Servitute. Decizia nr. 558/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 558/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 558/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ SERVITUTE

DECIZIA NR. 558

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08 DECEMBRIE 2015

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE C. M.

JUDECĂTOR M. T.

JUDECĂTOR D. D.

GREFIER C. D. I.

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul C. N., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3123/04.06.2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), în contradictoriu cu pârâtul intimat B. I., domiciliat în ..

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat reclamantul recurent și av. D. V. pentru pârâtul intimat, lipsă fiind acesta.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reclamantul recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătoarei sale – av. N. L. să se prezinte în fața instanței, întrucât aceasta se află la o altă sale de judecată.

Apărătoarea intimatului – av. D. V. nu se opune cererii recurentului.

Instanța lasă cauza la a doua strigare.

La apelul făcut în ședință publică, la doua strigare, s-au prezentat: reclamantul recurent, asistat de av. N. L. și av. D. V. pentru intimat, acesta fiind lipsă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Apărătoarea recurentului depune la dosar chitanțele nr. 8519/3.12.2015 și_/29.03.105 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului (acestea fiind anulate de către președintele completului de judecată) și chitanța nr. 168/16.11.2014, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.

Apărătoarele părților, întrebate fiind, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.

Instanța, verificând actele și lucrările dosarului și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătoarea recurentului, considerând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (f. 3-9 ds.), casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.

Apărătoarea intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat conform întâmpinării depusă la dosar și menținerea sentinței civile recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr.117/06.11.2015 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1240 lei.

După deliberare ,

TRIBUNALUL ,

Asupra recursului de față, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11.12.2012, sub numărul_, reclamantul C. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. A., B. G. și B. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească în favoarea imobilului proprietatea sa, constând în suprafața de 407 mp teren situată în intravilanul corn. Bosanci, la locul numit „V. . trecere pe terenul proprietatea pârâților, constând în suprafețele de 497 mp și 999,5 mp teren situate în intravilanul . numit „V. . pârâții să ridice gardurile amplasate pe terenul destinat servituții; să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că părțile dețin în proprietate suprafețe învecinate situate în intravilanul . numit „V. . partaj după autorii lor comuni.

Astfel, prin sentința civilă nr. 4641/2000 a Judecătoriei Suceava, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defunctul C. V., sens în care, reclamantului i-a fost atribuită o suprafață de 407 mp teren intravilan (lotul nr. IV din planul de situație nr. 1 întocmit de expert Răchitneanu I.), iar pârâților le-a fost atribuită o suprafață de 497 mp teren intravilan, identificată în același plan de situație și învecinată cu lotul atribuit mie.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 2403/2007 a Judecătoriei Suceava, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defuncții C. S., C. M., sens în care i-a fost atribuită suprafața de 1658 mp teren intravilan identică cu . varianta a IlI-a a raportului de expertiză ( lotul nr. 3), iar pârâților le-a fost atribuită suprafața de 999,5 mp teren identică cu parcelele 4,5 din varianta III a raportului de expertiză (lotul nr. 2).

Terenurile atribuite conform hotărârilor judecătorești sus menționate sunt situate în același trup, care a fost identificat în întregul său în planul de amplasament nr. 1 întocmit de expert Răchitneanu I. în dosarul nr._/2000 al Tribunalului Suceava.

După partajarea bunurilor succesorale care au aparținut defunctului C. V., accesul de la calea publică la suprafața de 407 mp teren ce i-a fost atribuită lui reclamantului, conform deciziei nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava se realiza pe terenul ce aparținea în indiviziune moștenitorilor defunctului C. S., teren care era deținut de el și care includea o cale de acces amenajată de la gospodăria sa la . teren arabil și la fântâna amplasată pe această parcelă.

Urmare a partajării bunurilor succesorale rămase după defuncții C. S., C. M., . individualizată în dispozitivul deciziei civile nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava a devenit loc înfundat, fiind înconjurată de terenul numiților Carvațchi T., Carvațchi I., de terenurile atribuite pârâților și de cel atribuit coindivizarei P. M.. Potrivit variantei de lotizare adoptată prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava, porțiunea de teren care asigura accesul de la calea publică și de la gospodăria sa ( amplasată pe suprafața de 1658 mp teren identică cu . de 407 mp teren atribuită prin decizia nr. 1378/2002 a fost inclusă în lotul atribuit pârâților iar aceștia au amplasat garduri care blochează calea de acces folosită anterior, garduri care îl pun în imposibilitate de a folosi . și de a accede la fântâna amplasată pe această parcelă.

Față de cele arătate, în condițiile în care suprafața de 407 mp teren proprietatea sa are caracterul unui loc înfundat, neavând acces la calea publică, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 617 alin. 1 din noul cod civil pentru stabilirea unei servituți de trecere în favoarea acestui fond.

De asemenea, calea de acces cea mai scurtă și cea mai puțin împovărătoare este cea care a fost folosită până la data partajului dispus prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava și care este amplasată pe loturile atribuite pârâților prin hotărârile menționate anterior, așa încât, în conformitate cu disp. art. 617 alin. 2 din noul cod civil servitutea se impune a fi instituită asupra terenului proprietatea pârâților.

Față de cele arătate, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată să se stabilească în favoarea imobilului proprietatea sa, constând în suprafața de 407 mp teren situată în intravilanul corn. Bosanci, la locul numit „V. . trecere pe terenul proprietatea pârâților, constând în suprafețele de 497 mp și 999,5 mp teren situate în intravilanul . numit „V. . asemenea, având în vedere faptul că pârâții au amplasat pe terenul lor garduri care blochează traseul căii de acces și care fac imposibilă exercitarea dreptului de servitute în maniera solicitată, solicită ca aceștia să fie obligați la ridicarea gardului în vederea asigurării uzului normal al servituții.

In drept, a invocat dispozițiile art. 617, 619, 759 din noul cod civil, art. 274 cod procedură civilă.

Legal citați, pârâții B. A., B. G. și B. I., au formulat întâmpinare la data de 08 martie 2015, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, în cauză nefiind date condițiile art.616 și următoarele Cod civil, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare au arătat că din situația de fapt expusă de reclamantul C. N. rezultă că suprafața de 407 mp teren, proprietatea reclamantului, în favoarea căruia cere stabilirea unei servituți de trecere, a fost dobândită de acesta în urma acțiunii de partaj succesoral după defunctul C. V., soluționată prin sentința civilă nr.4641/2000 a Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia civilă nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava, hotărâri judecătorești prin care i s-a atribuit suprafața de 407 mp teren situat în intravilanul satului și comunei Bosanci, jud. Suceava, iar lor li s-a atribuit suprafața de 497 mp teren intravilan, terenuri identificate prin raportul de expertiză întocmit în dosarul de partaj de expert Răchitneanu I., planul de situație nr. 1.

A mai susținut reclamantul că, ulterior, prin sentința civilă nr.2403/2007 a Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia civilă nr.26/2008 a Tribunalului Suceava, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defuncții C. S. și C. M., în urma căruia i s-a atribuit suprafața de 1.658 mp intravilan, identică cu . varianta a III a, a raportului de expertiză (lotul nr.3) iar, pârâților, le-a fost atribuită suprafața de 999, 5 mp teren, identică cu parcelele nr.4 și 5 din varianta a III a, a raportului de expertiză (lotul nr.2).

