Revendicare mobiliară. Decizia nr. 708/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 708/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 891/227/2013
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA 708
Ședința publică de la 9 SEPTEMBRIE 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. M.
Judecător M. C.
Grefier S. E. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de pârâții D. C. și D. T., împotriva sentinței civile nr.655 din 28 martie 2014 a Judecătoriei Fălticeni, intimați-reclamanți fiind A. I..
Dezbaterile asupra cauzei pe fond au avut loc în ședința publică din data de 2 septembrie 2014, susținerile celor prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și, când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 09 septembrie 2014,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._ din data de 20.03.2013, reclamanții A. I. și R. I.-A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: D. C. și D. T. obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 755 mp. teren situată în mun. Fălticeni, ., jud. Suceava, între vecinii: Tiperciuc I., ei, reclamanții, M. V. și D. C., identică cu parte din . 3278/N Fălticeni, suprafață pe care o evaluează la suma de 2000 lei; obligarea pârâților să ridice gardul și construcțiile existente pe suprafața de teren revendicată, bunuri evaluate la suma de 200 lei; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, arată că sunt proprietarii suprafeței de 19.700 mp. teren, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului lor, defunctul A. V., prin titlurile de proprietate 1698 și 1699/22.10.1998 și care a fost dobândit de ei, reclamanții prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager, autentificat sub nr. 3278/05.08.2002 de BNP P. A..
Mai arată că terenul revendicat, se suprapune peste terenul proprietatea lor, situație constată prin raportul de expertiză întocmit de expert U. O.- A. în dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni, solicitând să se procedeze la compararea titlurilor și să se constate că titlul lor este mai caracterizat, întrucât terenul în litigiu a fost proprietatea autorului lor și anterior, a autorilor pârâților.
Menționează că pârâții nu au avut niciodată în proprietate suprafața de teren revendicată, întrucât nici autorii lui C. D. și E. nu au avut o astfel de suprafață în proprietate, ci suprafața de 700 mp. dobândită prin contractului autentificat sub nr. 3560/02.10.1972 (7/8 din 800 mp. și o casă), pe care au donat-o(testat-o) pârâtului D. C..
Mai mult, autorii pârâților, anterior testamentului și donației, au înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare numiților A. V. și F., camerele nr. 1 și 2 din casă, terenul aferent construcției trecând în proprietatea statului, iar prin Decizia nr.9/09.01.1976 a BE al CP al orașului Fălticeni, terenul aferent cumpărat de soții A., au trecut în proprietatea statului, fiindu-le atribuit în folosință, suprafața de 100 mp. apoi li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 740 mp.
In prezent, deși pârâții împreună cu succesorii fam. A.(fam.Tiperciuc), nu pot deține mai mult decât au dobândit de la autorii lor, respectiv 700 mp. dețin în plus încă 1154 mp. din care 755 mp. dețin nelegal pârâții D..
Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
In drept și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 480, 494 vechiul Cod civil, art. 453 N.Cod proc.civ.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, expertiză topo.
Apreciază valoarea terenului la suma de 10.000 lei și valoarea gardului și a construcțiilor existente pe suprafața de teren revendicată, la suma de 2000 lei.
Prin întâmpinare, pârâții D. C. și D. T. (f.77-79 dosar), solicită respingerea acțiunii reclamanților, ca nefondată.
In fapt, au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1650 mp. teren, din care stăpânesc doar 1250 mp. teren, astfel:
- cota de 7/8 din suprafața de 800 mp. teren împreună cu cota de construcții, conform contractului de donație autentificat sub nr. 3325/03.12.2004 la BNP M. A. și certificatului de moștenitor nr. 346/01.12.2004; dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor fiind intabulate pe numele său, prim-pârâtului, conf. încheierii de intabulare nr. 188/21.01.2005, fiind înscris în CF 3728/N a mun. Fălticeni, nr. cad. 2983. Donatoarea sa, C. E. și soțul ei, C. D. au dobândit . reclamanților A. Gh.V., conf. contractului de vânzare-cumpărare nr. 3560/02.10.1975;
- 950 mp. teren – moștenire de la C. D., dobândită de acesta prin cumpărare, conform convenției din 05.12.1977 de la P. M.-A., moștenitorul defunctei N. Lucreția.
