Partaj judiciar. Decizia nr. 151/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 151/2015
Dosar nr._ - partaj judiciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 151
Ședința publică din data de 24 februarie 2015
Președinte - D. D.
Judecător - T. M.
Judecător - S. A.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul I. V., domiciliat în ..Suceava, împotriva sentinței civile nr.3005 din 1 iulie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul P. I., domiciliat în municipiul Suceava ., nr.3, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul recurent asistat de avocat A. O. și pîrîtul intimat asistat de avocat D. U. A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul recursului.
Avocat A. O. pentru reclamantul apelant, a cerut admiterea recursului astfel cum a fost motivat și modificarea în parte a sentinței, în sensul partajării suprafeței de 300 m.p. conform variantei I a raportului de expertiză tehnică judiciară, cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. U. A. pentru pîrîtul intimat, a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, conform întîmpinării, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 01.03.2011 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._, reclamantul I. V. I. a chemat în judecată pe pârâtul P. I. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că părțile au un drept de proprietate comună pe cote părți asupra imobilului teren curți-construcții în suprafață de 300 mp, identificată cu .. 15/1 și 15/2 înscris în CF nr. 3142 a comunei cadastrale Pătrăuți, exprimat în cote ideale și abstracte de ½ pentru fiecare parte, să dispună ieșirea părților din starea de indiviziune, în sensul partajării în natură a imobilului menționat, prin formare a două loturi, să dispună stabilirea liniei de hotar prin determinarea cu semne exterioare a celor două fonduri, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 3137 din 13.10.2004 pronunțată în dosarul nr. 3422/2003 al Judecătoriei Suceava s-a dispus, printre altele, atribuirea în indiviziune către numiții P. G. și P. I. a suprafeței de 300 mp teren cu destinație curți construcții, fiecare cu câte o cotă de ½, precum și o casă și anexele gospodărești care, de asemenea, au fost partajate în natură.
Reclamantul a precizat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2934 din 07.06.2005 de B.N.P. I. L. a achiziționat, printre altele, de la P. G. cota indiviză de ½ din suprafața de 210 mp teren curți construcții, împreună cu cota indiviză de 1/1 din bucătăria de vară, magazie, garaj, șură, șopron și cota indiviză de ½ din suprafața de 90 mp curți construcții, împreună cu cota de 1/1 dormitor, hol, cameră de zi și cameră.
De asemenea, reclamantul a arătat că există o situație conflictuală între părți, iar pârâtul încearcă prin diferite metode să-i obstrucționeze accesul la imobilele dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare, nesocotindu-i dreptul de folosință al curții comune.
Pârâtul P. I. a formulat întâmpinare (fila 20) prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de către reclamant, impunându-se ieșirea din indiviziune.
Pârâtul a precizat că nu a încercat în niciun fel să-i obstrucționeze pe reclamant să-și stăpânească partea sa, însă faptul că nu există o linie de hotar între proprietăți a dus la neînțelegeri.
De asemenea, pârâtul a arătat că înțelege să se prevaleze de prevederile art. 275 Cod procedură civilă, de a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme este de acord cu acțiunea formulată de reclamant.
Totodată, pârâtul a solicitat, iar instanța a încuviințat, efectuarea unui nou raport de expertiză topografică, fiind întocmit un raport de expertiză de către experta N. C..
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.3005 din 1 iulie 2014 a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „partaj judiciar”; a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la terenul curți construcții în suprafață de 300 mp, situat în intravilanul ., identic cu parcelele 15/1 și 15/2 din cartea funciară nr. 3142 a comunei cadastrale Pătrăuți, imobil în valoare de 6615 lei; a atribuit reclamantului I. V. I., în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 211 mp teren din care 59 mp în . 152 mp în . identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de d-na exp. N. C. N.(fila 167 dosar), în valoare de 4652,55 lei; a atribuit pârâtului P. I., în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 89 mp teren, din care 31 mp în . 58 mp în . identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de d-na exp. N. C. N.(fila 167 dosar), în valoare de 1962,45 lei; a obligat părțile să-și predea reciproc bunurile astfel cum le-au fost atribuite.
Pentru egalizarea loturilor părților a obligat reclamantul la plata către pârât, cu titlu de sultă, a sumei de 1345,05 lei.
A stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului și terenul atribuit pârâtului pe aliniamentul evidențiat ca fiind cel corect în anexa nr. 5 a raportului de expertiză efectuat în cauză de doamna exp. N. C. N. (fila 167 dosar), respectiv pe linia de contur a suprafeței colorate în roșu.
A obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 1020 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul în cauză.
A obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 1972,35 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3137 din 13.10.2004 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 3422/2004(filele 9-12), rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în ce privește masa succesorală rămasă după defuncta P. O. și a fost atribuită, în indiviziune, reclamantului P. I. și pârâtului P. G., fiecare cu o cotă de ½, suprafața de 300 mp teren curți construcții, situat în . în T.P. nr. 453/1993. De asemenea, s-a atribuit reclamantului P. I. dormitorul nr. 2 și hol 1 din imobilul casă de locuit, iar pârâtului P. G. imobilul casă de locuit formată din cameră de zi, dormitor 1, hol 2, cămară, precum și anexele gospodărești: bucătărie de vară, grajd, șopron, șură, atelier fierărie.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2934 din 07.06.2005 la BNP I. L. (filele 5-7), numitul P. G. a vândut reclamantului din prezenta cauză, I. V. I., cota sa parte de ½ din suprafața de 300 mp teren curți construcții (210 mp – . și 90 mp – . din cartea funciară nr. 3142 a . dobândit conform T.P. nr. 453/1993 și sentinței civile nr. 3137 din 13.10.2004 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă, precum și imobilele construcții ce i-au fost atribuite prin hotărârea menționată.
Așadar, reclamantul I. V. I. și pârâtul P. I. sunt coproprietari, fiecare cu o cotă de ½, în ce privește imobilul teren curți construcții în suprafață de 300 mp, situat în . cu parcelele de clădire 15/1 și 15/2 din CF 3142 a . ca instanța să constate acest aspect în prezenta cauză, după cum a solicitat reclamantul, întrucât acesta reiese din înscrisurile menționate anterior, precum și din extrasul de carte funciară depus la fila 8 dosar, părțile având posibilitatea să promoveze direct acțiunea în realizare (de ieșire din indiviziune).
Terenul ce face obiectul partajului a fost identificat și evaluat în cadrul rapoartelor de expertiză întocmite în cauză de exp. S. E. (filele 57-68; 123-127) și de exp. N. C. N. (filele 144-155,166-167). Exp. N. C. N. a prezentat două variante de lotizare, una prin care se propunea atribuirea suprafeței de 260 mp reclamantului, iar pârâtului 40 mp teren, iar în cea de a doua atribuirea suprafeței de 211 mp reclamantului, iar pârâtului 89 mp teren.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 728 C.civ. nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.
Prin urmare, pe calea acestui partaj judiciar, instanța este ținută de a hotărî modalitățile concrete de partajare, adică de a stabili fie atribuirea bunurilor în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari, fie de a forma loturi și de a le atribui în natură fiecărui coproprietar, fie, în ultimă analiză, de a dispune vânzarea bunului și de a împărți echivalentul bănesc între copărtași.
Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor. Această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului.
Instanța a avut în vedere prevederile art. 736 al.1 Cod civil, potrivit cărora fiecare copărtaș poate avea în natură partea sa de mobile sau imobile ce compun masa partajabilă, precum și dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă, care prevăd că la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
La stabilirea loturilor părților instanța a luat în considerare circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum a arătat și expert N. C. N., respectiv suprafața relativ mică a terenului de împărțit, configurația acestuia, modul de amplasare a construcțiilor părților pe acest teren, pârâtul deținând doar apartamentul nr. 2 din locuința C1, iar reclamantul celelalte construcții.
Este cert faptul că terenul în suprafață de 300 mp nu poate fi divizat în două părți egale, corespunzător cotelor reclamantului și pârâtului, acest aspect fiind relevat atât de exp. S. E., cât și de exp. N. C. N.. De asemenea, nu trebuie ignorat faptul că terenul ce face obiectul partajul este învecinat pe 3 laturi cu terenul proprietatea exclusivă a reclamantului, iar pe o latură cu drumul comunal.
Luând în vedere criteriile și aspectele menționate, instanța a considerat că cea mai echitabilă variantă de lotizare este varianta 2 propusă de exp. N. C. N.. Astfel, pentru folosirea apartamentului nr. 2 din locuința C1, pe care îl are în proprietate, pârâtul P. I. are nevoie de acces la drumul comunal, iar împărțirea curții, a accesului la drumul comunal cu reclamantul, astfel cum s-a propus de către expert în prima variantă de lotizare nu reprezintă o soluție eficientă, având în vedere situația conflictuală dintre părți, ce ar genera, ulterior, alte litigii în instanță. De altfel, o cale de acces de 9 mp, foarte îngustă, cum se propune în prima variantă, nu ar permite o bună exploatare a apartamentului nr. 2 de către pârât, iar, dat fiind că reclamantul are, după cum s-a configurat de expert în anexele grafice, teren proprietate exclusivă de o parte și de alta a clădirilor pe care le deține, acest teren fiind învecinat pe o latură cu drumul comunal, reclamantul își poate crea, cu ușurință, o alte cale de acces de la drumul comunal la construcții sale.
