Pretenţii. Decizia nr. 1109/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1109/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 345/227/2013
Dosar nr._ - obligația de a face –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1109
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N. JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții B. M. și B. P., ambii domiciliați în mun. Fălticeni, ., scara B, etaj 1, ., împotriva sentinței civile nr.2191 din data de 06 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții S.C.M. E. SRL FĂLTICENI, cu sediul în mun. Fălticeni, . A, județul Suceava, STAȚIUNEA DE C. – DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ FĂLTICENI, cu sediul în mun. Fălticeni, ..10, județul Suceava și intervenientul în nume propriu F. V., domiciliat în mun. Fălticeni, ., scara c, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. S. pentru recurenții reclamanți și avocat N. L. pentru intimatul STAȚIUNEA DE C. – DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ FĂLTICENI, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat N. L. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării reprezentării juridice în instanță a intimatei Stațiunea de C. – Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni ( fila 26).
Avocat S. S. învederează instanței de control judiciar împrejurarea că între părți a intervenit o înțelegere sens în care depune la dosar o . înscrisuri ( filele 27-32) reprezentând copia unui contract de vânzare-cumpărare încheiat la B.N.P. D. B. D. și autentificat prin încheierea nr.558 din data de 21 mai 2014.
Avocat N. L. confirmă cele susținute de antevorbitoarea sa cu mențiunea că, fondul dominat a fost vândut.
Instanța în considerarea disp. art.305 Cod Procedură Civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, după care, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a reclamanților recurenți în promovarea recursului, acordând cuvântul asupra excepției invocate.
Avocat S. S. precizează că acțiunea era admisibilă la data formulării recursului însă la data de față nu mai există acel interes sens în care excepția invocată de instanța de control din oficiu este dată. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat N. L. apreciază că excepția lipsei de interes a reclamanților recurenți în promovarea recursului este admisibilă, sens în care se impune respingerea recursului ca lipsit de interes. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată sub nr._ din 31.01.2013, reclamanții: B. M. și B. P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele: . Fălticeni și STAȚIUNEA DE C. - DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ Fălticeni, obligarea prim pârâtei să ridice gardul amplasat la nordul proprietății lor, gard prin care le-a blocat accesul spre drumul de exploatare, precum și obligarea la plata sumei de 8000 lei pretenții, reprezentând c/valoarea recoltei de mere distrusă, ca urmare a imposibilității efectuării lucrărilor de întreținere, fertilizare, de tratament împotriva dăunătorilor și lucrărilor necesare recoltării.
In fapt, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 628/23.07.2010 la BNP R. A. A., au dobândit dreptul de proprietaste cu privire la suprafața de 4000 mp. teren livezi, identic cu . intravilanul mun. Fălticeni, jud. Suceava, la locul „ Suburbia Cioate”, între vecinii: drum exploatare, cp 3867, moșt. N. N. (cp 799), moșt. R. V., I. M. și moșt. V. S., parcelă identificată cadastral sub nr._ CF_ Fălticeni.
Pârâta a dobândit prin cumpărare de la . activul Fermei Spătărești, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 801/09.05.2011 și prin construcția unui gard împrejmuitor al construcțiilor cumpărate, le-a blocat accesul de la terenul proprietatea lor, la drumul de exploatare.
Arată reclamanții că le-a fost creat un prejudiciu în anul 2011-2012 în sumă de 8000 lei, reprezentând c/valoarea recoltei de mere, pe care ar fi obținut-o în cazul efectuării la timp și în condiții optime, a lucrărilor de întreținere și fertilizare necesare.
In drept și-a întemeiat cererea de disp. art. 1357 și urm. art. 1381 și urm. Cod civil.
In dovedire, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială, cercetare locală.
Reclamanții depun precizări (f.31 dosar), prin care arată că-și restrâng acțiunea, în sensul că solită să fie obligate pârâtele să ridice gardul amplasat la nordul proprietății lor, gard prin care li s-a blocat accesul la drumul de exploatare.
Totodată, arată că renunță la judecata capătului de cerere privind daunele solicitate.
