Fond funciar. Decizia nr. 1534/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1534/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1534/2015
DOSAR NR._ FOND FUNCIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1534
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08 DECEMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE A. S.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantele C. (fostă C.) L., C. E., R. (fostă C.) E., împotriva sentinței civile nr. 240 din data de 16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR ȘCHEIA - prin reprez.legal, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA - prin reprez.legal
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av. F. L. G., pentru reclamantele apelante, lipsă fiind acestea și pârâtele intimate.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art. 131 al. 1 N. C.pr.civ., constată că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulată în conformitate cu dispozițiile N.C.pr.civ.
Apărătoarea apelantelor, cu privire la probele indicate în cererea de apel, arată că înțelege să se folosească de probele administrate la prima instanță, respectiv martorii audiați în cauză și înscrisurile depuse la dosar și, de asemenea, cu înscrisul depus în apel, respectiv adresa C. locale de fond funciar Șcheia nr. 6174/03.07.2015 (f. 19 dosar) și reaudierea martorilor care au fost audiați la instanța de fond, respectiv audierea înregistrării audio a ședinței din data de 09.01.2015 și arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la aceste solicitări, având în vedere că, între timp, s-a primit răspunsul de la comisia locală care lămurește anumite aspecte.
Instanța admite cererea de probe privind înscrisurile depuse la dosar, respectiv cele depus odată cu cererea de apel și, în temeiul art. 479 al. 2 N.C.pr.civ., respinge cererea de probe cu privire la reaudierea martorilor și audierea înregistrării audio a ședinței din data de 09.01.2015, apreciind că, în cauză, nu se impune completarea probatoriului.
Întrebată fiind, apărătoarea apelantelor arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamantelor apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat (f. 6-17 dosar), în sensul admiterii acțiunii formulate așa cum a fost modificată, precizată și completată ulterior, în sensul de a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 820 din 12.04.1995 și, respectiv, să se dispună modificarea acestui titlu de proprietate în sensul includerii apelantelor în acest titlu în calitate de moștenitoare după defuncta D. A., ca beneficiare. Solicită și cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 265/2015 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 400 lei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 10.04.2014, reclamantele C. L., C. E. și R. E. în contradictoriu cu pârâtele C. locală de fond funciar Șcheia și C. județeană Suceava, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.820 din 12.04.1995 și respectiv, să dispună modificarea acestui titlu de proprietate în sensul includerii lor pe acest titlu, în calitate de moștenitoare a defunctei D. A., ca beneficiare.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că suntem fiicele numitei D. A. (fostă C.-nume purtat în timpul căsătoriei cu C. A. și având numele de fată P.). Dintre ele trei, C. E. și R. E. sunt fiicele rezultate din căsătoria mamei lor cu C. A., iar C. L., este născută înainte de căsătoria mamei sale cu C. A., având tată necunoscut.
Au menționat că în anul 1945, C. A. a decedat, iar în urma decesului acestuia, mama lor, care purta la vremea respectivă numele de C. A. s-a recăsătorit, după o perioadă de concubinaj, cu numitul D. C. M., luând și ea numele de D..
Au menționat că, mama lor și cu D. M. nu au avut niciodată împreună copii, iar în ceea ce privește pe defunctul D. M. acesta nici nu a avut copii din alte relații.
Au arătat că la data de 12.04.1995 a fost eliberat de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, respectiv de către C. locală de aplicare a Legii 18/1991 Șcheia pe numele lui D. C. M., care în prezent este decedat (data decesului fiind: 17.04.2012), Titlul de Proprietate nr. 820 din 12.04.1995, prin care acesta a primit în proprietate o suprafață totală de 1 ha 6100 mp teren, prin reconstituirea dreptului de proprietate, asupra acestei suprafețe ce este situată în satul S. I., ..
