expert întocmit de expert J. A. L. care, în răspunsul la obiectivul nr. 4, a precizat că noua construcție a pârâților trebuia amplasată la 0,7 ml de limita de proprietate, această distanță nefiind respectată.

Raportat la cele sus arătate, având în vedere și împrejurarea că prin modul defectuos de amplasare a construcțiilor C2, C3 a fost deviat în mod evident hotarul dintre cele două proprietăți (care în toate actele de proprietate ale părților este evident ca fiind în linie dreaptă), așa cum a rezultat cu evidență din planșele foto depuse la dosarul cauzei, au considerat că pârâții au calitatea de constructori de rea credință întrucât aceștia au avut sau au putut avea în mod clar reprezentarea faptului că au depășit limita de proprietate cu ocazia edificării construcțiilor în discuție. Așa fiind, în temeiul art. 494 alin. 1 și 2 și art. 612 cod civil (potrivit căruia nu pot fi construite balcoane la distanță mai mică de 1,90 m de proprietatea vecinului), se impune ca pârâții să fie obligați să-și ridice, pe cheltuiala lor, parte din construcțiile C2, C3 până la limita aliniamentului 1004-1047 din planul de situație anexa 4 la raportul inițial al expertului J. A. L., precum și balconul, streașina și coșul de fum amplasate pe și deasupra proprietății lor.

De asemenea, din planul de situație anexa 1 la primul supliment întocmit de expert J. A. L. a rezultat că la construcția C3 există o fereastră cu vedere piezișă înspre proprietatea reclamanților amplasată la 0,31 ml de limita de hotar, iar la construcția C1 aparținând pârâților există două ferestre cu vedere directă înspre imobilul reclamanților, amplasate la 1,39 ml, respectiv 0,62 ml de limita de proprietate, cu precizarea că toate ferestrele menționate anterior permit vederea înspre curtea și construcțiile lor, neavând doar un simplu rol de iluminare cum fără nici un temei a pretins expertul.

Cum potrivit art. 612 cod civil anterior ferestrele cu vedere directă nu pot fi amplasate la o distanță mai mică de 19 decimetri (1,90 m) de proprietatea vecină, iar potrivit art. 613 din același cod ferestrele cu vederi piezișe nu pot fi amplasate la o distanță mai mică de 6 decimetri (0,6 ml) de proprietatea vecină, au arătat că a fost justificată și se impunea a fi admisa și pretenția referitoare la obligarea pârâților la zidirea golurilor de fereastră de la construcțiile C1, C3 în vederea respectării servituții de vedere prevăzută de textele de lege sus menționate.

Față de toate considerentele expuse anterior, au solicitat ca, în ipoteza în care nu se va reține excepția necercetării fondului, în temeiul art. 312 alin. 2 rap. la art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 cod procedură civilă anterior să se admită recursul, să se modifice în totalitate hotărârea instanței de fond, iar în rejudecare să se admită acțiunea, să se respingă cererea reconvențională și în consecință:

- pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 16,2 mp teren identică cu . în planurile de situație anexele 2-5 la raportul inițial de expertiză al expertului J. A. L.;

- pârâții să ridice, pe cheltuiala lor, parte din construcțiile C2, C3, până la limita aliniamentului 1004-1047 din planul de situație anexa 4 la același raport, precum și balconul, streașina, coșul de fum amplasate pe și deasupra proprietății lor;

- stabilirea liniei de hotar dintre terenurile părților pe aliniamentul punctelor 1004-1047 din planul de situație anexa 4 la raportul de expertiză întocmit de expert J. A. L.;

- pârâții să zidească ferestrele construcțiilor C1, C3 amplasate la distanță mai mică de 1,90 ml de linia de hotar, cu cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale.

Examinând recursurile sub aspectul criticilor formulate tribunalul constată următoarele:

Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală, petitorie, prin care cel care se pretinde proprietar neposesor asupra unui bun cere predarea lui de la persoana care l-ar deține fără drept.

