Fond funciar. Decizia nr. 817/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 817/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 817/2015
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 817
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 IUNIE 2015
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta B. M., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.2508 din data de 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. E., B. C., A. N. și J. V., cu toții domiciliați în cartier Ițcani, ., nr.154, județul Suceava, B. C., domiciliat în ., județul Suceava, B. P., domiciliată în . Vulturești, județul Suceava, C. C. DE APLICARE A L 18/1991 VULTUREȘTI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA și intimata reclamantă P. V., domiciliată în ., județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat P. M., cu sediul în mun. Fălticeni, .-5, parter, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta pârâtă, intimata reclamantă P. V. și martorii propuși de apelanta pârâtă pentru audiere U. M. și B. C., lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar cererea remisă prin fax de apărătorul ales al apelantei pârâte prin care acesta solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată motivat de faptul că acordă asistență juridică și în alte cauze și alte instanțe de judecată (fila 61).
Intimata reclamantă solicită de asemenea lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată precizând că a încheiat contract de asistență juridică cu avocat P. M., însă acesta în cursul dimineții asigură asistență juridică la altă instanță, urmând a se prezenta ulterior în cauza de față.
Instanța față de cererile formulate dispune strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta pârâtă asistată de avocat F. I. R., intimata reclamantă P. V. asistată de avocat P. M. și martorii propuși de apelanta pârâtă pentru audiere U. M. și B. C., lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat P. M. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței juridice în instanță a intimatei reclamante ( fila 67).
Instanța având în vedere prezentarea în instanță a martorilor propuși spre audiere de către apelanta pârâtă, îi solicită martorului B. C. să părăsească sala de judecată cât timp este audiat martorul U. M., urmând a fi rechemat pentru audiere.
Apoi, îi solicită martorului U. M. să se prezinte în fața instanței având asupra sa cartea de identitate pentru a fi legitimat, procedând apoi la audierea sub prestare de jurământ a acestuia în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 309 raportat la art.318, 319 și 321 Cod Procedură Civilă, susținerile acestuia fiind consemnate într-un proces verbal separat atașat la dosar ( fila 62). Apoi este rechemat în sală martorul B. C., procedându-se la audierea sub prestare de jurământ a acestuia în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 309 raportat la art.318, 319 și 321 Cod Procedură Civilă, susținerile acestuia fiind consemnate într-un proces verbal separat atașat la dosar ( fila 63).
Instanța solicită apoi apărătoarelor părților să precizeze dacă mai sunt și alte probe de solicitat.
Avocat F. I. R. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri procedând la înmânarea unui exemplar de pe acestea și apărătorului ales al intimatei reclamante, precizând că aceste înscrisuri vin în susținerea motivelor de apel (filele 64,65 și 66).
Instanța pune în discuție admisibilitatea probei.
Avocat P. M. precizează că nu se opune încuviințări probei cu înscrisuri în condițiile în care apelanta a solicitat prin petitul apelului administrarea acesteia.
Instanța în considerarea art.254 – 258 NCPCIV raportat la art.482 NCPCIV va admite proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei cât și cu cele depune la termenul de astăzi, după care, văzând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare apărătorii părților nu mai au alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond, instanța dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.
Avocat F. I. R. pentru apelanta pârâtă solicită admiterea apelului și menținerea dispozițiilor privitoare la lipsa calității procesual pasive a pârâților B. E., B. C., A. N., J. V. si B. C..
Este de reținut că la dosarul cauzei C. comunală de aplicare a legii fondului funciar Vulturești a depus titlul de proprietate din care rezultă că reconstituirea suprafeței de teren s-a făcut doar în ceea ce o privește pe P. V..
Prin depozițiile martorilor audiați la termenul de astăzi s-a făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate tuturor moștenitorilor defunctului titular al dreptului de proprietate și faptul că terenurile sunt deținute de toți moștenitorii defunctului B. T..