Urmare a partajării bunurilor succesorale după defuncții C. S. și C. M., . individualizată în dispozitivul deciziei civile nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava a devenit loc înfundat, fiind înconjurate de terenul numiților Carvațchi T., Carvațchi I., de terenul atribuit nouă, pârâților și de cel atribuit coindivizarei P. M..

A solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu toate capetele de cerere, ca nefondată, motivat de faptul că:

Art. 616 - 619 cod civil stabilesc dreptul proprietarului al cărui loc este înfundat, fără ieșire la calea publică, să ceară trecerea pe locul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi în raport de pagubele ce i le-ar putea cauza. Este însă, esențial, ca originea înfundării să fie naturală sau provenită dintr-un caz fortuit sau de forță majoră, străină de fapta proprietarului locului înfundat.

A rezultat că pentru a se putea pretinde un drept de trecere peste fondul vecin, înfundarea fondului dominant nu trebuie să fie opera proprietarului acesteia, cu alte cuvinte să fie străină de orice activitate a sa. În cazul în care însă, înfundarea este rezultatul unei anumite conduite sau neprevederea în acest sens a proprietarului însuși el nu mai este îndreptățit să solicite dreptul de trecere peste terenul vecinului său.

În speța dată, suprafața de 407 mp teren intravilan, pentru care reclamantul cere stabilirea unei servituți de trecere peste terenul proprietatea lor, i-a fost atribuită prin decizia civilă nr.1378/19 iunie 2002 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._/2000, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.51/14.01.2003 a Curții de Apel Suceava, fiind identificată prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit în apel de ing. Răchitneanu I. - plan de amplasament și delimitare nr. 1 (f. 141 dosar nr._/2000 a Tribunalului Suceava), pentru a ajunge la gospodăria sa, situată pe terenul moștenit de la C. S. și M., reclamantul circula pe terenul moștenit de la C. S., deținut de reclamant, învecinat cu suprafața de 407 mp teren arabil, teren care prin decizia civilă nr.26/31.01.2008 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._ a fost atribuit numitei P. M., respectiv lotul nr.1 în suprafață de 999, 5 mp conform variantei a III a propusă de expert R. S. în dosarul de mai sus.

Ca urmare, suprafața de 407 mp proprietatea reclamantului a devenit loc înfundat, prin neprevederea de care a dat dovadă reclamantul însuși, care, în dosarul de partaj succesoral nr._ după defuncții C. S. și C. M., a cerut în lotul său . mp individualizată conform variantei nr. III respectiv lotul nr.3, . în care, . a devenit loc înfundat.

Față de cele expuse, având în vedere dispozițiile art. 616 - 619 cod civil, reclamantul nu poate cere trecere peste terenul nostru, ca urmare a lipsei sale de prevedere de care a dat dovadă în dosarul de partaj.

Pârâților, în același dosar de partaj succesoral li s-a atribuit prin decizia civilă nr.l378/19 iunie 2002 (dosar nr.l 1007/2000 al Tribunalului Suceava), suprafața de 497 mp situată în vatra satului Bosanci, potrivit planului 1 din raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu (f. 141), compusă din 242 mp livadă și 255 mp arabil, iar prin decizia civilă nr.26/31.01.2008 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ), ni s-a atribuit parcelele 4 și 5, în suprafață de 999, 5 mp, conform variantei a III a a raportului de expertiză y* întocmit de expert R. S. (lotul nr.2).

Ulterior, pârâții, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.295/27.01.2012 de Biroul Notarului Public P. A., și-au partajat terenurile atribuite prin deciziile civile nr.l378/19.06.2002 și respectiv 26/31.01.2008 ale Tribunalului Suceava, irevocabile, în sensul că au fost atribuite pârâtului B. I., care în baza autorizației de construire nr.58/27.08.2012 eliberată de Primăria . certificatului de urbanism nr.58/16.07.2012 a împrejmuit terenul și a început construirea unei anexe gospodărești, urmând să-și edifice și casă.

Pentru cele expuse în precedent, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, față de pârâtul B. I. atât în ce privește capătul de cerere privind stabilirea unei servituți de trecere, cât și ridicarea gardului, care este edificat în baza autorizației de construire nr.58/27.08.2012 pe terenul proprietatea pârâtului B. I.; iar față de pârâții B. A. și B. G., respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, aceștia nefiind proprietarii terenului aservit, peste care se cere crearea servituții și nici proprietarii împrejurimilor a căror demolare se cere.

Fiind dată culpa procesuală a reclamantului, au solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au invocat art.115 și urm. Cod pr.civ., art.616 - 619 cod civil și art.494 cod civil.

La data de 11 aprilie 2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că față de contractul de partaj autentificat sub nr. 295 din 27 ianuarie 2012, de care nu a avut cunoștință anterior datei la care el a fost depus în prezenta cauză, în temeiul art. 246 cod procedură civilă anterior înțelege să renunțe la judecată față de pârâții B. A., B. G., motivat de faptul că prin efectul partajului consfințit de acest contract terenul pe care solicită a fi stabilită servitutea de trecere a devenit proprietatea exclusivă a pârâtului B. I., așa încât doar el are legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.

Având în vedere precizările sus menționate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. A., B. G. este rămasă fără obiect, motiv pentru care a solicitat respingerea ei ca atare.

Este neîntemeiată susținerea din întâmpinare în sensul că anterior partajării terenurilor deținute de autorii comuni la locul litigiului accesul său la suprafața de 407 mp și la fântâna amplasată pe această suprafață se realiza pe . teren atribuită fostei coindivizare P. M. prin decizia civilă nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava.

În realitate, în perioada în care a exercitat posesia asupra întregii suprafețe de teren ce a format obiectul partajului soluționat prin decizia sus menționată, accesul de la gospodăria sa la suprafața de 407 mp ce-i fusese atribuită prin decizia nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava s-a realizat pe amplasamentul care a fost atribuit prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava în lotul pârâților din prezenta cauză, amplasament care a și fost amenajat în acest scop prin turnarea unor trotuare ce există și în prezent.

Susținerile sale sus-menționate sunt confirmate și de faptul că în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava s-a efectuat, în faza procesuală a apelului, o cercetare locală cu prilejul căreia s-a constatat că pentru a accede la fântâna sa (amplasată pe suprafața de 407 mp) ar fi nevoit să treacă pe lotul propus a fi atribuit pârâtului B. A., așa cum s-a și consemnat de altfel pe planul de situație corespunzător variantei de lotizare nr. III propusă în acea cauză de experta R. S..

Deosebit de aceasta, nici nu s-ar fi justificat folosirea și amenajarea unei căi de acces pe terenul care a fost atribuit fostei coindivizare P. M. deoarece o astfel de cale de acces ar fi fost mai lungă decât cea care exista pe lotul atribuit pârâților.

Nu a putut fi reținută apărarea pârâților potrivit căreia suprafața de 407 mp teren în discuție ar fi dobândit caracterul unui loc înfundat datorită atitudinii sale culpabile și că în aceste condiții nu s-ar justifica stabilirea unei servituți de trecere care să asigure accesul la această suprafață.

