Acţiune posesorie. Decizia nr. 119/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 119/2015
Dosar nr._ - acțiune posesorie-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 119
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015
Președinte: C. L.
Judecător: G. – P. V.
Grefier: P. L.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de pârâtul M. P., domiciliat în comuna Cacica, ., ., județul Suceava, cu domiciliul procedural ales la avocat O. D., cu sediul în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 698 din 26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind reclamanta B. F., cu domiciliul ales la avocat M. L. din Gura Humorului, ., nr. 25, județul Suceava și pârâții M. C. R. și M. C., ambii domiciliați în comuna Cacica, ., nr. 20, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi – 27 ianuarie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 17 decembrie 2013, sub nr._, reclamanta B. F. l-a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul M. P., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i lase, în pașnică și liniștită posesie, terenul în suprafață de 3300 m2 situat în Pîrteștii de Jos la locul numit R.-vatră . în situația anterioară.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a folosit terenul in cauza din anul 1954 pana in octombrie 2013, an în care s-a căsătorit cu soțul său, defunctul B. G., si a primit ca zestre acest teren de la părinții soțului. Terenul de 3300 mp. se continua cu terenul pe care reclamanta are casa de locuit si anexele gospodărești. Acest teren se afla situat in Pârteștii de Jos, pe R., in vatra satului.
A mai arătat că a folosit terenul în cauza astfel: din 1954 pana in anul 1961, când l-a dobândit ca lot ajutător, întrucât in zona a fost regim de cooperativizare, dar a rămas tot in posesia sa si a soțului său pana la Revoluția din anul 1989, când s-a desființat sistemul de cooperativizare, așa încât terenul a rămas in proprietatea lor, neîntrerupt pana in luna octombrie anul 2013.
A menționat reclamanta, că acest teren este practic livada care le înconjoară gospodăria, și nu a fost lucrat niciodată decât de ea si soțul defunct, că provin înscriși la Registrul Agricol si au achitat la timp toate taxele si impozitele.
La data de 08.10.2013 a observat ca in livada ei a intrat pârâtul M. P. împreuna cu ing. Topo P. M., au măsurat întreaga livada afirmând ca a cumpărat toata livada de la numitul B. D. (un nepot al subsemnatei). A mai arătat că B. D. nu a folosit niciodată terenul in cauza, nu a plătit impozit si nu este cunoscut ca proprietar. Ulterior, in luna noiembrie 2013, M. P. a intrat cu tractorul si a arat o suprafața de aproximativ 20 ari, suprafața cultivata anual de ea cu cartofi, legume, zarzavaturi.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 949 C.civ., art. 950 C.civ., art. 952 C.civ., art. 674 C.p.civ., art. 675 C.p.civ., art. 676 C.p.civ..
La data de 17.02.2014 pârâtul M. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca nelegală și netemeinică.
În motivare a arătat că locuiește în ., județul Suceava și nu are personal nici o legătură cu terenul in speță (nu deține act de vânzare cumpărare, donație, etc pe acest teren), sens în care a ridicat excepția lipsei calității procesuale in acest proces.
A mai arătat că, din informațiile cerute de la primăria comunei Pîrteștii de Jos rezultă faptul că terenul în litigiu a aparținut defuncților B. I. și M. iar moștenitori după aceștia sunt M. A., B. I. și B. D. in calitate de fii și se regăsește înscris pe titlul de proprietate nr. 630 din 22.11.1995 la nr. crt. II suprafață primită in intravilan 2600 mp teren arabil și 700 mp alte terenuri. A mai menționat că B. F. nu se regăsește pe acest titlu de proprietate și nici defunctul ei soț B. G. după cum arată reclamanta in prezenta acțiune, că din adeverințele depuse la dosar nu rezultă faptul că reclamanta deține suprafața de 0,33 ha.
A menționat faptul că din anul 1990 și până în prezent terenurile au fost trecute in registru agricol pe parcele și nicidecum pe suprafață totală.