Prin întâmpinare, STAȚIUNEA DE C. - DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ Fălticeni (f.32-34 dosar), solicită respingerea acțiunii reclamanților și invocă excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză.
Raportat la obiectul și temeiul juridic al pretenției reclamanților, legitimarea procesuală pasivă în soluționarea primului capăt de cerere, insumbă autorului pretinsei fapte delictuale, respectiv persoanei ce a edificat gardul a cărui ridicare se solicită, ori din această persepectivă, solicită să se rețină că gardul în discuție, a fost edificat de prim-pârâtă, iar nu de unitatea lor.
Arată că pretenția de ridicare a gardului nu poate fi soluționată decât în contradictoriu cu pârâta ., care este proprietara construcției și deținătoarea legitimă de fapt a terenului pe care construcția este amplasată.
De asemenea și pentru cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect plata sumei de 8000 lei cu titlu de daune, tot prim pârâtei i se poate imputa pretinsa faptă delictuală.
In fapt, arată că acțiunea este nefondată, întrucât reclamanții, la fel ca și ceilalți proprietari limitrofi care au redobândit terenuri pe amplasamentul în litigiu, în condițiile Legii 18/1991, au posibilitatea de a accede la terenul lor pe căile de acces betonate, edificate în perioada în care a exploatat terenul aferent fermei Spătărești.
Mai arată că terenul concesionat prim-pârâtei aparține domeniului public al statului și, potrivit art. 861 cod civil și art. 136 alin. 4 teza I din Constituție, bunurile aparținând domeniului public sunt inalienabile, ori inalienalitatea presupune interdicția dezmembrării dreptului de propritate publică, astfel că terenul respectiv nu poate fi afectat de vreun drept de servitute, reclamanții nefiind îndreptățiți să reclame trecerea pe acest teren, pentru a accede la imobilul proprietatea lor, acxeasta cu atât mai puțin, cu cât există alte posibilități de acces de la imobilul respectiv, la drumul public.
Față de cele arătate, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
In dovedire, înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială, cercetare la fața locului.
In cauză, s-a admis proba cu expertiză topo, fiind numit expert Nicuțari P..
Prin serviciul registratură, s-a constatat depusă la dosar (f.67), cerere de intervenție accesorie, în sprijinul reclamanților, formulată de numitul Fînu V., ca vecin al parcelei proprietatea lor, calitate în care gardul ridicat de prim-pârâtă, nu-i permite accesul de la terenul livadă la E85.
In fapt, menționează că deține o suprafață de teren în vecinătătatea proprietății reclamanților, teren la care nu are acces de la calea publică, datorită gardului ridicat de prim-pârâtă, cu precizarea că înainte de ridicarea acestui gard, accesul la proprietatea sa se realiza pe drumul din curtea stațiunii, dinspre drumul european E85.
In drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 49-56 Cod proc.civ.
Prin sentința civilă nr.2191 din data de 06 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Stațiunea de C. – Dezvoltare pentru Pomicultură, cu sediul în Municipiul Fălticeni, ..10, județul Suceava.
S-a respins acțiunea având ca obiect ,,obligația de a face”, formulată de reclamanții B. M. și B. P., ambii cu domiciliul în Municipiul Fălticeni,., scara B, etaj 1, apartament 1, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în Municipiul Fălticeni, . A, județul Suceava și Stațiunea de C. – Dezvoltare pentru Pomicultură, cu sediul în Municipiul Fălticeni, ..10, județul Suceava, ca nefondată, față de primul pârât și împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, față de secund pârâtul.
S-a respins cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenientul Fînu V., cu domiciliul în Municipiul Fălticeni, ., scara C, apartament 1, județul Suceava, ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
In temeiul art. 137 alin.1 Cod proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
In aceeași ordine de idei, instanța reține că pronunțarea asupra unei excepții de procedură, precum și existența unor condiții procedurale ale acțiunii în justiție, precum și termenele de prescripție sau sancțiunile specifice unor astfel de termene, sunt acceptate și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea a statuat în cauza Stubbings și alții, contra Marii Britanii din data de 22 octombrie 1996, că existența unor astfel de limitări ale dreptului de acces la justiție, este acceptabilă și nu reprezintă o încălcare a art. 6 din Convenție.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Stațiunea de C. – Dezvoltare pentru Pomicultură, instanța o constată întemeiată, urmând a o admite.