Astfel, sub un prim aspect, dispozițiile art. 616 din codul civil anterior (care sunt aplicabile în cauză față de disp. art. 59 din Legea nr. 71/201 1) consacră dreptului proprietarului unui loc înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, de a reclama trecere pe terenul vecinului său, fără ca această reglementare legală să condiționeze în vreun fel stabilirea dreptului de servitute de inexistența vreunei culpe a proprietarului fondului aservit.

Sub un al doilea aspect, nu s-a putut reține culpa pentru situația de loc înfundat a suprafeței de 407 mp teren în discuție, situație care s-a creat datorită variantei de lotizare adoptată în privința terenurilor rămase după autorii comuni prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava. Așa cum rezultă din motivarea deciziei sus menționate, dar și din rapoartele de expertiză efectuate în cele două dosare menționate în cererea introductivă, anterior efectuării partajelor a deținut întreaga suprafață de teren de la locul litigiului, așa încât accesul la suprafața de 407 mp teren și la fântâna de pe acest teren se realiza pe . moment în posesia sa. De asemenea, în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava a solicitat să-i fie atribuită suprafața de teren aflată în posesia sa și necesară pentru buna exploatare a imobilelor, a învederat faptul că modalitatea de lotizare solicitată de pârâții din prezenta cauză era de natură să blocheze accesul la calea publică și a solicitat administrarea de probe pentru dovedirea acestei susțineri, împrejurarea că instanțele investite cu soluționarea acțiunii de partaj au optat pentru varianta care a condus la transformarea suprafeței de 407 mp teren proprietatea în loc înfundat nu îi este imputabilă și nu poate constitui un argument pentru înlăturarea pretențiilor în condițiile în care este cert faptul că nu există acces de la drumul public la terenul respectiv, împrejurare de fapt necontestată prin întâmpinare și care este de natură a il pune în imposibilitatea exercitării normale a atributelor dreptului de proprietate cu privire la .>

Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu expertiza topo cadastrală, aceasta fiind întocmită și depusă la dosar filele 130-146 dosar, de către exp.B. G., proba testimonială pentru ambele părți în cauză fiind audiați C. G. (f.99), G. G. (f.100), B. I. (f.122) și proba cu o cercetare la fața locului f. 237-314 dosar fond.

Urmare a obiecțiunilor formulate în cauză s-a întocmit de către expert B. G. un supliment la raportul de expertiză filele 164-174, 261-264, 207-227, dosar fond.

La data de 18 septembrie 2014, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că înțelege să-și majoreze câtimea pretențiilor deduse judecății în sensul că solicită ca pârâtul să fie obligat să ridice, pe cheltuiala sa, și magazia amplasată pe suprafața de 120 mp teren identificată în planul de situație anexă la suplimentul raportului de expertiză din 13 martie 2014- fila 242. ds.fd.

Prin încheierea de ședință din data de 03 aprilie 2014, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului la ridicarea construcțiilor de pe calea de acces propusă de către expert.

Prin sentința civilă nr. 3123/04.06.2015, Judecătoria Suceava a respins acțiunea precizată formulata de către reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâtul B. I., ca neîntemeiată; a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei și a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, astfel cum reiese din raportul expertiză judiciară întocmit în cauză (filele 131-145), părțile sunt proprietarii unor suprafețe de teren învecinate în intravilanul . numit „V. . partaj după autorii lor comuni.

Prin sentința civilă nr. 4641/2000 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar 2318/2000, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defunctul C. V., sens în care reclamantului i-a fost atribuită suprafața de 0,14 ha teren situat la locul Vatra . fost modificată în apel, reclamantului C. N. fiindu-i atribuită suprafața de 407 mp conform planului I din raportul de expertiză fila 141 dosar 4641/2000 iar pârâtului B. I. împreună cu B. A. și B. G. le-a fost atribuită o suprafață de 497 mp teren intravilan, identificată în același plan de situație și învecinată cu lotul atribuit reclamantului.

În dosarul nr. 6020/2003, prin sentința civilă nr. 2403/2007 a Judecătoriei Suceava, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defuncții C. S., C. M., sens în care reclamantului i-a fost atribuită suprafața de 1658 mp teren intravilan identică cu . varianta a IlI-a a raportului de expertiză ( lotul nr. 3), iar pârâților le-a fost atribuită suprafața de 999,5 mp teren identică cu parcelele 4,5 din varianta III a raportului de expertiză (lotul nr. 2).

În drept, potrivit 59 din Legea nr 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dispozițiile art. 602-625 din Codul Civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.

În consecință, dat fiind faptul că situația juridică de loc înfundat s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 616-619 Vechiul Cod civil.

Potrivit art. 616 Vechiul Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a-l despăgubi proporțional cu pagubele ce s-ar putea ocaziona . Art. 617 si 618 Cod civ. stabilesc ca aceasta trecere trebuie sa fie făcută pe partea care ar scurta calea proprietarului fondului închis si prin locul care ar provoca cea mai mica paguba proprietarului fondului aservit.

In doctrina si jurisprudenta, s-a considerat in mod constant ca ori de cate ori existenta locului înfundat se datorează faptei reclamantului, care nu si-a stabilit cu ocazia partajului cale de acces pentru terenul primit in lot, nu este îndreptățit să pretindă de la vecin o trecere peste terenul acestuia.

Prima instanță a verificat apărările pârâtului cu privire la culpa reclamantului în transformarea suprafeței de 407 mp individualizată în dispozitivul deciziei civile nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava în loc înfundat.

În dosarul nr. 6020/2003 a fost întocmit un supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 297-310 dosar 6020/2003) cu privire la variantele de lotizare a terenului intravilan după opțiunile părților.

Astfel, conform suplimentului, varianta a II-a a fost propusă conform opțiunii reclamantului C. N. – fila 300, 308 dosar 6020/2003. Din această variantă a reieșit că reclamantul a fost de acord ca terenul de 407 mp să rămână loc înfundat, acesta propunând ca suprafața de 730 mp pe care se afla o șura construită de el - conform încheierii de la fila 308 din dosarul_ - să fie atribuită în lotul lui B. A..

Această poziție a reclamantului a fost menținută pe tot parcursul judecății, astfel cum reiese din întâmpinarea și cererea reconvențională depuse - f 32,33, concluziile scrise de la filele 284, 314 dosar 6020/2003

În concluziile scrise de la fila 284 dosar 6020/2003 a solicitat ca suprafețele de 958 și 700 mp să fie excluse de la partaj și să primească porțiunea de teren de lângă casă, situată în continuarea celor 700 mp, spre drumul comunal, astfel cum sunt identificate in planul de situație de la fila 264 dosar.

Mai mult, prin apelul formulat în dosarul_ împotriva sentinței civile nr. 2403/2007, reclamantul nu a invocat în nici un moment faptul că terenul său în suprafața de 407 mp ar rămâne loc înfundat, solicitând partajarea conform variantei a III-a din supliment, în care de asemenea, terenul de 407 mp rămânea loc înfundat. S-a invocat faptul că i s-a luat curtea din fața casei, inclusiv accesul la imobil întrucât nu are altă posibilitatea de a intra din drum în gospodărie, însă această solicitare viza o altă suprafață de teren și nu suprafața de 407 mp.

Apelul formulat de reclamantul C. N. a fost admis, dispunându-se partajarea terenului intravilan după varianta a III-a din suplimentul la raportul de expertiză, în modalitatea solicitată de apelant.