Au arătat că această suprafață totală de teren este compusă, potrivit aceluiași Titlu de Proprietate, din: suprafața de 1 ha 5200 mp teren arabil situat în extravilanul satului S. I. ., compusă, suprafața de 5200 mp teren arabil situat în extravilanul satului S. I., corn. Șcheia. jud. Suceava, în tarlaua „Săliște”, având ca vecinătăți: la N.- drum, la E.-P. N., la S.-hat iar la V. C. P.; suprafața de 5200 mp teren arabil situat în extravilanul satului S. I., corn. Șcheia, jud. Suceava, în tarlaua „Moara”, având ca vecinătăți: la N- A. A., la E.- Naharneac S., la S.- drum, iar la V.- Naharneac A.; suprafața de 3000 mp teren arabil situat în extravilanul satului S. I., corn. Șcheia, jud. Suceava, în tarlaua „B.”, având ca vecinătăți: la N.- pîrîu, Ia E.-N. F., la S.- drum, iar la V.- C. Arestia; suprafața de 1800 mp teren arabil situat în extravilanul satului S. I., corn. Șcheia. jud. Suceava, în tarlaua „Timoasa”, având ca vecinătăți: la N.- pîrîu, la E.- R. V., la S.- drum, iar la V.- C. Arestia; suprafața de 900 mp teren arabil situat în intravilanul satului S. I., corn. Șcheia, jud. Suceava, în tarlaua ,.Autoservice". având ca vecinătăți: la N.- P. N., la E.- drum, la S.- A. I., iar la V.-C. C.
Au menționat că, dintre toate aceste suprafețe de teren, numai suprafața de 5200 mp teren arabil situat în extravilanul satului S. I., corn. Șcheia, jud. Suceava în tarlaua ”Moara” (având ca vecinătăți: la N- A. A., la E.-Naharneac S., la S.- drum, iar la V.- Naharneac A), a aparținut numitului D. M., încă dinainte de căsătoria lui cu mama noastră, D. A.. În rest, toate celelalte suprafețe de teren menționate pe Titlul de Proprietate a cărui anulare o solicită, și arătate de mai sus, au aparținut numai mamei lor, D. (fostă C.) A., fiind bunuri dobândite de aceasta, încă dinainte de încheierea căsătoriei ei cu D. M., lucru care reiese din registrul agricol corespunzător perioadei 1951-1963, căsătoria mamei lor cu D. M. fiind încheiată la 27.02.1955.
Au precizat că, dintre cele 4 suprafețe de teren care au aparținut mamei lor încă dinainte de căsătoria cu D. M., respectiv: cei 5200 mp teren arabil situați în extravilan, în tarlaua ”Săliște”, cei 3000 mp teren arabil situați în extravilan, în tarlaua „B.”, cei 1800 mp teren arabil situați în extravilan în tarlaua „Timoasa” și cei 900 mp teren arabil situați în intravilan, în tarlaua „Autoservice” D. M. a înstrăinat în timpul vieții lui o suprafață de teren, respectiv: suprafața de 900 mp teren arabil situat în intravilanul satului Sf. I., . în tarlaua „Autoservice” având ca vecinătăți: la N.-P. N.. la E.-drum. la S-A. I.. iar la V.-C. C. fiind încheiat în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public I. L. sub nr._ din 22 decembrie 1997.
În ceea ce privește acest teren situat în tarlaua „Autoservice”, s-a menționat că, asupra acestuia s-a reconstituit dreptul de proprietate ca și compensație pentru un teren arabil-grădină situată în S. I. nou (. - în prezent), unde a fost situată casa bătrânească ce a fost demolată cu ocazia extinderii zonei de blocuri.
În afară de această suprafață de teren, numitul D. M. a mai vândut în timpul vieții sale și singura suprafață de teren care îi aparținea într-adevăr acestuia dintre suprafețele de teren incluse în titlul de proprietate nr. 820 din 12.04.1995, respectiv suprafața de teren arabil situată în extravilanul satului Sf. I.. corn. Șcheia, jud. Suceava, în tarlaua „Moara", fiind încheiat în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat la N. Public Valeriana I.-Suceava, sub nr. 1528/29.04.2004.
Au precizat că, cererea de atribuire în proprietate a terenurilor în discuție a fost făcută doar de către numitul D. M., în baza mandatului tacit dat de mama noastră care era căsătorită cu acesta la vremea respectivă, aspect care reiese și din cererea adresată de D. M. (și semnată atât de acesta, cât și de mama lor) prin care s-a solicitat înscrierea în gospodăria agricolă colectivă cu privire la terenurile ce apar pe titlul de proprietate a cărui anulare parțială și modificare o solicită.
Au menționat că, în data de 02.02.1994, mama lor D. A. a decedat, reclamantele fiind singurele sale moștenitoare, în calitate de fiice ale acesteia.
De asemenea, au arătat că numitul D. M. nu are moștenitori, după cum rezultă și din anexa 24 emisă de către Primăria Comunei Șcheia, jud. Suceava, sub nr. 993 din 19 februarie 2014, pe care o atașează prezentei cereri, în copie.