Calitatea procesual pasivă presupune identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății, ori pretenția de ridicare a gardului nu poate fi soluționată decât în contradictoriu cu pârâta ., care este proprietara construcției și deținătoarea legitimă de fapt a terenului pe care construcția este amplasată, aceasta fiind justificată și de faptul că temeiul pretenției îl constituie răspunderea civilă delictuală, în condițiile art. 1357 și urm. Cod civil.
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv: susținerile și apărările părților, formulate prin cererea de chemare în judecată, întâmpinare (filele 32-34 dosar), raportul de expertiză de specialitate, întocmit de expert tehnic judiciar, Nicuțari P.( filele 52-56 dosar), procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării locale din data de 21.06.2013( fila 50 dosar), celelalte înscrisuri depuse de părți în justificarea pretențiilor, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 616 Cod civil, prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama o trecere pe terenul vecinului, se înțelege acel loc care nu are o ieșire la calea publică.
Desigur, în aplicarea acestui text, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă așa cum rezultă din dispozițiile art. 618 Cod civil, potrivit căruia, trecerea se va face prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă proprietarului fondului dominant, pe al cărui teren urmează a fi deschisă( chiar dacă aceasta, ar fi compărea ca o încălcare a dispozițiilor art. 617 Cod civil).
De altfel, atât doctrina, cât și practica în materie, au stabilit faptul că, la stabilirea drumului de trecere, trebuie avute în vedere interesele ambilor proprietari( fond dominant, fond aservit), cu alegerea acelei căi, ce produce cele mai puține daune fondului aservit, iar nu să aibă în vedere, în exclusivitate, interesul beneficiarului.
Aceste prevederi sunt destinate, însă, să diminueze paguba pro duce, oricum, la știrbirea dreptului proprietarului, chiar și în condițiile în care aceasta ar fi singura variantă disponibilă, dar care, nu poate fi reținută ca atare.
Prin urmare, nevoia obiectivă a celui care reclamă trecerea, trebuie apreciată în raport de toate aceste împrejurări, să fie naturală și străină de fapta titularului locului sau autorului său, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea sa de bună voie, evitându-se o stare conflictuală ce s-ar permanentiza între părți.
Acest aspect, a reieșit cu ocazia cercetării locale, efectuate de completul de judecată, și care a constatat că proprietatea reclamanților se află între cele două căi de acces, ambele betonate și care fac legătura cu E85, ieșirea spre Gura – Humorului.
În atare situație, cu un minim de amenajament, pe cheltuiala și proprietatea reclamanților, aceștia își pot crea calea de acces dorită.
A împovăra proprietățile pârâtei prin crearea unei servituți în condițiile și în modalitatea celei solicitate de reclamanți, în condițiile în care proprietatea acestora se află între două căi de acces, la o cale publică și care este de natură a satisface nevoile de trecere, circulație, ale acestora, nu poate primi o altă caracterizare, decât cea reieșită din dispozițiile art. 643 Cod civil, respectiv exercitarea acestui drept în mod abuziv din partea titularului( În acest sens, Decizia civilă nr. 24/ 1962, Plenul Tribunalului Suprem).
Față de cele mai sus explicate, instanța, urmează a respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect ,,servitute de trecere”, formulată reclamanții B. M. și B. P., în contradictoriu cu pârâții . Fălticeni și Stațiunea de C. – Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni, față de primul pârât și împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, față de secund pârâtul.
Potrivit Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat odată cu introducerea cererii de chemare în judecată.
Art. 20 alin.3 din Legea 146/1997, prevede „ neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Fiind incidente dispozițiile sus-menționate, instanța va admite excepția netimbrării cererii și va respinge cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenientul Fînu V., ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții B. M. și B. P., solicitând pentru motivele prev. de art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ., rap. la art. 312 al. 3 și 5 C.pr.civ., în principal, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, în vederea administrării probei cu o expertiză topo, dar și în raport de împrejurarea că greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a SCDP Suceava, iar, în subsidiar, în sensul de a casa cu reținere sentința, iar, în rejudecare, a admite acțiunea.