Rezultă așadar că titularul unei asemenea acțiuni trebuie să facă dovada atât a calității sale de proprietar neposesor cât și dovada calității de posesor neproprietar a celui chemat în judecată.

În materia terenurilor supuse reglementărilor legilor fondului funciar, dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat se face numai cu titlu eliberat în conformitate cu procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură care presupune identificarea exactă a terenului prin dimensiuni și amplasament și întocmirea în acest sens a unei documentații prealabile titlului constând într-un proces-verbal de punere în posesie însoțit de schița terenului.

Astfel se stipulează prin prevederile art.37 din HG nr.131/1991 republicată (Regulamentul de aplicare a legii 18/1991), în vigoare la data emiterii titlurilor reclamanților-recurenți ( nr.609-611/16.03.1994, conform cărora „Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate (…)”.

În cauza de față ,reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2.700 mp potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2211/ 2003 (filele 10-11), încheiat cu O. E., O. G. și O. E.. În cuprinsul contractului s-a menționat că terenul este identic cu parcelele 1Cc de 661 mp, 2L de 513 mp și 3A de 1.526 mp, componente ale CP 813 a . că imobilul a fost dobândit de vânzători potrivi cvc nr. 3652/1998 (fila 100) și nr. 150/1999 (fila 97) întocmite în baza titlului de proprietate nr. 651/ 1994, prin care s-a reconstituit în favoarea numitului C. B. dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2.700 m.p. teren curte și grădină.

Or, analizând documentația aferentă titlului autorului reclamanților-recurenți (f.102-103) și constatările expertului cauzei J. A. L. (f.328), terenul reclamanților-recurenți evidențiat în titlul de proprietate nr.651/1994 nu este identificat prin dimensiuni, nefiind întocmite schițe în acest sens.

Îndrumările din decizia de casare au fost în sensul identificării terenurilor conform proceselor verbale de punere în posesie .

Prezintă relevanță planurile care au stat la baza contractelor de vânzare – cumpărare și identificările de carte funciară doar în măsura în care corespund actelor de proprietate.

Aceasta întrucât, raportat la data dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanții-recurenți și la data intabulării, sunt aplicabile prevederile legii 7/1996 care consacră doar efectul de opozabilitate al înscrisurilor de carte funciară, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil înscriindu-se în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil (art.22 legea 7/1996, art. 20 după republicare).

Or, câtă vreme titlul de proprietate nr.651/15.12.1994 care a stat la baza contractului încheiat de reclamanții recurenți nu identifică cu exactitate terenul revendicat, este evident că nu interesează planurile cadastrale, acestea trebuind să se raporteze strict la documentația prealabilă titlului, documentație care prezintă carențe, lipsind schițele cu dimensiunile terenului, așa cum s-a arătat anterior.

Nu prezintă relevanță schița care însoțește procesul verbal de punere în posesie privind terenul în suprafață de 2700 mp situat la locul Șomuz, înscris în TP 2297/2004 în condițiile în care cele două înscrisuri emise în baza legii de fond funciar au fost anulate prin S.C. nr. 1119/2010 a Judecătoriei Fălticeni (fila 43), irevocabilă.

În aceste condiții, reclamanții-recurenți nu au dovedit că suprafața de 16,2 mp teren în litigiu identificat în posesia pârâtului-intimat (identificata în culoare verde) face parte din . dobândită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2211/2003, câtă vreme în baza actelor omisive pe care le-au prezentat nu-și pot dovedi dreptul de proprietate asupra unui anumit amplasament, determinat în concret.

Identificarea în raportul inițial de expertiză s-a făcut în baza intabulării iar în supliment în baza proceselor verbale de punere în posesie, astfel încât nu este reală critica recurenților reclamanți privind caracterul contradictoriu al susținerilor expertului J. A. L..