La data de 26.03.2014 reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de părți a numiților M. C. R. și M. C. întrucât prin adresa nr. R/_/27/02.2014 a Postului de Poliție Pîrteștii de Jos a rezultat că terenul în litigiu a fost cumpărat de numita M. C. de la numitul B. C. D.. De asemenea, pârâta a arătat că pentru a evita pe viitor ca numita M. C., căsătorită cu M. C. R. să aibă același comportament ca și pârâtul M. P., respectiv să intre abuziv pe terenul posedat de reclamanta a solicitat introducerea în cauză a numiților M. C. R. și M. C.. În drept a invocat dispozițiile art. 68 alin.1 și 2 C.p.civ..
Față de motivarea în fapt a cererii primite la data de 26.03.2014, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată precum și împrejurarea că reclamanta a arătat că este singura posesoare în fapt a imobilului care face obiectul cauzei, instanța a calificat la termenul din data de 27.03.2014 respectiva cerere ca fiind o cerere modificatoare, calificare pe care reclamanta nu a contestat-o. În consecință, la același termen, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților M. C. R. și M. C..
La data de 14.04.2014 pârâții M. C. R. și M. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate ca nelegală și netemeinică.
În motivare pârâții au arătat că terenul ce face obiectul acestei acțiuni a fost dobândit de B. C. D., B. I. și M. A. prin Titlul de proprietate nr. 630 din 22.11.1995 și se regăsește la cap. B suprafețe primite în intravilan, nr. crt.l arabil livadă R. 0,26 ha și nr. criteriu 7 alte terenuri 700 m.p.,
Au mai arătat că între B. C. D., B. I. și M. A. a existat un partaj voluntar, suprafața de 3300 mp i-a revenit lui B. C. D., că ei, pârâții, a cumpărat prin antrecontract de vânzare încheiat pe data de 02.10.2013 de la numitul B. C. D., suprafața de 2600 mp teren arabil și 700 mp teren neproductiv situate în intravilanul satului Pîrteștii de Jos, la locul numit R. cu suma de 7.500 lei, antecontract autentificat sub nr. 2954 din 2.10.2013, că B. C. D. din antecontractul de vânzare cumpărare este una și aceeași persoană cu B. D. din titlul de Proprietate nr. 630/22.11.1995 conform declarației notariale autentificată sub nr. 3262 din 1.11.2013.
B. F. nu se regăsește pe titlul de proprietate și nici defunctul B. G. fostul soț al acesteia, după cum arată reclamanta in prezenta acțiune.
A menționat că din discuțiile purtate cu vânzătorul B. C. D. reiese faptul că acesta a avut posesia terenului, plătind cu regularitate toate taxele și impozitele la Primăria Pîrteștii de Jos și că intenționează să deschidă un proces pentru tulburare de posesie împotriva reclamantei.
Reclamanta i-a vândut fiicei sale cca. trei ari de teren împreună cu casa de locuit și anexele și nu are nici o legătură cu terenul în litigiu.
Au susținut pârâții că, terenul in cauză a fost ținut abuziv de reclamantă fără să aibă acte de proprietate pe el, dacă existau acte de proprietate respectivul teren era vândut odată cu casa de locuit.
Prin sentința civilă nr. 698 din 26 iunie 2014, Judecătoria Gura Humorului a admis în parte cererea și în consecință, a obligat pârâtul M. P. să lase reclamantei, în posesie, imobilele constând în suprafața de 2600 m2 teren arabil, situat în intravilanul satului și comunei Pîrteștii de Jos, județul Suceava, la locul numit R., între vecinii B. G., S. I., drum comunal pe două părți, B. D. și B. I. și suprafața de 700 m2 teren neproductiv, situat în intravilanul satului și comunei Pîrteștii de Jos, județul Suceava, la locul numit R., între vecinii B. G., pârâu și drum comunal pe două părți.
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M. C. R. și M. C. ca neîntemeiată.
