Contestaţie la executare. Decizia nr. 212/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 212/2015
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 212/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelanții-contestatori L. I. și L. M. ambii domiciliați în ., CP_, jud Suceava, prin avocat Evuleț F., ..70, CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2773/09.10.2014 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul PAȘCANIUC I. domiciliat în ., CP_, jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelanților, av. Evuleț F. și intimatul asistat de av.M. S., lipsă fiind apelanții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, în temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății având în vedere dispozițiile art. 95 alin.1 pct. 2 din Noul Cod de procedură raportat la art.711 Ncpc.
Față de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează un termen de 3 luni pentru cercetarea apelului, date fiind împrejurările cauzei, părțile neavând de formulat nici un fel de obiecțiuni în acest sens.
Față de dispozițiile art.208 și art.470 Cod procedură civilă instanța decade părțile din dreptul de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică, și propune probe având în vedere că prin cererea de apel nu s-au solicitat probe iar întâmpinarea a fost înaintată instanței după expirarea termenului procedural și nici nu solicitat probe în apărare.
Av. M. S. depune la dosar o declarație a intimatului, comunicând-o și apelanților, prin reprezentant.
Av. Evuleț F. se opune înscrisului depus și arată că nu vizează soluționarea prezentului dosar și solicită comunicarea unei copii de pe întâmpinarea depusă la dosar de către intimat arătând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța comunică duplicatul întâmpinării apelanților, prin reprezentant.
În temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordând cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile a Judecătoriei Rădăuți, cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale, arătând că titlul executoriu a fost dus la îndeplinire de bună voie de către apelant. Cheltuielile de judecată au fost achitate de bună voie, executorul judecătoresc în procesul verbal a reținut că se constată existența unui gard, între punctele 15-16-6 acesta fiind bine determinat, astfel terenurile părților sunt delimitate cu acest gard, executorul judecătoresc constatând că acel gard nu afectează terenul intimatului. În ceea ce privește cheltuielile de executare, la fila 61 dosar, prin încheierea din 17.02.2014, executorul judecătoresc a stabilit un onorariu de 2605 lei, care depășește onorariul maxim. De asemenea cheltuielile de executare au fost achitate și se impune reducerea acestora, niciuna dintre părți nefiind căzută în pretenții, cheltuielile de executare urmează a fi suportate de ambele părți, proporția fiind de ½.
Reprezentantul intimatului solicită, pentru motivele arătate și în întâmpinare, respingerea apelului ca nefondat cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o înmânează instanței.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 23 iunie 2014, contestatorii L. I. și L. M. au formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea intimatului Pașcaniuc I., solicitându-se anularea formelor de executare în dosarul nr.7/2014 al B. B. A. M..
În motivare, contestatorii au precizat că prin somația nr.5/05.06.2014 emisă de B. B. A. M. li s-a pus în vedere ca în termen de 8 zile să stabilească linia de hotar dintre terenurile părților, conform expertizei tehnice întocmită de expertul G. F., să achite suma de 1510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 2605 lei cheltuieli de executare.
S-a motivat că linia de hotar a fost stabilită de bună-voie, conform art.622 din N.C.proc.civ., cheltuielile de judecată au fost achitate la data de 17.06.2014, urmând a achita onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă pentru comunicarea somației.
În cazul în care nu se va aprecia că obligația a fost îndeplinită de bună-voie privind stabilirea liniei de hotar, contestatorii au solicitat ca aceste cheltuieli legate de linia de hotar să fie suportate de ambele părți.
În drept, au fost invocate prev. art.622 și art.669 N.C.proc.civ..
Legal citat, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare ca inadmisibilă, întrucât motivările contestatorilor nu sunt reale, linia de hotar fiind stabilită în urma înțărușării efectuate la data de 10.07.2014 și consemnată în procesul verbal de executare, iar suma de 1510 lei achitată a fost reținută în contul cheltuielilor de executare.
În vederea soluționării cauzei, instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar și s-a solicitat dosarul execuțional nr.7/2014 al B. B. A. M..
Prin sentința civilă nr.2773/09,10.2014 a Judecătoriei Rădăuți, prima instanță a respins contestația la executare, ca nefondată.