Astfel, atitudinea reclamantului în timpul procesului de ieșire de indiviziune a fost de acceptare a situației de loc înfundat a acestei suprafețe de teren, neinvocând în nici un stadiu procesual situația terenului de 407 mp.

O asemenea atitudine a reclamantului nu poate fi acceptată în condițiile în care acesta a urmărit obținerea unei suprafețe cât mai mari în intravilan, în ideea că va folosi terenul rudelor sale pentru accesul la suprafața de 407 mp. Până la momentul ieșirii din indiviziune accesul la terenul de 407 mp se făcea conform planului de situație de la fila 144 dosar_, pe terenul proprietatea actuală a pârâtului.

Or, această problemă a terenului de 407 mp trebuia să fie pusă în discuție de reclamant în procesul de partaj, fapt neîndeplinit în speță, motiv pentru care nu se poate institui o servitute pe terenul pârâtului.

Chiar daca transformarea în loc înfundat este rezultatul unei hotărâri judecătorești de partaj, atât timp cât prin hotărâre s-a dispus sistarea stării de indiviziune conform solicitării reclamantului, este evident că reclamantul a acceptat pe tot parcursul procesului de ieșire din indiviziune crearea unui loc înfundat.

În această situație, având în vedere că imposibilitatea accesului la calea publică este imputabilă reclamantului, iar lipsa consimțământului pârâtului nu este abuzivă, ci justificată de respectarea dreptului de proprietate și la viață privată și intimitate, în condițiile în care s-a solicitat ridicarea construcțiilor pârâtului și trecerea la o distanță foarte mică de casa pârâtului, iar între părți există o accentuată situație conflictuală, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

În temeiul art 274 alin.1 Cod pr. Civ, instanța de fond a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei, reprezentând onorariu avocat și a respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței mai su-menționate a declarat recurs reclamantul C. N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate,

În motivare, a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a apreciat instanța de fond că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile prev. de art. 616 Cod civil anterior pentru stabilirea servitutii de trecere solicitate, pe considerentul că suprafața de 407 mp teren proprietatea sa ar fi dobândit caracterul unui loc înfundat datorită unor motive imputabile mie, respectiv datorită pretinsei lipse de diligentă de care aș fi dat dovadă pe parcursul soluționării dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava.

Potrivit considerentelor sentinței recurate, judecătorul fondului a reținut că suprafața de 407 mp teren identică cu imobilul cadastral nr._ din CF_ a devenit loc înfundat ca urmare a modalității de partajare a bunurilor succesorale rămase după defuncții C. S. și C. M. prin sentința civilă nr. 2403/2007 a Judecătoriei Suceava, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava, ambele pronunțate în dosarul nr._ . De asemenea, s-a mai reținut că în dosarul sus menționat ar fi optat pentru variante de lotizare potrivit cărora terenul ce asigura accesul la suprafața de 407 mp teren în discuție, urma să fie atribuit numitului B. A. și că nu ar fi invocat nici un moment faptul că prin variantele de partajare propuse . teren proprietatea sa dobândește caracterul unui loc înfundat.

Statuările sus-menționate sunt netemeinice, fiind consecința greșitei interpretări a probatoriului administrat în cauză.

Astfel, sub un prim aspect, suprafața de 407 mp teren proprietatea sa a devenit loc înfundat ca urmare a modalității de partajare pe cale judiciară a bunurilor succesorale rămase după defuncții C. S., C. M., conform variantei de lotizare adoptată prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava. Câtă vreme hotărârea judecătorească prin care s-a realizat partajul judiciar nu este o hotărâre de expedient, această hotărâre nu reprezintă o expresie a voinței părților, ci reflectă modul în care instanța de judecată a înțeles să tranșeze disputa referitoare la partajarea bunurilor succesorale, împrejurare în raport de care atribuirea suprafeței de teren care asigura accesul la . lotul unui alt coindivizar este străină de conduita sa și nu îi poate fi imputată.

Sub un al doilea aspect, instanța de fond a interpretat în mod greșit și vădit subiectiv apărările formulate de el, reclamantul, în dosarul nr._, reținând fără temei că nu ar fi depus nici o diligență pentru a evita blocarea accesului la suprafața de 407 mp teren în litigiu.

Din această perspectivă, reclamantul a solicitat a se reține că prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată în dosarul sus menționat, el a susținut că atât casa de locuit, cât și anexele gospodărești, inclusiv fântâna care se află la limita suprafeței de 407 mp teren proprietatea sa, au fost edificate de el și că acestea nu se justifică a fi partajate. În egală măsură, a solicit să fie excluse din masa partajabilă suprafața de 958 mp teren pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 1828/2000 și suprafața de 700 mp teren aferentă construcțiilor proprietatea sa ( casă și anexe, inclusiv fântână) și a solicitat să i se atribuie în lotul său întreaga diferență dintre . înscrisă în titlul autorilor comuni ( 3800 mp) și terenul cu privire la care am susținut că este proprietatea mea exclusivă ( f.57, 78, 248 din ds._ ). Prin aceste solicitări, a urmărit în mod-evident să obțină includerea în lotul său a întregii suprafețe de teren pe care se aflau amplasate construcțiile în privința cărora s-a stabilit, prin încheierea de admitere în principiu din 7 decembrie 2006, că sunt proprietatea sa exclusivă, ori, în ipoteza în care cererile sale ar fi fost admise, atribuirea terenului aferent fântânii ar fi fost de natură să îi asigure accesul la suprafața de 407 mp teren, care este amplasată chiar la limita dintre această suprafață și terenul ce a format obiectul partajului.

Aceleași solicitări referitoare la excluderea din masa partajabilă a suprafețelor de 958 mp și 700 mp aferente construcțiilor proprietatea sa au fost formulate și prin cererea de apel, iar în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 26/2008 a învederat, prin concluziile scrise formulate, că în varianta de lotizare adoptată nu îi este asigurat accesul la fântână, depunând în acest sens planul de situație corespunzător variantei III cu explicații referitoare la faptul că pentru a accede la fântână (și implicit la .) ar fi nevoit să traversez terenul atribuit coindivizarului B. A., motiv pentru care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Ia instanța de apel în vederea refacerii variantelor de lotizare cu privire la trupul de teren intravilan (f. 18-19 din dosarul instanței de recurs).

În raport de cele arătate, reclamantul recurent arată că nu i se poate imputa faptul că pe parcursul soluționării dosarului nr._ ar fi avut o atitudine procesuală lipsită de diligentă și că nu și-ar fi valorificat drepturile procesuale în scopul de a obține atribuirea suprafeței de teren care asigura accesul Ia suprafața de 407 mp teren proprietatea sa. În condițiile în care prin toate apărările formulate în cauză a urmărit să obțină atribuirea suprafeței de teren pe care se aflau amplasate construcțiile sale, suprafață care, potrivit planurilor de situație întocmite de expertă, se învecina cu . teren în discuție, nu este justificată concluzia judecătorului fondului referitoare la lipsa sa de diligentă, iar împrejurarea că instanțele investite cu soluționarea acțiunii de partaj au optat pentru varianta care a condus Ia transformarea suprafeței de 407 mp teren proprietatea sa în loc înfundat nu îi este imputabilă și nu poate justifica refuzul de stabilire a unei servituți de trecere Ia terenul care, în mod incontestabil, are caracterul unui loc înfundat.