Ori, reclamanta P. V. a formulat în contradictoriu si cu pârâta B. M. o cerere de constatare a nulității absolute parțiale a TP. nr. 1006/09.09.1994, emis moștenitorilor defunctului B. T., în sensul de a fi excluși parații din acest titlu, motivându-se ca după emiterea Legii nr.18/1991, doar reclamanta a fost cea care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată la C. de fond funciar Vulturești sub nr. 287/10.03.1991, însă titlul a fost emis tuturor moștenitorilor defunctului titular al dreptului de proprietate, fiind nesocotite în acest sens prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991 și incident in cauza motivul de nulitate absoluta prevăzut de art. III alin.1 lit. a) din Legea nr. 169/1997.
În condițiile in care la data emiterii titlului de proprietate ar fi fost dezbătută succesiunea defunctului, prin aceea ca ar fi existat un certificat de moștenitor emis in care sa se stabilească ca doar reclamanta este moștenitoare acceptanta, atunci s-ar fi putut eventual discuta despre un motiv de nulitate absoluta a titlului.
În consecință, solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
Avocat P. M. pentru intimata reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
Apreciază că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost formulată exclusiv de P. V., aceasta fiind astfel singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
În cauză nu există un mandat tacit dat și de ceilalți pârâți prin care intimata reclamantă să fie îndreptățită a formula cerere de reconstituire și în numele acestora, motiv pentru care ea este unica moștenitoare îndreptățită la reconstituire, fiind de reținut faptul că cererea a fost formulată de aceasta în nume propriu.
În consecință solicită respingerea apelului ca nefondat.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 06.05.2014, reclamanta P. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. E., B. C., A. N., J. V., B. C., B. P., B. M., C. C. de aplicare a L 18/1991 Vulturești, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, nulitatea titlului de proprietate nr. 1006/09.09.1994, emis pe numele defunctului B. T., în sensul excluderii pârâților de la rubrica „moștenitorii defunctului”.
În fapt, arată că este fiica defunctului B. T., alături de numiții B. Jean, B. N., decedați în prezent și de B. P., numita B. M. fiind nora acestuia.
La apariția Legii 18/1991, în termen legal, a depus cererea de reconstituire drept de proprietate cu nr. 287 din 10.03.1991, prin care a solicitat stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, aspra terenului în suprafață de 2,95 ha, cu care autorul său s-a înscris în C.A.P. Vulturești.
Ca urmare a depunerii cererii de reconstituire, s-a emis titlul de proprietate nr. 1006/09.09.1994 pe titular B. T., cu moștenitorii acestuia, ea, reclamanta și pârâții.
Potrivit art.l3 al.1 din Legea 18.1991 „ calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii", iar potrivit art. 13 al.2 „ moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor; fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care fac comisiei".
Potrivit art. III al.1 lit. a din Legea 169/1997 „ sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Cum pârâții nu au depus o asemenea cerere de reconstituire în termenul legal prevăzut de Legea fondului funciar, titlul de proprietate nr. 1006/09.09.1994 este nelegal emis în privința înscrierii la rubrica „moștenitorii defunctului" și a pârâților și în consecință, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În dovedire înțelege să solicite proba cu înscrisuri.
În drept invocă art. III al.2 lit.a din Legea 169/1997 modificată prin Legea 247/2005.
Pârâta B. M., in temeiul art. 205 NCPC, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanta P. V. ca nefondată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, arată că după emiterea Legii nr. 18/1991, reclamanta a fost cea care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrata la C. de fond funciar Vulturesti sub nr. 287/10.03.1991, însă titlul a fost emis tuturor moștenitorilor defunctului titular al dreptului de proprietate, conform prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, consideră cererea reclamantei nefondată, solicită a o respinge ca atare.Potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, iar în finalul acestui text de lege se dispune ca moștenitorii (pe numele cărora s-a eliberat titlul de proprietate) să procedeze pe calea dreptul comun.
