Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 17-02-2015, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 124/2015
Dosar nr._ - hotărâre act autentic–
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 124
Ședința publică din 17 februarie 2015
Președinte: D. D.
Judecători: M. C.
: T. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul H. V., domiciliat în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2328 din 20.09.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind reclamanții R. I., domiciliată în ., județul Suceava, H. A., cu același domiciliu, nr. 985 și V. I., cu același domiciliu, nr. 458.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat B. A., pentru pârâtul recurent și avocat I. A., pentru reclamanții intimați, lipsă fiind aceștia.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanții părților au precizat că nu mai are de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat B. A., pentru pârâtul recurent, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, precizând că autoarea recurentei a stăpânit terenul până la deces, iar în anul 2008 a fost radiată suprafața și trecută pe rolul intimaților. Antecontractul încheiat în anul 1995 se referă la suprafața de 0,26 ha la locul „Câmp canal” iar prin sentința recurată se validează o suprafață de 0,26 ha la un cu totul alt loc, respectiv „După . acest aspect trebuia identificat cert terenul.
A mai precizat că acțiunea este nedovedită, recurentul urmând să administreze probe, întrucât planurile de situație depuse la dosar sunt întocmite în afara cadrului procesual.
Avocat I. A., pentru reclamanții intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, precizând că în cauză nefiind dată excepția dreptului la acțiune pentru că termenul de prescripție nu a curs atâta timp cât terenul s-a aflat de la data convenției în posesia promitentei cumpărătoare, iar după decesul acesteia în posesia moștenitorilor săi. De asemenea, nu poate fi reținută nici excepția prematurității cererii.
Pe fondul cauzei, arată că nu este dovedit că nu s-a plătit prețul, terenul a fost lucrat de autor, iar apoi de moștenitorii acestuia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 31 ianuarie 2013, reclamanții R. (V.) E. și H. A. l-au chemat în judecată pe pârâtul H. V., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare privind suprafața de 26 ari teren arabil, situat pe raza comunei V., la locul Câmp-canal, cumpărată de la autoarea pârâtului H. V..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctei V. D., decedată la data de 28.04.2005, autoarea lor încheind cu H. D., autoarea pârâtului H. V., antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din data de 13.11.1995, pentru suprafața de 26 ari, teren arabil, situat pe raza comunei V., la locul câmp-canal, cu prețul de 910.000 lei.
Reclamanții au precizat că datorită neînțelegerilor cu moștenitorul lui H. D., care refuză încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, au solicitat să se țină cont de acest antecontract și instanța să suplinească consimțământul obligației de a face și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1073, 1075, 1077 Cod civil, art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/1995.
Prin precizările de la fila nr.35, reclamantele au solicitat introducerea în cauză a reclamantului V. I., soțul supraviețuitor al defunctei V. D..
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
În vederea soluționării cauzei instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar și s-a dispus atașarea dosarului civil nr.1316/2002 al Judecătoriei Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 247/21.01.2014, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea civilă, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, formulată de reclamanții R. (V. ) I., H. A. și V. I. în contradictoriu cu pârâtul H. V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, având în vedere antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de defuncta H. D. cu defuncta V. D., pentru suprafața de 26 ari teren arabil, situat pe raza comunei V., la locul câmp-canal (fila nr.14).
Instanța a reținut că autoarea reclamanților a solicitat în contradictoriu cu același pârât pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr.1316/2002.
Prin sentința civilă nr.3097 din data de 10.10.2002 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea reclamantei V. D., instanța reținând că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, autoarea pârâtului H. V. nu avea dreptul de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul tranzacției.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Analizând cu precădere acest aspect, instanța a constatat că față de sentința civilă nr.3097 din data de 10.10.2002 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins acțiunea reclamantei V. D., în prezenta cauză există autoritate de lucru judecat, reclamanții V. I., V. E. și H. A., fiind moștenitorii reclamantei din dosarul civil nr.1316/2002,existând tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză).
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a apreciat drept întemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a admis-o ca atare și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul, ca existând autoritate de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr.851/8.04.2014, Tribunalului Suceava a admis recursul declarat de reclamante, a casat sentința civilă menționată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
A reținut instanța de control judiciar următoarele:
Prima instanță a respins acțiunea ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3097 din data de 10 octombrie 2002 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 1316/2002) prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta V. D. în contradictoriu cu pârâtul H. V., prin care se solicita instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 2600 mp teren arabil situată pe raza comunei V., jud. Suceava, la locul numit ,,În câmp-canal”, reclamanta invocând ca temei de fapt al pretențiilor sale, existența antecontractului de vânzare-cumpărare legalizat prin încheierea nr._ din data de 13 noiembrie 1995 a notariatului de Stat Rădăuți, având ca obiect suprafața de 2600 mp teren, încheiat între reclamanta V. D.( autoarea reclamanților-recurenți din prezenta cauză) și defuncta H. D., autoarea pârâtului-intimat H. V..