Arată că prin declarația autentificată sub nr. 135/ 21.01.2004 la BNP D. N., i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1250 mp. la locul litigiului, teren îngrădit de ei, pârâții, neschimbând niciodată limitele suprafeței stăpânite.
Mai precizează pârâții că expertiza invocată de reclamanți în dosarul_, nu le este opozabilă, deoarece nu au avut calitatea de părți în această cauză.
Anexează alăturat înscrisurile doveditoare(f. 80-96 dosar).
In cauză s-a încuviințat proba cu expertiză topo, numindu-se prin tragere la sorți, expert topo, ing. Scutar V..
Prin sentința civilă nr.655/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, prima instanță a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanții A. I., R. I.-A., în contradictoriu cu pârâții: D. C. și D. T., a obligat pârâții să lase reclamanților în deplina proprietate și liniștită posesie, suprafata de 722 m.p. teren situata în mun. Falticeni, ., iud. Suceava, între vecinii: Tiperciuc loan, restul prop. reclamantilor, M. V. si prop. pârâților, identică cu parte din . 3278/N Fălticeni pe aliniamentul 81-46-44-155-50-77—2-182-166-57-_-41-45-81) așa cum a fost identificată în anexa 1 la raportul de expertiza întocmit în cauza de expert Scutar V. (f 118 dosar), suprafață ce se compune din următoarele suprafete:
- suprafata S2/2 de 307 mp teren curti constrnctii pe aliniamentul_-81-46-44-155,
- suprafata S2/3 de 338 mp teren arabil pe aliniamentul 155-50-77-_-155,
- suprafata S2/4 de 77 mp teren pe aliniamentul 77—2-_8-77.
Totodată a obligat pârâții sa ridice gardul si constructiile situate pe terenul mai sus menționat, respectiv: parte din magazia C2 (în supraf. de 124 mp)- 62mp si anexa C3 în supraf. de 25 mp. asa cum au fost identificate în anexa 1 la raportul de expertiza întocmit in cauza de expert Scutar V. (f 118 dosar), construcții edificate pe suprafata S2/2 teren revendicată, obligând pârâții să plătească reclamanților suma de 6413,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând: taxe judiciare de timbru,onorariu expert și avocat, c/val deplasare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâții, au stăpânit terenul aferent gospodăriei lor, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, respectiv: autorizații de construire, planuri, certificat de urbanism (f. 259-264 dosar), că pentru edificarea construcției notată cu C3, cu destinație garaj, nu s-a eliberat o autorizație de construire deoarece garajul a existat, fiind construit, conform susținerilor pârâților, de către soții C., cei de la care pârâții au dobândit terenul și casa, cu mult înainte(f.32-36 dosar).
A mai constatat prima instanță că nu poate fi reținută ca utilă și concludentă soluționării cauzei, poziția reclamantului A. I., astfel cum apare caracterizată prin declarația autentificată sub nr. 134 din 21.01.2004 la BNP D. N. din Suceava ( f.92 dosar), că circumstanțele potrivit cărora, în timpul edificării de către pârâți, a celor două construcții în litigiu ( C2 – magazie și C3- anexă cu destinație garaj), precum și a gardului împrejmuitor, nici unul dintre reclamanți sau vreo altă persoană fizică sau juridică nu au făcut vreo opoziție, nu sunt de natură să stabilească situația juridică a terenului ocupat de către pârâți, teren aferent acestor construcții; respectiv că aceeași forță probatorie o au în cadrul procesual și declarațiile martorilor M. I. și A. V., declarații extrajudiciare, aflate la f. 148- 149 dosar, câtă vreme situația juridică a terenului proprietatea reclamanților este clar determinată, iar A. V. a avut calitatea de pârât, în dosarul nr._, dosar în care s-a întocmit raportul de expertiză tehnică-judiciară, aflat la f. 17-31 dosar.
Prin urmare, Judecătoria Fălticeni a apreciat că nu poate fi reținută buna-credință a pârâților în ocuparea terenului și edificarea acestor construcții, cu atât mai mult, cu cât au avut cunoștință despre litigiul ce a format obiectul dosarului_, pârâții din acea cauză, ocupând o suprafață de teren tot în . (fostă C.B.), cu atât mai mult cu cât certificatul de atestare a edificării/extinderii construcțiilor, precum și procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, au fost întocmite pe parcursul soluționării cauzei, respectiv la 13.02.2014 ( f. 20, 263-264 dosar).