Având în vedere cele menționate, au solicitat să se constate că,
în ceea ce privește: cei 5200 mp teren arabil situați în extravilan, în tarlaua „Săliște", cei 3000 mp teren arabil situați în extravilan, în tarlaua ”B.”, cei 1800 mp teren arabil situați în extravilan, în tarlaua ”Timoasa” și cei 900 mp teren arabil situați în intravilan, în tarlaua ”Autoservice”, titlul de proprietate 820 din 12.04.1995 a fost eliberat unei persoane neîndreptățite la restituirea dreptului de proprietate asupra acestora.
De asemenea, au solicitat să se constatate că dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra respectivelor suprafețe de teren aparținea mamei lor D. A..
Prin urmare, având în vedere toate cele menționate, au solicitat să se admită acțiunea formulată și să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 820 din 12.04.1995 și, respectiv a se dispune modificarea acestui titlu de proprietate în sensul includerii lor pe titlu, în calitate de moștenitoare a defunctei D. A., ca beneficiare.
În temeiul disp. art. 453.din Noul Cod de Procedură Civilă, au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, cheltuieli pe care le vor justifica.
În drept: a invocat art. III din Legea 169/1997; art. 8 alin.2,13 alin.3 din Legea nr.18/1991; art.194 Cod Procedură Civilă.
La data de 9 mai 2015, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare, prin care a arătat că legile fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei. Aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit.
A invocat art.27 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.5 lit.„i" din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, aprobat prin HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
A arătat că potrivit art. 36 alin. l din HGR nr.890/2005 cu modificările și completările ulterioare, „pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr.20”.
A arătat că din textele legale sus-menționate rezultă foarte clar că, procesul verbal de punere în posesie este un act ce se eliberează în baza hotărârii de validare emisă de comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și anterior emiterii titlului de proprietate.
A arătat că, titlul de proprietate are o natură juridică complexă conferită, pe de o parte de caracterul autorității competente, cât și de procedura specială de emitere a lui, iar pe de altă parte, de caracterul drepturilor ce decurg de aici.
Titlul este actul autentic cel mai important prin care se finalizează activitatea comisiilor locale și comisiilor județene de aplicare a Legii fondului funciar.
Titlul de proprietate este emis în baza hotărârii unei autorități administrativ-jurisdicționale prevăzută de lege, respectiv, de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată.
Procedura emiterii titlurilor de proprietate și punerea în posesie a proprietarilor este prevăzută în Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G.R. nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, doar pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
A solicitat ca instanța să ceară de la C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului ce face obiectul cauzei, relații cu privire la acțiunea formulată de reclamante și care întocmește și documentația necesară emiterii titlului de proprietate și de la OCPI Suceava în a cărei arhivă se depozitează documentația de la titlurile de proprietate.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, a arătat că potrivit prevederilor art.52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile județene au în limita competenței lor și prin derogare de la codul de procedură civilă calitate procesuală pasivă și când este cazul activă.
Potrivit prevederilor art.51 și art.52 alin. (1) din Legea nr.18/1991. republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
În raport cu aceste dispoziții legale, s-a apreciat că, în momentul în care adoptă o hotărâre, comisia județeană acționează întocmai ca o instanță de judecată, astfel încât, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, ar duce la concluzia că, și instanțele de judecată pot fi obligate să suporte atare cheltuieli de judecată în cazul în care hotărârile judecătorești pronunțate ar fi desființate ori casate prin soluționarea căilor ordinare (extraordinare) de atac.
A arătat că din economia dispozițiilor art.12 alin. l și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare . constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
A arătat că legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate de codul de procedură civilă, ar fi suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma ”prin derogare", această sintagmă conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
Concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează „din oficiu" întărită și de prevederile art.3 alin.2 din Legea nr. 169/1997 exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art.274 cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă oficială nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără a dispoziție expresă a legii.
În drept, și-a întemeiat apărările pe 205 NCPC; Legea nr. 1/2000; Legea nr. 18/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.
La termenul de judecată din data de 26.09.2014, reclamantele au formulat precizări la acțiune, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.820 din 12.04.1995 și să se dispună în acest sens, anularea titlului de proprietate menționat, în sensul includerii pe acest titlu și a autoarei lor D. A. ca beneficiară.
