Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1372/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1372/2015
Dosar nr._ Cerere de valoare redusă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1372
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 10 NOIEMBRIE 2015
PREȘEDINTE A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamantul S. M. Fălticeni, împotriva sentinței civile nr. 954 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind pârâtul N. M..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 10 noiembrie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 17.02.2015, reclamantul S. M. Fălticeni a chemat în judecată pârâtul N. M. pentru obligarea acestuia la plata sumei de 253 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, a medicamentelor și materialelor sanitare de care a beneficiat numita N. G. în urma unei agresiuni suferite.
În motivare a arătat că la data de 30.04.2012, numita N. G., a fost internată la unitatea spitalicească S. municipal Fălticeni, jud. Suceava, ca urmare a unei agresiuni, conform diagnosticului stabilit prin foaia de observație. Pentru însănătoșire a avut nevoie de un număr de 1 zile spitalizare, când a beneficiat de medicamente și materiale sanitare în valoare de 253 lei.
Potrivit articolului 313 din Legea nr. 95/2006 cheltuielile de spitalizare ocazionate de vătămările corporale rezultate din accidente de circulație/accidente de muncă și agresiuni nu se suportă din fondul unic de asigurări de sănătate, ci de partea care a provocat evenimentul, recuperarea acestora fiind în sarcina unității medicale ce a acordat serviciile.
Întrucât prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni din data de 13.03.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în dosar penal 1051/P/2012, a considerat că, cheltuielile de spitalizare trebuie suportate de către pârât.
În aceste condiții, potrivit prevederilor legale mai sus menționate privind plata obligațiilor de către făptuitor, izvorâte în urma consumării unor servicii medicale, a solicitat constatarea datoriei și obligarea pârâtului la plata sumei de 253 lei, în beneficiul Spitalului M. Fălticeni, jud. Suceava.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății și art. 1028 alin. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
I s-a comunicat pârâtului formularul de răspuns împreună cu cererea reclamantei și cu înscrisurile doveditoare, conform art. 1.029 alin. (3) Cod de procedură civilă, astfel cum a rezultat din dovada aflată la fila 24 dosar, iar acesta a depus la dosar formularul de răspuns invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu este dată existența răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, precum și vinovăția sa. A mai precizat pârâtul că în conformitate cu disp. titlului VIII, art.313 al.1 din Legea 95/2006, persoanele care aduc prejudicii sau daune sănătății alte persoane sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate cu asistența medicală acordate, aceste cheltuieli fiind recuperate prin grija caselor de asigurări, ori, în cazul de față nu s-a dovedit vinovăția sa în producerea leziunilor suferite de N. G..
Prin sentința civilă nr. 954 din data de 22 aprilie 2015, Judecătoria Fălticeni a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea având ca obiect ,,cerere cu valoare redusă”, formulată de reclamanta S. M. Fălticeni, în contradictoriu cu pârâtul N. M., ca fiind formulă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, a considerat-o întemeiată și a admis-o, având în vedere următoarele considerente:
Conform foii de observație clinică generală, numita N. G., a fost internată la S. M. Fălticeni, secția chirurgie la data de 30.04.2012, ca urmare a unei agresiuni.
Din analiza și interpretarea sistematică a actului normativ, invocat de către reclamant în susținerea pretențiilor sale, respectiv art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, rezultă că aceste cheltuieli de spitalizare suportate de către unitatea medicală pentru însănătoșirea persoanei agresate, vor trebui recuperate de la persoana care, prin conduita sa ilicită, a comis fapta de agresiune care a determinat suportarea cheltuielilor cu îngrijirile medicale ale victimei, în speță, pârâtul care potrivit Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni din data de 13.03.201, 3 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în dosar penal 1051/P/2012.