Pe de altă parte reclamanții justifică un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, în timp ce pârâții sunt posesori neproprietari asupra terenului în litigiu, nu au calitatea de constructori de bună credință asupra construcțiilor C2, C3 astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză ing. V. Scutar, astfel că acțiunea reclamanților apare ca întemeiată.
Reclamanții A. V. I. și R. loana-A. sunt proprietarii terenului revendicat care face parte din totalul suprafeței de 19.700 m.p. teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului lor, defunctul A. V. care este tatăl prim reclamantului, respectiv bunicul secund reclamantei, conform titlurilor de proprietate nr. 1698 și nr.1699 din 22.10.1998 (f 12 – 14 dosar).
Raportul de expertiză topo, întocmit de către ing.expert V. Scutar, ale cărei concluzii sunt în concordanță deplină cu cele ale raportului de expertiză întocmit de expert ing. O.-A. U., în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni și prin care se stabilește fără putință de tăgadă, că pârâții ocupă din terenul reclamanților o suprafață de 722 m.p. teren identificată pe aliniamentul 81-46-44-155-50-77-—2-182-166-57-_-41-45-81 (f. 17- 31, 113-134 și 218 - 220 dosar).
Suprafața mai sus menționată, se compune din următoarele suprafețe:
-suprafața S2/2 de 307 mp teren curți construcții pe aliniamentul_-81-46-44-155,
- suprafața S2/3 de 338 mp teren arabil pe aliniamentul 155-50-77-_-155 - suprafața S2/4 de 77 mp teren pe aliniamentul 77—62-_8-77 f 220 dosar).
Astfel, suprafața S2/2 de 307 mp teren cu destinația curți construcții, identificată pe aliniamentul_-81-46-44-155, a fost intabulată în mod eronat ca făcând parte din suprafața de 800 mp dobândită de către defuncții C. D. și E. în cotă de 1/8, conform contractului de vânzare cumpărare 3560/02/10.1972 (f. 80-89 dosar).
Judecătoria Fălticeni a considerat că nu poate fi reținută apărarea pârâților, potrivit căreia această suprafață a fost achiziționată de către soții C. de la numitul P. M.-A., în calitatea sa de mandatar al numitului N. G., conform convenției încheiată la 5 decembrie 1977, ce a avut drept obiect vânzarea „ unei părți din casa din Pietrari nr. 10 și a terenului aferent casei, în suprafață de 950 mp.” respectiv 1/8 (f. 90 dosar).
Suprafața S2/3 de 338 mp teren arabil identificată pe aliniamentul 155-50-77-_-155, precum și suprafața S2/4 de 77 mp teren pe aliniamentul 77-62-_8-77 sunt deținute de pârâți, fără acte justificative (f. 220 dosar).
Compararea titlurilor, opuse de părți, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a format convingerea Judecătoriei Fălticeni că titlul reclamanților este cel mai bine caracterizat, terenul revendicat este proprietatea acestora și a aparținut autorilor lor.
Pârâții nu au avut niciodată în proprietate suprafața de teren în litigiu, suprafață situată în mun. Fălticeni, . (fostă C.B.) câtă vreme autorii lor, C. D. si E. au achiziționat la 2 octombrie 1972, prin contractul autentificat sub nr. 3560/02.10.1972 de fostul notariat de Stat Județean Suceava cota de 7/8 părți indivize, din imobilul constând din suprafața de 800 m.p. teren construibil, cu una casă (f.89 dosar).
Această proprietate, astfel cum apare determinată în contractul sus-menționat, soții C. au donat-o, respectiv testat-o pârâtului D. C..
Soții C., anterior testamentului și donației, acte cu titlu gratuit privindu-i pe pârâți, au înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare numiților A. V. și F., camerele nr. unu și doi din casă, iar terenul aferent construcției a trecut în proprietatea Statului.
Astfel, prin Decizia nr. 9 din 09.01.1976 a Biroului Executiv al Consiliului Popular al Orașului Fălticeni terenul aferent camerelor nr. unu si doi cumpărate de soții A. V. si F., teren în suprafață de 470 m.p. a trecut în proprietatea statului (.200-201 dosar).