Cu privire la nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.820/12.04.1995 au menționat că, beneficiarul înscris pe titlu – D. M., nu este singurul titular al dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren înscrise pe același titlu de proprietate. Astfel, după cum au arătat și în acțiunea inițială, suprafețele de teren situate în extravilanul satului Sf.I., . „Săliște”, în tarlaua „B.” și în tarlaua „Timoasa” au fost dobândite de mama lor D. A. încă dinainte de încheierea căsătoriei cu D. M..
În ceea ce privește terenul situat în intravilanul satului Sf. I., ., în tarlaua „Autoservice”, au arătat că revin asupra celor menționate în acțiune și arată că asupra acestei suprafețe de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate ca și compensație pentru un teren arabil grădină situată în S. I. Nou (. în prezent), unde a fost situată casa bătrânească ce a fost demolată cu ocazia extinderii zonei de blocuri.
Au arătat că acest teren arabil grădină, era în suprafață de 20 ari și a fost dobândit de autoarea lor D. A. și de D. M. în timpul căsătoriei lor.
La termenul de judecată din data de 21.10.2014, reclamantele au depus precizări la acțiune.
Au arătat că prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost aceasta completată și precizată la termenul din data de 26.09.2014, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se constatate nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr. 820 din 12.04.1995 și să dispună în acest sens anularea Titlului de Proprietate menționat, în sensul includerii pe acest titlu și a autoarei lor D. A., ca beneficiare.
Sub acest aspect, au menționat că beneficiarul înscris pe titlu D. M. nu este singurul titular al dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren înscrise pe acest titlu de proprietate. Astfel, dintre toate suprafețele de teren trecute pe titlu, numai suprafața de 5200 mp teren arabil situat în extravilanul satului S. I., corn. Șcheia. jud. Suceava în tarlaua „Moara" (având ca vecinătăți: la N- A. A., la E.-Naharneac S.. la S.- drum. iar la V.- Naharneac A), a aparținut numitului D. M., încă dinainte de căsătoria lui cu mama lor D. A..
În ceea ce privește suprafața de 5200 mp teren arabil situată în extravilan în tarlaua „Săliște" (având ca vecinătăți: la N.- drum. la E.-P. N., la S.-hat iar la V. C. P.), suprafața de 3000 mp teren arabil situată în extravilan, în tarlaua „B." (având ca vecinătăți: la N.- pîrîu. la E.-N. F.. la S.- drum, iar la V.- C. Arestia) și suprafața de 1800 mp teren arabil situată în extravilan, în tarlaua „Timoasa” (având ca vecinătăți: la N.- pîrîu, la E.- R. V.. la S.- drum, iar la V.- C. Arestia) acestea au aparținut numai mamei lor D. (fostă C.) A.. fiind bunuri dobândite de aceasta, încă dinainte de încheierea căsătoriei ei cu D. M. lucru care reiese și din registrul agricol corespunzător perioadei 1951 -1955 căsătoria mamei lor cu D. M. fiind încheiată la 27.02.1955.
În ceea ce privește suprafața de teren arabil de 900 mp teren, situată în intravilan în tarlaua „Autoservice” (având ca vecinătăți: la N.-P. N.. la E.- drum. la S.- A. I., iar Ia V.-C. C), au arătat că asupra acesteia, s-a reconstituit dreptul de proprietate ca și compensație pentru un teren arabil-grădină situat în S. I. Nou (., în prezent), unde a fost situată casa bătrânească ce a fost demolată cu ocazia extinderii zonei de blocuri a orașului. Acest teren arabil-grădină era în suprafață de 20 ari și a fost dobândit de soți D. A. (autoarea noastră) și D. M., în timpul căsătoriei lor.
Prin urmare, fiind înscrise pe titlul de proprietate nr. 820 di 12.04.1995 suprafețe de teren ce au aparținut atât numitului D. M. cât și mamei lor D. A. (fiind dobândite de către aceștia, fie separat, încă dinainte de căsătoria lor, fie împreună, pe parcursul căsătoriei), în mod greșit s-a eliberat titlul în discuție doar pe numele de D. M. impunându-se ca pe titlu să fie inclusă și mama lor, D. A. în calitate de beneficiară.
Prin sentința civilă nr. 240 din data de 16.01.2015, Judecătoria Suceava a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantele C. L., C. E. și R. E., în contradictoriu cu pârâtele C. locală de fond funciar Șcheia și C. județeană Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea formulată, reclamantele C. L., C. E. și R. E., au solicitat constarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.820 din 12.04.1995 emis pe numele lui D. C. M., în sensul includerii pe acest titlu și a autoarei lor D. A. ca beneficiară.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt fiicele numitei D. A. (fostă C.), care a fost căsătorită cu C. A., care a decedat, iar în urma decesului acestuia, mama lor, care purta la vremea respectivă numele de C. A. s-a recăsătorit, după o perioadă de concubinaj, cu numitul D. M., luând și ea numele de D..
