Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 87/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 87/2015
DOSAR NR._ PRETENȚII
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 87
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03 FEBRUARIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții M. G. și M. M. A., ambii domiciliați în mun. C-lung Moldovenesc, ..4, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 948 din 29 septembrie 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanții Săuța P., Săuța M., Săuța E., toți domiciliați în com.B., .. Suceava și M. I., domiciliată în . și Savuța I. (decedat) și urmat de moștenitorii Sauța E. – .. B., nr. 66A, jud. Suceava, L. M. - ., jud. Suceava, Sauța C. - ., jud. Suceava, Sauța V. - ., jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspun: av. S. C. pentru pârâții recurenți și av. M. F. pentru reclamanții intimați, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătoarea reclamanților intimați depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 656/2015 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1500 lei.
Apărătoarele părților, întrebate fiind, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea pârâților recurenți, considerând sentința civilă atacată ca fiind netemeinică și nelegală, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (f. 3-7 dosar), casarea sentinței instanței de fond și în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii reclamanților și obligarea acestora la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat din ambele cicluri procesuale, sens în care depune la dosar lista cu cheltuieli și chitanța nr. 46/2015 în cuantum de 1000 lei (f. 56-57 dosar).
Apărătoarea reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării depusă la dosar (f. 28 29) și menținerea sentinței civile atacate, aceasta fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 948/29.09.2014, Judecătoria C-lung Moldovenesc a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții Savuța I., Săuța P., Săuța M., Săuța E., M. I., în contradictoriu cu pârâții M. G. și M. M. A.; a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 3080,10 lei reprezentând contravaloarea a 36,236 mc exploatați; a respins celălalt capăt de cerere, ca nefondat și a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 6031 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâții M. G. și M. M. A. au încheiat cu soții Salahură I. și Salahură V. antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3705/20.10.1997 de BNP H. I. S., iar ulterior s-au intabulat în cartea funciară în baza unei sentințe judecătorești.
Prin decizia nr. 1711 din 16 octombrie 2006 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul formulat de Salahura I. împotriva lui M. G. și a lui M. M. A. prin care s-a constatat că antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3705/20.10.1997 la BNP H. I. S. prin care reclamanta s-a obligat să înstrăineze pârâților suprafața de 50.820 mp teren pășune, fânaț și construibil împreună cu o casă de locuit și anexe gospodărești, s-a încheiat cu clauza uzufructului viager în favoarea reclamantei și a obligației asumate de către pârâți de a o întreține până la sfârșitul vieții și de a o înmormânta după obiceiul locului, în caz de deces.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 535 din 13 martie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost admisă acțiunea de rezoluțiune contract formulată de Sauța I., Sauța P., Sauța M. și Sauța E. în contradictoriu cu M. G. și M. M. A. și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager, încheiat la data de 20 noiembrie 1997 și radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâților din CF 1564 a .>
Sentința civilă nr. 535 din 13 martie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a rămas definitivă și irevocabilă la data de 28 octombrie 2008 potrivit Deciziei 2193/28 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava.
Potrivit art. 483 cod civil român de la 1864 (lege aplicabilă cauzei) fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, se cuvin proprietarului.
În cauză, de la data de 28.10.2008, data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului, pârâții nu mai erau proprietarii imobilelor, prin urmare aceștia nu mai aveau dreptul nici la culegerea fructelor.
Instanța de fond a reținut că independent de faptul că reclamanții nu le-au cerut predarea posesiei, de la această dată, există în sarcina pârâților obligația legală de a preda posesia, prin urmare, nerestituirea imobilelor fiindu-le imputabilă, aceștia au acționat cu rea credință în culegerea fructelor, fiind obligați la restituire.
Potrivit raportului de expertiză silvică efectuat în cauză actele de punere în valoare aferente partizilor 13.086 și 14.106 au fost identificate la biroul fond forestier al Ocolului Silvic B., din cadrul Direcției Silvice Suceava.
Cele două acte de punere în valoare stau la baza constituirii celor două partizi sus menționate, fiind localizate în cadrul aceluiași perimetru, dar în cele două acte de punere în valoare sunt specificate două suprafețe diferite: partida 13.086 constituită în 2010 cu un volum de 63 m3 este pe suprafața de 3,95 ha, și partida 14.106 constituită în 2011 cu un volum de 93 m3 este pe suprafața de 5,05 ha.
Conform actului de punere în valoare al partizii 13.086, cei 63 m3 de exploatat prin eliberarea autorizației de exploatare nr._/8.11.2010 rezultă din 126 arbori: 46 arbori aparținând speciei molid, cu un volum de 48 m3; 3 arbori de pin silvestru, cu un volum de 3 m3; 77 arbori de anin alb, cu un volum de 12 m3.