Pentru considerentele învederate, corect a respins prima instanță acțiunea în revendicare formulată de reclamanți, reținând, față de lipsa unei schițe corect întocmite care să însoțească procesul verbal de punere în posesie, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 480 din vechiul cod civil, anume lipsa dovezii calității de proprietar a reclamanților-recurenți asupra ternului revendicat, în raport de care pârâtul-intimat rămâne un „beatus possidens”.

În ceea ce privește stabilirea de către instanța de fond a liniei de hotar pe aliniamentul_, corect s-a făcut conform posesiei actuale în condițiile în care terenurile evidențiate în actele de proprietate ale părților nu pot fi localizate cu certitudine.

Se are în vedere că, așa cum s-a arătat mai sus reclamanții nu au putut dovedi amplasamentul terenului dobândit în baza titlului de proprietate nr.651/1994.

În ceea ce îi privește pe pârâții recurenți, aceștia au dobândit dreptul de proprietate:

- prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 244/1997 - fila 42, încheiat cu Brîneanu G. asupra terenului în suprafață de 1000 mp situat la locul „Șomuz” înscris în titlul de proprietate nr.656/1994, identificat în planul de situație al raportului de expertiză întocmit de ing. J. A. L. în anexa 5, S6 (fila242 ), conform schițelor aferente procesului verbal de punere în posesie și contractului de vânzare – cumpărare (filele 106 și 109);

- prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 370/2003 (fila 41), încheiat cu B. C. pentru 1.000 mp teren „Șomuz", identificat în planul de situație al raportului de expertiză întocmit de ing. J. A. L. în anexa 5, S7 (fila 242).

- conform S.C.nr. 164/2011 a Judecătoriei Fălticeni (fila 264) prin care s-a validat convenția încheiată cu C. D. cu privire la suprafața de 2000 mp terencu privire la care s-a reținut că este înscris în titlul de proprietate nr.2297/2004, din care s-a identificat în planul de situație al raportului de expertiză întocmit de ing. J. A. L. în anexa 5, S4 de 1695 mp (fila 242), diferența de 305 mp fiind apreciată de expert ca fiind poziționată ori în partea de vest a parcelei ocupată de reclamant ori în partea de sud (327).

Or, terenul învecinat cu reclamanții pe aliniamentul 1005-1055 este deținut de pârâți având în vedere actul de atribuire de către CAP a suprafeței de 600 mp în vederea edificării unei locuințe, teren pentru care aceștia nu dețin titlu de proprietate astfel încât amplasamentul nu s-a dovedit cu proces verbal de punere în posesie, schiță.

În aceste condiții susținerea recurenților pârâți că linia de hotar se impune a fi stabilită pe un amplasament având ca front la stradă pentru pârâți de 26,89 ml evidențiat în planul de situație al raportului de expertiză întocmit de ing. S. E., nu poate fi primită, întrucât nu s-au dovedit că acest amplasament se identifică cu terenul atribuit de CAP și cel dobândit conform sentinței civile nr. 164/2011 a Judecătoriei Fălticeni.

De altfel, în privința amplasamentului terenului dobândit conform sentinței civile nr. 164/2011 a Judecătoriei Fălticeni, despre care recurenții pârâți susțin că este identic cu cel înscris în titlul de proprietate nr.1589/1996, identificarea propusă de ing. S. E. cu vecinătățile drum comunal, G. I., drum, C. V. nu corespunde realității fiind diferită de cea evidențiată în sentința nr. 164/2011 a Judecătoriei Fălticeni prin care s-a perfectat convenția pentru terenul în suprafață de 2000 mp cu vecinătățile B. A., drum, C. V., O. G. (în prezent G. I.). Vânzătorul terenului, în cadrul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea care ține loc de contract de vânzare cumpărare a susținut că a vândut partea din spate a terenului proprietatea sa.