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul de fond (f.9-15), reclamantele sunt descendentele numitei D. A., decedată la data de 03.02.1994, nici una dintre reclamante neavând ca ascendent pe D. M., pe numele căruia s-a eliberat titlul de proprietate nr. 820 din 12.04.1995 și a cărui anulare parțială se solicită în prezenta cauză.
Reclamantele au arătat că la data de 12.04.1995 a fost eliberat pe numele lui D. C. M., titlul de proprietate nr. 820 din 12.04.1995, prin care acesta a primit în proprietate o suprafață totală de 1 ha 6100 mp teren, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate.
Cu privire la nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.820/12.04.1995 au menționat că beneficiarul înscris pe titlu – D. M., nu este singurul titular al dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren înscrise pe același titlu de proprietate. Astfel, suprafețele de teren situate în extravilanul satului Sf.I., . „Săliște”, în tarlaua „B.” și în tarlaua „Timoasa” au fost dobândite de mama lor D. A. încă dinainte de încheierea căsătoriei cu D. M.. În ceea ce privește terenul situat în intravilanul satului Sf.I., ., în tarlaua „Autoservice”, au arătat că asupra acestei suprafețe de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate ca și compensație pentru un teren arabil grădină situată în S. I. Nou, fiind dobândit de autoarea lor D. A. și de D. M. în timpul căsătoriei lor.
În consecință, în ceea ce privește cele trei suprafețe de teren care au fost bunuri proprii ale numitei D. A., reclamantele au solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr.820/12.04.1995, având în vedere că a fost eliberat unei persoane neîndreptățite la restituirea dreptului de proprietate.
Potrivit prevederilor art. III alin.1 lit. a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 sau Legii 1/2000.
În susținerea celor arătate, reclamantele au propus audierea martorei Antonese R., care a arătat în fața instanței, cu ocazia audierii, că înainte de căsătoria autoarei reclamantelor cu D. M., numita D. A. a avut mai multe terenuri, în Săliște, la Tinoasa și la B., pe care, însă, nu cunoaște dacă le-a primit de la părinți sau le-a cumpărat. De asemenea, aceasta arată că D. M. a avut doar terenul de la Moara. Aceleași aspecte reies și din declarația martorului L. V., care arată că cele trei suprafețe de teren indicate mai sus au fost ale numitei D. A., acesta fiind vecin cu mama reclamantelor, pe care a vazut-o lucrând aceste terenuri.
De asemenea, reclamantele au arătat că deși aceste terenuri au aparținut doar autoarei lor înainte de căsătorie, cererea de atribuire în proprietate a terenurilor a fost făcută doar de către numitul D. M., în baza mandatului tacit dat de mama acestora care era căsătorită cu acesta la vremea respectivă. În plus, reclamantele arată că acest aspect reiese și din cererea adresată de D. M. (și semnată atât de acesta, cât și de mama lor) prin care s-a solicitat înscrierea în gospodăria agricolă colectivă cu privire la terenurile ce apar pe titlul de proprietate.
Raportat la apărările invocate de reclamante, instanța de fond le-a respins, ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Așa cum atestă înscrisul depus la fila 17 dosar, numitul D. C. M. a formulat cerere în baza Legii 18/1991, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu, cu privire la suprafața de 1,79 ha cu care s-a înscris în CAP. Cererea acestuia, formulată în baza legilor fondului funciar, a fost admisă, eliberându-i-se acestuia titlul de proprietate nr. 820 din 12.04.1995 pentru suprafața de 1,61 ha, teren cu care a și fost pus în posesie, așa cum rezultă din fișa - proces verbal de punere în posesie din octombrie 1994. (f.22 ds.fd.).