Autoritățile administrației publice chemate să aplice prevederile legilor fondului funciar, nu au atributul de a interveni in stabilirea cotei din masa succesorală ce-i revine fiecărui succesibil, competente fiind birourile notariale și instanțele de judecată.
Din interpretarea acestui text de lege, dar și din prevederile Legii fondului funciar, rezultă că în situația în care se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafețe de teren ce au aparținut unei persoane decedate la momentul intrării în vigoare a legii, nu putea formula cerere de reconstituire, urmează ca titlul să se emite moștenitorilor acelei persoane, urmând ca apoi, pe calea dreptului comun să se stabilească dacă au acceptat sau nu succesiunea titularului, calitatea de succesibil, cota și apoi ieșirea din indiviziune.
În condițiile în care la data emiterii titlului de proprietate ar fi fost dezbătută succesiunea defunctului, prin aceea că ar fi existat un certificat de moștenitor emis în care să se stabilească că doar reclamanta este moștenitoare acceptantă, atunci ar fi putut discuta despre un motiv de nulitate absolută a titlului.
Consideră că temeiul de drept invocat de către reclamantă ca și motiv de nulitate absolută a titlului, este exprimat la modul generic, câtă vreme disp. art. III alin. 1 lit a) din Legea nr. 169/1997 prevăd șase cazuri limitative de nulitate absolută, ce pot interveni în cazul unui titlu de proprietate, neregăsindu-se în nici unul, astfel că pe cale de consecință, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În temeiul art. 453 NCPC, solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu martorii: U. M. și B. C..
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta reiterează lipsa calității de moștenitor a acesteia față de defunctul B. T. decedat în anul 1977, atât sub aspectul lipsei gradului de rudenie între aceștia, cât și sub aspectul nedepunerii în termenul legal prevăzut de Legea 18/1991 a cererii de reconstituire drept de proprietate.
Potrivit art. 13 al. 1 din Legea 18/1991 „calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor...ori prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii Potrivit al.2 al aceluiași art.l3 „moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei"".
Astfel, pârâta B. M. nu are calitatea de moștenitoare după autorul meu, B. T., aceasta fiind nora defunctului, iar soțul său decedat la data de 17.07.1990 nu a formulat cerere de reconstituire după tatăl său, cum nici pârâta nu a formulat o asemenea cerere de reconstituire. în cauza dedusă judecății pârâta nu se poate prevala de disp. art.l3 alin.3 din Legea 18/1991, respectiv că „titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun", întrucât aceasta nu are nici măcar calitatea de moștenitor după defunctul B. T., iar dacă ar fi fost în asemenea situație, nu ar fi fost un moștenitor acceptant al cotei ce i s-ar fi cuvenit, prin neformularea cererii de reconstituire după acesta.
Potrivit art. II alin.3 din aceeași lege, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de CAP la 01.01.1990, a celor înscriși în sistemul cadastral general în registrul agricol al localității.
Pentru a beneficia de prevederile fondului funciar, persoana îndreptățită, este necesar să fi formulat cerere scrisă adresată Comisiei locale, însoțită de acte doveditoare, ori pârâții nu au făcut acest lucru și în mod eronat au fost înscriși în titlul de proprietate nr. 1006/09.09.1994.
Potrivit art. III alin.1 lit.a din Legea 169/1997 modificată prin Legea 247/2005 se impune admiterea cererii de chemare în judecată privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1006/09.09.1994, în sensul excluderii tuturor pârâților din acest titlu.
Cum nici pârâta B. M. și nici soțul acesteia B. V. nu au formulat cerere de reconstituire drept de proprietate, aceasta nu este îndreptățită la reconstituire, iar T.P. nr.1006/09.09.1994 în care figurează ca moștenitori, este lovit de nulitatea absolută.
În privința probei testimonială solicitată de pârâtă, solicită respingerea ca fiind inadmisibilă în aceste litigii.