În argumentarea soluției sale de respingere a acțiunii, instanța a reținut faptul că autoarea pârâtului nu avea un drept de proprietate asupra terenului care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, neavând titlu de proprietate eliberat pentru suprafața de 2600 mp teren, soluția primei instanțe fiind menținută în recurs prin Decizia nr. 2121 din data de 29 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava( dosar nr. 3313/2003).
În argumentarea soluției sale, instanța de recurs a reținut faptul că în cauză nu s-a făcut dovada cu titlu de proprietate eliberat în condițiile Legii nr. 18/1991 că vânzătoarea H. D. este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2600 mp teren la locul numit ,,În câmp- canal”, adeverința de proprietate nr. 1064 din data de 24 decembrie 1991 neconstituind titlu de proprietate în sensul legii civile, ci reprezintă o formă prealabilă pentru eliberarea titlului definitiv, având numai valoarea de a determina întinderea suprafeței de teren pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că nu sunt întrunite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții R. I., H. A. și V. I., în calitate de moștenitori legali ai beneficiarei cumpărătoare V. D. l-au chemat în judecată pe pârâtul-intimat H. V., în calitate de moștenitor legal al promitentei-vânzătoare H. D.( după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 104 din data de 31 iulie 2009 eliberat de Biroul Notarului Public Fomin S. din municipiul Rădăuți, jud. Suceava-f. 13-ds. fond), solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru aceeași suprafață de 2600 mp teren arabil situată la locul numit ,,În cîmp-canal” pe raza comunei V., jud. Suceava, în baza aceluiași înscris sub semnătură privată intitulat ,, Ante contract de vânzare-cumpărare” încheiat la data de 13 noiembrie 1995 între autorii părților(f. 14-ds. fond).
După cum rezultă din dispozițiile art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor, în aceeași calitate.
Într-adevăr, între cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar și cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. 1316/2002 al Judecătoriei Rădăuți, există identitate de obiect, în ambele dosare solicitându-se pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 2600 mp teren arabil în baza aceluiași înscris sub semnătură privată intitulat ,,Ante contract de vânzare-cumpărare” încheiat la data de 13 noiembrie 1995 între autorii părților și identitate de părți, succesorii universali ai părților având calitatea de părți în accepțiunea art. 1201 Cod civil, însă între cele două cereri de chemare în judecată nu există identitate de cauză.
Astfel, în dosarul nr. 1316/2002 al Judecătoriei Rădăuți, acțiunea prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a fost respinsă cu argumentul că promitenta-vânzătoare H. D. nu are act de proprietate pentru bunul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, astfel că nu era întrunită una din condițiile de validitate esențiale pentru valabilitatea unui contract de vânzare-cumpărare sub aspectul obiectului și anume, vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut iar în prezenta cauză, reclamanții-recurenți l-au chemat în judecată pe pârâtul H. V., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare privind suprafața de 26 ari teren arabil, situat pe raza comunei V., la locul ,,Câmp-canal”, cumpărată de la autoarea pârâtului H. V., invocând un temei de fapt nou al cererii lor și anume faptul că promitenta-vânzătoare H. D. are reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2600 mp teren arabil situată la locul ,,După . V., .( pentru care se solicită constatarea vânzării-cumpărării) prin titlul de proprietate nr. 2613 din data de 1 iulie 2009 eliberat de Comisia județeană Suceava iar acest lucru este confirmat de Primăria comunei V., jud. Suceava care, în adeverința nr. 856 din data de 18 februarie 2013, a arătat că . suprafață de 26 ari, menționată în antecontractul nr._ din data de 13 noiembrie 1995, este una și aceeași suprafață cu parcela ,,După . 2600 mp teren menționată în titlul de proprietate nr. 2613 din data de 1 iulie 2009, fiind una și aceeași zonă de amplasament(f.6-ds. recurs).