A obligat contestatorii să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând materialul probator, instanța a constatat că prin sentința civilă nr.4461/26.11.2012 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul civil nr._ s-a stabilit linia de hotar dintre terenul părților și au fost obligați pârâții la plata sumei de 1510,15 lei cheltuieli de judecată, respectiv jumătate din onorariul expert și taxe judiciare.
Prin somația din data de 05.06.2014 emisă de B. B. A. M. în dosarul execuțional nr.7/2014 li s-a pus în vedere contestatorilor ca în termen de 8 zile să stabilească linia de hotar dintre terenurile părților, conform expertizei tehnice întocmită de expertul G. F., iar în termen de o zi să achite suma de 1510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 2605 lei cheltuieli de executare.
Prima instanță a reținut că linia de hotar a fost stabilită în urma deplasării în teren a executorului judecătoresc, care a încheiat procesul verbal din data de 10.07.2014 (filele nr.91-93) în prezența inginerului S. E., costurile de executare fiind reale și conforme cu activitatea desfășurată în dosarul de executare.
La rubrica alte mențiuni debitorul L. I. a precizat că nu este de acord cu plata cheltuielilor de executare întrucât nu are venituri, iar creditorul își poate permite să suporte singur aceste cheltuieli, motivare ce a reiterat-o și în fața instanței la termenul din data de 09.10.2014.
Prima instanță a apreciat că executorul judecătoresc a respectat normele legale în vigoare la întocmirea și comunicarea actelor de executare, contestatorul refuzând doar achitarea sumei de 2605 lei, cu titlu de cheltuieli de executare, din lipsa resurselor financiare.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a respins contestația la executare ca nefondată.
În baza art.451, 453 N.C. proc. civilă, contestatorii au fost obligați să plătească intimatului suma de 400 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii L. I. și L. M..
În motivare au arătat că au solicitat anularea formelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. 7/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc B. A. - M. din Gura Humorului întrucât titlu executoriu a fost dus la îndeplinire de buna voie si intimata cu rea credința s-a adresat unui executor judecătoresc întrucât potrivit procesul verbal din 10 iulie 2014 rezulta cu certitudine ca nu ocupă din terenul intimatului si ca pe terenul său este edificat un gard.
Potrivit art. 622. - (1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
La fila 4 din procesul - verbal se arata ca: in teren s-a constatat o diferența de 48 cm intre pct. 12 si capătul gardului debitorului in interiorul proprietății creditorului. Intre pct. 11-12 s-a pus sfoara. Intre proprietăți se constata existenta unui gard care se întinde intre pct. 12-13-14-15 -16-6. Punctul 13 se afla la o distanta de 48 cm. in interiorul terenului creditorului. In pct. 14 s-a bătut o alta bara de fier, iar din măsurători a rezultat o diferența de 17 cm in interiorul proprietății creditorului. Intre pct. 12 - 13 - 14 s-a pus sarma ghimpata.
Pct. 14 - 15 - 16 - 6 sunt puncte de inflexiune ale gardului existent intre cele doua proprietăți.
Pct. 15-16-6 sunt bine determinate de gardul existent si nu a fost nevoie de a se bate bare metalice.
Pct. 6 este identic cu limita gardurilor dintre cele doua proprietăți aflate la drumul comunal.
Executarea silita constă in „constrângerea" cu concursul organelor de stat competente a debitorului, care nu-si executa de buna voie obligațiile decurgând din hotărârea judecătoreasca executori.
Ori, atâta timp cat executorul a constatat ca nu ocupă teren din proprietatea intimatului-creditor si exista garduri edificate de ei care nu afectează proprietatea acestuia, executarea hotărârii judecătorești a fost îndeplinita de bunăvoie.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata in cuantum de 1510 lei, au fost achitate după posibilitățile lor, prin banca la data de 17.06.2014.
În speța s-a fixat un onorariu ce depășește maximul prevăzut de lege.
Or, jurisprudența a statuat ca un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor si cheltuielilor decât in măsura in care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor.