Prin cererea dedusă judecății (fila 4) la data de 31.01.2013, recurenții au arătat că au solicitat obligarea pârâtei S.C. M. Exim S.R.L. la ridicarea gardului edificat de aceasta și amplasat la nordul proprietății noastre (este vorba de suprafața de 4.000 mp teren livezi, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare 628/23.07.2010 - fila 6, care menționează vecinătatea drumului de exploatare), prin ridicarea respectivului gard obturându-li-se accesul la drumul de exploatare, terenul proprietatea noastră devenind loc înfundat.
Potrivit acțiunii introductive, au chemat în calitate de pârâtă în judecată și Stațiunea de C.-Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni.
Au solicitat, de asemenea, despăgubiri în cuantum de 8.000 lei, pretenție la care ulterior am renunțat potrivit precizărilor de la fila 31. În aceleași precizări au arătat că pretenția de obligare la ridicarea gardului le vizează pe ambele pârâte.
Potrivit notelor de concluzii (fila 63) am solicitat ca pârâta S.C. M. Exim S.R.L. să fie obligată la ridicarea gardului prin care este blocat accesul la teren dinspre drumul de exploatare din partea nordică, iar SCDP Fălticeni, titular al dreptului de exploatare asupra parcelei 2Cc - CP 3867, să fie obligată să le permită trecerea la calea publică peste acest teren.
Astfel, sau arătat că sunt proprietari ai unei suprafețe de teren de 4.000 mp, cu categoria de folosință livezi. Contractul de vânzare-cumpărare câre atestă dreptul nostru de proprietate menționează vecinătatea drumului de exploatare.
Potrivit planului cadastral (fila 9), terenul de 4.000 mp este identic cu ._, aliniamentul 2-7, de 8,27 ml, fiind configurat în schița cadastrală în vecinătatea DE (drum exploatare).
Acest plan cadastral s-a întocmit cu ocazia trasării hotarelor CP_, potrivit unui Proces-verbal din 26.07.2010.
Au solicitat instanței de fond, raportat la obiectul acțiunii, administrarea probei cu o expertiză topo, încuviințată potrivit încheierii din 13.05.2013. La același termen s-a cerut și încuviințarea probei cu o cercetare la fața locului.
La termenul din 31.05.2013 am depus obiectivele expertizei topo (fila 39), depunând obiective și prim-pârâta (fila 40).
La același termen de judecată instanța pune în discuție și proba cu cercetarea la fața locului, pe care o încuviințează, stabilind termen pentru efectuarea cercetării la 21.06.2013, nedispunându-se nimic legat de modalitatea de administrare a ț probei cu expertiza topo încuviințată, în sensul desemnării expertului, al stabilirii onorariului provizoriu și al stabilirii obiectivelor.
La termenul din 25.06.2013, fără a reveni de la administrarea probei cu expertiză deja încuviințate și fără ca noi să renunțăm la cererea cu proba în discuție, instanța rămâne în pronunțare, redeschizând dezbaterile și fixând termen la 27.09.2013, când am solicitat termen în vederea angajării unui apărător, deoarece reziliasem contractul cu apărătorul inițial angajat.
La termenul de judecată din 11.11.2013 am reiterat prin noul apărător solicitarea administrării probei cu o expertiză topo, având ca finalitate stabilirea posibilităților de acces actuale la terenul de 4.000 mp proprietatea noastră, inclusiv a posibilității de acces la drumul public peste . 3867 și verificarea situației juridice a drumului de exploatare obstrucționat prin ridicarea gardului, cerere respinsă.
Or, în contextul în care nejustificat le-a fost refuzată administrarea acestei probe, încuviințate și de la care instanța nu a revenit, în contextul în care specificul acțiunii promovate impunea verificări din partea unui expert topo, în contextul în care instanța de fond eronat stabilește că terenul nostru nu are calitatea de loc înfundat și face trimitere în acest sens la cele constatate la fața locului și la o expertiză Nicuțari care nu a fost niciodată administrată în cauză (din această perspectivă motivarea instanței de fond fiind străină de probatoriul administrat în cauză), apreciem că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, fondul pricinii nefiind cercetat.