A obligat pârâtul M. P. să plătească reclamantei suma de 605,29 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. P. instanța a constatat că din declarațiile martorilor audiați rezultă că acesta a întreprins în mod repetat acțiuni prin care a tulburat posesia reclamantei asupra terenului în suprafață totală de 3300 m2, respectiv a arat terenul agricol, a cosit lucerna și a strâns fânul. Față de aceasta instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. P..
Referitor la fondul cauzei instanța a avut în vedere că obiectul cauzei îl constituie o acțiune posesorie, reclamanta invocând prevederile art. 674 alin. 1 C.proc.civ. și art. 949 C.civ.. De asemenea, reclamanta și-a întemeiat cererea pe calitatea de posesor, arătând că terenul care face obiectul cauzei a rămas în proprietatea sa și a soțului său defunct neîntrerupt din 1954 și până în anul 2013, că au fost înscriși în registrul agricol cu acest teren, că au achitat taxele și impozitele.
În cele ce urmează, instanța a analizat condițiile acțiunii posesorii, astfel cum rezultă acestea din textul invocat de reclamantă, respectiv: să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, reclamanta să fi posedat, anterior, cel puțin un an, iar posesia acesteia să fi fost utilă.
Instanța a avut în vedere că pârâtul M. P. nu a contestat împrejurarea susținută de reclamantă, respectiv că aceasta ar fi avut în posesie terenul care face obiectul cauzei, respectiv imobilele constând în suprafața de 2600 m2 teren arabil, situat în intravilanul satului și comunei Pîrteștii de Jos, județul Suceava, la locul numit R., între vecinii B. G., S. I., drum comunal pe două părți, B. D. și B. I. și suprafața de 700 m2 teren neproductiv, situat în intravilanul satului și comunei Pîrteștii de Jos, județul Suceava, la locul numit R., între vecinii B. G., pârâu și drum comunal pe două părți. Pârâții M. C. R. și M. C. au arătat în întâmpinarea formulată că posesia terenului ar fi aparținut numitului B. Crîstian D., însă au arătat că au cunoscut această împrejurare din discuțiile cu numitul B. Crîstian D. cu care au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare referitor la acest teren.
Din adeverința nr. 5357 din 03.12.2013 a Primăriei comunei Pârteștii de Jos depusă la fila 20 rezultă că reclamanta este înscrisă în registrul agricol vol. 4, poziția 821 în perioada 1992 – 1996 cu o suprafață de 0,73 ha din care 0,71 ha arabil și 0,02 ha curți clădiri. Din adeverința nr. 5358 din 03.12.2013 a Primăriei comunei Pârteștii de Jos depusă la fila 21 rezultă că reclamanta este înscrisă în registrul agricol vol. 9, poziția 845 în perioada 1997 – 2000 cu o suprafață totală de 0,78 ha din care 0,69 ha arabil și 0,05 ha curți clădiri, 0,04 neproductiv. Din adeverința nr. 5291 din 28.11.2013 a Primăriei comunei Pârteștii de Jos depusă la fila 19 rezultă că reclamanta este înscrisă în registrul agricol vol. 9, poziția 21 în perioada 2001 – 2005 cu o suprafață totală de 0,79 ha, o casă de locuit de 75 m2, anexe gospodărești 185 m2. Din adeverința nr. 5264 din 26.11.2013 a Primăriei comunei Pârteștii de Jos depusă la fila 21 rezultă că reclamanta este înscrisă în registrul agricol vol. 17, poziția 38 în perioada 2011 – 2012 cu o suprafață totală de 0,39 ha din care 0,28 ha arabil, 0,04 teren pășuni și 0,07 ha teren curți clădiri. Potrivit certificatului de atestare fiscală nr. 260 din 17.01.2014 a Primăriei comunei Pârteștii de Jos (fila 22) rezultă că reclamanta B. F. este înregistrată în evidența fiscală cu teren intravilan respectiv curți în suprafață de 600 m2, arabil în suprafață de 700 m2 și fânețe în suprafață de 2000 m2 situate în ., jud. Suceava.