In cazul in care nu se va retine ca titlul executoriu a fost dus la îndeplinire de buna voie, au solicitat a se avea in vedere:
-dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006 privind onorariile minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru puneri in posesie, granituiri, servituti onorariu este de la 60 lei pana la 2200 lei pentru debitor persoana fizica, iar pentru creanța de 1.510,15 lei, onorariul este de 60 lei plus 2% din suma ce depășește 1.000 lei,
-ca ambele parti trebuie sa suporte cheltuielile privind stabilirea liniei de hotar. Deci fiecare parte trebuia sa suporte 1/2 din cheltuielile de executare.
Aceasta situație este prevăzuta si in motivarea titlului executoriu in care s-a menționat ca niciuna din parti nu a căzut in pretenții, (art. 274 C proc civ] deci niciuna din parti nu poate fi obligata la plata onorariilor avocaților, instanța obligandu-i să plătească jumătate din „cheltuielile granituirii".
Astfel ca in mod nelegal au fost obligați sa suporte toate cheltuielile de executare.
F. de aceste considerente, au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr. 2773 din 09 octombrie 2014 a Judecătoriei Radauti si admiterea contestației la executare. Cu cheltuieli de judecata.
Totodată au solicitat atașarea dosarului de executare nr. 7/2014 a Biroului Executorului Judecătoresc B. A. - M. din Gura Humorului.
Intimatul Pașcaniuc I. a formulat întâmpinare ( filele 24-25 dosar apel) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare a arătat că susținerile contestatorilor privind executarea de bunăvoie a obligațiilor stabilite prin Somația nr. 5/05.06.2014 a B. - B. A. M., dispusa in dosarul executional nr. 7/2014, nu sunt reale, întrucât stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa si cea a paraților debitori, a fost concret stabilita prin înțărușarea efectuata la data de 10.07.2014 si consemnată în procesul verbal de executare.
Delimitarea proprietăților prin gardul existent, invocata de către contestatori nu era decât parțial corectă, aceasta fiind efectuata in sensul celor susmenționate.
. a fost executata doar plata sumei de 1.510 lei reprezentând cheltuielile de judecata, la care au fost obligați prin Sentința civila nr. 4461 din 26.11.2012, titlu executoriu in cauza, suma nerambursata lui creditor, aceasta fiind reținuta de către B. indicat, in contul cheltuielilor de executare efectuate. Cat privește cuantumul cheltuielilor de executare solicitate, el, personal nu poate aprecia sau contesta valoarea acestora, el însuși achitând un avans de 1.100 lei la începerea executării silite a debitorilor contestatori, suma nerecuperata pana in prezent.
Analizând sentința prim motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta îți găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Conform art.622 alin.l Cod procedura civila, obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar alin.2 dispune ca în cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita,care începe odată cu sesizarea organului de executare, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Din dosarul de executare atașat ,la filele 60-99 fond, instanța retine ca executarea silita are ca obiect punerea in executare a sentinței civile nr. 4461 din 26.11.2012 a Judecătoriei Radauti prin care s-a stabilit ca linie de hotar intre proprietatea contestatorilor si cea a intimatului aliniamentul care unește punctele 11-12-12-14-15-16-6 din planul de situație întocmit de expertul G. F.. Contestatorii au mai fost obligați si la plata către reclamant a sumei de 1510, 15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. Tribunalul mai are in vedere ca pentru punerea in executare a acestei hotărâri, intimatul-creditor a formulat o cerere de executare silita la B. B.A.M. iar împotriva acestei executări silite, contestatorii -debitori au formulat prezenta contestație la executare .
Contestatorii au susținut ca au fost de acord cu executarea de buna-voie a hotărârii judecătorești irevocabile, ca au si executat de bunăvoie obligația stabilita in titlu si ca același lucru li s-a solicitat si de către executorul judecătoresc, prin somația emisă; în consecința, au susținut ca executorul nu poate justifica efectuarea de cheltuieli privind executarea silita si nici nu poate sa pretindă onorariu.