Astfel, prima instanță a reținut că, potrivit apărărilor reclamantelor, cele trei suprafețe de teren situate în tarlaua „Săliște”, „B.” și „Timoasa”, au fost terenuri dobândite de autoarea reclamantelor înainte de căsătoria acesteia cu D. M., fiind bunuri proprii ale acesteia.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că, pentru bunurile proprii ale soților, reclamantele trebuie să facă dovada existenței unui mandat scris, în această situație, nefiind aplicabilă prezumția mandatului tacit între soți, care operează doar în cazul bunurilor comune ale soților.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere că cererea de reconstituire reprezintă un act de dispoziție și prin urmare, este necesar existența unei procuri speciale. În plus, întrucât legea obligă pe orice solicitant să facă și să dea o declarație pe propria răspundere în legătură cu terenurile deținute sau dobândite în temeiul Legii nr. 18/1991, aceasta trebuie remisă mandatarului, înmânarea unei asemenea declarații trebuind a fi însoțită de o împuternicire scrisă pentru redactarea sau depunerea cererii de stabilire a dreptului de proprietate.
Prin urmare, deși cererea de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi formulată prin intermediul unui mandatar, indiferent că este soț sau o altă persoană, în ceea ce privește forma mandatului, acesta trebuie să fie mandat scris.
Or, în cauza de față, din întreg probatoriu administrat, reclamantele nu au făcut dovada existenței unui mandat dat de către autoarea acestora pentru soțul său, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile arătate ca fiind doar ale sale, dobândite înainte de căsătoria acesteia cu D. M..
În plus, instanța de fond a reținut că, deși, reclamantele au arătat că, la momentul înscrierii în gospodăria agricolă colectivă cu privire la terenurile ce apar pe titlul de proprietate, cererea a fost semnată de ambii soți, instanța nu a putut interpreta aceasta ca fiind un mandat scris dat soțului și în vederea stabilirii dreptului de proprietate, având în vedere că acesta trebuie să fie dat anume, pentru depunerea cererii de reconstituire. (f.18 ds.fd.)
În continuare, instanța de fond a analizat și situația terenului aflat în tarlaua „Autoservice” și despre care reclamantele au arătat că a fost bun comun al soților, asupra acestei suprafețe de teren, reconstituindu-se dreptul de proprietate ca și compensație pentru un teren arabil grădină situată în S. I. Nou, fiind dobândit de autoarea lor D. A. și de D. M. în timpul căsătoriei lor.
În ceea ce privește bunurile comune ale soților, prin excepția de la regula enunțată mai sus, potrivit căreia este necesar să se facă dovada existenței unui mandat special, se aplică prezumția mandatului tacit între soți. Astfel, în ceea ce privește solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate în baga Legii nr. 18/1991, oricare dintre soți poate solicita în numele amândurora reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren care anterior a fost bun comun al acestora.
Cu toate acestea, chiar și în condițiile în care este vorba de un bun comun între soți, instanța reține că este necesar ca numele mandantului să fi fost trecut în cererea de stabilire a dreptului de proprietate, ceea ce în cauză nu este dat având în vedere conținutul cererii de reconstituire în care nu se face mențiune despre numele mandantului D. A..
În aceste condiții, deși potrivit declarației martorului L. V., cererea de reconstituire se formula de capul familiei pentru toate terenurile ce figurau în registrul agricol, acest aspect confirmă prezumția mandatului tacit între soți, care nu mai impunea atașarea la documentația necesară și a mandatului scris din partea soțului însă, în aceeași măsură nu este de natura a înlătura necesitatea ca numele mandantului să fie trecut pe cererea de reconstituire.
În consecință, în cuprinsul cererii de reconstituire nu este menționat numele soției, fiind astfel evident, că a vizat doar persoana numitului D. M. și nu și al soției sale. (f.7)
În consecință, instanța de fond a reținut că, atâta timp cât reclamantele nu au făcut dovada că autoarea acestora a formulat cerere de reconstituire, solicitarea de anulare a titlului de proprietate emis pe numele lui D. C. M. prin introducerea pe titlu și a numitei D. A., ar avea drept efect, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane ce nu a formulat cerere de reconstituire, ocolindu-se astfel procedura specială de reconstituire prevăzută de dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele C. L., C. E. și R., în contradictoriu cu pârâtele C. locală de fond funciar Șcheia și C. județeană Suceava.
Împotriva sentinței mai sus-menționate au declarat apel reclamantele C. (fostă C.) L., C. E., R. (fostă C.) E..
În motivarea apelului, apelantele au arătat că hotărârea pronunțată nu este motivată în fapt și drept, respectiv este insuficient motivată, instanța făcând referiri vagi și generalizate la Legea nr.18/1991.