Ceea ce interesează sub aspectul autorității de lucru judecat este cauza raportului juridic a dreptului pus în discuție, iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei. Având în vedere că prin sentința civilă nr. 3097 din data de 10 octombrie 2002 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 1316/2002) s-a respins acțiunea în constatarea vânzării-cumpărării cu argumentul că autoarea pârâtului nu avea un drept de proprietate asupra terenului care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, neavând titlu de proprietate eliberat pentru suprafața de 2600 mp teren iar în prezentul dosar, reclamanții-recurenți au invocat alt fundament al pretențiilor lor, și anume faptul că, ulterior pronunțării hotărârii, s-a eliberat titlu de proprietate pe numele promitentei-vânzătoare pentru suprafața de 2600 mp teren arabil ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, tribunalul a constatat că nu există identitate de cauză între cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât nu este dată excepția autorității de lucru judecat reținută de prima instanță, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil și a art. 166 Cod pr. civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 21.05.2014.
Prin sentința civilă nr. 2328 din 10 septembrie 2014, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți și în consecință:
A constatat că autorul reclamanților, V. D., în prezent decedată – reclamanții V. I., R. I. și H. A. fiind moștenitori legali în calitate de soț supraviețuitor, respectiv de fiice – a cumpărat de la H. D. suprafața de 2600 m.p. teren, real măsurată de 2246 m.p., situată în extravilanul comunei V., la locul „După . de proprietate nr.2613/2009 (poziția A-1-3), așa cum a fost identificată în planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit la data de 18.04.2013 de B. M., persoană fizică autorizată, imobilul fiind înregistrat provizoriu în evidența Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava sub nr. cadastral_, pentru prețul de 910.000 lei ROL.
Prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare.
A obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 1602,24 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță., a reținut următoarele:
Potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată legalizată prin încheierea nr._/13.11.1995 de Notariatul de Stat Local Rădăuți, la data de 10 ianuarie 2010, H. D., autoarea pârâtului H. V., a promis lui V. D., autoarea reclamanților, vânzarea suprafeței de 2600 mp teren arabil situată la locul numit ,,În cîmp-canal”, învecinat cu D. G., pe raza comunei V., jud. Suceava, pentru prețul de 910.000 lei.
H. D. a decedat la data de 23.11.1998, pârâtul fiind moștenitor legal, în calitate de fiu, conform certificatului de moștenitor nr.104/31.07.2009 eliberat de notarul Fomin S..
V. D. a decedat la data de 28.04.2005, reclamanții fiind moștenitori legali, în calitate de soț supraviețuitor și fiice, conform certificatelor de stare civilă și anexei 1 întocmită de Primăria comunei V..
Promitenta-vânzătoare a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului promis în suprafață de 2600 m.p. teren, real măsurată de 2246 m.p., situată în extravilanul comunei V., la locul „După . fost identificată în planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit la data de 18.04.2013 de B. M., persoană fizică autorizată, prin reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/_, conform titlului de proprietate nr.2613/2009 (poziția A-1-3), imobilul fiind înregistrat provizoriu în evidența Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava sub nr. cadastral_.
Instanța a constatat că, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă aceasta putând pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, conform art. 5 al. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 (act normativ în vigoare la data înregistrării acțiunii).
Întrucât promitentul-vânzător nu și-a onorat, în mod culpabil, obligația de a face asumată, anume de a se prezenta la notariat în vederea încheierii contractului de vînzare-cumpărare în formă autentică, obligație care s-a transmis moștenitorului acestuia conform art.774 Cod civil din anul 1864, beneficiarul – autor al reclamanților executând obligația corelativă de predare a prețului, instanța va admite acțiunea, așa cum a fost formulată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă din anul 1865, pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocatului din ambele cicluri procesuale, atât la fond, cât și în recurs.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul H. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că, în apărare invocă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, întrucât atât în doctrină cât și practica judiciară au statuat că acțiunea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare este o acțiune personală și patrimonială. Și ICCJ prin decizia 8/2013 pronunțată în recurs în interesul legii a admis această calificare. Prin urmare, acțiunea este supusă prescripției generale de 3 ani conform art. 1 din Decret 167/1958 având în vedere că antecontractul a fost încheiat în anul 1995.
În ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, acesta este data încheierii antecontractului deoarece în antecontract nu este stabilit un termen până la care urmează a fi încheiat contractul în formă autentică. De asemenea urmează a fi avut în vedere și faptul că terenul nu a fost predat promitentei – cumpărătoare, rămânând în stăpânirea și folosința mamei sale, apoi a sa după decesul acesteia, termenul împlinindu-se în noiembrie 1998.