Martora B. A. a arătat că reclamanta a stăpânit grădina care a aparținut defunctului B. I., fiind nora acestuia și având grijă de B. I. anterior decesului său. Martora B. R. a arătat că reclamanta a stăpânit terenul arabil de 27-30 de ari situat lângă locuința acesteia până în toamna anului 2013, când a fost deposedată de către pârâtul M. P..
În raport de aceste aspecte de fapt, instanța a reținut că de la momentul deposedării până la cel al introducerii acțiunii a trecut mai puțin de un an. De asemenea, instanța reține că reclamanta a deținut stăpânit anterior suprafața de teren pentru o perioadă mai mare de un an.
Întrucât posesia este cea invocată de reclamantă, instanța a apreciat că se impune întrunirea condițiilor necesare posesiei utile. Ținând seama de prevederile art. 919 alin.1 C.civ., de împrejurarea că nu s-a invocat un viciu al posesiei, instanța apreciază că este întrunită și condiția prevăzută de art. 949 alin. 1 C. civ..
Față de aceste considerente instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamanta B. F. în contradictoriu cu pârâtul M. P.. În consecință l-a obliga pe pârâtul M. P. să lase reclamantei, în posesie, imobilele constând în suprafața de 2600 m2 teren arabil, situat în intravilanul satului și comunei Pîrteștii de Jos, județul Suceava, la locul numit R., între vecinii B. G., S. I., drum comunal pe două părți, B. D. și B. I. și suprafața de 700 m2 teren neproductiv, situat în intravilanul satului și comunei Pîrteștii de Jos, județul Suceava, la locul numit R., între vecinii B. G., pârâu și drum comunal pe două părți.
În schimb, fată de probele administrate instanța a apreciat că încheierea unei antecontract de vânzare cumpărare de către pârâta M. C. având drept obiect terenul aflat în posesia reclamantei nu constituie o acțiune prin care aceasta să tulbure posesia exercitată de reclamantă. De asemenea, instanța a apreciat că probele administrate nu demonstrează intenția acestei pârâte și a pârâtului M. C. R. de a tulbura pe viitor posesia exercitată de reclamantă, cu atât mai mult cu cât așa cum rezultă din copia acțiunii formulate (filele 67 – 69), aceștia au înțeles să-și valorifice dreptul invocat pe cale judiciară.
În consecință, instanța a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M. C. R. și M. C. ca neîntemeiată.
Ținând seama că pârâtul M. P. este în culpă procesuală, instanța l-a obligat pe aceasta, proporțional cu admiterea acțiunii, la cheltuielile de judecată reale, necesare și rezonabile efectuate de reclamantă în cauză. Pe cale de consecință, instanța l-a obligat pe pârâtul M. P. și la plata sumei de 605,29 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul M. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că instanța de fond a omis să cerceteze modul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului și efectele sale asupra drepturilor de posesie și de proprietate.
Astfel, nu a cercetat elementele definitorii ale posesiei, respectiv dacă reclamanta exercită detenția asupra terenului având convingerea că îi aparține, întrunind cumulativ cele două aspecte ale posesiei, animus și corpus sau dacă exercită detenția asupra terenului cunoscând că posesia asupra acestuia a fost predată altor persoane care au și calitatea de proprietari.
Din momentul în care posesia asupra terenului a fost predată numiților M. A., B. D. și B. I., fiind întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 630 din 21._, reclamanta B. F. nu se mai putea considera posesoare de drept a terenului.
Conform înțelegerii intervenite între beneficiarii Titlului de Proprietate nr. 630 din 22.11.1995, B. D. s-a înscris la registrul agricol și a achitat impozit, dat fiind că terenul în litigiu a revenit acestuia, în timp ce reclamanta nu poate demonstra că este înscrisă la rolul agricol cu acest teren.