Prin Decizia nr. 10 din 09.01.1976 a Biroului Executiv al Consiliului Popular al Orașului Fălticeni soților A. V. si F. le-a fost atribuită în folosință suprafața de 100 m.p. iar ulterior, acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 740 mp.(f.17-36, 201 dosar).
In prezent, pârâții împreună cu succesorii fam. A., respectiv numiții Tiperciuc I. și M. (pârâții din dosarul nr._ ) nu pot stăpâni teren într-o suprafață mai mare, decât cea pe care au dobândit-o de la autorii lor, respectiv 700 mp.
Potrivit identificărilor efectuate de către experții tehnici judiciari în specialitatea topo, pârâții D. și A., respectiv Tiperciuc, dețin în plus încă 1154 mp - din care 722 mp. deține fără drept familia D..
Titlurile de proprietate nr. 1698 și nr.1699 din 22.10.1998, au fost emise în mod legal, cu respectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 18/1991, în baza înscrisurilor deținute anterior cooperativizării de către autorii reclamanților.
De altfel, aceste titluri au făcut obiectul controlului judecătoresc, odată cu soluționarea altor litigii dintre reclamanți și alți proprietari din zona în litigiu, inclusiv cu familia A. V., cea care deține terenul de la aceiași proprietari ca și pârâții D., soții C. (f 12 – 14, 154-159, 175-178 dosar).
Suprafața de 19.700 m.p. teren, proprietatea reclamanților, conform titlurilor de proprietate mai sus-menționate, a reprezentat obiectul raportului de expertiză întocmit de expert ing. O.-A. U., în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, precum și de către expert ing. D. C., în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, lucrări în care se stabilește că schițele fișelor proces-verbal de punere în posesie pentru proprietatea A. sunt defectuos întocmite și nu corespund cu realitatea din teren( f 17-36, 179-190 dosar).
Mai mult decât atât, schițele aferente proceselor verbale de punere în posesie, nu sunt semnate si nici însușite de către autorul reclamanților, prin semnătură (f. 122-123 dosar).
Se mai reține că autorii pârâților, C. D. și E., nu au fost puși efectiv în posesie, cu terenul în litigiu, dovadă în acest sens, fiind și cererea înregistrată sub nr._ din 14.10.1999 la Primăria mun. Fălticeni, prin care autorul reclamanților, solicită punerea în posesie și stabilirea hotarului, pentru suprafața totală de 1,97 ha pe care o stăpânește, conform Titlului de proprietate nr. 1698 si 1699 din 22.10.1998 în . perimetrul municipiului Fălticeni (f. 195 dosar).
Autorul reclamanților a avut în proprietate, anterior CAP-ului, o suprafață de teren, cu mult mai mare decât cea înscrisă în cele două titluri de proprietate sus-menționate, respectiv: 2,24 ha. acesta a solicitat reconstituirea și punerea în posesie, doar pentru suprafața de 1,97 ha, suprafață rămasă după înstrăinarea a 2 suprafețe de teren, respectiv 0,12 și 0,13 (f. 19-31 dosar).
Pentru cele de mai sus reținute, instanța de fond a apreciat că apărarea pârâților, potrivit căreia, suprafața în litigiu deținută în prezent, provine de la moștenitorul defunctei N. Lucreția, conform „convenție" întocmită în anul 1972 și reprezintă întinderea de aproximativ 950 mp. nu poate fi primită, câtă vreme, așa cum deja s-a reținut de către instanță, acel înscris sub semnătură privată, nu a fost materializat într-un act autentic de proprietate, iar obiectul acelei convenții, l-a reprezentat cota de 1/8 din casă și teren, din care soții C. dobândiseră deja 7/8 (f. 89-90 dosar).
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3560 din 2 octombrie 1972, întinderea suprafeței de teren aferentă casei de locuit este determinată cu exactitate, ca fiind de 800 mp., astfel încât sintagma „aproximativ 950 mp.” din înscrisul sub semnătură privată încheiat ulterior contractului în formă autentică, nu are nicio forță probantă.
Împotriva sentinței civile au declarat apel pârâții D. C. și D. T. criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, au arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că ei nu au dovedit că dețin teren în limitele justificative de proprietate, dând în mod greșit eficacitate titlului reclamanților înainte de a verifica dacă terenul în litigiu face parte din suprafața cumpărată de aceștia.