Chestiunea esențială care se punea în discuție era legată de situația juridică a drumului de exploatare și de situația terenului proprietatea noastră, ale cărui posibilități de acces la calea publică sunt inexistente în momentul de față, pe de o parte, datorită montării acelui gard de către prim-pârâtă, pe de altă parte, deoarece între drumul european și terenul nostru se interpune o parcelă a secund-pârâtei, care în acest context justifica în cauză calitate procesual pasivă.
Chestiunea drumului de exploatare este lămurită prin Adresa 1981/28.06.2013 a Primăriei corn. F. M., ignorată de prima instanță. în această adresă se arată, legat de situația juridică a drumului care traversează tarlaua Cioate, că acest drum făcea legătura între . Fălticeni, fiind creat la nivelul anului 1921.
În 1968, Stațiunea Pomicolă Fălticeni a primit tarlaua „Cioate", în care a înființat livada care există și astăzi. Drumul a fost în acest context închis accesului, până când ADS a transferat potrivit L. 247/2005 terenul la dispoziția comisiei locale de fond funciar, în vederea retrocedării către persoanele îndreptățite.
La momentul punerii în posesie a persoanelor îndreptățite s-a ținut cont de existența acestui drum, cale de acces pentru toți proprietarii din tarlaua „Cioate".
Prin urmare, fiind vorba de o cale publică de acces, peste care inclusiv noi ne asiguram trecerea de la drumul public la terenul proprietate personală, obturarea acesteia le-a îndreptățit la a pretinde obligarea pârâtei M. Exim S.R.L. la ridicarea gardului, a cărui existență s-a constatat cu ocazia cercetării la fața locului și care nu a fost contestată de prim-pârâtă.
În ce privește chemarea în judecată a SCDP Fălticeni și calitatea sa procesual pasivă, rugăm a avea în vedere că prin contractul de concesiune 73/01.07.2002, ADS transmite către SCDP Fălticeni dreptul de exploatare, în scopul realizării obiectivelor cercetării, asupra terenului cu destinație agricolă, domeniu public al statului, în suprafață de 460 ha, respectiv domeniu privat al statului, în suprafață de 246 ha, precum și asupra unui teren neagricol, din care drumuri tehnologice și de exploatare agricolă din domeniul public al statului -54 ha și din domeniul privat al statului - 6 ha.
Dreptul de exploatare conferit Stațiunii este un drept real de folosință, care vizează inclusiv drumul de exploatare obturat prin ridicarea acelui gard de către prim-pârâtă.
Așa fiind, cât timp în litigiul de față urma a se analiza pretenția noastră în strânsă legătură cu stabilirea regimului juridic al drumului de exploatare, calitatea secund-pârâtei de titular al unui drept real de folosință (în virtutea dreptului de exploatare conferit de ADS) îi conferea acesteia calitate procesual pasivă, iar aceasta cu atât mai mult cu cât prin precizările formulate am solicitat ca Stațiunea să fie obligată să ne permită trecerea la calea publică peste . 3867.
Este vorba despre o parcelă din care pornește drumul de exploatare în litigiu și peste care se asigură trecerea până la drumul european.
Prin contractul de concesiune 937/29.09.2006 SCDP Fălticeni transmite către S.C. F. Construct S.R.L. dreptul de exploatare asupra terenului de 19.549 mp, din care 10.826 mp teren curți-construcții identic cu . clădiri (compunând activul Fermei Spătărești).
Prin contractul de vânzare-cumpărare 801/09.05.2011 S.C. M. Exim S.R.L. cumpără activul Ferma Spătărești amplasat pe teren proprietatea Statului Român - . 3867, aflat în exploatarea SCDP Fălticeni potrivit contractului de concesiune 73/01.07.2002, acest contract menționând că activul a fost cumpărat de SCDP Fălticeni potrivit contractului de vânzare-cumpărare 2601/03.10.2006.
