Cereri. Decizia nr. 283/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 283/2015
Dosar nr._ - îmbogățire fără justă cauză –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 283
Ședința publică din 03 martie 2015
Președinte: D. D.
Judecători: M. C.
Grefier: P. L.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de pârâtele B. R. E. și B. M. L., ambele domiciliate în . Suceava împotriva sentinței civile nr. 364 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimată fiind A. O., cu același domiciliu.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2015, când, pentru a da posibilitatea avocatului pârâților apelanți de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea acestuia, pronunțarea a fost amânată pentru data de 24 februarie 2015, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi – 03 martie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 28.06.2012 sub nr._, reclamanta A. O. în contradictoriu cu pârâta B. R. E. a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea masei lemnoase exploatată de pe suprafața de 11 ha teren pădure, descrisă în titlurile de proprietate nr. 798/17.04.1995, 915/16.04.2003 și 923/26.08.2005 emise de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este proprietara unor suprafețe de teren fânaț, pășune și pădure precum și a unei case de locuit situate în . în anul 2002 a încheiat cu pârâta B. R. E. și soțul acesteia B. S., în prezent decedat, Contractul autentificat sub nr. 607/2002 prin care a înstrăinat acestora cota de ½ din suprafața de teren și din construcția anterior descrise, în schimbul întreținerii reclamantei pe tot restul vieții.
Arată apoi reclamanta că după încheierea contractului pârâta și soțul acesteia i-au asigurat întreținerea la care s-au obligat însă ulterior, după ce B. S. a decedat, a fost lăsată fără nici un sprijin. Deși pârâta, în baza contractului de vânzare cumpărare nu a dobândit decât 1 ha pădure aceasta a exploatat prin „tăieri rase” întreaga masă lemnoasă de pe suprafața de 11 ha și a încasat întreaga sumă de bani provenită din valorificarea acesteia fără să i se ceară reclamantei acordul și fără să i se înmâneze măcar o sumă de bani.
De asemenea, reclamanta susține că nu cunoaște cum s-au eliberat actele necesare exploatării materialului lemnos având în vedere că aceasta nu a semnat nicio cerere de marcare sau de eliberare a autorizației de exploatare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 483 C.civ..
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii arătând în primul rând că nu este reală susținerea reclamantei care afirmă că în schimbul transmiterii nudei proprietăți cu privire la imobilele din contractul de vânzare cumpărare nr. 607/2002 ea și defunctul său soț ar fi avut obligația de a o întreține pe reclamantă pentru tot restul vieții întrucât reclamanta a mai încheiat un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere în favoarea nepoților săi cu care locuiește și care-i asigură întreținerea de zi cu zi.
Pârâta susține în al doilea rând faptul că era imposibil să exploateze prin „tăieri rase” întreaga masă lemnoasă de pe suprafața de 11 ha teren de vreme ce nici măcar nu cunoaște amplasamentul celor 11 ha pădure, nu a fost niciodată la administratorul pădurii și nici nu știe cine este acest administrator.
Prin sentința civilă nr. 364 din 23 aprilie 2014, Judecătoria Vatra Dornei a admis acțiunea formulată și precizată.
A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de_ lei reprezentând masa lemnoasă exploatată de pe suprafața de 11 ha teren pădure descrisă în titlurile de proprietate nr. 798/17.04.1995, 915/16.04.2013 și nr. 923/26.08.2005 emise de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și la plata către reclamantă a sumei de_ cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta A. O. este proprietara suprafeței de 11 ha teren pădure identificată în titlurile de proprietate nr 915 din 16.04.2003, nr. 798 din 17.04.1995 și nr. 923 din 26.08.2003 emise de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Prin „Procura de administrare” autentificată sub nr. 289 din 21.02.2006 reclamanta A. O. l-a împuternicit pe numitul B. S. ca în numele său și pentru ea să efectueze orice act sau fapt juridic pentru o bună administrare a suprafeței de_ mp teren cu vegetație forestieră situat în amenajamentul silvic al OS Vatra Dornei identic cu ., ua 75A% pădure de_ mp și UP I ua 75A% pădure de 3800 mp dobândit prin moștenire în baza CM nr. 24 suplimentar din 21.02.2006 de BNP N. R.. Prin acest mandat reclamanta consimte ca mandatarul să o reprezinte la toate organele și instituțiile competente oriunde va fi nevoie de persoana sa în calitate de persoană fizică putându-se ocupa și de exploatarea masei lemnoase.