De asemenea, au criticat interpretarea cu privire la suprafața de 950 mp teren, pentru care ei nu dețin acte de proprietate, ca aparținând reclamanților întrucât acest plus din posesia lor are o altă proveniență, nefiind suprapus minusului de 3001 mp reclamat de intimați.
Au criticat ignorarea probatoriului prin care au dovedit că terenul cumpărat de autorul lor, C. D. de la P. A., prin convenție sub semnătură privată, în anul 1977, se identifică cu parte din terenul evidențiat în certificatul de moștenitor suplimentar nr.1187/1973 eliberat după defuncta N. Lucreția în care figurează suprafața de 3000 mp moștenită de N. G. – soț și P. A. – fiu, având un alt amplasament decât cel reconstituit autorilor reclamanților.
Au criticat și primirea ca probe definitorii a unor rapoarte de expertiză extrajudiciare și a unor hotărâri judecătorești care nu le sunt opozabile, prin ignorarea faptului că natura juridică a terenurilor pârâților din acele cauze nu este aceeași cu a terenurilor aflate în posesia lor.
De asemenea, au arătat că în mod greșit a fost admisă cererea pentru ridicare construcții, neavându-se în vedere că în baza autorizației de construcție, planurilor de situație, certificatului de urbanism, sunt constructori de bună credință.
Au precizat că, deși pentru garajul notat cu C3 nu s-a eliberat autorizație de construcție, nu se poate reține reaua credință întrucât construirea acestuia s-a realizat pe terenul ale cărui limite au fost recunoscute antecesorilor lor de reclamantul A. I. prin declarația autentificată, nr.134 /21.01.2004, reclamanții sau autorii lor neavând nici o opoziție la data edificării acestuia.
Cât privește construcția C2, de arătat că are regim de locuință și a fost edificată în baza unei autorizații necontestate de reclamanți.
În drept și-au întemeiat apelul pe prevederile art.480,466 cod civil și art.453 Cod procedură civilă.
Intimații în întâmpinare au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Au arătat că suprafața de teren de 19.700 mp proprietatea lor, a fost identificată corect atât de către expertul desemnat în cauză cât și în expertizele întocmite în alte dosare.
Au precizat că autorul lor a fost pus în posesie ca urmare a mai multor cereri pe care le-a formulat și în care se precizează amplasamentul, precum și faptul că suprafața locurilor respective a fost mult mai mare decât cea solicitată la reconstituire . Măsurătorile efectuate de experți au condus la concluzia că terenul lipsă, de 2900 mp, este confirmat și prin procesele verbale de punere în posesie, identic cu suprafețele ocupate fără titlu de pârâți.
Ignorarea probelor menționate de apelanți s-a făcut ca urmare a decăderii acestora de a propune și administra probe conform cu art.208 al.2 Cod procedură civilă, ei neformulând întâmpinare în cauză.
Au arătat că și în actul sub semnătură privată întinderea suprafeței aferentă casei nu este determinată, fiind de aproximativ 950 mp, pe când în actul autentic este de 800 mp, iar cota de 1/8 din casă și teren, dobândită de soții C. prin act sub semnătură privată, întregește proprietatea dobândită de A. N. de la ceilalți moștenitori, prin actul autentic din 1972.
Cât privește rapoartele de expertiză extrajudiciară au arătat că în mod corect prima instanță a reținut că acestea sunt în concordanță cu expertiza depusă în prezenta cauză, întărind convingerea eficienței titlului de proprietate al reclamanților . De altfel aceste rapoarte de expertiză au stat la baza pronunțării unor hotărâri judecătorești prin care titlul de proprietate în care este cuprinsă suprafața de 19.700 mp teren, a făcut obiectul controlului instanțelor.
Au arătat și că, apărarea apelanților relativ la faptul că terenul pe care au fost obligați să-l predea reclamanților ar fi aparținut moștenitorilor defunctei N. Lucreția, conform convenției încheiate în 1972, nu poate fi primită întrucât antecontractul nu a fost perfectat, iar obiectul acelei convenții l-a constituit cota de 1/8 din casă și teren sin care soții C. dobândiseră deja cota de 7/8.