Reclamantul recurent a mai arătat că, din probele administrate în cauză, de față, rezultă că anterior sistării stării de indiviziune cu privire la bunurile succesorale rămase după autorii comuni, dar și ulterior, respectiv până în anul 2012, el a avut acces la suprafața de 407 mp teren în litigiu și la fântâna amplasată la limita respectivei suprafețe pe un trotuar amenajat în acest scop pe . prin decizia civilă nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava, respectiv pe calea de acces individualizată prin planul de situație anexa 6 la raportul inițial de expertiză întocmit de expert B. G. (descrisă ca fiind un drum de trecere cu lungimea de 18 ml). Pe de altă parte, din dosarele atașate spre consultare mai rezultă faptul că suprafața de teren partajată prin decizia civilă nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava provine de la autorii comuni, C. S. și C. M. (fiind transmisă defunctului său frate, C. V., prin înzestrare de către cei doi defuncți), la fel ca și suprafața de teren partajată prin decizia civilă nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava, precum și faptul că ulterior anului 1966 (când și-a edificat propria gospodărie pe amplasamentul în litigiu) a amenajat calea de acces indicată anterior, care era materializată în teren la data partajării bunurilor succesorale ale autorilor comuni și care asigura accesul la fântână și la trupul de 407 mp teren. Așa fiind, se impune concluzia că pe terenul partajat ca bun succesoral după defuncții C. S., C. M. a existat o servitute de trecere stabilită prin destinația proprietarului, în condițiile art. 625-626 cod civil anterior și că, prin urmare, indiferent de modalitatea de lotizare a bunurilor succesorale după cei doi defuncți și de opțiunile formulate în acest sens, accesul la suprafața de 407 mp teren în discuție era oricum asigurat pe traseul servituții astfel constituite, servitute pe care de altfel atât foștii coindivizari, cât și pârâtul au respectat-o până în anul 2012.

În sensul celor arătate, în practica judiciară s-a statuat că dispozițiile art. 625-626 Cod civil referitoare la stabilirea servituților prin destinația proprietarului sunt aplicabile în situația în care ambele imobile au aparținut aceluiași proprietar, care a creat o nouă stare de fapt și care ulterior s-a transformat în servitute ca urmare a faptului că fondul inițial a fost împărțit (decizia nr. 783/1969 a fostului Tribunal Suprem). De asemenea, s-a mai stabilit că drumul de trecere spre un loc înfundat, devenit astfel ca urmare a împărțirii proprietății inițiale în două imobile, va putea fi folosit de dobânditorul locului înfundat tocmai pe considerentul că un astfel de drum reprezintă o servitute stabilită prin destinația proprietarului (decizia nr. 1957/1960 a fostului Tribunal Suprem).

Prin urmare, în raport de faptul că, Ia data soluționării acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._, el avea asigurat accesul la . teren proprietatea sa pe servitutea de trecere stabilită anterior prin destinația proprietarului și materializată în teren printr-o alee betonată (trotuar), era oricum lipsită de relevanță în cauza respectivă împrejurarea că terenul aferent căii de acces în discuție ar fi fost atribuit altui coindivizar întrucât acesta din urmă avea obligația de a respecta dreptul real de servitute care exista la data partajului. Așa fiind, și din perspectiva acestor argumente aprecierea instanței de fond privind pretinsa sa culpă în crearea situației de loc înfundat a terenului în discuție este vădit nefondată.

Față de toate aceste circumstanțe de fapt, recurentul consideră că se impunea a se reține că suprafața de 407 mp teren proprietatea sa are în mod indiscutabil situația juridică a unui loc înfundat, ce a fost generată de motive neimputabile lui, împrejurare în raport de care, în temeiul disp. art. 616 Cod civil anterior (care rămân aplicabile în cauză potrivit art. 59 din Legea nr. 70/2011) se justifica stabilirea unei servituți de trecere care să asigure accesul de Ia calea publică la acest teren.

Prin raportul de expertiză și prin suplimentele ulterioare întocmite de expertul B. G. s-a identificat posibilitatea de stabilire a unei servituți de trecere pe suprafața de 120 mp teren delimitată în planul de situație anexă la ultimul supliment între punctele A-B-C-D, suprafață care se identifică cu parte din parcelele 1A și 2L ale imobilului cadastral nr._, proprietatea pârâtului B. I.. De asemenea, expertul a stabilit inițial și a reafirmat prin suplimentele ulterioare la raport că suprafața astfel identificată, care era liberă de construcții la data întocmirii raportului inițial, reprezintă calea de acces cea mai scurtă și mai economicoasă, ea urmând a traversa doar terenul pârâtului și fiind situată chiar la limita de est a acestui teren.

Chiar dacă pârâtul a susținut că ar exista posibilitatea stabilirii unei servituți mai puțin împovărătoare pe terenul învecinat aparținând numitului Carvațchi T., această susținere nu a fost în nici un mod dovedită, nefiind administrată nici o probă de natură să infirme concluzia expertului în sensul că servitutea propusă reprezintă calea de acces cea mai scurtă și mai economicoasă.

Pentru aceste motive, recurentul consideră că acțiunea se justifică a fi admisă astfel cum a fost precizată, cu consecința stabilirii unei servituți de trecere pe suprafața de 120 mp teren delimitată de punctele de contur A-B-C-D din planul de situație anexă la suplimentul nr. 4 al raportului de expertiză întocmit de expert B. G..

În ceea ce privește cererea accesorie de ridicare a construcțiilor, reclamantul recurent a solicitat, inițial, ca pârâtul să fie obligat să își ridice gardurile amplasate pe calea de acces pe care o utilizase până la data promovării acțiunii (cea identificată în planul de situație anexa 6% raportul inițial) și care fusese blocată de pârât prin edificarea gardurilor împrejmuitoare.

Odată cu efectuarea raportului de expertiză, expertul a constatat că vechea cale de acces nu mai poate fi folosită în contextul edificării și finalizării construcțiilor C1, C2 și a propus stabilirea unei servituți pe suprafața de 120 mp teren delimitată de punctele A-B-C-D, suprafață pe care însă, conform suplimentului de expertiză depus la termenul din 13 martie 2014, s-a constatat că pârâtul a început edificarea construcției C3. În aceste condiții, potrivit precizărilor din încheierea de ședință de la f. 202 dosar, a solicitat ca pârâtul să fie obligat să își ridice construcțiile edificate pe traseul servituții identificate de expert (120 mp).

Ulterior, cu ocazia efectuării cercetării locale, s-a constatat că pârâtul a început să mai edifice o nouă construcție neautorizată pe traseul servituții propuse, construcție care a fost identificată prin ultimul supliment al raportului de expertiză și a cărei ridicare a solicitat-o potrivit precizărilor depuse la f. 242.

Prin urmare, cererea de ridicare a construcțiilor, astfel cum a fost ea precizată, vizează construcția C3 și magazia edificate de pârât în perioada litigiului pe suprafața de 120 mp teren propusă pentru stabilirea servituții.