De asemenea, potrivit actului de punere în valoare al partizii 14.106, cei 92 m3 de exploatat prin eliberarea autorizației de exploatare nr._/29.08.2011 rezultă din 108 arbori: 59 arbori aparținând speciei molid, cu un volum de 56 m3; 49 arbori de pin silvestru, cu un volum de 36 m3.
Expertul a arătat că după parcurgerea terenului și centralizarea datelor prelevate din suprafața litigioasă, se desprinde clar concluzia că într-adevăr arborii partizii 14.106 au rămas pe picior, neexploatați, astfel că rezultă un volum de masă lemnoasă de 36,236 m3.
Aplicând prevederile Ordinului Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 1343/2010 privind aprobarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior în vigoare de la 01.10.2010 până la 26.11.2011, adică, 74 lei/m3, rezultă un cuantum valoric de 2681,5 lei, conform calculului 36,236 m3 x 74 lei/m3 = 2681,5 lei, iar dacă se ia ca referință momentul efectuării expertizei, adică sfârșitul anului 2013, atunci prețul mediu, conform OM 3283/2012 este de 85 lei/m3, în acest caz, rezultând un cuantum valoric de 3080,1 lei conform calculului 36,236 m3 x 85 lei/m3 = 3080,1 lei.
Expertul a precizat că în afară de cantitatea de material lemnos extras parțial din partizile 13.086 (43 molizi din 46, 0 pini din 3 și 74 anini din 77) și 14.106 (rămasă integral neexploatată) nu s-a mai exploatat vreo altă cantitate.
În consecință, a rezultat potrivit raportului de expertiză, că de pe acest teren pârâții au exploatat cantitatea de 36,236 mc din partida 13.086 pentru care s-a emis autorizația de exploatare_/08.11.2010, iar perioada de exploatare a fost între 08.11._10.
Raportat la aceste concluzii, instanța de fond a înlăturat susținerile pârâților și declarațiile martorilor audiați în cauză B. V. și Vașnei I., cum că o parte din acest lemn a fost făcută dranița cu care s-a acoperit casa lui Salahura I., întrucât martorul B. V. a arătat că a refăcut acoperișul în două etape, din care o parte în 2010, fiind evident că nu putea să refacă acest acoperiș cu lemnul care potrivit raportului de expertiză și a autorizației de exploatare a fost exploatat în perioada 08.11._10.
Codul civil român de la 1864 (lege aplicabilă cauzei) consacră principiul îmbogățirii fără justă cauză, potrivit căruia se instituie o obligație de restituire atunci când are loc mărirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului alte persoane în lipsa unui alt temei legitim, situație în care se naște obligația pentru cel care-și vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, aceste sume către cel care și-a diminuat patrimoniul.
În consecință, în lipsa unui temei legitim, pârâții și-au îmbogățit patrimoniul cu contravaloarea lemnului exploatat, având obligația de a restitui contravaloarea acestuia, întrucât cantitatea de lemn nu se mai regăsește, astfel încât instanța îi va obliga pe pârâți să plătească reclamanților suma de 3080,1 lei reprezentând contravaloarea a 36,236 mc exploatați, luând în calcul valoarea din momentul efectuării expertizei, întrucât această valoare este aplicabilă la data restituirii.
Instanța de fond a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata sumei de 3480 lei, ca reprezentând folosul de care ar fi beneficiat pârâții în perioada 2010-2013 de pe urma folosirii imobilelor proprietatea reclamanților, întrucât din probatorul administrat în cauză, nu s-a făcut dovada acestor susțineri, cum că pârâții ar fi avut vreun câștig de pe acest teren, respectiv că ar fi făcut fânul, ar fi pășunat animale sau ar fi arendat terenul altor persoane.
Potrivit art. 453 Cod pr. civ., instanța de fond a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 6031 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu onorariu avocat, onorariu expert și taxă timbru, potrivit pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat au declarat recurs pârâții M. G. și M. M. A. pentru motivele de neleglitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7,8, și 9 C..
În motivare au arătat că, în cauză nu sunt date condițiile îmbogățirii fără justa cauza, întrucât nu s-a dovedit îmbogățirea patrimoniului paraților prin insaracirea patrimoniului reclamanților in ce privește exploatarea in cursul anului 2010 a cantității de 38,236 mc. în valoare de 3,081,1 lei de pe terenul reclamanților; Că, sarcina probei in dovedirea acestor pretenții revenea reclamanților, conform legii, iar in cursul judecați reclamanții nu au dovedit în nici un mod îmbogățirea patrimoniului paraților prin sărăcirea patrimoniului reclamanților, aceștia înțelegând să administreze in acest dosar doar proba cu o expertiza silvica, nefăcând vreo dovada contrara susținerilor din întâmpinarea lor, a pârâților, conform probei cu martori sau alte mijloace doveditoare.