La data de 21 decembrie 2009 numitul B. S. a decedat având ca moștenitori pe pârâta B. R. E. în calitate de soție supraviețuitoare și pârâta B. M. L. în calitate de fiică.
Prin acțiunea sa astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor B. R. și B. M. L., la plata sumei totale de_ lei reprezentând contravaloarea masei lemnoase exploatată și vândută de pe suprafața de 11 ha teren pădure descrisă în titlurile de proprietate nr. 798/17.04.1995, 915/16.04.2003 și 923/26.08.2005 emise de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Pârâtele au invocat excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune având în vedere faptul că lucrările de exploatare s-au încheiat la termenul stabilit prin autorizație și anume la 7.06.2008. Având în vedere faptul că prescripția a început să curgă sub imperiul vechii reglementări, instanța va analiza excepția prescripției extinctive prin prisma dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
Astfel, art. 1 din Decretul 167/1958 prevede că, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, articolul nr. 3 din același act normativ prevăzând că termenul general de prescripție este de 3 ani, iar art. 8 faptul că „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemanare și în cazul îmbogățirii fără just temei”.
Așadar acțiunea în restituirea îmbogățirii fără justă cauză se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani. Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, acest termen începe să curgă din momentul când sărăcitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât îmbogățirea altuia în detrimentul său, cât și persoana care a realizat acea îmbogățire. Din declarațiile martorilor făcute în fața instanței, reiese faptul că, de pe suprafața de teren proprietatea reclamantei a exploatat masa lemnoasa doar numitul B. S.. Astfel martora B. Eughenia arată că materialul lemnos a fost exploatat în timpul vieții lui B. S. care a luat banii rezultați din această exploatare.
De asemenea, martorul M. I. care este andimistratorul societățții care a cumpărat materialul lemnos rezultat din exploatare declară că toate sumele de bani le-a dat lui B. S. care îi spunea că trebuie să-i dea nașei lui (adică reclamantei) Martorul declară că banii au fost înmânați numerar în mâna lui B. S. și dați prin borderou de achiziții.
Cu toate ca reclamanta a arătat că momentul la care a luat la cunoștință că numitul B. S. ar fi exploatat masa lemnasă de pe suprafața de teren cuprinsă în titlurile de proprietate arătate înainte de promovarea prezentei acțiuni, având în vedere faptul că prin „Procura de administrare” autentificată sub nr. 289 din 21.02.2006 aceasta l-a împuternicit pe numitul B. S. ca în numele său și pentru ea să efectueze orice act sau fapt juridic doar pentru o bună administrare a suprafeței de_ mp teren cu vegetație forestieră situat în amenajamentul silvic al OS Vatra Dornei identic cu ., ua 75A% pădure de_ mp și UP I ua 75A% pădure de 3800 mp dobândit prin moștenire în baza CM nr. 24 suplimentar din 21.02.2006 de BNP N. R. prin acest mandat reclamanta consimțind ca mandatarul să o reprezinte la toate organele și instituțiile competente oriunde va fi nevoie de persoana sa în calitate de persoană fizică putându-se ocupa și de exploatarea masei lemnoase însă mandatarul în executarea mandatului a efectuat acte excesive (a exploatat și a vândut material lemnos de pe întreaga suprafață de 11 ha teren aparținând reclamantei descrisă în Titlurile de proprietate nr 915 din 16.04.2003, nr. 798 din 17.04.1995 și nr. 923 din 26.08.2003 emise de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava deși fusese împuternicit să efectueze acte de administrare doar pentru o suprafață de_ mp teren cu vegetație forestieră situat în amenajamentul silvic al OS Vatra Dornei) pe care reclamanta nu le-a ratificat și, în lipsa unei date exacte, instanța va calcula începerea curgerii termenului de prescripție de la data la care reclamanta ar fi trebuit în mod rezonabil să cunoască atât paguba cât și pe cei care răspund de ea, respectiv data decesului numitului B. S., 21 decembrie 2009.
