Fond funciar. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 17/2015
Dosar nr._ Fond funciar - contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIIVLĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 17
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de către contestatorii I. Oltița, I. L. și I. M., toți cu domiciliul ales la cabinet de Avocat „D. C.”, cu sediul în . Suceava, împotriva deciziei civile nr. 573 pronunțată la data de 13.06.2014 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind R. D., domiciliată în Bistrița, .. 1, ., județul Bistrița Năsăud, A. M., domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, Calea Bucovinei, nr. 44, ., ., județul Suceava, I. G., domiciliat în Broșteni, ., județul Suceava, C. L. Dorna Candrenilor pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., nr. 36, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea I. Oltița asistată de avocat Brădățean Laurenția care substituie pe avocat D. C., intimatul I. G. asistat de avocat L. I. care substituie pe de avocat H. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Avocat Brădățean Laurenția pentru contestatori depune la dosar delegație de substituire arată că nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Avocat L. I. pentru intimați depune la dosar delegație de substituire, note de concluzii și solicită, de asemenea, acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul contestației.
Avocat Brădățean Laurenția pentru contestatori solicită admiterea contestației în anulare în temeiul art. 503 al. 2 pct. 2 și 3 Cod procedură civilă pe cele patru motive invocate ca erori, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Avocat L. I. pentru intimați solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele expuse în întâmpinare și în notele de concluzii, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de la data de 13 iunie 2013 sub nr._ , reclamantele I. Oltița, I. L. și I. M. au chemat în judecată pe intimații R. D., A. M., I. G., C. L. Dorna Candrenilor, C. Județeană Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise de intimatele C. Județeană Suceava și C. L. Dorna Candrenilor, respectiv: Titlul de proprietate nr.937 din 7.07.2010, procesul verbal de punere în posesie nr. 258 din 7.06.2010 și Hotărârea Comisiei Suceava emise pentru suprafața de 2,2816 ha teren; Titlul de proprietate nr.938 din 7.07.2010, procesul verbal de punere în posesie nr.259 din 8.06.2010 și Hotărârea Comisiei Județene Suceava emise pentru suprafața de 2,5498 ha. teren; Titlul de proprietate nr.939 din 7.07.2010, procesul verbal de punere în posesie nr.260 din 8.06.2010 și Hotărârea Comisiei Județene Suceava emise pentru suprafața de 0,6992 ha teren; Titlul de proprietate nr.36 din 7.07.2010, procesul verbal de punere în posesie nr.257 din 7.06.2010 și Hotărârea Comisiei Județene Suceava emise pentru suprafața de 1,6529 ha. teren, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că petenta I. Oltița este soția supraviețuitoare a defunctului I. V., decedat la data de 7.09.2008, iar petentele I. L. și I. M. sunt fiicele acestuia.
Defunctul I. V. a fost fiul defuncților I. I., decedat la data de 18.07.1994 și I. Mafta, decedată la data de 9.09.2006, precum și fratele intimaților A. M., I. G. și R. D..
După cei trei defuncți au rămas ca moștenire mai multe suprafețe de teren și construcții, situate în . Suceava, pe care defuncții le-au stăpânit până la deces.
Au mai arătat petentele că la începutul acestui an au fost chemate în judecată de către cei trei intimați în dosarul nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei, în care s-a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile și construcțiile moștenite de la defuncți, dosar în care au fost depuse patru titluri de proprietate, în care apar terenurile proprietatea defuncților și care au fost înscrise în Cartea Funciară pe numele lor și al intimaților persoane fizice.
Terenurile menționate în cele patru titluri de proprietate, a căror nulitate s-a solicitat să se constate, nu au fost niciodată trecute în proprietate de stat, motiv pentru care nu puteau să facă obiectul unei constituiri sau reconstituiri a dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar și deși petenta I. Oltița este soția supraviețuitoare a defunctului I. V. apare înscrisă doar pe unul din cele 4 titluri de proprietate.