Instanța a reținut că determinarea calității procesuale a părților, poartă în știința dreptului procesual civil denumirea de legitimare procesuală. A determina calitatea juridică procesuală, înseamnă a identifica atât persoana căreia legea îi acordă dreptul la acțiune în sens activ, cât și persoana împotriva căreia acțiunea se îndreaptă iar, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Având în vedere că, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni din data de 13.03.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului precum și a celorlalți participanți, inclusiv a numitei N. G. și totodată s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în dosar penal 1051/P/2012 față de toți învinuiții, nefiind dovedită vinovăția pârâtului în producerea leziunilor suferite de numita N. G. iar, pârâtul a fost obligat și a achitat plata cheltuielilor de spitalizare de care a beneficiat, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință a respins acțiunea ca fiind formulă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul prin care a arătat următoarele:
În fapt, paratul a fost persoana care a agresat-o pe numita N. G., care a beneficiat de serviciile medicale puse la dispoziție de către instituția reclamantă, cumulând suma de 253 lei cheltuieli spitalizare, urmare a unor agresiuni.
Astfel, având in vedere faptul că autorul agresiunii care a generat spitalizarea este cunoscut de către reclamant, fiind indicat de către beneficiarul seviciilor medicale cat si datorită faptului ca asupra autorului agresiunii N. M. in dosarul penal nr. 1051/P/2012 al Parchetului de pe lingă Judecătoria Fălticeni s-a dispus schimbarea încadrării juridice si implicit neînceperea urmăririi penale, reclamantul a fost obligat a face toate demersurile în vederea recuperării cheltuielilor necesare însănătoșirii numitei N. G., persoană care a fost agresată de către pârât.
Astfel, în urma demersurilor efectuate de către instituția reclamantă, prin care solicita de la beneficiara serviciilor medicale relații cu privire la persoana care i-a produs acesteia leziuni, răspunsul a fost că la P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni este înregistrat dosarul penal nr. 1112/P/2012.
De la parchet a primit ordonanța de scoatere de sub urmărire penală si aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pe care a depus-o la instanta de fond, dar pe care aceasta nu a luat-o în considerare, pronuntându-se pe excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului, fără a-si argumenta soluția.
Concluzionând, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nefondată, pronuntându-se pe excepție în ciuda faptului că situația descrisă de către reclamant a fost prezentată detaliat, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței civile atacate ca fiind nelegală si netemeinică si să se rețină cauza spre judecare, fiind aplicabile dispozițiile art. 480 C,proc.civ.
În drept, a invocat dispozițiile art.466 si următoarele Cproc.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală si temeinică.
În motivare a arătat următoarele:
In primul rând, a considerat că a fost dată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în prezenta cauză.
A solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa în prezenta cauză, motivat de faptul că de nicăieri nu a rezultat existenta condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum si vinovăția lui, care în cazul de față nu au fost îndeplinite.
In conformitate cu disp. titlului VIII, art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006, persoanele care aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, aceste cheltuieli fiind recuperate prin grija caselor de asigurări.
Or, în cazul de fată, nu s-a dovedit vinovăția sa în producerea leziunilor suferite de N. G..
Mai mult de atât, a solicitat a se observa că reclamantul S. M. Fălticeni a depus la dosar adresa nr. 2619/24.04.2014 adresată lui, prin care este obligat la plata sumei de 253 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare de care a beneficiat în perioada 30.04._12.
In mod corect Judecătoria Fălticeni a dispus respingerea acțiunii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In fapt, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni din 13.03.2013 dată în dosarul nr. 1051/P/2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului si a numiților: N. I., N. G., D. G..
Totodată s-a dispus aplicarea față de toți: N. M. (pârâtul din prezenta cauză), N. I., N. G., D. G. a unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv: amendă în cuantum de 200 lei fiecare.
Astfel, la data de 30.05.2012 la P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni s-a înregistrat dosarul penal nr. 1051/P/2012 privind plângerea prealabilă formulată de N. M. împotriva învinuiților: N. I., N. G. și D. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 din C. pen.
Apoi, la data de 13.06.2012 la P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni s-a înregistrat dosarul penal nr. 1112/P/2012 privind plângerea prealabilă formulată de învinuita N. G. împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 din C. pen.