Pârâta, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin adresa nr._/A.M. din 09.09.2014, a comunicat documentația pusă la dispoziția OPCI Suceava, respectiv cotorul titlului de proprietate nr. 1006/09.09.2014, emis în favoarea moștenitorilor defunctului B. T., pentru terenuri situate pe raza administrativă a . procesul verbal de punere în posesie, întocmit de C. locală de fond funciar Vulturești, după care a fost completat și emis titlul de proprietate în litigiu.
Precizează faptul că, titlurile de proprietate se emit de către comisia județeană, după operațiunea de validare, în baza documentațiilor întocmite de comisiile locale de fond funciar, care cuprind anexele validare, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, documentații ce se depozitează la arhiva OCPI Suceava și în arhiva comisiilor locale în raza căreia este situat terenul.
De asemenea, arată că titlurile de proprietate nu mai sunt supuse validării de către C. Județeană, sens în care transmite Hotărârea Comisiei județene nr. 6227/12.09.1991, prin care s-a validat propunerea Comisiei comunale Vulturești, privind reconstituirea și constituirea acestui drept, conform anexelor 2A, 2B, 3 și 13(f. 71-76 dosar).
Prin sentința civilă nr. 2508 din data de 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a admis în parte acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1006/09.09.1994, emis pe numele defunctului B. T., în sensul excluderii pârâtelor B. P. și B. M. de la rubrica „ moștenitorii defunctului”.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 1006/09.09.1994 emis după defunctul B. T., s-a reconstituit în favoarea moștenitorilor defunctului B. V., B. Jean, B. P., B. N. și B. M., dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,95 ha teren situat pe raza satului Giurgești, . (f.10 dosar) .
Din analiza documentației depuse rezultă că pentru această suprafață de teren evidențiată în titlul de proprietate nr. 1006/09.09.1994, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate doar reclamanta P. V. (fostă B.), cerere înregistrată de autorități. (f.81 dosar).
Cu toate acestea, titlul de proprietate nr. 1006/09.09.1994 vizând terenuri ce au aparținut defunctului B. T., a fost emis pe numele reclamantei P. V. (fostă B.), dar și pe numele numiților B. Jean, B. P., B. N. și B. M., ca moștenitori ai defunctului, deși nu s-a făcut dovada ca vreunul dintre pârâți să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește pârâții B. E., B. C., A. N., J. V. și B. C., reclamanta a precizat că aceștia au calitatea de moștenitori după B. Jean și B. N., înscriși în titlul de proprietate, însă la termenul acordat în acest sens, reclamanta nu a fost în măsură să depună înscrisuri de stare civilă care să ateste calitatea de moștenitori a acestor pârâți, pe cale de consecință prin încheierea de ședință din data de 20.10.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. E., B. C., A. N., J. V. și B. C., invocată din oficiu.
Potrivit art. 8 din Legea 18/1991 rep. stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, se face în condițiile din prezenta lege, de ea beneficiind persoanele care s-au înscris în CAP, moștenitorii acestor persoane și alte categorii de persoane.
Potrivit art. 9 alin. 3 din aceeași lege, cererile formulate de persoanele îndreptățite, se depun la Primăria localității unde se află terenul, fie personal fie prin poștă cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile de la . legii, termen care s-a prelungit conform Legii nr. 169/1997 și nr. 247/2005.
Potrivit art. 11 alin. 3 din aceeași lege, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de CAP la 01.01.1990, a celor înscrise în sistemul cadastral general în registrul agricol al localității.
De asemenea, art. 11 alin 1 din H.G 890/2005, prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar.
Astfel, pentru a beneficia de prevederile legislației fondului funciar, persoana îndreptățită, este necesar să fi formulat cerere scrisă adresată Comisiei locale, însoțită de acte doveditoare, ori pârâtele B. P., B. M. nu au făcut acest lucru și în mod eronat a fost înscrise în titlul de proprietate nr. 1006/09.09.1994.