Defuncții au achitat impozitele și taxele aferente pentru imobilele din litigiu atât înainte de anul 1989 cât și ulterior, întrucât nu au fost preluate la stat.
De asemenea s-a mai arătat că succesiunea după defuncții I. I. și I. Mafta trebuia dezbătută la notar, iar stabilirea dreptului de proprietate se poate realiza numai cu privire la terenurile aflate în proprietate de stat, astfel încât potrivit art. III pct.1 lit. a (iii) din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise cu privire la terenurile care nu au fost preluate la stat.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. III pct. 1 lit. a (iii) din Legea nr.169/1997, Legea nr.18/1991, Legea nr. 247/2005, art. 194 Cod procedură civilă.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze în contradictoriu cu C. locală de fond funciar Dorna Candrenilor, întrucât de la această comisie se pot solicita relații cu privire la acțiunea formulată de reclamante.
Pârâții, persoane fizice, legal citați, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1268 din data de 17 decembrie 2013, Judecătoria Vatra Dornei a respins cererea reclamantelor I. Oltița, I. L. și I. M., având ca obiect „fond funciar” formulată în contradictoriu cu intimații R. D., A. M., I. G., C. L. Dorna Candrenilor și C. Județeană Suceava așa cum a fost formulată, ca neîntemeiată și a obligat reclamantele să plătească pârâților suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele prin care au solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în totalitate, iar pe fond, după rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, admiterea apelului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 573 din 13.06._, Tribunalul Suceava - Secția civilă a respins apelul declarat de către petenții I. Oltița, I. L. și I. M., împotriva sentinței civile nr. 1268 din data de 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind R. D., A. M., I. G., C. L. Dorna Candrenilor și C. Județeană Suceava, ca nefondat și a obligat apelantele la plata către intimații R. D., A. M. și I. G. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamantele, în calitate de succesoare în drepturi ale defunctului I. V., decedat la data de 07.09.2008, care, la rândul său, are calitatea de moștenitor al defuncților I. I., decedat la data de 18 iulie 1994 și I. Mafta, decedată la 9 septembrie 2006, au solicitat prin acțiunea introductivă, constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr. 937/07.07.2010, nr. 938/07.07.2010, nr. 939/07.07.2010 și nr. 936/07.07.2010, precum și a proceselor verbale de punere în posesie și a hotărârilor Comisiei Județene Suceava ce au stat la baza emiterii acestor titluri, susținând în esență faptul că terenurile înscrise în cele patru titluri de proprietate nu au trecut niciodată în proprietatea statului, astfel că nu puteau face obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, acțiunea reclamantelor fiind întemeiată pe disp. art. III pct. 1 lit. a) (iii) din Legea nr. 169/1997.
Conform adresei nr. 5472/21.10.2013 a Primăriei Comunei Dorna Candrenilor, titlurile de proprietate contestate în prezenta cauză au fost emise în temeiul prevederilor art. 27 al. 21 din Legea nr._, introduse prin Legea nr. 247/2005.
Potrivit acestui text de lege, „Proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate, vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari și moștenitori le sunt aplicabile numai prevederile art. 64”.
Tot prin Legea nr. 247/2005 a fost introdus și al. 21 al. art. 11 din Legea nr. 18/1991, conform căruia „Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane”.
Spre deosebire de prima instanță, tribunalul a apreciat că prevederile art. 27 al. 21 nu trebuie interpretate în corelație cu cele ale art. 11 al. 21 , pentru a se ajunge astfel la concluzia că, și în situația prevăzută de art. 27 al. 21 , legiuitorul s-a referit la terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție sau de către stat, deoarece în cuprinsul art. 27 nu se face o astfel de trimitere la dispozițiile art. 11 al. 21, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă.
Instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 27 al. 21 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 se referă la terenuri care nu au fost preluate niciodată de CAP sau de stat prin acte translative de proprietate sau care nu au fost predate către stat, rămânând în continuare în posesia foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora (deci și în prezent), dar care proprietari (sau moștenitori), dintr-un motiv sau altul, nu dețin titluri de proprietate ori aceste titluri au fost distruse, în această situație emiterea titlurilor de proprietate având caracter recognitiv.
Din această perspectivă, dispozițiile art. 27 al. 21 din Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare sunt aplicabile și cererii de constituire a dreptului de proprietate adresată comisiilor de fond funciar de succesorii defuncților I. I. și I. Mafta, astfel că este neîntemeiat motivul de nulitate invocat de reclamante, constând în neîndeplinirea condiției ca terenurile înscrise în cele patru titluri de proprietate să fi trecut în proprietatea statului – condiție care, în opinia petentelor, ar rezulta din interpretarea disp. art. 27 al. 21 .
Reclamantele au susținut în mod constant pe parcursul procesului că interesul lor în promovarea acțiunii deduse judecății se justifică prin aceea că ele se consideră singurele moștenitoare ale autorilor I. I. și I. Mafta și implicit proprietare exclusive ale terenurilor înscrise în cele patru titluri de proprietate, astfel că actele de reconstituire a dreptului de proprietate au fost nelegal emise, în condițiile în care pârâții persoane fizice nu-și dovedesc calitatea de moștenitori ai autorilor I. I. și I. Mafta.
Desigur că cererea de constituire a dreptului de proprietate întemeiată pe disp. art. 27 al. 21 din Legea nr. 18/1991, dat fiind caracterul recognitiv al titlului de proprietate ce se emite în baza acesteia, nu are efectul de repunere de drept a petenților în termenul de acceptare a moștenirii, prevăzut de art. 13 al. 2 din Legea nr. 18/1991. Cererea adresată comisiei de fond funciar nu ar putea avea acest efect nici din perspectiva datei decesului celor doi autori: I. I. – 18 iulie 1994 și I. Mafta – 9 septembrie 2006, așadar cu mult timp după reintrarea terenurilor în circuitul civil. O astfel de cerere poate avea semnificația unui act de acceptare a moștenirii, însă cu condiția de a fi formulată în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Instanța a apreciat că, atunci când sunt investite cu o cerere de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate, comisiile de fond funciar sunt obligate să verifice calitatea aparentă de moștenitori ai autorilor după care se solicită constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate a petenților, calitate ce rezultă, în lipsa unui certificat de moștenitor, și din actele de stare civilă. Diferendele dintre succesorii acelorași autori referitoare la acceptarea sau neacceptarea (expresă sau tacită) a moștenirii nu pot fi soluționate decât de instanța de judecată, în cadrul acțiunii de partaj succesoral.
Așadar, în cadrul acțiunii de partaj ce se află pe rolul instanțelor urmează a se stabili calitatea de moștenitori acceptanți ai pârâților-persoane fizice după autorii I. I. și I. Mafta, iar în funcție de decizia instanței, reclamantele vor analiza dacă au posibilitatea de a solicita excluderea din cele patru titluri de proprietate a petenților care nu-și justifică această calitate.
Pe de altă parte, un argument pentru respingerea acțiunii și a apelului formulat în cauză este cel reținut în mod corect și de prima instanță, referitor la temeiul juridic al acțiunii, și anume art. III pct. 1 lit. a (iii) din Legea nr. 169/1997, care dă posibilitatea invocării nulității absolute a titlurilor de proprietate emise în favoarea altor persoane decât foștii proprietari ai terenurilor, or, în cauza de față, cele patru titluri contestate au fost emise moștenitorilor foștilor proprietari.
De asemenea, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamantele-apelante I. L. și I. M. nu pot invoca în susținerea intereselor lor propria culpă, în condițiile în care au semnat cererea de constituire și au consimțit la punerea în posesie și ulterior la emiterea titlurilor de proprietate contestate.