Instanța a avut în vedere și faptul că, atribuindu-i pârâtului doar 40 mp din suprafața de 300 mp teren, respectiv suprafața de teren de 31 mp aferentă construcției proprietatea sa(apartamentului nr. 2 din locuința C1) și o cale de acces de 9 mp, deși, potrivit cotei sale i s-ar cuveni 150 mp, s-ar crea un dezechilibru semnificativ între cele două părți, întrucât, potrivit cotelor deținute, de ½, acestea ar trebui să aibă drepturi egale, dar și pentru că, în acest fel, s-ar limita dreptul pârâtului de exploatare a celuilalt imobil al său, apartamentul nr. 2 din locuința C1.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la terenul curți construcții în suprafață de 300 mp, situat în intravilanul ., identic cu parcelele 15/1 și 15/2 din cartea funciară nr. 3142 a comunei cadastrale Pătrăuți, imobil în valoare de 6615 lei și a atribuit reclamantului I. V. I., în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 211 mp teren din care 59 mp în . 152 mp în . identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de d-na exp. N. C. N.(fila 167 dosar), în valoare de 4652,55 lei.
Instanța a atribuit pârâtului P. I., în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 89 mp teren, din care 31 mp în . 58 mp în . identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de d-na exp. N. C. N. (fila 167 dosar), în valoare de 1962,45 lei.
Instanța a obligat părțile să-și predea reciproc bunurile astfel cum le-au fost atribuite.
Potrivit art. 742 cod civil inegalitățile dintre loturi în natură se compensează prin bani, astfel că instanța a obligat reclamantul la plata către pârât, cu titlu de sultă, a sumei de 1345,05 lei.
În ceea ce privește cererea de grănițuire instanța a reținut că potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. Astfel, grănițuirea este o operație de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine care aparțin unor titulari diferiți. Raportat la probatoriul administrat și la soluția dată în ce privește ieșirea din indiviziune, instanța a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului și terenul atribuit pârâtului pe aliniamentul evidențiat ca fiind cel corect în anexa nr.5 a raportului de expertiză efectuat în cauză de doamna exp.N. C. N. (fila 167 dosar), respectiv pe linia de contur a suprafeței colorate în roșu.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul I. V. criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că prin varianta de partajare aleasă de instanță a fost lăsat fără cale de acces la imobilele clădiri edificate pe terenul ce face obiectul partajului.
A precizat că este proprietarul tuturor construcțiilor aflate pe suprafața de 300 m.p. teren, cu excepția imobilului apt.nr.2 din clădirea C1 în suprafață de 31 m.p. ce aparține pîrîtului, astfel că prin alegerea variantei nr.2 i s-a închis accesul la aceste construcții, reținîndu-se, cu ignorarea aspectelor financiare și a faptului că pîrîtul are domiciliul în municipiul Suceava, că își poate permite realizarea unei căi de acces pe acest teren.
De asemenea, a arătat că prin atribuirea lotului pîrîtului, în această variantă, i-a fost blocat accesul la șopronul identificat în raportul de expertiză întocmit de expert S. E. ca aflîndu-se pe această parcelă.
A criticat și dezechilibrul ce se formează în crearea loturilor prin folosirea variantei II și nerezolvarea stării conflictuale dintre părți.
A propus varianta I din raportul de expertiză tehnică judiciară pentru soluționarea aspectelor contradictorii.
În întîmpinare, pîrîtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, loturile s-au format cu respectarea prevederilor art.736 alin.1 Cod civil, respectiv art.6739 Cod procedură civilă.
Varianta II a avut în vedere faptul că reclamantul este proprietar al terenului limitrof p.v.15/1 și p.v.15/2, teren ce are acces direct la drumul comunal pe două părți.
Este real că reclamantul are cota cea mai mare din construcțiile edificate pe terenul în litigiu, însă tocmai datorită stării conflictuale existente între părți, instanța a avut în vedere că împărțirea curții nu ar constitui o soluție de utilizare comună a acesteia, conform cu varianta I, pîrîtul necesitînd acces la apt.nr.2 din locuința C1, chiar ocazional.
De altfel, dezechilibrul invocat de recurent s-ar crea în condițiile în care . conform variantei I, întrucît suprafețele loturilor indicate sînt improprii oricărei părți de a le exploata.
Prima instanță a reținut, în mod corect, că deținînd parcele cu deschidere la drumul comunal, recurentul își poate crea calea de acces la șopron și celelalte construcții, fără un efort financiar.
De altfel, experta N. C. N., care a efectuat ultima expertiză, nu a indicat existența unor construcții pe terenul atribuit pîrîtului.
Nefiind date motivele de casare invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I. V., domiciliat în ..Suceava, împotriva sentinței civile nr.3005 din 1 iulie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul P. I., domiciliat în municipiul Suceava ., nr.3, ., ..
Obligă recurentul I. V. să plătească intimatului P. I. cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. T. M. S. A. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – A. C.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 26 martie 2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 163/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