Calculând termenul general de prescriptie de 3 ani de la data de 21.12.2009, instanța a constatat că termenul de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile reclamantei nu era împlinit la data de 28.06.2012 data introducerii acțiunii motiv pentru care va respinge excepția ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei din probele administrate respectiv din Raportul de expertiză efectuat de expert silvic Sușinschi F. (filele 98 - 149) precum și din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în anul 2006 reclamanta A. O., în calitate de proprietar a suprafețelor de teren înscrise în Titlurile de proprietate nr. 798/17.04.1995, 915/16.04.2003 și 923/26.08.2005 emise de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava l-a mandatat pe numitul B. S. să o reprezinte în toate situațiile legate de administrarea celor 7 ha de pădure din ua 75A% menționate în Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 24 la CM nr. 177 din 24.06.1999 emis de BNP N. R. – Vatra Dornei, din 21.02.2006 (fila 40), suprafață de teren care este descrisă în Titlul de proprietate nr. 923/2003.
Cu toate că fusese mandatat a exploata masa lemnoasă doar de pe suprafața de teren descrisă în Titlul de proprietate nr. 923/2003 numitul B. S., în baza aceleiași procuri de administrare a exploatat și vândut masă lemnoasă și de pe terenul în suprafață de 3 ha descrise în Titlul de proprietate nr. 915/2002 și în suprafață de 1 ha descrisă în Titlul de proprietate nr. 798/1999.
Începând cu anul 2006 numitul B. S., folosindu-se de „procura de administrare” dată de reclamantă a solicitat OS Vatra Dornei să i se efectueze lucrări de punere în valoare referitor la terenurile proprietatea acesteia din u.a. 75A. au fost întreprinse de către OS Vatra Dornei acțiunile necesare privind inventarierea și evaluarea masei lemnoase emițându-se cinci acte de punere în valoare (APV), cantitatea de masă lemnoasă exprimată ca volum brut pe picior rezultată fiind de 3654 mc. De asemenea, pentru efectuarea lucrărilor de exploatare s-au întocmit contracte cu AF M. I. în calitate de agent economic atestat pentru lucrări de exploatare a pădurilor căruia i s-a vândut un volum de 3254 mc, valoarea acestei mase lemnoase fiind de_ lei, după cum rezultă din Raportul de expertiză efectuat în cauză. Expertul arată că o diferență de 400 mc volum brut a rămas la dispoziția proprietarului, respectiv a împuternicitului B. S., valoarea acestei mase lemnoase fiind de_ lei. Totalul valorii masei lemnoase exploatate este de_ lei
Temeiul juridic aplicabil în prezenta cauză este reprezentat de principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Îmbogățirea fără justă cauză este acel fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic, se naște pentru cel al cărui patrimoniu s-a mărit, obligația de a restitui, în limita măririi, către cel al cărui patrimoniu s-a diminuat. Astfel, condițiile de admisibilitate ce vor fi verificate de instanță în cauză sunt: diminuarea patrimoniului reclamantei și mărirea patrimoniului pârâtelor, în calitate de moștenitoare a defunctului B. S. cu suma solicitată prin acțiune, precum și existența unei legături între sporirea și diminuarea patrimoniilor părților.