Construcțiile sus menționate au fost edificate de pârât pe parcursul soluționării litigiului de față, ulterior datei la care expertul a identificat calea de acces cea mai scurtă și mai economicoasă ca fiind suprafața de 120 mp teren delimitată de punctele A-B-C-D, iar edificarea construcțiilor s-a realizat nu în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, ci în scopul evident șicanator al blocării servituții propuse de expert.

A mai arătat recurentul că, reaua credință a pârâtului rezultă cu evidență din faptul că acesta a edificat mai întâi construcții pe calea de acces pe care el a folosit-o ani de zile, cu consimțământul său, pentru a accede de la gospodăria sa la suprafața de 407 mp teren în litigiu, pentru ca apoi, după ce expertul a identificat cea mai scurtă cale de acces de la drumul public Ia terenul proprietatea sa, pârâtul să înceapă realizarea unei construcții autorizate, dar și a uneia neautorizate pe traseul astfel identificat.

În același sens, recurentul a învederat faptul că în luna noiembrie 2013, imediat după începerea lucrărilor de construcții pe suprafața de 120 mp teren, identificată drept unică posibilitate de acces la terenul proprietatea sa, a promovat o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat ca numitul B. A. (tatăl pârâtului, care executa în mod efectiv lucrările de construcție) să fie obligat să sisteze aceste lucrări până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului de față. Prin decizia nr. 467/2014 a Tribunalului Suceava (f. 244 și urm.) a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului din acea cauză, B. A., iar acesta a fost obligat la sistarea lucrărilor, reținându-se că, deși terenul afectat de lucrări aparține pârâtului B. I., tatăl pârâtului este cel care execută efectiv lucrările și că se justifică sistarea acestora până la soluționarea cauzei de față.

Deși pârâtul B. I. a pretins că hotărârea sus-menționată nu i-ar fi opozabilă, rog să rețineți că potrivit art. 435 alin. 2 Cod procedură civilă, hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta nu face, în condițiile legii, dovada contrară. În speță, pârâtul nu a făcut dovada contrară situației de fapt stabilite prin decizia nr. 467/2014 ci, dimpotrivă, prin concluziile orale formulate la termenul din 26 ianuarie 2014, a confirmat faptul că el este plecat în străinătate și că tatăl său este cel care a executat și execută în continuare lucrări de edificare a construcțiilor în litigiu. "

în raport de această situație, se impune concluzia potrivit căreia lucrările la construcțiile în litigiu au fost efectuate cu rea credință, în scop șicanator, cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești definitive, aceste lucrări materializând un abuz de drept evident în contextul în care, așa cum rezultă din raportul de expertiză depus Ia dosar, pârâtul a blocat prin edificarea unei alte construcții calea de acces folosită anterior de el, care avea natura juridică a unei servituți stabilite prin destinația proprietarului, iar în prezent execută lucrări similare și pe suprafața de teren identificată ca fiind singura mea posibilitate de a accede de la suprafața de 407 mp teren la drumul public.

În drept, potrivit art. 634 cod civil anterior, proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna, nu poate schimba starea locurilor, nici strămuta exercitarea servituții dintr-un loc într-altul decât acela unde servitutea a fost dinainte stabilită.

Cum din probele administrate în cauză rezultă că prin edificarea construcției C3 și a magaziei neautorizate pârâtul a blocat traseul servituții propuse, amplasând cele două construcții în așa fel încât să facă imposibil accesul la terenul proprietatea sa, în temeiul textului de lege sus menționat se impune ca pârâtul să fie obligat să ridice în parte construcția C3 și construcția anexă individualizate în planul de situație anexă la suplimentul nr. 4, pe porțiunea de teren situată între limitele A-B și C-D din același plan de situație.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă anterior, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost precizată și, în consecință:

- a se stabili o servitute de trecere pe suprafața de 120 mp teren proprietatea pârâtului B. I., delimitată de punctele de contur A-B-C-D din planul de situație anexă la suplimentul nr. 4 al raportului de expertiză, suprafață identică cu parte din parcelele IA și 2L din CF 3S066 aferentă imobilului proprietatea sa, constând în suprafața de 407 mp teren situată în intravilanul . . cadastral nr._ din CF_;

- a fi obligat pârâtul să ridice parte din construcția C3 și din construcția anexă individualizate în planul de situație anexă la suplimentul nr. 4, pe porțiunea de teren situată între limitele A-B și C-D din același plan de situație;

- a fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată din ambele cicluri procesuale.

În subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că, urmare a statuărilor greșite referitoare la pretinsa sa culpă în crearea situației de loc înfundat a terenului în litigiu prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respectiv fără a stabili motivat care este traseul cel mai scurt și mai economicos al servituții, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă anterior, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Legal citat, pârâtul intimat B. I., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată din recurs.

În motivare a arătat că,din probatoriul administrat în cauză rezultă că terenul proprietatea recurentului-reclamant, în suprafață de 407 mp teren intravilan . a cerut crearea unei servituti de trecere peste terenul proprietatea sa, a fost dobândit de acesta prin partaj, după defunctul C. V., care a fost fratele reclamantului și a numitelor B. V., mama sa și P. M.. Astfel, prin sentința civilă nr. 4641/2000 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr.2318/2000, modificată prin decizia civilă nr. 1378/19 iunie 2002 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._/2000 (f.40 -43 dosar fond), recurentului-reclamant i s-a atribuit suprafața de 407 mp lui, pârâtului intimat, împreună cu B. A. și B. G., suprafața de 497 mp și numitei P. M. suprafața de 498 mp teren, conform planului nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I. (f.46 dosar fond, respectiv f.141 din dosarul nr._/2000 al Tribunalului Suceava). Așa cum rezultă din acest plan de situație, suprafața de 407 mp teren arabil atribuită recurentului-reclamant prin decizia civilă nr.l378/19 iunie 2002 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._/2000, se învecinează cu terenul în suprafață de 496 mp atribuit numitei P. M., sora acestuia (compus din 256 mp arabil și 240 mp livadă), terenul surorii sale interpunându-se între drumul comunal și terenul reclamantului-recurent de 407 mp, în timp ce terenul atribuit lui, intimatului, este învecinat pe laterala terenului recurentului. În dosarul nr. 6020/2003 al Judecătoriei Suceava (număr nou ,_ ), s-a partajat averea după defuncții C. S. și C. M., părinții reclamantului și respectiv, bunicii săi materni.

A arătat intimatul că, prin sentința civilă nr.2403/2007 a Judecătoriei Suceava (dosar nr.5020/2003), astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr.26/2008 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ) în apelul declarat de recurentul-reclamant C. N. (f.20 - 23 și 24 - 26 dosar fond), instanța de apel a modificat modul de atribuire a terenurilor din intravilan, conform variantei a III a cerută de reclamant prin cererea de apel în mod expres. Mai mult, prin apelul formulat în dosarul nr._ împotriva sentinței civile nr. 2403/2007, reclamantul nu a invocat nici un moment faptul că terenul său în suprafață de 407 mp ar rămâne loc înfundat, solicitând partajarea conform variantei a III a din supliment, în care, terenul său de 407 mp rămânea loc înfundat. Ca urmare, reclamantul-recurent a primit . de 1.658 mp din varianta a III a; el, intimatul, împreună cu B. A. și B. G. au primit parcelele 2 și 3 V. . 999, 5 mp, iar P. M., sora recurentului, a primit parcelele 4 și 5 în suprafață de 999, 5 mp (f.58 dosar fond), toate din varianta a III a, a terenului intravilan. II) Cerem respingerea recursului declarat de reclamantul C. N. împotriva sentinței civile nr.3123 din 4 iunie 2015 a Judecătoriei Suceava, ca nefondat.

