Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 863/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 863/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 863/2015
Dosar nr._ hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 863/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F. F.
Judecător C. N. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul reclamant M. V. domiciliat în ., CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.563/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă I. L. domiciliată în Suceava, ..34, ., CP_, jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța acordă cuvântul asupra competenței în soluționarea prezentului apel.
Părțile arată că instanța este competentă a soluționa cauza dedusă judecății.
În temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății având în vedere dispozițiile art. 95 alin.1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța constată că la fila 9 dosar se află dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei pe care o anulează apreciind apelul legal timbrat.
Față de dispozițiile art. 208 Cod de procedură civilă și art.470 Cod procedură civilă, instanța dispune decăderea părților din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică dat fiind faptul că nici apelantul și nici intimata nu au înțeles să solicite administrarea vreunui probatoriu.
În temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordând cuvântul asupra fondului cauzei.
Apelantul solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate și admiterea acțiunii în totalitate în sensul emiterii unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare arătând că va suporta el cheltuielile de judecată.
Intimata arată că este de acord cu apelul declarat de către reclamant în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare precizând că nu s-a prezentat la notar din considerente materiale având atât o stare materială cât și una de sănătate precară.
Apelantul mai arată că la data de 10 octombrie 2010 a încheiat o înțelegere cu privire la 18 ari teren situați pe raza comunei Vulturești având ca vecini F. F., I. I., drum și drum.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 26 noiembrie 2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta I. L., a solicitat a se constata că a cumpărat de la pârâtă suprafața de 1800 mp teren, situată în extravilanul satului Pleșești, ., la locul numit „Candachia”, format din două parcele:
- 1500 mp fânețe, între vecinii: nord I. I., est F. M., sud moștenire P. D., vest moștenire F. P.;
- 300 mp alte terenuri neagricole, între vecinii: nord M. C., est F. M., sud I. I., vest F. P.;
În fapt, a arătat că suma cu care a cumpărat acest teren a fost de 200 lei, achitată integral la data de 10.10.2010, când a încheiat cu pârâta un act sub semnătură privată denumit „Contract de vânzare-cumpărare”, în prezența martorilor A. L. și D.-I. Julien, ambii din Suceava, prin care pârâta i-a vândut suprafața de 1800 mp teren, situată în extravilanul satului Pleșești, ., la locul numit „Candachia”.
Conform titlului de proprietate nr. 325 din 20.09.1993 și conform certificatului de moștenitor nr. 357 din 26.06.1996 pct. 4 și 5 eliberat de BNP I. L., pârâta este unica moștenitoare a acestei suprafețe de teren de 1800 mp .
A mai arătat că a convenit cu pârâta să meargă la un birou notarial pentru a întocmi actul în formă autentică, însă din motive de sănătate și bănești nu au mai făcut acest lucru și de aceea a promovat în instanță prezenta cerere.
A solicitat admiterea acțiunii și eliberarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În dovedire a anexat copii după: certificat de moștenitor, înscrisul sub semnătură privată, titlu de proprietate nr. 325/1993 și carte de identitate (filele 9-12).
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 35 Cod pr. civilă și art. 2502 Cod civil.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei pentru ca în termen de 25 zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare și să formuleze apărări, să invoce excepții, să propună probe cu privire la solicitările reclamantului, așa cum prevăd disp. art. 201 al.1 Cod pr. civilă, obligație pe care acesta nu a îndeplinit-o. Însă la termenul de judecată din data de 24 februarie 2015, pârâta prezentă a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului, luându-se interogatoriu civil acesteia.
Prin sentința civilă nr.563/24.02.2015 a Judecătoriei Fălticeni, prima instanță a respins cerere ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin înscrisul sub semnătură private aflat la fila 10 dosar, intitulat contract de vânzare cumpărare, s-a stipulat că reclamantul, în calitate de cumpărător, cumpără suprafața de 1800 mp teren extravilan de la pârâta I. L., contra sumei de 200 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, modificată prin Legea nr. 68/2014, precum și faptul că terenul ce face obiectul acțiunii este în suprafață de 1800 mp, situat în extravilanul ., reclamantul trebuia să facă dovada respectării dreptului de preempțiune al vecinilor precum și dovada că terenul este înscris în Cartea Funciară.
La termenul din data de 24.02.2015, instanța apreciind utilă proba cu înscrisuri i-a încuviințat reclamantului această probă însă, acesta nu a înțeles să depună la dosarul cauzei dovada respectării dreptului de preempțiune al vecinilor precum și dovada că terenul este înscris în Cartea Funciară.
Astfel, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 17/2014, înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.
De asemenea din art. 5, din același text de lege rezultă că în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Or, reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada respectării dreptului de preempțiune în sensul parcurgerii procedurii prev. de art. 6 și următoarele din lege și dovada faptului că terenul este înscris în Cartea Funciară. Pe cale de consecință, acțiunea urmează a fi respinsă.
