Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Sentința nr. 1406/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1406/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1406/2015
Dosar nr._ - exequator-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1406
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Președinte: S. A.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea cererii având ca obiect,,exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine)” formulată de petentul S. C..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2015, concluziile părții fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a se da posibilitate petentului de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, aferentă cererii de chemare în judecată, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 21.09.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată :
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 25 august 2015 și înregistrată sub nr._, petentul S. C., a solicitat recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț prin acord comun pronunțată la data de 23.04.2015 în dosar nr. 2015. 8625 de Administrația de Stat ( STATSFORVALTNINGEN), Republica Danemarca.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, atât el cât și fosta lui soție, B. L., sunt din aceeași localitate, respectiv din Vicovu de Sus, jud.Suceava, și au plecat la lucru în Danemarca, unde la data de 21.05.2011 s-au căsătorit, în Copenhaga.
A mai arătat, petentul, că, ulterior, datorită neînțelegerilor dintre ei, au divorțat, prin acord comun, conform hotărârii pronunțată la data de 23.04.2015 în dosar nr. 2015. 8625 de Administrația de Stat ( STATSFORVALTNINGEN), Republica Danemarca. Având în vedere că desfacerea căsătoriei s-a făcut prin acordul părților, a solicitat soluționarea cauzei fără citarea părților.
Față de cele arătate, petentula a solicitat admiterea acțiunii.
În dovedirea cererii, a depus la dosar înscrisuri (fil.7-16).
Cererea a fost legal timbrată.
În drept, a invocat dispozițiile art.3 al.(2) din Legea nr.119/1996, art.103 al.(2) din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr.64/2011, și art.1094-1101 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că cererea formulată este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 1095 alin. 1,2 și 3 din Noul Cod de procedură civilă „Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.094 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții;
c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea. Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii. Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană”, iar potrivit art. 1096 din același cod „ Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:
a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs;
b) hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român;
c) procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;
d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;
e) instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;
f) a fost încălcat dreptul la apărare;
g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.
Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române”.
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 1095, fiind date în cauză cerințele textului sus arătat.
În acest sens, este a se reține, potrivit înscrisurilor anexate la dosar (fil.8-14), că prin hotărârea pronunțată la data de 23.04.2015 în dosar nr. 2015. 8625 de Administrația de Stat ( STATSFORVALTNINGEN), Republica Danemarca, s-a desfăcut căsătoria încheiată între S. C. și B. L., cetățeni români, prin acordul părților.
Analizând hotărârea a cărei recunoaștere față de Statul Român se solicită, sub aspectul îndeplinirii criteriilor de recunoaștere în raport de dispozițiile art. 1095 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că hotărârea pronunțată de Administrația de Stat ( STATSFORVALTNINGEN), Republica Danemarca, prin care s-a desfăcut căsătoria părților poate fi recunoscută în România, deoarece întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1095 Cod de procedură civilă, sus citat.
Astfel, reprezintă un înscris autentic, prin faptul că a fost eliberat de autoritatea competentă, respectiv Administrația de Stat ( STATSFORVALTNINGEN), Republica Danemarca, nu există un alt înscris care să fie inconciliabil cu acesta, nu încalcă ordinea publică de drept internațional privat român, are caracter definitiv și, în fine, nu intră în competența exclusivă a jurisdicției.
Tribunalul constată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 21 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 „hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură și în special și fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nici o procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru iar după cum rezultă din prevederile al.3 fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii”.
Astfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 21 al.1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură și în special și fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nici o procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru iar după cum rezultă din prevederile al.3 fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii.
Așa fiind, având în vedere toate cele susmenționate, cum din actele și lucrările dosarului rezultă că nu există nici un motiv de refuz al recunoașterii înscrisurilor străine menționate anterior din cele enumerate de art. 22 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 și cele reglementate de art. 1094 și 1095 Cod de procedură civilă, iar partea a depus documentele prevăzute de art. 37 al.1 lit.,,a” din același Regulament, în temeiul art. 21 al.1, 2 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 și a art. 1 al. 1 din art.I3 din O.U.G. nr. 119/2006, inclusiv certificatul privind hotărârile în materie matrimonială prevăzut în art.39 - anexa I din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, tribunalul va admite cererea și va dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț prin acord comun pronunțată la data de 23.04.2015 în dosar nr. 2015. 8625 de Administrația de Stat ( STATSFORVALTNINGEN), Republica Danemarca.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect „exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine)” formulată de petentul S. C. (CNP:_), cu domiciliul legal în oraș Vicovu de Sus, ..422, jud.Suceava, și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat “O. A.” din mun.Suceava, ..29, ., ..
Dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț prin acord comun pronunțată la data de 23.04.2015 în dosar nr. 2015. 8625 de Administrația de Stat ( STATSFORVALTNINGEN), Republica Danemarca.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul Suceava-Secția civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2015.
Președinte, Grefier,
S. A. R. M.
Red.S.A.
Tehnored.R.M.
3 ex.22.09.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