În ceea ce privește apărările pârâtei B. M., conform cărora potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca moștenitorii să procedeze pe cale dreptului comun, soluție care ar fi fost adoptată de către întâlnirea Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă de la sediul CSM din 09.06.2010, instanța apreciază că din interpretarea coroborată a acestui text de lege cu prevederile art. 8 alin. 2 și 3, art. 9 alin. 3 și art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991, art. 11 alin 1 din H.G 890/2005, se deduce că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor care au făcut cerere de reconstituire, care și-au exprimat voința de a li se reconstitui dreptul de proprietate, nefiind corespunzător ca unii dintre acești moștenitori să devină proprietari fără să solicite acest lucru.
Soluția care a fost adoptată de către întâlnirea Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă din 09.06.2010, reprezintă o interpretarea a dispozițiilor legale care nu este obligatorie pentru instanțele de judecată, având valoare de îndrumare.
În conf. cu prev. art. III alin. 1 lit. a, pct. i, din Legea 169/1997 modificată prin Legea 247/2005, instanța a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate”, formulată de reclamanta P. V., în contradictoriu cu pârâtele B. P., B. M., C. de fond funciar Vulturești și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, jud. Suceava.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1006/09.09.1994, emis pe numele defunctului B. T., în sensul excluderii pârâtelor B. P. și B. M. de la rubrica „ moștenitorii defunctului”.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel pârâta B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, in sensul de a se respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta P. V. și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la fondul cauzei, consideră hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, instanța de fond dând o interpretare greșită textelor de lege aplicabile în speță și apreciind in mod nelegal că în cauza este incident motivul de nulitate absolută prevăzut de art. III alin. 1, lit. a), pct. i) din Legea nr. 169/1997.
Potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, iar în finalul acestui text de lege se dispune ca moștenitorii (pe numele cărora s-a eliberat titlul de proprietate) sa procedeze pe calea dreptului comun.
Autoritățile administrației publice chemate să aplice prevederile legilor fondului funciar nu au atributul de a interveni in stabilirea cotei din masa succesorala ce-i revine fiecărui succesibil, competente fiind birourile notariale si instanțele de judecata.
Din interpretarea acestui text de lege, dar si din prevederile legii fondului funciar rezultă că în situația în care se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafețe de teren ce au aparținut unei persoane decedate la momentul intrării in vigoare a legii si care, evident ca nu putea formula cerere de reconstituire, urmează ca titlul să se emită moștenitorilor acelei persoane, titulara a dreptului de proprietate, urmând ca apoi, pe calea dreptului comun sa se stabilească daca au acceptat sau nu succesiunea titularului, calitatea de succesibil, cota si apoi ieșirea din indiviziune.
In condițiile in care la data emiterii titlului de proprietate ar fi fost dezbătută succesiunea defunctului, prin aceea ca ar fi existat un certificat de moștenitor emis in care sa se stabilească ca doar reclamanta este moștenitoare acceptanta, atunci s-ar fi putut eventual discuta despre un motiv de nulitate absoluta a titlului.
C. de unificare a practicii judiciare, întrunită in cadrul CSM in data de 09.06.2010, a stabilit ca emiterea titlului de proprietate, prin reconstituirea dreptului de proprietate, pe numele tuturor comoștenitorilor fostului proprietar, nu e condiționată de formularea de cereri exprese de reconstituire de către toți comoștenitorii. Or, reclamanta nu a înțeles să atace actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, respectiv hotărârea de validare a dreptului de proprietate, astfel ca formulându-se direct cerere de anulare a titlului de proprietate, acțiunea acesteia este neîntemeiată.
Nu este dat motivul de nulitate absolută a titlului de proprietate prevăzut de art. III alin. 1, lit. a), pct. i) din Legea nr. 169/1997, care se refera la actele de reconstituire in favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren in proprietate predat la CAP sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri, ceea ce este exclus in prezenta cauza.