A mai arătat intimatul că, în mod temeinic și legal, a reținut prima instanță că lipsa accesului la. drumul public a suprafeței de 407 mp teren proprietatea recurentului-reclamant este imputabilă acestuia, care în timpul procesului de ieșire din indiviziune a acceptat situația de loc înfundat a acestei suprafețe de teren, neinvocând în nici un stadiu procesual situația terenului de 407 mp. Conform art.616 cod civil de la 1864 aplicabil în speță „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona". Prin „loc înfundat" practica și jurisprudența în materie au stabilit ca fiind acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică. În aplicarea dispozițiilor art. 618 și 634 Cod civil, s-a statuat constant în practica instanțelor judecătorești că la constituirea unei servituti trebuie avut în vedere și interesul celui ce urmează să suporte consecințele acesteia și să nu ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere. S-a avut ca argument în soluționarea unor atare acțiuni că în cazul în care înfundarea locului este rezultatul faptei proprietarului sau chiar al neglijenței sale, trecerea nu mai poate fi cerută vecinilor fondului, rezultând ca pentru a putea pretinde un drept de trecere peste fondul vecin, înfundarea fondului dominant nu trebuie să fie opera proprietarului acesteia, cu alte cuvinte să fie străină de orice activitate a sa. În cazul în care înfundarea este rezultatul unei anumite conduite sau neprevederea în acest sens a proprietarului însuși, el nu mai este îndreptățit să solicite dreptul de trecere peste terenul vecinului său.

Intimatul a menționat că, în speță, așa cum a arătat în expunerea situației de fapt, recurentul-reclamant a devenit proprietarul suprafeței de 407 mp teren intravilan . deciziei civile nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._/2000 (f.7 - 9 dosar fond); Că, de la suprafața de 407 mp teren atribuită prin decizia civilă nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava - la drumul public și la terenul pe care avea construită casa și anexele gospodărești, recurentul-reclamant a circulat pe terenul proprietatea defuncților C. S. și C. M., aflat în indiviziune între moștenitorii acestora, respectiv reclamantul C. N., el, pârâtul intimat împreună cu B. A., B. G. și numita P. M., au amenajat un trotuar de la acesta spre casa proprietate personală edificată în timpul CAP. În dosarul nr. 6020/2003 al Judecătoriei Suceava, renumerotat sub nr. nou_, care a avut ca obiect partaj succesoral după defuncții C. S. și C. M., la fond, reclamantul a cerut ca partajul să se facă conform variantei a II a din suplimentul de expertiză, în care suprafața de 407 mp teren rămânea loc înfundat. Deoarece Judecătoria a efectuat partajul conform variantei ala, reclamantul C. N. a declarat apel, solicitând ca partajul să se facă conform variantei a III a din suplimentul la raportul de expertiză, în care, de asemenea, terenul de 407 mp rămânea loc înfundat. A mai invocat că i s-a luat curtea din fața casei, inclusiv accesul la aceste imobile, dar nu a invocat niciodată că prin această variantă de atribuire terenul său de 407 mp rămâne loc înfundat, în realitate dorind ca toată grădina de la părinți săi fie atribuită lui. Apelul reclamantului a fost admis și terenul din intravilan, de la locul în litigiu, s-a partajat conform variantei a III a din suplimentul la raportul de expertiză, în modalitatea cerută de C. N. - recurentul-reclamant.

Față de cele de mai sus, intimatul consideră că, rezultă fără putință de tăgadă că atitudinea reclamantului-recurent în timpul procesului de partaj succesoral a fost de acceptare a situației de loc înfundat a acestei suprafețe de teren, neinvocând în nici un stadiu procesual situația terenului de 407 mp.

Față de situația de fapt expusă mai sus, dovedită cu probatoriul administrat în cauză, în mod just a reținut prima instanță că o asemenea atitudine a reclamantului nu poate fi acceptată, în condițiile în care acesta a urmărit obținerea unei suprafețe cât mai mari, în intravilan, și nu a pus în discuție situația de loc înfundat a acestei suprafețe de teren, în ideea de a folosi terenul intimatului pentru accesul la gospodăria sa și la drumul public, asumându-și faptul că acest teren nu avea ieșire la drumul public.

În ce privește apărarea reclamantului că anterior sistării stării de indiviziune cu privire la bunurile succesorale după autorii comuni, dar și ulterior, respectiv până în anul 2012, a avut acces la suprafața de 407 mp teren în litigiu și la fântâna amplasată la limita respectivei suprafețe de teren, pe un trotuar amenajat în acest scop, pe . prin decizia civilă nr.26/2008 a Tribunalului Suceava, acces individualizat în planul de situație anexa 6 la raportul inițial de expertiză întocmit de expert B. G., intimatul a solicitat instanței a observa, pe de o parte că, această cale de acces invocată de recurent nu duce la drumul public, cum a cerut recurentul prin acțiunea introductivă, ci la terenul recurentului pe care are amplasată casa și anexele gospodărești respectiv la terenul donat de recurent fiului său, după finalizarea procesului de partaj succesoral, iar pe de altă parte, recurentul a folosit acest trotuar când erau în indiviziune și folosea întreaga grădină a defuncților, invocând art. 625 -626 Cod civil pentru prima dată în recurs. Această situație de fapt a fost analizată și cu ocazia deplasării completului de judecată la fața locului, când s-a pus în discuție posibilitatea creării unei servituti de trecere la limita gardului grădini sale, a intimatului, care să nu-i împartă curtea în două părți, având în vedere că s-a urmărit o trecere anterioară pe acest teren, dar reclamantul nu a fost de acord, el dorind să se constituie un drept de trecere de la terenul său de 407 mp la drumul public peste terenul meu, deși acesta are un front la drum foarte mic și îi împiedică exploatarea normală a gospodăriei, servitutea cerută fiind mult prea împovărătoare pentru el, intimatul.

Din suplimentul la raportul de expertiză, întocmit de expert B. G. (f. 196 - 198 dosar), rezultă că servitutea propusă este la limita dintre terenul său și terenul numitului Carvatchi T., ginerele surorii reclamantului, numita P. M., teren care provine din cele două propuse la partaj după defuncții C. V., respectiv C. S. și C. M., lungimea servitutii pe terenul său - care se învecinează pe o latură laterală cu terenul recurentului este pe linia A - B de 48, 09 mp, iar latura de la limita de hotar între terenul reclamantului și terenul lui Carvatchi T. (fost proprietatea lui P. M., dobândit prin decizia civilă nr. 1378/19.06.2002 a Tribunalului Suceava în dosarul nr._/2000), este de numai 43,26 ml, notată cu C - D. Din același plan de situație (f.198 dosar fond), rezultă că lățimea la drum a terenului proprietatea mea este de aproximativ 6 ml (raportat la dimensiunile drumului de acces creat de 2, 5 ml), în timp ce deschiderea la drum a terenului numitului Carvatchi T., cu care se învecinează terenul recurentului-reclamant pe două laturi este de cel puțin 4 ori mai mare decât lățimea terenului meu la drum, încât o servitute creată pe acest teren ar fi mult mai puțin împovărătoare decât ea cerută de reclamantul-recurent, rezultând, cu evidență că, dacă s-ar crea o servitute de trecere pe terenul vecinului Carvatchi T., care provine de la același autor comun, ar fi nu numai mai scurtă, dar și mai puțin împovărătoare pentru fondul dominant, care ar rămâne cu un front la drum de peste 20 ml, față de 6 ml, cât rămâne front la drum terenul meu. Or, simplul fapt că recurentul-reclamant m-a acționat doar pe mine în judecată nu duce automat la admiterea acțiunii în condițiile în care s-a dovedit că locul înfundat s-a creat din neglijența recurentului-reclamant și pe de altă parte s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a celor două hotărâri de ieșire din indiviziune a căror finalitate a fost tocmai de a primi fiecare moștenitor, un drept exclusiv asupra unei părți din moștenire.