Schița aferentă procesului verbal de punere în posesie privind terenul înscris în titlul de proprietate nr.1589/1996 (f.123) invocată de recurenții pârâți nu dovedește că terenul în suprafață de 2000 mp care a făcut obiectul convenției din 1999 este situat pe amplasamentul propus de ing. S. E. învecinat cu drum pe două laturi.

De altfel, amplasamentul terenului astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de ing. J. A. L., nu a fost contestat de pârâți în cursul judecății în primă instanță .Aceștia nu au înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, mai mult prin precizările formulate la data de 5.12.2012 pârâții confirmă că varianta de grănițuire propusă de expert este corectă și respectă linia de hotar care a existat dintotdeauna între părți.(f.274), în acest sens fiind și concluziile formulate în dezbateri.

În ceea ce privește procesul verbal de punere în posesie aferent TP 2297/2004 nu poate fi avut în vedere pentru delimitarea terenului reclamanților, în condițiile în care cele două înscrisuri emise în baza legii de fond funciar au fost anulate prin S.C. nr. 1119/2010 a Judecătoriei Fălticeni (fila 43), irevocabilă.

Prin urmare, sunt lipsite de susținere criticile recurenților privind soluția de stabilire a liniei de hotar conform posesiei actuale pe aliniamentul_.

Față de acestea, se apreciază că este corectă soluția de respingere a acțiunii în revendicare formulată de reclamanți și de stabilire a liniei de hotar pe aliniamentul_, hotărârea fiind motivată în drept și în fapt pe împrejurarea că documentația prealabilă titlului reclamantului prezintă carențe, lipsind schițele cu dimensiunile reale ale terenului .În privința pârâților așa cum s-a arătat amplasamentul terenului atribuit de CAP nu poate fi identificat cu certitudine în lipsa unui titlu de proprietate și nu s-a dovedit dreptul acestora asupra unui teren cu un front la stradă mai mare decât cel evidențiat în raportul de expertiză și aflat în prezent în posesia părților.

În consecință cu privire la capetele de cerere soluționate în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.312 alin.5 raportat la art.304 p-ct.5, 7 și 9 Cod de procedură civilă invocate de recurenți.

Corect au susținut recurenții pârâți că stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul_ a lăsat nerezolvată chestiunea grănițuirii pe toată lungimea terenurilor părților, limitrofe având în vedere că aceste proprietăți se învecinează și în continuarea punctului 1055.

De asemenea sunt întemeiate criticile recurenților în sensul că instanța nu a soluționat toate cererile formulate de părți.

Astfel, soluționând acțiunea în revendicare și grănițuire pe aliniamentul_, nu a răspuns cererii părților de a stabili linia de hotar pe toată lungimea terenurilor învecinate.

De asemenea, reclamanții prin cererea de chemare în judecată au mai solicitat:

- obligarea pârâtului să ridice, pe cheltuiala sa, gradul de sârmă, coșul de fum și anexă (latrină) amplasate pe proprietatea lor și respectiv pe linia de hotar și, de asemenea,

- să zidească golurile de fereastră cu vedere înspre proprietatea lor la anexa (bucătărie de vară) amplasată lângă linia de hotar, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, la data de 4.12.2014 aceste capete de cerere au fost precizate (fila 268) în sensul solicitării ca pârâții să fie obligați să ridice, pe cheltuiala lor, parte din construcțiile C2, C3 până la limita aliniamentului 1004-1047 din planul de situație anexa 4 precum și balconul și streașina, precum și coșul de fum să demoleze, pe cheltuiala sa, parte din construcția C2 în suprafață de 3,79 mp până la limita aliniamentului 16-15-14 din anexa 2, inclusiv balconul, streașina, coșul de fum amplasate pe și deasupra proprietății reclamanților și pârâții să fie obligați să zidească ferestrele construcțiilor C1, C3 amplasate la distanță mai mică de 1,90 ml de linia de hotar.