Totodată, B. D. a înstrăinat terenul pârâților M. C. R. și M. C., astfel cum reiese din antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2954 din 2 octombrie 2013 la B.N.P. L. G. Pelepco.
Pârâtul este tatăl pârâtei M. C. și respectiv socrul pârâtului M. C. R..
După ce a întocmit actele de vânzare - cumpărare, aceștia l-au împuternicit verbal să ia legătura cu un inginer topometru pentru a efectua măsurătorile necesare întocmirii unui plan de situație, pentru a promova o acțiune în instanță în vederea validării antecontractului și înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară.
In acest scop a intrat pe teren împreună cu inginerul topometru M. P., în luna octombrie 2013 și l-a ajutat la măsurarea terenului, fiind convins că terenul aparține fiicei și respectiv ginerelui său, nicidecum cu intenția de a tulbura posesia reclamantei B. F., astfel cum eronat a reținut instanța de fond în sentința apelată.
In mod eronat a reținut instanța de fond că s-ar afla în posesia terenului, ca urmare a faptului că ar fi deposedat-o pe reclamanta B. F..
Pârâții M. C. și M. C. R. sunt cei care posedă terenul în litigiu, ca urmare a încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, având convingerea că sunt adevărații proprietari ai acestuia.
Aceștia au fost ajutați de un fiu al său, M. I. să are o parte din teren, acesta având tractor, astfel cum a relatat martora B. R..
În ceea ce o privește pe martora B. A., aceasta indică, în mod nesincer, că pârâtul apelant ar fi fost cel care a arat o parte din teren.
În ceea ce privește faptul că ar fi cosit lucerna de pe terenul care nu a fost arat, aspect relatat de cele două martore audiate în cauză, a arătat că a ajutat pe fiica și ginerele său la lucrările de recoltare a terenului, la cererea lor și cu convingerea că au devenit proprietari, fără intenția de a tulbura posesia reclamantei B. F., care știa că folosește terenul, fiind tolerată de B. D..
In consecință, pârâtul nu a intrat pe terenul în litigiu, nici în scopul tulburării posesiei și nici în scopul deposedării reclamantei B. F., ci în scopul de a ajuta pe fiica și ginerele său, la cererea acestora, după ce ei au încheiat acte de vânzare - cumpărare cu privire la respectivul teren.
Prin întâmpinare, reclamanta B. F., a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
A arătat că tot comportamentul procesual al apelantului pe parcursul cercetării judecătorești efectuata de prima instanta, a fost dezinteresat total, neprezentandu-se niciodata in fata instantei, marginindu-se doar la a trimite o întampinare, pe cand ea a administrat un probatoriu vast, cu martori si înscrisuri, din care a rezultat fara dubiu ca terenul din prezenta cauza este folosit neîntrerupt de reclamantă si soțul său de o perioada de peste 30 ani. Din adeverințele eliberate rezulta ca începand cu 1991 si pana in prezent terenul a figurat pe numele său si al soțului defunct Acest teren este practic, livada care inconjoara gospodaria si nu a fost lucrat niciodata decât de ea si soțul defunct. Sunt la Registrul Agricol si au achitat la timp toate taxele si impozitele.
Instanta nu putea sa cerceteze dacât daca au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii posesorii, nefiind investita si neavand baza legala sa cercetaze actele de proprietate ale pârtilor in cadrul unei acțiuni posesorii. Conform art. 949 CC:" cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instantei de judecata prevenirea ori inlaturarea oricărei tulburări a posesiei sale, sau dupa caz, restituira bunului. Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar", Iar art.950 CC prevede ca :"Actiunile pot fi introduse si împotriva proprietarului. ""
A făcut dovada ca nu este un detentor precar, stăpânind terenul ca adevărat proprietar (teren provenit de la socrul său- B. I.), însa si chiar de ar fi fost considerat un detentor precar, art. 949 al.2 CC, permite exercițiul acțiunii posesorii chiar si detentorului precar.