A mai arătat intimatul că, așa cum s-a apărat și în față instanței de fond, în speță, reclamantul și-a invocat propria culpă prin aceea că, în cadrul dosarului de partaj succesoral, dorind să i se atribuie întreaga suprafață de teren intravilan, din care face parte și terenul în litigiu, nu s-a preocupat, dând dovadă de neglijență, ca modul de lotizare a terenurilor să nu determine crearea unui loc înfundat și deși exista teren lângă casa acestuia, niciodată nu a cerut în lot acest teren, care este învecinat cu drumul public. Or, nimeni nu se poate folosi de propria culpă pentru a obține un beneficiu. Acest principiu de drept, reglementat în prezent de art. 15 Cod civil, a fost reglementat anterior intrării în vigoare a Codului civil de art. 1 din Decretul nr. 31/1954 - privitor la persoanele fizice și juridice - potrivit căruia drepturile, civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a justifica interesele personale, materiale șu culturale, potrivit legii și regulilor de conviețuire socială. Nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria culpă, conform principiului Nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Pentru considerentele expuse, în mod temeinic și legal, a reținut prima instanță că imposibilitatea accesului la calea publică este imputabilă reclamantului, iar lipsa consimțământului pârâtului nu este abuzivă ci justificată de respectarea dreptului de proprietate și la viața privată și intimitate, având în vedere că se solicita ridicarea construcțiilor proprietatea sa, a pârâtului intimat și trecerea la o distanță foarte mică de casa sa, în condițiile în care între ei este o stare conflictuală accentuată încă de înainte de efectuarea partajului după cei doi autori comuni.

A mai arătat că, nefondată este și critica care vizează cererea accesorie de ridicare a construcțiilor, respectiv gard și anexe gospodărești. în primul rând construcțiile edificate de el, intimatul, nu sunt pe calea de acces folosită de reclamant anterior anului 2012, care era de la suprafața de 407 mp la gospodăria sa, în timp ce în speță, cere o servitute de trecere de la terenul său de 407 mp la drumul public cu motivarea că dorește să doneze acest teren unui nepot să-și construiască casă.

De asemenea, nu sunt aplicabile dispoziții art. 634 Cod civil anterior, care vizează servituțile deja create, ceea ce în speță nu este dat, anterior promovării acțiunii nefiind constituită servitutea de acces la drumul public invocată de reclamantul-recurent în cauza pendinte.

În ce privește faptul că prin decizia civilă nr.467/2014 a Tribunalului Suceava numitul B. A., tatăl său a fost obligat să sisteze aceste construcții, această sentință nu-i este opozabilă, iar pe de altă parte este o măsură provizorie dată fără a se examina fondul încât nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

Mai mult, în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 467/2014 a Tribunalului Suceava, nu există nici o dovadă a limitelor mandatului dat de el, pârâtul intimat, numitului B. A., iar faptul că acesta are acces în imobilul său în lipsa sa de la domiciliu, nu înseamnă că orice face acesta îi este lui opozabil, încât nu se poate reține pretinsul abuz de drept, invocat de recurentul-reclamant, invocat de altfel, pentru prima dată în recurs.

Pentru motivele expuse, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În drept, a invocat prevederile art.115 Cod pr.civ., art. 616, 618, art. 1 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și juridice, precum și art.274 Cod pr.civ.

Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată fondat recursul, hotărârea fiind dată și aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Este real că pentru a da loc la un drum de trecere înfundarea trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat, însă, în cauză, nu poate fi reținută apărarea intimatului relativ la faptul că opțiunea exprimată în dosarul de partaj de către recurent, în care suprafața de 407 mp rămâne loc înfundat, îi este imputabilă în determinarea acestei situații, cu atât mai mult cu cât din considerentele hotărârii de partaj rezultă că recurentul a susținut că atât casa de locuit, cât și anexele gospodărești, inclusiv fântâna care, potrivit raportului de expertiză, se află la limita suprafeței de 407 mp teren proprietatea sa, au fost edificate de el și soție și nu pot fi incluse la masa de partajat, iar solicitarea de a i se atribui în lot suprafața de teren pe care aceste construcții se află, poate conduce la ideea acceptării parcelei sub forma locului înfundat.

Susținerile relativ la aceste aspecte au fost reiterate în motivele de apel și recurs, iar acceptarea variantei adoptate și de instanță a fost soluția optimă în raport cu celelalte variante și nu ca o achiesare la pretențiile reclamantului.

În raport de aceste împrejurări nu i se poate imputa recurentului o atitudine procesuală pasivă, de valorificare a drepturilor care să împiedice primirea în lot a unei suprafețe de teren înfundate.

Nu poate fi reținută nici apărarea privind faptul că anterior sistării indiviziunii după autorii comuni și ulterior, până în anul 2012, accesul pe care recurentul l-a avut la terenul în litigiu și la fântână pe un trotuar edificat în acest scop ar fi fost amenajată pentru a duce nu la calea publică, ci la terenul donat fiului acestuia, întrucât suprafața partajată prin decizia civilă nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava, provine de la autorii comuni (f. 42), iar pentru accesul la fântână s-a impus amenajarea unei căi speciale, nefiind relevantă natura juridică pe care reclamantul a înțeles să o dea mai târziu terenului proprietatea sa.

Nefiind o tranzacție, hotărârea de ieșire din indiviziune este rezultatul împărțelii judiciare, instanța dispunând conform cu prevederile art. 673⁵ C.pr.civ.

Așadar, nefiind date motive de imputabilitate în sarcina reclamantului privind natura locului înfundat a parcelei atribuite în lot ca efect a partajului, în mod greșit, prima instanță a reținut că acțiunea nu poate fi primită.

Față de aceste considerente, în baza art. 312⁶ C.pr.civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE ,

ÎN NUMELE LEGII ,

DECIDE :

Admite recursul declarat de reclamantul C. N., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3123/04.06.2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), în contradictoriu cu pârâtul intimat B. I., domiciliat în ..

Casează sentința civilă nr. 3123/04.06.2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 08.12.2015.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

M. T. D. D. C. M. C. D. I.

RED. T.M.

JUD. E.D. H.

TEHNORED. I.C.D.

2 EX. – 20.01.2016

← Legea 10/2001. Decizia nr. 1806/2015. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 1534/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Servitute. Decizia nr. 558/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Servitute. Decizia nr. 558/2015. Tribunalul SUCEAVA