De asemenea, soluția este nelegală fiind dată cu interpretarea greșită a legii și cu încălcarea acesteia în condițiile în care interpretează cererea de reconstituire ca fiind un act de dispoziție, deși nu are drept efect ieșirea bunului din patrimoniul părții care încheie actul, iar cererea formulată de numitul D. M. nu poate fi considerată un act juridic.
Au apreciat că și în condițiile în care cererea viza reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri ce reprezentau bunuri dobândite de autoarea lor înainte de căsătoria cu D. M., deci bunuri proprii ale acesteia,nu era necesar a se face dovada existenței unui mandat scris sau a unei procuri speciale.
Pentru terenul din tarlaua ”Autoservice” primit ca și compensație pentru un teren bun comun al soților D. M. și A. nu se impunea ca numele autoarei să fi fost trecut pe cererea de reconstituire.
Au susținut că au invocat mandatul tacit în considerarea dispozițiilor art.11 alin.1 din HG nr.890/2005 și că instanța de fond a ignorat faptul că titlul de proprietate a fost, în privința terenurilor dobândite de autoarea lor înainte de căsătoria cu D. M., eliberat unei persoane neîndreptățite la reconstituire. și că potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 din Legea nr.18/1991acesta din urmă trebuia să menționeze calitatea în care a formulat cererea cu anexarea actelor de stare civilă.
Deși s-a solicitat să se constate că titlul nr. 820/1995 a fost eliberat unei persoane neîndreptățite la reconstituire, în ceea ce privește suprafețele situate în tarlalele Săliște, B., Timoasa și Autoservice prima instanță a lăsat nesoluționat acest aspect deși pe baza probelor administrate s-au confirmat susținerile juridică a terenurilor din titlul de proprietate, după cum nu s-a pronunțat nici asupra constatării dreptului de proprietate al autoarei cu privire la terenurile din tarlalele menționate.
Au mai precizat că deși autoarea lor nu a formulat singură cererea de reconstituire și chiar dacă numele său nu apare pe cerere, instanța de fond trebuia să aibă în vedere probele administrate și să constate că acestea conduc la concluzia existenței mandatului tacit, însă în cauză nu s-au depus toate eforturile în aflarea adevărului și în stabilirea situației de fapt.
Concluzionând, au arătat că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și nu a luat în considerare faptul că prezumția mandatului tacit operează atât pentru bunurile comune cât și pentru cele proprii în situația de față, mandat dovedit inclusiv cu declarațiile de martori și cererea de înscriere în CAP, care deși este formulată doar de către D. M. este semnată și de către autoarea lor, ceea ce dovedește existența mandatului și în privința formulării cererii de reconstituire în speță nefiind dovedit contrar.
Au menționat că instanța de fond a ignorat total poziția adoptată de pârâte, care nu au formulat apărări care să contracareze cele susținute prin acțiune și dovedite, mai mult s-a omis a se pronunța asupra capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtele intimate C. L. DE FOND FUNCIAR ȘCHEIA - prin reprezentant legal și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA - prin reprezentant legal, deși legal citate, nu au formulat și nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu au delegat un reprezentant pentru a se prezenta în fața instanței pentru a-și preciza punctul de vedere asupra apelului formulat de reclamante.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel formulate, cu dispozițiile legale incidente în materie și probatoriul administrat în cauză, tribunalul reține următoarele considerente:
Astfel, în cauză reclamantele apelante au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.820/1995 în sensul includerii lor în calitate de moștenitoare a defunctei D. A..
Susținerile apelantelor în sensul că hotărârea instanței de fond fie nu este motivată fie este insuficient motivată nu este fondată în condițiile în care după cum se poate observa în considerente se arată detaliat, cu trimitere la probatoriul administrat și la legislația aplicabilă în speță de ce acțiunea nu este admisibilă, respectiv că nu s-a făcut dovada că autoarea acestora ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce i-au aparținut.
De asemenea, nici criticile referitoare la nepronunțarea instanței asupra solicitării de a se constata că titlul de proprietate a fost eliberat unei persoane neîndreptățite la reconstituire pentru parcelele ce au aparținut autoarei D. A. respectiv de a se constata că dreptului la reconstituire asupra parcelelor aparține autoarei nu pot fi reținute, în condițiile în care obiectul cauzei este de includere a reclamantelor pe titlul de proprietate nr.820/1995 iar aceste așa zise solicitări reprezintă de fapt apărări de fond asupra cărora instanța și-a exprimat părerea prin soluția pronunțată raportat și la convingerea formată pe baza probatoriului, că autoarea nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile bun propriu, situație în care acestea nu pot fi incluse pe titlu.