Sunt nereale susținerile apelantului cum ca fiica si ginerele sau au cumparat terenul in cauza de la B. D., in condițiile in care acest vanzator nu a folosit niciodata terenul (nu s-au depus la dosar adeverințe de Registrul Agricol), si nici nu este unicul proprietar trecut pe TP. Nr.630/1995.Pe acest titlu sunt trei proprietari, si nici pana in momentul de fata nu s-a efectuat un partaj sau o ieșire din indiviziune. Asa incat vanzarea efectuata de către B. D. nu a fost validata de către instanta de judecata. S-a incercat acest lucru in dosar nr._, dosar care a fost respins. Practic, B. D. a vândut lui M. C. (fiica apelantului), un teren, insa doar pe hârtie, avand in vedere ea nu este unic proprietar al terenului si nici nu a avut vreodată posesia acestui teren.
Mai mult, apelantul, recunoaște chiar in cererea de apel, faptul ca a intrat pe terenul reclamantei că 1-a măsurat cu un inginer topo si că, a întocmit un plan de situatie . Apelantul recunoaște chiar ca a recoltat terenul, afirmând ca a avut credința ca terenul este in posesia fiicei sale. Aceasta afirmație a apelantului este una nesincera, fiind contrazisă de faptul ca reclamanta a depus o plângere penala de tulburare de posesie împotriva apelantului (înainte de deschiderea prezentei cauze), că livada sa a fost dintotdeauna îngrădită cu gard metalic si închisă cu o poarta cu lacăt, așa încât nimeni(cu atat mai puțin apelantul), nu putea avea "impresia" ca terenul nu îi aparține, sau ca este al nimănui. De fapt, fiica apelantului este vecina cu casa si livada sa, așa încât apelantul nu poate susține ca nu știa al cui este terenul.
Analizând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor din apel, Tribunalul reține că judecătorul instanței de prim grad a realizat a judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 919, 916, 949 cod civil și urm. din Codul civil.
Posesia poate fi definită ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt de către o persoană asupra unui bun, cu intenția și voința de a se comporta față de toți ceilalți ca proprietar sau titular al altui drept real.
În aceste condiții, se reține că acțiunea posesorie este acea acțiune pusă la îndemâna posesorului, pentru a apăra posesia, ca stare de fapt, împotriva oricărei tulburări, pentru a menține această stare ori pentru a redobândi posesia atunci când ea a fost pierdută. Ceea ce este specific pentru acțiunea posesorie este împrejurarea ca prin ea se apără starea de fapt a posesiei, fără a se pune în discuție însuși dreptul asupra lucrului. Prin aceasta se deosebește, de altfel, acțiunea posesie de acțiunea petitorie – cum este de exemplu, acțiunea în revendicare, deoarece aceasta din urmă pune în discuție însuși dreptul real cu privire la bun.
Potrivit art. 916 Noul Cod civil „(1) Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar”.
La art. 918 legiuitorul a arătat care sunt cazurile care nu constituie posesie:
„ (1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum:
a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;
b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitație sau servitute, față de nuda proprietate;
c) fiecare coproprietar, în proporție de cotele – părți ce revin celorlalți coproprietari;
d) orice altă persoană care, deținând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința acestuia”
Pentru apărarea posesiei, legiuitorul a pus la îndemâna posesorului acțiunea posesorie, reglementată conform art. 949 Noul Cod civil că: „(1) Cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
(2) Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și detentorul precar”.
Apreciind că scopul prezentei acțiuni nu poate fi decât înlăturarea împiedicării exercitării posesiei de către pârât, aspect care s-a confirmat, Tribunalul constată că întemeiat instanța de fond a admis cererea reclamantei.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați, din dovada plății impozitelor, a înscrierilor în registrul agricol, a rezultat, fără dubiu, că intimata reclamantă a avut posesia imobilului teren de 3300 mp din litigiu, în mod continuu și că s-a comportat ca adevărat proprietar, achitând și taxele și impozitele referitoare la proprietate, îngrădind terenul iar pârâtul i-a tulburat posesia prin pătrunderea pe teren la data de 08.10.2013.