Din întreg probatoriul administrat în cauză instanța constată îndeplinite condițiile enumerate mai sus fiind dovedit faptul că patrimoniul pârâtelor, moștenitoare ale numitului B. S., conform Certificatului de moștenitor nr. 73 din 24.09.2010, s-a mărit cu suma de_ lei reprezentând contravaloarea masei lemnoase în volum brut de 3654 mc exploatată de pe suprafața de teren din UP I Sunători, ua 75A aflată în administrarea OS Vatra Dornei, proprietatea reclamantei A. O. în timp ce patrimoniul acesteia din urmă s-a micșorat cu aceeași sumă, neexistând la dosar nicio probă sau început de probă din care să rezultă că A. O. a primit vreo sumă de bani ce a rezultat din vânzarea masei lemnoase exploatate de pe terenul proprietatea sa.
Totodată, instanța a constatat că nu există nici o cauză legitimă a măririi patrimoniului pârâtelor în detrimentul reclamantei, pentru suma de_ lei neexistând clauze contractuale care să permită numitului B. S. vânzarea masei lemnoase exploatate de pe suprafața de teren aparținând reclamantei.
Împotriva sentinței sus menționate au formulat apel pârâtele B. R. E. și B. M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
În motivare, a arătat în primul rând, că împotriva acestei hotărâri calea de atac trebuie să fie calificată ca fiind apelul, dat fiind valoarea de peste 10.000 lei a obiectului litigiului.
In al doilea rând, acțiunea a fost, în mod greșit, întemeiată pe dispoz.art. 483 V.C.C. și pe dispoz.art. 1864 V.C.C. ce se referă la cazurile de întrerupere a prescripției, când, în realitate, temeiul unei acțiuni în restituirea îmbogățirii fără justă cauză este prev. de dispoz.art. 1.345 - 1.348 N.C.C., având în vedere că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 28.06.2012, când era intrat în vigoare Noul Cod Civil.
Prezenta acțiune în restituirea îmbogățirii fără justă cauză, ce ar fi trebuit să aibă ca temei dispoz.art. 992 și 1541 V.C.C. sau 1.345 - 1348 N.C.C. (deși am solicitat depunerea de precizări din partea apărătorului reclamantei, care au fost depuse abia la termenul din 20.02.2013, precizări care nu conțin și temeiul de drept al acțiunii), nu este admisibilă dacă reclamantul are, în temeiul art. 1541 V.C.C., posibilitatea de a exercita o acțiune izvorând dintr-un contract de mandat pe care 1-a încheiat cu autorul pârâtelor.
Astfel, au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în obligarea pârâtelor la plata sumei de 488.075 lei, întrucât această acțiune nu poate fi exercitată decât atunci când nu mai există nici o altă acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului, ori în situația de fată există un contract de mandat între reclamantă și autorul nostru, și. deci, reclamanta, are la îndemână exercitarea acțiunii izvorând din contractul de mandat, respectiv procura autentificată sub nr. 289/21.02.2006.
Acțiunea trebuia să fie întemeiată pe prev.art. 1541 V.C.C., potrivit cărora „mandatarul este dator oricând i se va cere, a da seamă mandantului de lucrările sale și de a-i remite ceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar cuveni mandantului." .
In acest sens, arată că def. B. S., în baza procurii de administrare, ,,..,va putea să efectueze tot ceea ce este necesar pentru îndeplinirea prezentului mandat, .. .va plăti orice sumă de bani, cu orice titlu (în speță, s-au plătit de către mandatar impozitele, taxele de pază și administrare datorate către O.S.Vatra Dornei), ...sau, după caz, va putea să încaseze orice sumă de bani, cu orice tidu, care ni s-ar cuveni..." .
Potrivit art. 1346 alin.1 lit.b și art. 1348 N.C.C.. îmbogățirea este justificată atunci când rezultă din neexercitarea de către păgubit a unui drept contra celui îmbogățit. întrucât cererea de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză are un caracter subsidiar.