De la momentul la care prim-pârâta a cumpărat acest activ, a delimitat perimetrul incintei, inclusiv prin construirea acelui gard amplasat perpendicular pe drumul de exploatare, construcția respectivului gard, pe de o parte, nemaipermițându-le să acceadă la drumul la exploatare, iar, pe de altă parte, punându-i în imposibilitatea de a trece peste ., la drumul european (cea mai scurtă cale de acces de la terenul nostru la calea publică).
Prin urmare, terenul proprietatea acestora este obiectiv loc înfundat.
Acesta este contextul în care, pe de o parte, apreciem că se impunea obligarea prim-pârâtei la ridicarea gardului, astfel noi având acces la drumul de exploatare, cale de acces pentru toți proprietarii din tarlaua „Cioate", iar, pe de altă parte, apreciază că se impunea obligarea secund-pârâtei, titular al unui drept real de folosință asupra parcelei 2 Cc, CP 3867, la a ne permite trecerea peste această parcelă, la drumul european, doar astfel fiind asigurate posibilitățile de exploatare a terenului proprietatea noastră prin accesul la căile publice din zonă.
Cum la aceste chestiuni fie nu s-a răspuns, fie s-a răspuns cu argumente străine de natura apărărilor invocate de noi și de obiectul cauzei, cu trimitere la probe neadministrate în pricina de față și cum era obligatorie efectuarea unei expertize topo, au solicitat admiterea recursului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau cu reținerea spre rejudecare.
Cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale, invocând în drept disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 312 al. 3, 5 C.pr.civ., art. 304/1 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ., iar în temeiul art. 242 al. 2 C.pr.civ., au solicitat judecarea recursului și în lipsă.
Intimații deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând excepția invocată dinoficiu, în condițiile disp. art. 137 C.pr.civ., tribunalul reține că aceasta este dată în speță pentru următoarele argumente:
Este adevărat că atât la data pronunțării sentinței recurate cât și la data declarării recursului împotriva acesteia, recurenții aveau interes în cauză.
Înainte, însă, de termenul fixat pentru judecarea recursului, respectiv la data de 21 mai 2014, între recurenții reclamanți, pe de o parte și intimata-pârâtă ., prin reprezentanții săi, pe de altă parte, a intervenit contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 558/21.05.2014, la Biroul Notarului Public B.-D. D. din Fălticeni, în baza căruia,primii au vândut către cea din urmă, suprafața de 4.000 mp teren livezi ce face obiectul litigiului, respectiv cu privire la care s-a solicitat constituirea unei servituți de trecere.
Prin interes, în doctrină se înțelege folosul practic imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Prin impunerea cerinței interesului s-a urmărit să se evite nu numai unele litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, dar în același timp să menajeze timpul magistraților al căror rol să nu fie încărcat cu astfel de pricini.
Reclamantul trebuie să justifice în favoarea sa interesul de a promova o acțiune civilă, iar această obligație trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, deci nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta din formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executarea silită etc.)
În speță, în momentul soluționării cererii de recurs, reclamanții-recurenți nu mai justifică un interes legitim, născut, actual și personal, întrucât nu mai sunt proprietari ai terenului pentru care s-a solicitat inițial crearea unei servituți de trecere astfel încât este dată excepția lipsei lor de interes în ceea ce privește recursul formulat.
Instanța va lua act de faptul că părțile nu au mai solicitat cheltuieli de judecată din calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția lipsei de interes a reclamanților-recurenți B. M. și B. P., invocată de intimata pârâtă S.C.D.P. Fălticeni.
Respinge recursul formulat de reclamanții B. M. și B. P., ambii domiciliați în mun. Fălticeni, ., scara B, etaj 1, ., împotriva sentinței civile nr.2191 din data de 06 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții S.C.M. E. SRL FĂLTICENI, cu sediul în mun. Fălticeni, . A, județul Suceava, STAȚIUNEA DE C. – DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ FĂLTICENI, cu sediul în mun. Fălticeni, ..10, județul Suceava și intervenientul în nume propriu F. V., domiciliat în mun. Fălticeni, ., scara C, ., ca fiind formulat de persoane care nu justifică interes în promovarea acestuia.
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 MAI 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. G. F. M. C.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red.. C.M.N.
Jud. fond. R. M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2/15.07.2014.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1118/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1187/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