Prin ordonanța din 06.08.0212 cele două dosare penale au fost conexate sub numărul unic 1051 /P/2012.
La data de 07.08.2012 P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni a confirmat rezoluția prin care organele de cercetare penală din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 1 Vadu Moldovei (fostă Bogdănești) - LP.J. Suceava au dispus începerea urmăririi penale față de pârât cât si față de învinuiții: N. I., N. G. și D. G. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 din C. pen., constând în aceea că, în data de 30.04.2012, pe fondul unor neînțelegeri existente între membrii familiei, învinuiții N. I., N. G., D. G. l-au agresat, lovindu-l în cap cu un corp dur (topor).
P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni a constatat că actele săvârșite nu constituie vreo infracțiune deoarece nu prezintă gradul de pericol social necesar, în cauză fiind incidente prevederile art. 10 alin. 1 lit. b din C.p.p., având împrejurările concrete ale comiterii actelor materiale de agresiune, leziunile suferite de pârât și N. G., vârsta lor, precum și faptul că sunt rude.
De aceea, în cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului precum si a fraților lui, N. I., N. G. și D. G., fiind toti sancționați cu amendă administrativă în cuantum de câte 200 lei.
Astfel, în urma loviturilor primite de la frații lui, inclusiv D. G., potrivit certificatului medico legal nr. 420/E din data de 09 mai 2012 a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Ca atare a fost internat în S. M. Fălticeni din data de 30.04._12 cu numeroase afecțiuni ce le-a avut în urma loviturilor.
La data de 24.04.2014 a primit de la S. M. Fălticeni, adresa nr. 2619 prin care i s-a comunicat că are obligația de a achita suma de 253 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare de care el a beneficiat în perioada 30.04._12.
Or, odată ce el a achitat contravaloarea zilelor de spitalizare, a medicamentelor si materialelor sanitare de care a beneficiat pe perioada spitalizării, a considerat că nu poate fi obligat să achite si zilele de spitalizare ale numitei N. G., asa cum a pretins reclamantul.
Mai mult, în urma loviturilor pe careu le-a primit de la N. G., în urma leziunilor provocate, i s-a recomandat să efectueze un examen tomograf, care l-a costat peste 400 lei, nemailuând în calcul si numeroasele analize medicale pe care le-a efectuat.
D. fiind faptul că P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni i-a scos pe toți de sub urmărire penală, nu a fost stabilită vinovăția vreunuia dintre ei, toți fiind de acord cu această soluție dată de P. si niciunul nu a atacat-o, a considerat că fiecare învinuit din prezenta speță este dator să-și achite cheltuielile de spitalizare.
Ca atare nu este de acord cu cererea reclamantului de a fi obligat la plata sumei de 253 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, a medicamentelor si materialelor sanitare de care a beneficiat numita N. G..
A învederat instanței că, cu chitanța nr. SV SFC nr. 7567/12.03 a făcut dovada achitării contravalorii cheltuielilor de spitalizare pentru perioada cât a fost internat la S. Mun. Fălticeni, de care a beneficiat în perioada 30.04._12, în urma loviturilor primite de la N. G..
Or, dacă pârâtul la rândul său, în aceeași speță, a fost lovit de către numita N. G., si S. Mun. Fălticeni a cunoscut acest lucru, de ce i-a pus în vedere lui să-i achite spitalizarea.
Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Conform foii de observație clinică generală, numita N. G., a fost internată la S. M. Fălticeni, secția chirurgie la data de 30.04.2012, ca urmare a unei agresiuni.
Din analiza și interpretarea sistematică a actului normativ, invocat de către reclamant în susținerea pretențiilor sale, respectiv art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, rezultă că aceste cheltuieli de spitalizare suportate de către unitatea medicală pentru însănătoșirea persoanei agresate, vor trebui recuperate de la persoana care, prin conduita sa ilicită, a comis fapta de agresiune care a determinat suportarea cheltuielilor cu îngrijirile medicale ale victimei.