În ceea ce privește susținerea reclamantei-apelante I. Oltița potrivit căreia, deși are calitatea de moștenitor după cei doi defuncți, nu apare decât în unul dintre cele patru titluri de proprietate, instanța a apreciat că acesta nu este un motiv întemeiat pentru a solicita constatarea nulității absolute a celor patru titluri de proprietate, ci eventual o modificare a titlurilor din care a fost omisă, în sensul introducerii sale, alături de ceilalți moștenitori.
Apelantele au susținut prin reprezentant, în cadrul dezbaterilor asupra apelului, un aspect nou, ce nu a fost invocat nici prin acțiunea introductivă și nici prin cererea de apel, și anume acela că titlurile de proprietate contestate au fost nelegal emise și pe considerentul că, pentru o parte din terenurile înscrise în aceste titluri, nu apar autorii părților ca proprietari tabulari.
Instanța de apel nu a procedat la analiza acestei noi critici, ce excede cadrului procesual stabilit prin acțiunea introductivă, și pe motiv că această susținere a reclamantelor este lipsită de interes și se află într-o contradicție vădită cu teza susținută în acțiune și reiterată în cererea de apel, potrivit căreia suprafețele de teren înscrise în cele patru titluri de proprietate au fost proprietatea tabulară a autorilor I. I. și I. Mafta și nu au trecut niciodată în proprietatea statului.
În consecință, motivele de apel invocate fiind neîntemeiate, tribunalul a respins apelul ca nefondat, potrivit art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 453 al. 1 Cod procedură civilă, apelantele au fost obligate la plata către intimații R. D., A. M. și I. G. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva deciziei civile nr. 573 din 13.06.2014, au formulat contestație în anulare contestatorii I. Oltița, I. L. și I. M..
În motivarea contestație au arătat că soluția dată în cauză este evident rezultatul unei erori materiale.
Soluția de respingere a apelului nu ține de interpretarea probelor, ci de interpretarea greșită a art. 27 al. 21 din Legea nr. 18/1991 introdus prin legea nr. 247/2005.
Instanța de apel a considerat că acest articol se interpretează în sensul că terenurile ce pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate, în baza acestor prevederi sunt cele care nu au fost niciodată preluate de stat, rămânând în continuare în posesia proprietarilor sau moștenitorilor, dar care, dintr-un motiv sau altul nu dețin titluri de proprietate .
Interpretarea dată nu poate fi avută în vedere deoarece art. 27 al.21 din legea nr.18/1991 prevede și reglementează numai situația terenurilor care nu s-au predat sau preluat la stat prin acte translative de proprietate, dar care au fost preluate fără nici un titlu.
Tribunalul a considerat că pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate terenurile care nu au fost niciodată preluate sau predate la stat, chiar dacă aparțin proprietății private.
Pentru ca acest teren să poată fi pus în posesie trebuia să fie în rezerva Comisei Locale Dorna Candrenilor, iar pentru a se emite titluri de proprietate trebuia ca ei să nu dețină un alt titlu.
Terenurile nu au fost deținute fără titlu de proprietate, au fost înscrise în cartea funciară, nu au fost predate și nu au fost preluate la stat niciodată.
Pe de altă parte, în cadrul procedurii de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate trebuie dovedită calitatea de moștenitor acceptant al moștenirii.
În cazul de față nu s-a avut în vedere data decesului autorilor lor, ca cererea intimaților să poată fi considerată o cerere de acceptare a succesiunii. O eventuală acțiune de excludere din titlurile de proprietate care nici măcar nu este reglementată de lege nu ar putea fi admisă. Aceasta în condițiile în care prin cererea adresată comisiei intimații au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii.
La fel, referitor la o eventuală acțiune privind modificarea titlurilor de proprietate, acesta nu poate fi admisă în condițiile în care instanța s-a pronunțat și cu privire la acest aspect, deși temeiul invocat putea conduce la o soluție de nulitate parțială a titlurilor.