Contrar acestor susțineri, Tribunalul constată că întemeiat a reținut prima instanța ca debitorii apelanți nu au procedat la executarea de buna voie a titlului executoriu reprezentat de hotărârea nr 4461/2012 a Judecătoriei Radauti.Astfel cum rezulta din actele si piesele dosarului si cum a concluzionat si prima instanța, linia de hotar dintre proprietățile pârtilor a fost stabilita nu de buna voie, ci în urma deplasării executorului judecătoresc in teren, care la data de 10.07.2014, potrivit procesului verbal de la fil.91-93, in prezenta inginerului S. E. a stabilit hotarul potrivit coordonatelor din titlul executoriu. Că lucrurile stau astfel rezulta si din faptul ca intre data rămânerii definitive a sentinței nr.4461/2012 si cea a primirii somației de către contestatori s-a scurs mai mult de 1 an, astfel ca nu se poate retine ca aceștia au pus in executare de buna-voie aceasta hotărâre. De asemenea, instanța nu poate retine argumentația contestatorilor, in sensul ca stabilirea liniei de hotar este delimitată printr-un gard ,astfel ca hotărârea a fost executata de bunăvoie, întrucât asa cum rezulta din procesul verbal încheiat de executor, gardul existent nu era edificat pe coordonatele stabilite de instanța, cu prilejul executării organul de executare împreuna cu inginerul ce a efectuat lucrarea, procedând la realizarea ajustărilor necesare corectei stabiliri a liniei de demarcație dintre proprietăți. Prin urmare împrejurarea ca executorul judecătoresc a procedat la stabilirea liniei de hotar si punerea in posesie asupra terenului nu poate duce la concluzia ca granituirea celor 2 proprietăți s-ar fi realizat de către debitori de buna-voie, ci la aceea ca a fost o consecința directa a actelor de executare întreprinse de executor. In raport de motivele expuse, instanța apreciază ca intimatii-creditori au fost nevoiți sa apeleze la organul de executare pentru punerea in executare a acestei hotărâri, astfel că, urmare a acestui fapt, în mod just s-a dispus obligarea acestora la cheltuielile aferente executării silite.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc prin procesul-verbal nr. 7 din 10.07.2014, instanța retine ca în sarcina contestatorilor au fost stabilite sume de bani reprezentând contravaloarea taxelor de timbru, a îndosarierii, pentru redactarea actelor de executare si pentru procedurile de comunicare. Pe lângă aceste cheltuieli de executare, executorul a stabilit si un onorariu în suma totala de 2200 lei.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 37 alin. 1 teza I din Legea 188/2000, potrivit cărora executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
În conformitate cu Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției, la care textul enunțat face trimitere, în anexa acestuia la punctul 2, pentru activitatea de punere în posesie si pentru cea de granituire se poate pretinde un onorariu cuprins între 60 lei si 2200 lei; în ce privește recuperarea creanței, potrivit punctelor 3 si 4 din anexa, onorariul maxim este de 10 % din valoarea acesteia. Din cuprinsul detaliat al procesului-verbal atacat, instanța constata ca executorul a stabilit onorariile maximale stabilite de lege, la care a aplicat TVA.
Pe cale de consecința, instanța apreciază ca onorariile stabilite de executor sunt legale. Ținând seama si de Hotărârea nr. 2 din 17.02.2007 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, instanța apreciază ca si celelalte cheltuieli de executare au o baza legala.
Faptul ca s-ar fi achitat creditorului suma de 1510 lei nu prezintă relevanta in cauza sub aspectul cheltuielilor susmenționate,câtă vreme suma a fost achitata cu mult după declanșarea executării silite care a avut loc la data de 17.02.2014.
În contextul tuturor celor arătate găsind că motivațiile apelantului sunt nejustificat formulate și că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Date fiind și prevederile art.453 Cod procedură civilă, va obliga apelanții să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanții-contestatori L. I.-CNP_ și L. M.-CNP_ ambii domiciliați în ., CP_, jud Suceava, prin avocat Evuleț F., ..70, CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2773/09.10.2014 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul PAȘCANIUC I.-CNP_ domiciliat în ., CP_, jud Suceava.
Obligă apelanții să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red C.L
Jud.fond C. G.-O.
Tehnored.L.A.
7 ex./ 20.03.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