Au mai arătat că, consideră că au probat in mod pertinent toate susținerile lor, astfel că, din probatoriul administrat in cauză, concluziile raportului de expertiză silvică efectuată in cauza si depozițiile martorilor B. V. si Vasnei I., audiați de instanța la solicitarea lor, a pârâților, nu rezultă că s-au îmbogățit în vreun mod patrimoniul in detrimentul reclamanților.
Pârâții recurenți consideră că, in mod greșit si nelegal, instanța de fond a înlăturat susținerile lor din întâmpinare, dovedite in totalitate de depozițiile martorilor audiați la solicitarea lor, raportat la perioada scurtă de exploatare de cca. la doua luni de zile, la sfârșitul anului 2010, menționata in autorizația de exploatare.
Au solicitat ca instanța să aibă în vedere în acest sens, ca un număr de 43 arbori de esența molid în volum de 26,764 mc, tăiați de pe terenul lui Salahura I. in anul 2010, in vederea reparării imobilelor reclamanților, iar lucrarea de exploatare se putea executa in fapt in mod normal în maxim 2-3 zile. In mod corespunzător lucrarea de reparație a acoperișului lui Salahura I. puteau să o facă in mod normal in perioada următoare, adică la sfârșitul anului 2010, si in anul 2011, in cele doua etape, astfel cum au relatat martorii care au efectuat chiar lucrarea de reparație a acoperișului din lemnul exploatat conform acestei partize.
Recurenții au menționat faptul că, concluziile raportului de expertiza confirma in totalitate susținerile lor din întâmpinare, respectiv faptul că au tăiat in cursul anului 2010 o cantitate de aproximativ 20 mc lemn de esența molid, în vederea reparării acoperișului lui Salahura I., care era foarte deteriorat, iar cu martorii audiați in cauza au dovedit ca materialul lemnos debitat l-au transportat la atelierul lui B. V., unde aceste a sortat lemnul, astfel că din lemnul bun s-a făcut șindrila, cu care au acoperit acoperișul casei lui Salahura I. in proporție de 60 %, B. V. reparând acest acoperiș in doua etape, fiind ajutat de fiul său. Totodată se mai confirmă și susținerile lor, respectiv că au achitat manopera pentru această lucrare cu parte din acest material debitat, iar capetele de lemn rezultate, necorespunzătoare, le-au depozitat pentru lemne de foc în șura lui Salahura I., unde se afla si in prezent, aspect necontestat de reclamanți.
Au mai solicitat instanței a avea în vedere că, prin expertiza silvică s-au identificat și măsurat toate cioatele găsite pe acest teren pășune; că parte din acești arbori au fost doborâți de fenomene naturale anterior datei desființarii contractului de vânzare-cumpărare, unii arbori putrezind, au trebuit să-i arunce de pe teren, cu o parte din acest lemn evidențiat reparând in decursul timpului gardurile reclamanților care imprejmuiesc acest teren de cca. 2 ha pășune, iar conform constatărilor expertului, parte din lemnul de molid si de arin identificat, se regăsește in gardul împrejmuitor, astfel că se confirmă că, ei, pârâții nu au valorificat nici o bucată din acest lemn in interes personal, astfel că, în aceste condiții, instanța le-a imputat in mod nelegal cantitatea de 36,236 mc. lemn prin obligarea lor la plata in totalitate a lemnului ce a fost calculat conform tuturor cioatelor identificate de expert pe acest teren .
Au mai arătat pârâții recurenți că, în raportul de expertiză silvică sunt identificați si un nr. 74 bucați lemn foios de arin in volum de 9,46 mc. si valoare de 804 lei, sens în care solicită instanței a constata că acești arbori nu fac obiectul judecății in cererea privind pretenții formulata in cauza de reclamanți, solicitându-se doar contravaloarea unor arbori de esență rășinoasă. Materialul lemnos de esența foioasa - arini identificat ca fiind exploatat conform concluziilor din raportul de expertiza (figura 1 si 2 . pg, 4) fiind rezultat dintr-un nuieliș repede crescător, fără valoare economică, având diametre reduse de până la 10 cm. Acești arini fiind niște lăstari care se formează dintr-o singura cioată, trebuie curățați si reprimați anual pentru o buna întreținere si menținere a categoriei de folosința a terenului de pășune, astfel că au tăiat acești arini pentru a curăța terenul pășune al reclamanților, iar bucățile mai groase le-au folosit la repararea gardului reclamanților, restul arzându-l când au curățat terenul. Conform concluziilor expertului silvic, acești arbori se regăsesc in gardul împrejmuitor al terenului reclamanților.