Un ultim aspect îl vizează faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea actelor de constituire a proprietății.
C. L. Dorna Candrenilor nu are atribuții de validare a dreptului de proprietate, acesta fiind atributul exclusiv al Comisiei Județene, fiind astfel incident motivul de contestație prev. de art. 503 al. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
Pentru cele învederate solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 503-508 Cod procedură civilă.
Intimații I. G., A. M. și R. D., au formulat întâmpinare prin care au solicitat ca în raport de probatoriu administrat în cauză, să se dispună respingerea contestației în anulare ca nefondată, menținerea ca legală și temeinică a dec. civ. nr. 573/13.06.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, respectiv a sent. civ. 1268/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dos. nr._ ca fiind legale și temeinice, cu obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că, prin dec. civ. nr. 573/13.06.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a respins apelul și s-a menținut în totalitate sent. civ. 1268/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, prin care, în mod corect, legal și temeinic s-a dispus respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că în speță cele 4 Titluri de proprietate și cele 4 procese verbale de punere în posesie, au fost emise în condiții absolut legale, fiind într-o situație clară de constituire drept de proprietate și nu de reconstituire drept de proprietate cum se susține de contestatoarele din prezenta cauză.
La baza acestei soluții stă probatoriul administrat în cauză, respectiv - înscrisuri, interogatorii și documentația care a stat la baza emiterii celor 4 titluri de proprietate și cele 4 procese verbale de punere în posesie, a căror nulitate s-a solicitat.
Prin acțiunea introductivă de instanță, în apel și prin prezenta contestație se solicită nulitatea absolută a 4 titluri de proprietate și 4 procese verbale de punere în posesie, nulitate întemeiată pe art. III pct. 1 lit. a din Legea 169/1997, cu motivarea că terenul ce face obiectul acestor titluri nu au fost preluate niciodată la stat.
Susținerile din prezenta contestație în anulare nu constituie chestiuni noi, ci sunt susținerile făcute de la începutul procesului, analizate de ambele instanțe și respinse, pentru motivele arătate pe larg în cele două hotărâri și care sub nici o formă nu pot constitui motive admisibile a unei contestații în anulare, în conformitate cu art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât dezlegarea dată recursului nu este rezultatul unei erori materiale, așa cum prevede în mod imperativ acest text de lege.
Propria interpretare a contestatoarelor al art. 27 alin. 2 ind. l, din Legea 18/1991, dezvoltată la punctul 1 din contestație, nu poate fi considerată o eroare materială dată dezlegării recursului.
Raportându-se la temeiul juridic indicat de contestatoare - motivarea instanței de apel și implicit a instanței de fond, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată pe considerentul că aceste înscrisuri sunt absolut valabile, titlurile de proprietate fiind emise în condiții absolut legale, în conformitate cu art. 27 al.2 ind. 1 din Legea 18/1991 republicată, conform căruia: „proprietarii sau moștenitorii acestora care nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate, vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi.”
Acest text de lege s-a completat prin art. 14 din Regulamentul HGR nr. 890/2005 și prevede în mod expres că eliberarea unor astfel de titluri de proprietate se face strict la cererea proprietarilor sau moștenitorilor acestora, cererea nefiind condiționată de vreun termen. Deci, aceste cazuri sunt cazuri de constituire drept de proprietate și nu reconstituire drept de proprietate, unde într-adevăr se punea problema ca anterior terenul să fi trecut la stat și prin hotărârea Comisiei Județene să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărâre ce trebuia comunicată părților și atacabilă în termen de 30 de zile.
Contrat susținerilor contestatoarelor, art. 27 al. 2 Indice 1 din Legea 18/1991 este excepția de la regula generală privind modalitatea de emitere a titlurilor de proprietate, motiv pentru care, cazul de nulitate prevăzut de art. III pct. 1 lit. a (iii) din Legea 169/1997, invocat ca și temei juridic și dezvoltat în prezenta contestație în anulare, nu este incident în cauză.