Vinovăția pârâtului pentru agresarea victimei rezultă din ordonanța nr. 1051/P/2012, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni (f. 20, judecătorie). Prin aceasta s-au reținut următoarele: „În data de 30.04.2012, pe fondul unor neînțelegeri existente între membrii familiei, învinuiții N. I., N. G., D. G. și N. M. s-au agresat reciproc. Astfel, în urma loviturilor primite de la primii trei învinuiți, învinuitul N. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale. În același timp, în urma loviturilor aplicate de învinuitul N. M., învinuiți N. G. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8- 9 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit dispozițiilor art. 180 alin. 2 din C. pen., actele materiale de lovire săvârșite de învinuiții N. M., N. I., N. G. și D. G. în ziua de 30.04.2012 ar trebui considerate infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Cu toate acestea, art. 181 alin. 1 din C. pen. a prevăzut că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile ocrotite de legea penală și prin conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Art. 181 alin. 2 din C. pen. a prevăzut și metodologia sau criteriile potrivit cărora procurorul sau judecătorul poate constata că o faptă nu prezintă gradul de pericol social concret necesar pentru considerarea acelei fapte ca infracțiune, astfel: „La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările, în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut".
Astfel, având împrejurările concrete ale comiterii actelor materiale de agresiune, leziunile suferite de învinuiții N. M. și N. G., vârsta învinuiților, precum și faptul că învinuiții sunt rude, constat că actele săvârșite de cei 4 învinuiți nu constituie vreo infracțiune deoarece nu prezintă gradul de pericol social necesar, în cauză fiind incidente prevederile art. 10 alin. 1 lit. b1 din C.p.p.”
Astfel, s-a stabilit că pârâtul a agresat-o pe numita N. G., acesta a fost sancționat cu amendă, ce va fi executată conform art. 2491, art. 442, art. 443 Cod procedură penală.
Rezultă cu prisosință vinovăția pârâtului, ca autor al agresiunii asupra numitei N. G..
În dosarul penal, pârâtul a fost obligat la cheltuielile din acel dosar, nu și la cheltuielile de spitalizare ce fac obiectul prezentului litigiu.
Greșit arată intimatul, în întâmpinarea depusă în apel, că suma solicitată constituie cheltuieli de spitalizare de care a beneficiat chiar el. Conform decontului depus (f. 15, judecătorie), acestea privesc pe pacienta N. G..
Intimatul invocă soluția din dosarul penal, care, așa cum am arătat, confirmă vinovăția sa.
Cheltuielile cu spitalizarea intimatului, generată de același incident, sau cheltuielile suportate direct de acesta nu fac obiectul prezentei cauze.
Greșit arată intimatul că fiecare învinuit este dator să-și achite cheltuielile de spitalizare. Conform dispozițiilor legale de mai sus, fiecare agresor suportă cheltuielile presupuse de spitalizarea victimei sale.
În consecință, în mod greșit, prima instanță a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive.
Evocând fondul, conform art. 480 al. 3 teza I din noul Cod de procedură civilă, față de solicitarea apelantului de reținere a cauzei spre rejudecare, tribunalul va admite apelul, va anula sentința civilă nr. 954/22.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și, în rejudecare va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 253 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloare zile de spitalizare, medicamente și materiale sanitare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de către reclamantul S. M. Fălticeni – Fălticeni, .. 1, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 954 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind pârâtul N. M., domiciliat în ., jud. Suceava.
Anulează sentința civilă nr. 954/22.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și, în rejudecare:
Admite acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 253 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloare zile de spitalizare, medicamente și materiale sanitare.
Definitivă.
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond R. M.
Tehnored. S.A.M.
4 ex./12.11.2015
I. Caracteristica cererii în raport
de care s-a admis recursul – cerere de valoare redusă
II. Soluția în recurs – Admite apelul. Anulează sentința civilă nr. 954/22.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și, în rejudecare: Admite acțiunea. Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 253 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloare zile de spitalizare, medicamente și materiale sanitare.
FIȘA ÎN CIVIL
Judecătoria Fălticeni Decizia nr. 1372/10.11.2015
Sentința nr. 954/2015 Dosar nr._
Judecător: R. M. Complet: A. I. M.