Deși în înscrisul aflat la fila 10 este consemnat ”încheiat astăzi 10.10.2010”, instanța constată următoarele:
Art. 20 din Legea nr. 17/2014, stabilește că prevederile legii nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia, precum și înstrăinărilor între rude până la gradul al treilea, inclusiv. Într-o interpretare per a contrario a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incidente niciuna dintre situațiile de excepție enumerate, dispozițiile legii 17/2014 sunt aplicabile speței de față.
Pe de altă parte, transferul dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1800 mp, nu s-a produs la data de 10.10.2010, întrucât înscrisul sub semnătură privată denumit act de vânzare cumpărare, nu respectă forma autentică ad validitatem a convențiilor ce strămută dreptul de proprietate privată asupra unui teren, formă stipulată sub sancțiunea nulității absolute, conf. art. 1244 C.civ., astfel încât, transferul dreptului de proprietate se produce la momentul pronunțării hotărârii judecătorești care complinește lipsa formei autentice.
Astfel, instanța care pronunță hotărârea judecătorească este obligată să respecte dispozițiile legale în vigoare, printre care și prevederile Legii 17/2014. Cum transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în mod valabil, până la . Legii 17/2014, orice transmisiune ulterioară de drepturi reale asupra unui teren extravilan se realizează în condițiile cadrului legal, cu atât mai mult cu cât înscrisul sub semnătură privată denumit act de vânzare cumpărare, nu are dată certă în sensul art. 278 C.pr.civ.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. V..
În motivare acesta a arătat cp instanța a constatat că actul de vânzare cumpărare nu ar fi fost la data menționată. Totodată a arătat că solicită ca achitarea cheltuielilor de judecată să fie făcută de către el, în calitate de cumpărător deoarece așa s-a împăcat cu vânzătorul, aceasta fiind solicitată și în fața primei instanțe.
Intimata pârâtă I. L. nu a formulat întâmpinare și, prezentă în fața instanței de apel, a arătat că este de acord cu apelul promovat de către reclamant.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
La fila 10 dosar fond se regăsește un înscris sub semnătură privată, intitulat „Contract de vânzare – cumpărare”, încheiat astăzi, 10.10.2010, prin care apelantul-reclamant M. V. a cumpărat de la pârâta –intimată I. L., o suprafață de 18 ari teren extravilan ., jud. Suceava, la locul numit „Candachia”, imobil evidențiat în titlul de proprietate 325/20.09.1993, și care este compus din două parcele: 15 ari fânaț și 3 ari drum - alte terenuri neagricole.
Se precizează că suma de 200 lei a fost achitată de reclamantul – apelant în prezența martorilor A. L. și D. I. Julien.
Titlul de proprietate menționat în acest înscris se află la fila 11 dosar fond, în care figurează, la locul Candachia, două parcele, de 1500 mp fânețe și de 300 mp alte terenuri neagricole.
Din interogatoriul luat pârâtei intimate I. L., rezultă că părțile nu s-au mai prezentat la notar pentru perfectarea actelor, din cauza stării precare de sănătate a vânzătoarei și din lipsa banilor.
În conformitate cu prevederile Legii17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării – cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, astfel cum a fost modificată prin Legea 68/2014, apelantul reclamant avea obligația să demonstreze că a respectat dreptul de preempțiune al vecinilor, dar și dovada că terenul este înscris în Cartea funciară.
Tribunalul constată că judecătorul fondului, în mod judicios, a reținut incidența în speță, a prevederilor art. 4 și 5 din Legea 17/2014, referitoare la respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare, precum și cu respectarea dreptul de preemțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, la preț și în condiții egale.
Pentru a proceda astfel, judecătorul fondului a dat eficiență, în mod just, prevederilor art. 20 din Legea 17/2014, în conformitate cu care prevederile acestei legi nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia, precum și înstrăinărilor între rude până la gradul al treilea inclusiv.
Ori, în speță nu se pune problema că înscrisul sub semnătură privată ar fi fost încheiat între astfel de rude, iar pe de altă parte, într-adevăr, în cauză, părțile nu au reușit să facă dovada că au respectat dreptul de preempțiune prevăzut de această lege.
Reține tribunalul, că motivele de apel formulate de reclamant sunt generice, ambele părți solicitând instanței de control, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, apelantul precizând că va suporta el cheltuielile de judecată.
Atâta timp cât în speță nu s-a făcut dovada respectării dreptului de preemțiune, și câtă vreme acest antecontract nu a fost autentificat la notariat anterior intrării în vigoare a legii acesteia, în speță nefiind vorba nici despre înstrăinări între rude până la gradul al treilea inclusiv, tribunalul constată că soluția pronunțată este temeinică și legală, că motivele de apel nu se circumscriu cazurilor de anulare sau desființare a unei hotărâri judecătorești, motiv pentru care, în considerarea art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelantul reclamant M. V. domiciliat în ., CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.563/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă I. L. domiciliată în Suceava, ..34, ., CP_, jud Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. F. F. C. N. M. L. A.
Red G.F.F
Jud.fond S. C.
Tehnored.L.A.
4 ex./30.06.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 368/2015. Tribunalul SUCEAVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 143/2015. Tribunalul... → |
|---|