In mod corect instanța de apel, respectiv cea de fond, au reținut că în raport de aceste dispoziții legale titlurile emise au caracter recognitiv și aceste terenuri ne revin prin efectul legii.
Contrar susținerilor contestatoarelor, cele 4 titluri și cele 4 procese - verbale de punere în posesie au fost emise în condițiile legale sus menționate, inclusiv în favoarea lor, la cererea lor și care le conferă un drept de proprietate în cote indivize, alături de noi pârâții-intimați.
De altfel, cererile semnate de acestea, documentația care a stat la baza acestor titluri de asemenea semnate de contestatoare, faptul că au participat efectiv la punerea în posesie și au semnat aceste procese verbale de punere în posesie, confirmă cu certitudine susținerile noastre și reau-credință a acestora, care se consideră singurele moștenitoare de drept a întregii averi succesorale rămase după defuncții nostru părinți .
Titlurile de proprietate în baza cărora s-au înscris la Cartea Funciară și în raport de care solicită ieșirea din indiviziune în dos. nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Doinei, după care în dosarul de fond au anexat și o copie după acțiune, sunt titluri valabile de constituire drept de proprietate, emise în baza art.9 alin.5 lit. c, din Legea 169/1997 pentru modificarea legii 18/1991, și nu de reconstituire drept de proprietate, cum greșit au înțeles contestatoarele, care într-adevăr ar fi presupus o trecere în proprietatea statului, și o reconstituire cu procedură prealabilă.
Ei, împreună cu apelantele din prezenta cauză, sunt coproprietari tabulari ai terenului în litigiu, suprafață totală de_ mp teren situat în . în 4 trupuri, precum și a construcțiilor casă de locuit și anexe situate pe acesta.
Aceste imobile le-au dobândit prin moștenire după părinții lor - defuncții I. I., decedat în 18.07.1994, și I. Mafta, decedată la data de 09.09.2006, după care justifică vocație și calitate legală de moștenitori prin acceptare tacită. După decesul acestora, au rămas ca moștenitori acceptanți ei, în calitate de fii, și contestatoarele, care sunt soția supraviețuitoare, respectiv fiicele defunctului lor frate, I. V., decedat la data de 07. 09.2008. Ca și contestatoarele, ei pârâți-intimați au acceptat tacit moștenirea după părinții prin preluarea în posesie a terenurilor și construcțiilor descrise, pe care le-au folosit și le folosesc și în prezent, ca adevărați proprietari în calitate de fii moștenitori, au făcut documentația cadastrală și au solicitat emiterea de titluri pe numele lor, în condiții absolut legale.
Motivat de acest aspect, atât ei, cât și reclamantele-apelante au câte o cotă legală de 1/4 părți fiecare.
Apelantele nu s-au mulțumit cu faptul că nu le-au cerut nici un ban din subvențiile APIA încasate pe tot terenul părinților și că au fost de acord ca ele să preia etajul casei, iar ei toți 3 frații - parterul. Nu au fost mulțumite nici cu suprafața de teren care de asemenea au fost de acord să-l preia și care depășește cu mult cota lor legală, ci doresc absolut toată averea succesorală a părinților, iar întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de acestea în dos. nr._ - pe care au anexat-o în dosarul de fond dovedesc toate aceste susțineri.
Au făcut toate aceste precizări pe situația de fapt, tocmai pentru ca instanța să analizeze obiectiv motivul promovării acestei acțiuni și invocarea propriei culpe, corect reținută de ambele instanțe .
Nici celelalte două motive dezvoltate la pct. 3 și 4 nu constituie motive admisibile a unei contestații în anulare din cele prevăzute limitativ la art. 503 Cod procedură civilă și sub nici o formă dezlegarea pricinei din recurs nu poate constitui o eroare materială în sensul legii.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 503 - 508, art. 508 alin. 2 N Cod procedură civilă.