V. O. D.
Conform foii de observație clinică generală, numita N. G., a fost internată la S. M. Fălticeni, secția chirurgie la data de 30.04.2012, ca urmare a unei agresiuni.
Din analiza și interpretarea sistematică a actului normativ, invocat de către reclamant în susținerea pretențiilor sale, respectiv art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, rezultă că aceste cheltuieli de spitalizare suportate de către unitatea medicală pentru însănătoșirea persoanei agresate, vor trebui recuperate de la persoana care, prin conduita sa ilicită, a comis fapta de agresiune care a determinat suportarea cheltuielilor cu îngrijirile medicale ale victimei.
Vinovăția pârâtului pentru agresarea victimei rezultă din ordonanța nr. 1051/P/2012, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni (f. 20, judecătorie). Prin aceasta s-au reținut următoarele: „În data de 30.04.2012, pe fondul unor neînțelegeri existente între membrii familiei, învinuiții N. I., N. G., D. G. și N. M. s-au agresat reciproc. Astfel, în urma loviturilor primite de la primii trei învinuiți, învinuitul N. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale. În același timp, în urma loviturilor aplicate de învinuitul N. M., învinuiți N. G. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8- 9 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit dispozițiilor art. 180 alin. 2 din C. pen., actele materiale de lovire săvârșite de învinuiții N. M., N. I., N. G. și D. G. în ziua de 30.04.2012 ar trebui considerate infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Cu toate acestea, art. 181 alin. 1 din C. pen. a prevăzut că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile ocrotite de legea penală și prin conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Art. 181 alin. 2 din C. pen. a prevăzut și metodologia sau criteriile potrivit cărora procurorul sau judecătorul poate constata că o faptă nu prezintă gradul de pericol social concret necesar pentru considerarea acelei fapte ca infracțiune, astfel: „La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările, în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut".
Astfel, având împrejurările concrete ale comiterii actelor materiale de agresiune, leziunile suferite de învinuiții N. M. și N. G., vârsta învinuiților, precum și faptul că învinuiții sunt rude, constat că actele săvârșite de cei 4 învinuiți nu constituie vreo infracțiune deoarece nu prezintă gradul de pericol social necesar, în cauză fiind incidente prevederile art. 10 alin. 1 lit. b1 din C.p.p.”
Astfel, s-a stabilit că pârâtul a agresat-o pe numita N. G., acesta a fost sancționat cu amendă, ce va fi executată conform art. 2491, art. 442, art. 443 Cod procedură penală.
Rezultă cu prisosință vinovăția pârâtului, ca autor al agresiunii asupra numitei N. G..
În dosarul penal, pârâtul a fost obligat la cheltuielile din acel dosar, nu și la cheltuielile de spitalizare ce fac obiectul prezentului litigiu.
Greșit arată intimatul, în întâmpinarea depusă în apel, că suma solicitată constituie cheltuieli de spitalizare de care a beneficiat chiar el. Conform decontului depus (f. 15, judecătorie), acestea privesc pe pacienta N. G..
Intimatul invocă soluția din dosarul penal, care, așa cum am arătat, confirmă vinovăția sa.
Cheltuielile cu spitalizarea intimatului, generată de același incident, sau cheltuielile suportate direct de acesta nu fac obiectul prezentei cauze.
Greșit arată intimatul că fiecare învinuit este dator să-și achite cheltuielile de spitalizare. Conform dispozițiilor legale de mai sus, fiecare agresor suportă cheltuielile presupuse de spitalizarea victimei sale.
În consecință, în mod greșit, prima instanță a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive.
Evocând fondul, conform art. 480 al. 3 teza I din noul Cod de procedură civilă, față de solicitarea apelantului de reținere a cauzei spre rejudecare, tribunalul va admite apelul, va anula sentința civilă nr. 954/22.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și, în rejudecare va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 253 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloare zile de spitalizare, medicamente și materiale sanitare.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1373/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 507/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