Cum aspectele semnalate de către reclamanta pot fi soluționate exclusiv in cadrul unei acțiuni având ca obiect partaj succesoral după autorul comun, in care sa fie administrate probe in sensul de a se stabili daca s-a acceptat succesiunea defunctului si nu in cadrul unei astfel de acțiuni, iar interpretarea data de instanța dispozițiilor legale incidente este nelegală, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței in sensul respingerii ca nefondata a acțiunii.
Intimata P. V. a formulat întâmpinare la cererea de apel promovată de către pârâta B. M. împotriva sentinței civile nr.2508/02.12.2014, pronunțată de către Judecătoria Fălticeni și a solicitat respingerea ca nefondat a apelului.
Este reală susținerea că potrivit disp.art.13 al.3 din Legea 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca aceștia să procedeze pe calea dreptului comun, însă ceea ce nu înțelege pârâta B. M. asistată de apărător este tocmai, lipsa calității sale de moștenitor al defunctului B. T., atât sub aspectul lipsei gradului de rudenie cu acesta cât și sub aspectul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de legea fondului funciar pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, pârâta ignoră cu bună știință dispozițiile art.13 al.1 din aceeași Lege 18/1991 „calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor ...ori prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii"; Or apelanta nu a făcut dovadă în fața instanței de fond, nici a existenței unui certificat de moștenitor emis după defunctul B. T. și nici a unei alte probe din care să rezulte această calitate care să justifice menținerea titlului de proprietate al cărui nulitate absolută a solicitat a se constata.
B. M. a fost nora defunctului B. T., iar soțul acesteia, în calitatea lui de moștenitor al autorului lor comun nu a formulat cerere de reconstituire drept de proprietate, fiind decedat de la data de 17.07.1990.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Examinând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
În cauza de față, reclamanta P. V. a solicitat să se constate nulitatea titlului de proprietate nr. 1006/09.09.1994 emis după defunctul B. T., în sensul excluderii din acest titlu a pârâților motivat de faptul că aceștia nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,95 ha teren înscrisă în titlu.
Întrucât nu a făcut dovada calității procesuale a pârâților B. E., B. C., A. N., J. V. și B. C., înscriși în titlul de proprietate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. E., B. C., A. N., J. V. și B. C., invocată din oficiu.
Astfel, instanța a analizat doar cererea față de pârâtele B. P. și B. M., iar prin prin soluția dată a admis acțiunea față de acestea, dispunând excluderea din titlu de proprietate, reținându-se că în mod eronat au fost înscrise în titlu deoarece nu au formulat cerere de reconstituire.
Potrivit prevederilor art. III alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 18/1991 republicată, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile actele de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri.
Tribunalul consideră că în mod greșit prima instanță a admis cererea de excludere din titlu a celor două pârâte deoarece nu sunt întrunite condițiile pentru incidența cazului de nulitate menționat mai sus.
În cazul în care titlul de proprietate a fost emis și pe numele unor moștenitori care nu au făcut, în mod expres, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar ceilalți comoștenitori nu au atacat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, atunci titlul de proprietate se consideră a fi emis, în mod valabil, întrucât se prezumă că a existat un mandat tacit din partea moștenitorilor care nu au formulat cerere de reconstituire, prezumție care în cauza de față nu a fost înlăturată.
Pe de altă parte, chiar dacă nu există dovada că s-a formulat cerere de reconstituire și de către ceilalți pârâți, din faptul că reclamanta nu a contestat titlul de proprietate pe o perioadă de 20 ani de la emiterea lui se poate prezuma că între părți a existat o înțelegere în vederea eliberării titlului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor.
Ori anularea titlului de proprietate după o perioadă atât de mare de timp în care terenurile au intrat în circuitul civil ar fi de natură aduce atingere principiului securității raporturilor juridice.