Examinând contestația în anulare, tribunalul constată că prin decizia civilă nr. 573 din 13.06._, Tribunalul Suceava - Secția civilă a respins apelul declarat de către petenții I. Oltița, I. L. și I. M. împotriva sentinței civile nr. 1268 din data de 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind R. D., A. M., I. G., C. L. Dorna Candrenilor și C. Județeană Suceava, ca nefondat și a obligat apelantele la plata către intimații R. D., A. M. și I. G. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.503 alin. 2 pct. 2 și 3 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de apel mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și, în cazul recursului, când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
Din dispozițiile legale precizate anterior se desprind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de contestație în anulare pentru a fi admisibilă, respectiv să privească o hotărâre definitivă și motivele de contestație precizate să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Analizând motivele arătate de contestatori în raport cu dispozițiile procedurale precizate anterior, tribunalul constată că petenții au înțeles să invoce dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 și 3 Cod procedură civilă care reglementează contestația în anulare specială, sugerând că respingând apelul instanța de apel a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de casare, respectiv că instanța de apel nu a analizat motivele invocate în cererea de apel, iar soluția de respingere a apelului nu ține de interpretarea probelor, ci de interpretarea greșită a art. 27 al. 21 din Legea nr. 18/1991 introdus prin legea nr. 247/2005.
Alineatele 2 și 3 ale art. 503 Cod procedură civilă reglementează o . motive pentru care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare, dar care privesc exclusiv hotărârile instanțelor de recurs și hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Contestatorii susțin că instanța de apel a considerat că art. 27 al. 21 din Legea nr. 18/1991, introdus prin Legea nr. 247/2005, se interpretează în sensul că terenurile ce pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate, în baza acestor prevederi sunt cele care nu au fost niciodată preluate de stat, rămânând în continuare în posesia proprietarilor sau moștenitorilor, dar care, dintr-un motiv sau altul nu dețin titluri de proprietate.
Critica invocată nu poate fi reținută, întrucât potrivit jurisprudenței generate de articolul indicat, motivul de contestație în anulare specială se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, așa cum invocă, în cazul de față, contestatorii.
Dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă stabilesc că pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile instanțelor de recurs și în cazul în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare. Aliniatul 3 al aceluiași articol statuează că dispozițiile alin. 2 pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
În acest context, se remarcă faptul că motivul invocat de contestatori referitor la neanalizarea tuturor aspectelor detaliate în cerere privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, iar în cererea de față se analizează soluția pronunțată în apel, astfel încât nu se poate verifica pe calea prezentei contestații în anulare.
Așadar, neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de apel ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în . invocate în calea extraordinară de atac .
Pentru considerentele expuse, se apreciază că instanța de apel a analizat susținerile contestatorilor, reținând, conform actelor și lucrărilor dosarului, că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că, în mod corect, s-a respins apelul ca nefondat.
În consecință, în baza art. 503 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de lege pentru admisibilitatea acestei cereri.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 Cod procedură civilă, contestatorii vor fi obligați să plătească intimaților R. D., A. M. și I. G. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat conform chitanței depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatorii I. Oltița, I. L. și I. M., toți cu domiciliul ales la cabinet de Avocat „D. C.”, cu sediul în . Suceava, împotriva deciziei civile nr. 573 pronunțată la data de 13.06.2014 de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind R. D., domiciliată în Bistrița, .. 1, .,județul Bistrița Năsăud, A. M., domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, Calea Bucovinei, nr. 44, ., ., județul Suceava, I. G., domiciliat în Broșteni, ., județul Suceava, C. L. Dorna Candrenilor pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., nr.6, județul Suceava, ca nefondată.
Obligă pe contestatorii I. Oltița, I. L. și I. M. să plătească intimaților R. D., A. M. și I. G. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. S. A.
Red. IM
Tehnored. SA/10 ex/29.01.2015
Judecător apel G. D.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