Acțiunea ar fi prescrisă chiar dacă s-ar reține ca moment al începerii termenului de prescripție data eliberării titlului de proprietate.
Titlul de proprietate nr. 2613 i-a fost eliberat pe data de 1.07.2009, în acest caz termenul s-a împlinit pe data de 1.07.2012. Cererea reclamanților a fost depusă pe data de 31 ianuarie 2013.
Nu se poate reține în cauză vreun motiv de întrerupere a termenului de prescripție deoarece atât acțiunea promovată pe 21.06.2011 cât și cea promovată pe data de 7.11.2012 au fost respinse. Conform art. 16 lit. c din D. 167/1958 prescripția nu se consideră întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
A invocat și excepția prematurității promovării acțiunii, precizând că nu a fost niciodată citat la notariat pentru a încheia contractul în forma autentică. Deși atât autoarea reclamanților cât și reclamanții au invocat existența unor neînțelegeri cu el, nu le-a dovedit, nu au depus nici un înscris care să arate refuzul său. Ori instanța trebuie să constate fără dubiu refuzul promitentului vânzător.
Pe fondul cererii, consideră că în mod greșit judecătoria a admis acțiunea reclamanților, reținând că sunt îndeplinite cerințele art. 5 al. 2 din titlul X al Legii 247/2005 coroborat cu art. 1073, 1075 Cod civil 1864, fără o cercetare amănunțită și obiectivă a probelor prezentate și a susținerilor făcute. A arătat încă din dosarul 1316/2002 al Judecătoriei Rădăuți că nu a știut de existența antecontractului deoarece mama sa a avut posesia terenului, l-a cultivat iar după decesul ei l-a stăpânit și cultivat el, l-a dat în arendă și a încasat drepturile.
Faptul că terenul a rămas în posesia vânzătoarei creează prezumția că prețul stabilit nu a fost achitat. Aceasta este susținută și de faptul că autoarea reclamanților nu a chemat-o pe mama sa la notar sau în instanță pentru încheierea contractului până la decesul acesteia în anul 1998, deși până în anul 1997 se încheiau acte autentice de vânzare doar pe baza adeverinței de proprietate.
După ce a fost acționat în judecată în anul 2002 faptul că prețul nu a fost achitat i-a fost conformat și de alte persoane. Pe de altă parte în afara de mențiunea din antecontract, nici reclamanții, nici autoarea lor nu au depus o chitanță sau un alt act care să ateste că prețul s-a plătit.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul îl constată nefondat.
Astfel, înscrisul a cărui validare s-a solicitat în prezenta cauză a fost încheiat în anul 1995, fiind aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, care nu impuneau stabilirea unui termen în vederea perfectării contractului.
Ori, sub imperiul vechii reglementări, practica a fost unanimă în a aprecia că termenul de prescripție curge de la data încheierii convenției, în situația în care promitentul cumpărător nu a intrat în posesia terenului sau de la o eventuală deposedare a sa pentru perioada cât terenul s-a aflat în posesia sa cursul prescripției fiind întrerupt.
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului nr. 1316/2002 a Judecătoriei Rădăuți, atașat spre consultare, clauzele anticipatorii ale convenției au fost executate, iar autoarea reclamanților a intrat în posesia terenului, situație recunoscută chiar de pârât (a se vedea considerentele deciziei civile nr. 115/2003 a Tribunalului Suceava).
Terenul care a făcut obiectul convenției se află și în prezent în posesia reclamanților, moștenitori ai cumpărătoarei, așa cum rezultă din adeverința nr. 371/2003 și nr. 142 din 15.01.2015 eliberate de Primăria V. (fila 33 recurs), astfel că nu se poate reține că ar fi intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Nici excepția prematurității acțiunii nu poate fi primită în condițiile în care convenția a fost încheiată în anul 1995, clauzele anticipatorii au fost executate, în favoarea promitentei vânzătoare a fost eliberat titlul de proprietate, iar pârâtul refuză încheierea contractului în formă autentică, refuz care se dovedește prin însăși atitudinea sa în cauza de față.
În consecință, constatând legală hotărârea primei instanțe, tribunalul în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul H. V., domiciliat în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2328 din 20.09.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind reclamanții R. I., domiciliată în ., județul Suceava, H. A., cu același domiciliu, nr. 985 și V. I., cu același domiciliu, nr. 458.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. P. L.
Red. M.C./ Jud. fond: P. G. /Tehnored. P.L. / 2 ex. – 17.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 212/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 118/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