Astfel, din probele administrate în fața instanței de apel, respectiv declarațiile martorilor U. M. și B. C.(filel 62-63 dosar) rezultă că părțile s-au înțeles cu privire la posesia terenului reconstituit după autorul B. T., fără a exista discuții până la intentarea procesului de către reclamantă, unii dintre aceștia au făcut chiar acte de schimb cu terenurile deținute conform înțelegerii de împărțeală după punerea în posesie de către C. Locală de fond funciar.
Prezumția de mandat tacit este întărită de situația actuală, respectiv faptul că moștenitorii înscriși în titlu dețin terenurile înscrise în titlu potrivit înțelegerii intervenite după reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora.
În plus, este de reținut că reclamanta nu a înțeles să formuleze apel în cauză în condițiile în care acțiunea acesteia a fost admisă doar față de doi dintre pârâții din acțiunea inițială, consimțind ca pretinșii autori ai pârâților B. E., B. C., A. N., J. V. și B. C. să rămână înscriși în titlu de proprietate.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că pârâta B. M. nu putea să moștenească pe defunctul B. T., decedat în anul 1977, fiind soția fiului acestuia B. V., decedat la 17.07.1990, deoarece regulile în materie de retransmitere a moștenirii se aplică și în materia fondului funciar. Ori pârâta chiar dacă nu putea să-l moștenească în nume propriu pe defunctul B. T., poate culege moștenirea prin retransmiterea dreptului de la soțul postdecedat. Pe de altă parte, este de observat că la data apariției Legii fondului funciar, B. V. era decedat.
În ce privește opinia instanței de fond în sensul că nu este ținută de interpretările date de comisia de unificare a practicii întrunită în cadrul CSM, tribunalul apreciază că deși interpretările date de această comisie nu sunt obligatorii pentru instanțe, nu trebuie ignorat scopul acestor comisii, respectiv dezideratul unificării practicii judiciare, care reprezintă garanția imparțialității și obiectivității în pronunțarea soluțiilor, obiectiv strategic - poate cel mai important în contextul actual. Practica judiciară unitară reprezintă o garanție a corectitudinii și previzibilității funcționării mecanismului judiciar, precum și principala condiție pentru stimularea încrederii cetățenilor în modul de funcționare a justiției.
Astfel, este de reținut și interpretarea dată de C. de unificare a practicii judiciare, întrunită în cadrul CSM în data de 09.06.2010, care a stabilit că emiterea titlului de proprietate, prin reconstituirea dreptului de proprietate, pe numele tuturor comoștenitorilor fostului proprietar, nu e condiționată de formularea de cereri exprese de reconstituire de către toți comoștenitorii.
Prin urmare, în temeiul art. 480 alin.2 C.proc.civ. tribunalul va admite apelul pârâtei B. M. și extinzând efectele și asupra pârâtei B. P., va schimba în parte sentința civilă nr.2508 din data de 02.12.2014 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile care nu sunt contrare prezentei decizii.
Această soluție se impune față de dispozițiile art. 60 C.proc.civ. alin.2 C.proc.civ. care prevăd că actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre reclamanți sau pârâți profită și celorlalți, dacă prin natura raportului juridic efectele hotărârii se întind asupra tuturor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul formulat de pârâta B. M., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.2508 din data de 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. E., B. C., A. N. și J. V., cu toții domiciliați în cartier Ițcani, ., nr.154, județul Suceava, B. C., domiciliat în ., județul Suceava, B. P., domiciliată în . Vulturești, județul Suceava, C. C. DE APLICARE A L 18/1991 VULTUREȘTI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA și intimata reclamantă P. V., domiciliată în ., județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat P. M., cu sediul în mun. Fălticeni, .-5, parter, județul Suceava.
Schimbă în parte sentința civilă nr.2508 din data de 02.12.2014 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul că: Respinge ca nefondată acțiunea.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile care nu sunt contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 IUNIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L. L. A. Ș. L. G.
Red. F.L.
Jud. fond. Șepelea N.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.13./15.07.2015.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 358/2015. Tribunalul SUCEAVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