Or, instanța nu a soluționat aceste capete din cererea principală, cum nici cererea reconvențională cu privire la solicitarea pârâților de rectificare tabulară a înscrisurilor din CF 387/N a localității cadastrale Preutești privind pe G. I., în sensul radierii dreptului de proprietate al acestora asupra terenului de 16,2 mp.

Prin completările formulate la cererea reconvențională la data de 8.01.2013 pârâții au solicitat obligarea reclamanților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 458,03 mp teren identificat în raportul de expertiză întocmit de ing. J. A. în anexa 2 suprafața B și obligarea reclamanților să-și ridice parte din construcția C2, amplasată pe linia de hotar, până la limita de 1,90 ml.

La termenul din 22.01.2013 instanța a constatat că nu sunt tardiv formulate completările la cererea reconvențională, fiind astfel investită a soluționa și aceste cereri.

Încheierea din data de 22.01.2013 privind soluția de respingere a excepției tardivității completărilor la cererea reconvențională nu a fost contestată de părți prin cererea de recurs astfel încât soluția a intrat în putere de lucru judecat și instanța a rămas investită a soluționa cererea reconvențională completată în cadrul prezentului dosar. Criticile privind tardivitatea completărilor la cererea reconvențională nu reprezintă motive de ordine publică care ar putea fi analizate de instanță din oficiu sau invocate de părți cu ocazia dezbaterilor în recurs.

Prima instanță omițând să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.

În raport de dispozițiile art. 129 alin. 6 cod procedură civilă anterior, judecătorul are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor cu care a fost investit.

Față de data înregistrării cererii de chemare în judecată, 5.06.2008 în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.281 indice 2a Cod de procedură civilă, astfel încât omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la toate cererile formulate de părți, poate fi invocată pe calea recursului.

Cu privire capetele de cerere din acțiunea principală și cererea reconvențională lăsate nesoluționate, menționate mai sus, tribunalul constată incidența în cauză a dispozițiilor art.312 alin.5 Cod de procedură civilă, față de care va admite recursul, va casa în parte sentința și va trimite cauza spre rejudecare.

Având în vedere faptul că acțiunea a fost promovată la data de5.06.2008 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 dispozițiile art.315 al.3 indice 1 C.p.c. nu sunt aplicabile potrivit art. XXII al.2 din Legea nr.202/2010.

Se va menține soluția de respingere a cererii în revendicare formulată de reclamanți și de stabilire a liniei de hotar pe aliniamentul_.

În rejudecare, se vor analiza motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată și înaintea instanței de recurs și se va soluționa cererea privind cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite recursurile declarate de către pârâții C. V., C. T., domiciliați în Hîrtop, jud. Suceava și de către reclamanții G. I. și G. A., domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 2351 din data de 18 decembrie 2013 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ .

Casează în parte sentința civilă nr. 2351/18.12.2013 a Judecătoriei Fălticeni și trimite spre rejudecare la aceiași instanță capetele de cerere din acțiunea principală și cererea reconvențională cu privire la care nu s-a pronunțat.

Menține soluția de respingere a cererii în revendicare formulată de reclamanți și de stabilire a liniei de hotar pe aliniamentul_.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

V. O. D. L. A. G. D.

Grefier,

S. A.-M.

Red. L.A.

Judecător fond S. G.

Tehnored. S.A.M.

2 ex./14.07.2014

I. Caracteristica cererii în raport

de care s-a admis recursul – Revendicare

II. Soluția în recurs – Admite recursurile. Casează în parte sentința civilă nr. 2351/18.12.2013 a Judecătoriei Fălticeni și trimite spre rejudecare la aceiași instanță capetele de cerere din acțiunea principală și cererea reconvențională cu privire la care nu s-a pronunțat. Menține soluția de respingere a cererii în revendicare formulată de reclamanți și de stabilire a liniei de hotar pe aliniamentul_.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Fălticeni Decizia nr. 1118/30.05.2014

Sentința nr. 2351/2013 Dosar nr._

Judecător: S. G. Complet: V. O. D.

L. A.

G. D.