Au solicitat și respingerea apărărilor referitoare la ridicarea construcțiilor neputându-se reține buna credință atâta timp cât aceștia au dobândit autorizația de construcție cu planurile aferente, în perioada judecății cauzei 13.02.2014, iar pentru construcțiile C2 și C3 nu există nici o autorizație.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
C. D. și E. au dobândit de la antecesorii reclamanților suprafața de 700 mp, respectiv 7/8 din suprafața de 800 mp și o casă cât aveau aceștia în certificatul de moștenitor nr.129/1957 eliberat după A. N..
Motivul de apel potrivit căruia terenul revendicat nu s-ar suprapune parcelei ocupate fără acte de către pârâți nu poate fi primit atâta timp cât terenul înstrăinat făcea parte dintr-o singură parcelă.
Din titlul de proprietate coroborat cu rapoartele de expertiză depuse la dosar rezultă că suprafața de teren ce a făcut obiectul reconstituirii autorului reclamanților se află într-o singură parcelă, astfel că, suprafața de 772 mp aflată fără acte doveditoare în posesia pârâților nu poate fi decât identică cu minusul reclamanților.
Așa cum a reținut și prima instanță pârâții, împreună cu moștenitorii familiei A. nu pot deține în proprietate o suprafață mai mare decât le-au înstrăinat autorii lor, C. D. și E..
Apărarea că au dobândit cota de 1/8 de la moștenitorii defunctei N. Lucreția, nu poate fi reținută, aceasta nefiind consemnată într-un act autentic, iar obiectul „ convenției”, înscris sub semnătură privată, privește o suprafață de aproximativ 950 mp ce a făcut obiectul unei înțelegeri între C. V. și moștenitorii defunctei N. Lucreția.
Cum C. V. nu a perfectat vânzarea, iar suprafața prevăzută în antecontract se afla în ., în indiviziune cu ceilalți moștenitori ai defunctei A. N., susținerile apelanților relativ la amplasamentul parcelei în litigiu sunt speculatorii, proprietatea nefiind transmisă.
Potrivit art.208 (2) Cod procedură civilă, „nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege, atrage decăderea pârâtului de a mai propune probe și a invoca excepții, în afară de cele de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel”.
Or, cum pârâții apelanți nu au respectat această normă invocarea în apel a motivului ignorării probelor propuse, nu poate fi primită.
Cât privește referirile făcute de instanță, relativ la rapoartele de expertiză întocmite în alte cauze, sau la hotărâri judecătorești care nu le sunt opozabile apelanților, tribunalul reține că acestea au fost coroborate cu restul probatoriului administrat în cauză, conducând la întărirea convingerii instanței cu privire la eficacitatea titlului reținut.
Nici motivul de apel privind ridicarea construcțiilor nu este fondat, apelanții nedovedindu-și buna credință prin probe propuse în condițiile art.208 al.2 Cod procedură civilă.
De altfel, din înscrisurile existente la dosar, coroborate cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultă că autorizația de construire nr.75/2005 este pentru 24 de luni, iar procesul verbal de recepție este din 13.02.2014, dată când s-au terminat lucrările (fila 259), iar pentru anexa C2, de 124 mp nu există nici o autorizație.
Faptul că printr-o declarație autentificată reclamantul a recunoscut limitele proprietății pârâților nu este relevant în edificarea, fără drept, a unui garaj pe terenul dovedit ulterior emiterii declarației invocate, ca fiind al reclamanților.
Mențiunile din actul în cauză nu echivalează cu un accept care să dovedească buna credință în edificarea construcțiilor.
Cum în cauză nu sunt date motivele invocate, iar celelalte precizări sunt cu referire la condițiile în care reclamanții puteau formula pretențiile în litigiu, în baza art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art.453 Cod procedură civilă apelanții vor fi obligați să plătească intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții D. C. și D. T., ambii domiciliați în mun. Fălticeni, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr.655 din 28 martie 2014 a Judecătoriei Fălticeni, intimați-reclamanți fiind A. I., domiciliat în mun. Suceava, ..14, jud. Suceava și R. I.-A., domiciliată în București, Sector 1, .. 14, ca nefondat.
Obligă apelanții să plătească intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 09.09.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. S. E. Ș.
Red.T.M.
Tehnored.S.A.
Jud.fond S. G.
4 ex./ 7.10.2014
| ← Cereri. Sentința nr. 1158/2014. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Decizia nr. 134/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