Susținerile apelantului că instanța de fond a omis să cerceteze modul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței în litigiu și efectele sale asupra drepturilor de posesie și de proprietate, nu pot fi primite de instanța de apel, urmând a se înlătura. În acest sens este a se reține că din interpretarea prevederilor suscitate rezultă că posesia este întotdeauna o stare de fapt, fiind stăpânirea efectivă a unui lucru. Pentru aceasta, instanța va raporta acțiunea la faptele de stăpânire ale imobilului invocate de reclamantă, fără a fi necesar a face o analiză amănunțită a întinderii drepturilor de proprietate ale părților.
Și în ceea ce privește calitatea procesuală activă a intimatei – reclamante, instanța de apel reține, contrar susținerilor apelantului, că potrivit textelor legale mai sus menționate, acțiunile posesorii pot fi exercitate atât de posesorii tulburați sau deposedați cât și de detentorii precari, calitatea procesuală activă aparținând persoanei care exercită sau a exercitat efectiv elementul material (corpus), respectiv stăpânirea bunului.
Apoi, astfel cum întemeiat a concluzionat și instanța de fond, în speță, se constată că sunt întrunite condițiile acțiunii posesorii prevăzute de art. 949 Cod civil, cu privire la suprafața de 3300 mp, întrucât din probele administrate a rezultat că nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare până la data introducerii acțiunii, înainte de data tulburării sau a deposedării, reclamanta a posedat bunul – teren cel puțin un an, iar posesia reclamantei întrunește cerințele prevăzute de art. 919 Cod civil, adică este o posesie utilă și neviciată.
În toată motivarea apelului său, pârâtul face referire la un proces verbal de punere în posesie din data de 24.10.1995 și la titlul de proprietate nr. 630 din 22.11.1993.
Or, așa cum mai sus s-a argumentat, analiza acestor înscrisuri nu face obiectul unei acțiuni posesorii, instanța fiind investită în conformitate cu dispozițiile art. 949 Cod civil să cerceteze doar dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acestei acțiuni și nu actele de proprietate pe care și le opun părțile.
În considerarea celor de mai sus, sunt irelevante sub aspect probator și motivațiile aceluiași apelant privitoare la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2954 din 2.10.2013 de BNP G. Pelepco. De altfel, așa cum rezultă din întâmpinare și din cuprinsul cererii de apel, pârâtul M. P. a recunoscut că a intrat pe terenul stăpânit de reclamantă, că l-a și măsurat cu un inginer topo întocmind un plan de situație, dar prin prisma antecontractului de vânzare – cumpărare sus arătat.
Nefondate sunt și criticile apelantului privitoare la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
Sunt de reținut în acest sens dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Cum pârâtul apelant a pierdut procesul, în mod just a fost obligat de instanța de fond la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă cu derularea prezentului dosar, în sumă de 605,29 lei, temeiul juridic al restituirii fiind culpa sa procesuală.
În contextul tuturor celor arătate mai sus, găsind că motivațiile pârâtului apelant sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 480 din codul de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Date fiind și prevederile art. 453 Cod procedură civilă, apelanții vor fi obligați să plătească intimatei B. F. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul M. P., domiciliat în comuna Cacica, ., ., județul Suceava, cu domiciliul procedural ales la avocat O. D., cu sediul în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 698 din 26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimați fiind reclamanta B. F., cu domiciliul ales la avocat M. L. din Gura Humorului, ., nr. 25, județul Suceava și pârâții M. C. R. și M. C., ambii domiciliați în comuna Cacica, ., nr. 20, județul Suceava.
Obligă apelanții să plătească intimatei B. F. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. G. – P. V. P. L.
Red. C.L.
Jud. fond A. I. Șalar
Tehnored P.L./ 6 ex. – 12.02.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