Față de probele administrate in dosar conform cu susținerilor, pârâții recurenți au solicitat a se constata că în mod greșit au fost obligați de prima instanță la plata contravalorii cantității de 36,236 mc, in valoare de 3,081, 1 lei, nefiind dovedit in cauza faptul că ei, pârâții, ar fi câștigat sau au beneficiat în vreun mod de arborii exploatați de pe terenul reclamanților, sau ca ao obținut fructe sau producte cu rea-credință in condițiile in care nu mai erau proprietari fiind obligați la predarea posesiei imobilelor reclamanților potrivit sentinței civile nr. 535/13.03.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitiva si irevocabila, având ca obiect rezolutiune contract. Totodată, au solicitat a se avea în vedere că, nu s-a dovedit in cauză că ei, pârâții, ar fi obținut fructe, produse sau alte foloase din exploatarea sau folosința imobilelor reclamanților.
La termenul din data de 08.01.2015 au fost introduși în cauză în calitate de reclamanți-intimați, moștenitorii defunctului Săvuța I., respectiv Săuța E., L. M., Săuță C. și Săuță V., care au depus la dosar întâmpinare (fila 30), prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în esență aceeași situație cu cea reținută de către instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și care se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9 C., tribunalul reține următoarele:
Astfel, urmare a administrării probei cu martori, expertiză și înscrisuri, în mod corect, instanța de fond a reținut că pârâții și-au îmbogățit patrimoniul cu contravaloarea lemnului exploatat de 36,236 mc, sens în care au fost obligați la plata valorii acestuia în sumă de 3080 lei.
Conform expertizei efectuate în cauză, pârâții au exploatat în perioada 08.11._10 mc de masă lemnoasă din partida 13.086 proprietatea reclamanților pentru care era emisă autorizația de exploatare nr._/08.11.2010, expertul menționând că nu au fost exploatați arbori doborâți de fenomenele naturale anterior rezilierii contractului, respectiv 28.10.2008.
Susținerea recurenților conform căreia o parte din lemn a fost făcut draniță cu care s-a acoperit casa defunctei Salahura I. este nefondată în condițiile în care lemnul nu a fost tăiat, după cum nici susținerea referitoare la folosirea lemnului la gard nu poate fi reținută în condițiile în care prin S.C. nr.1044/28.10.2013 intimații reclamanți au fost obligați la plata sumei de 4.550 lei reprezentând c/valoarea gardului edificat de aceștia pe terenul proprietatea lor.
De altfel, corect, instanța de fond a înlăturat și declarațiile martorilor audiați și susținerile pârâților în ceea ce privește folosirea lemnului pentru acoperișul casei defunctei, având în vedere concluziile raportului de expertiză, precum și faptul că în cauză s-a dovedit că acoperișul a fost refăcut în două etape, din care o parte în anul 2010, iar autorizația de exploatare și exploatarea masei lemnoase a avut loc în perioada 08.11._10.
În ceea ce privește cheltuielilor de judecată, față de dispozițiile art.276 C., instanța de fond a obligat la plata acestora în raport de pretențiile admise, respectiv pentru suma de 3080.1 lei la care s-au adăugat onorariu de expert și de avocat, astfel încât nici aceste critici nu pot fi reținute.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul prevederilor art.312 C., va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată din recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții M. G. și M. M. A., ambii domiciliați în mun. C-lung Moldovenesc, ..4, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 948 din 29 septembrie 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanții Săuța P., Săuța M., Săuța E., toți domiciliați în com. B., .. Suceava și M. I., domiciliată în . și Savuța I. (decedat) și urmat de moștenitorii Sauța E. – .. B., nr. 66A, jud. Suceava, L. M. - .. B., nr. 66A, jud. Suceava, Sauța C. - .. B., nr. 443, jud. Suceava, Sauța V. - .. B., nr. 35, jud. Suceava.
Obligă recurenții M. G. și M. M. A., să plătească intimaților Săuța P., Săuța M., Săuța E., M. I. și Savuța I. (decedat) și urmat de moștenitorii Sauța E., L. M., Sauța C., Sauța V., cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.02.2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. T. | Judecător, D. D. |
Grefier, C. D. I. |
RED. DD. JUD. A.A. P. TEHNORED. I.C.D. 2 EX. -04.03.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Cereri. Decizia nr. 243/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