Este real faptul că, cererea de înscriere la CAP (fila 17) deși a fost formulată doar de numitul D. M. pentru cele 1,70 ha teren a fost semnată și de către D. A. însă acest aspect nu are nici o relevanță atât timp cât, după cum a sesizat și instanța de fond, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cu care s-au înscris la CAP și care cuprind și terenuri proprii ale autoarei D. A. a fost formulată de D. M. în numele său, fiind semnată doar de către acesta.
Faptul că parcelele situate în tarlalele Săliște, B. și Timoasa au fost terenuri dobândite de către autoarea D. A. anterior căsătoriei cu D. M., respectiv sunt bunuri proprii ale acesteia și că în mod greșit au fost reconstituite acestuia din urmă, nu îndreptățesc pe apelanți în calitate de moștenitori la a fi incluși pe titlul de proprietate nr.820/1995 în condițiile în care autoarea nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile ce reprezintă bun propriu, în cauză neoperând prezumția mandatului tacit între soți, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Teoria apelanților primind actele de dispoziție, respectiv caracteristicile și efectele actului juridic în general nu este aplicabilă speței, pentru bunurile proprii ale soților fiind necesar a se face dovada existenței unui mandat scris în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, ceea ce în cauză nu s-a făcut.
De altfel, la data formulării cererii de reconstituire, respectiv 1.08.1991, D. A. era în viață, aceasta decedând la data de 02.02.1994 (fila 15) astfel încât putea face personal cerere de reconstituire pentru terenurile bun propriu sau putea da un mandat scris în acest sens soțului său, mai mult însuți moștenitorii autoarei D. A., după decesul acesteia,puteau uza de legile de fond funciar care au repus în termenul de formulare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește terenul situat în tarlaua ”Autoservice” despre care se susține că este bun comun al soților și care a fost inclus pe titlul de proprietate nr.820/1995 deși operează prezumția mandatului tacit, după cum se poate observa cererea de reconstituire nu cuprinde nici numele și nici nu este semnată de către D. A., neexistând nici o dovadă că acesta a înțeles să formuleze cerere și pentru soția sa.
Astfel deși prin excepție, este posibilă existența unui mandat tacit în cazul soților, în sensul că oricare dintre soți poate solicita în numele amândurora reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren bun comun acest aspect presupune ca numele mandantului să fi fost trecut în cererea de stabilirea a dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât potrivit art.11 alin.1 din Regulament cererea se formulează de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar.
Faptul că prin întâmpinări comisiile nu au prezentat argumente concrete în sprijinul soluției instanței de fond nu are nici o relevanță, instanța fiind ținută de probatoriul administrat pe care îl poate corobora și cu susținerile comisiilor atunci când se impune, atitudinea acestora neputând fi considerată o achiesare la pretenții.
De asemenea, deși instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată formulată prin acțiune, având în vedere soluția de respingere a acțiunii deveneau incidente dispozițiile art.453 NCPC, și cum în cauză reclamantelor apelante nu li s-a produs nici un prejudiciu această critică nu reprezintă un motiv de netemeinicie a hotărârii de natură aduce la modificarea sa.
Ca atare, față de considerentele menționate, tribunalul constată că soluția instanței de fond este temeinică astfel încât în temeiul prevederilor art.480 NCPC apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantele C. (fostă C.) L., (CNP_), domiciliată în . Șcheia, jud. Suceava și cu sediul procedural la Cabinet av. F. L. G. – ., jud. Suceava, C. E., (CNP_), domiciliată în . Șcheia, jud. Suceava și cu sediul procedural la Cabinet av. F. L. G. – ., jud. Suceava și R. (fostă C.) E., (CNP_), domiciliată . Șcheia, jud. Suceava și cu sediul procedural la Cabinet av. F. L. G. – ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 240 din data de 16.01.2015, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR ȘCHEIA - prin reprezentant legal, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA - prin reprezentant legal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.12.2015.
Președinte, A. S. | Judecător, D. D. | |
Grefier, C. D. I. |
RED.D.D.
JUD. C. M.
TEHNORED. I.C.D.
10 EX. – 05.01.2016
. 1 EX. reclamantelor apelante (6)
câte 1 EX. pârâtelor intimate (2)
| ← Servitute. Decizia nr. 558/2015. Tribunalul SUCEAVA | Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 1522/2015.... → |
|---|