In al treilea rând, consideră că, în mod greșit, instanța a respins excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune, plecând de la date certe, respectiv data de 21.02.2006 de emiterii procurii de administrare sau data de 7.06.2008. data stabilită în autorizația de finalizare a lucrărilor de exploatare, dată confirmată și în cuprinsul raportului de expertiză silvică.
Potrivit art. 8 din Decretul 167/1958, termenul general de prescripție de 3 ani începe să curgă din momentul când sărăcitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât îmbogățirea altuia în detrimentul său, cât și persoana care a realizat acea îmbogățire .
Analizând momentul când sărăcitul trebuia să cunoască îmbogățirea, acesta este chiar momentul când reclamanta a decis să facă def. B. S. procura de administrare 289/21.02.2006, neexistând dovada nici unui impediment din partea reclamantei să cunoască dacă mandatarul a încasat vreo sumă de bani de pe urma exploatării masei lemnoase, mai ales că, până la decesul său, părțile se vizitau des și deg. B. S. o ajuta pe reclamantă și la alte treburi gospodărești.
Așadar, instanța în mod greșit a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data decesului lui B. S., respectiv de la data de 21.12.2009 .
Pe fondul cauzei, promovarea acțiunii în restituirea îmbogățirii fără justă cauză este subordonată îndeplinirii a două grupe de condiții cumulative, și anume: - conditii materiale:
să existe o mărire a patrimoniului pârâtelor și diminuarea patrimoniului reclamantului și să
existe o legătură (să fie efectul unei cauze unice) și conditii juridice: îmbogățireași sărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice ;îmbogățitul să fie de bună credință, buna lui credință fiind prezumată ;sărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtelor .
In ceea ce privește condițiile materiale, au solicitat a se reține că instanța de fond a apreciat greșit, în lipsa oricărei probe, că a existat o mărire în patrimoniul pârâtelor, precum și că ar exista o cauză unică a măririi patrimoniului pârâtelor .
În acest sens, au solicitat să se rețină că din C.M. nr. 73/24.09.2010 emis după def. B. S. rezultă că în categoria bunurilor mobile din masa succesorală a acestuia nu s-au găsit decât un autoturism Dacia 1310 și sumele de bani, cu dobânzile aferente cu titlu de subvenții din agricultură, constituind soldul contului cu nr. Roo6ENCB_ 0031 deschis pe numele def.la BCRS.A. Sucursala Vatra Dornei.
De asemenea, casa în care locuiesc a fost edificată de def. B. S. împreună cu soția sa, pârâta B. R. E., în baza autorizației de construire nr. 24/25.10.2006, iar, pentru a putea finaliza lucrările la casă și a ne muta să locuim, def. B. S. a fost nevoit să vândă apartamentul cu 2 camere din or. Vatra Dornei, în care am locuit până în acel moment.
Dacă ar fi existat o mărire a patrimoniului def.B. S. și care să aibă o legătură cu sumele de bani obținute din exploatarea masei lemnoase, acesta împreună cu mine, pârâta-B. M. L., nu au fost nevoiți să contracteze două credite împovărătoare, unul de la BCR în 4.12.2006 pentru suma de 15.000 lei, cu o durată de rambursare de 10 ani și unul de la BRD cu o durată rambursare de 20 ani, cu scopul de a avea susținerea financiară pentru finalizarea lucrărilor de construire a gospodăriei din corn. Dorna Arini, unde locuiesc în prezent.
In consecință, au arătat că nu sunt întrunite cumulativ atât condițiile juridice, față de care am invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cât și condițiile materiale prevăzute de lege pentru legalitatea și temeinicia acțiunii promovată de reclamantă și au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Astfel, conform procurii de administrare autentificată sub nr.289/21.02.2006 reclamant A. O. a împuternicit pe numitul B. S. să efectueze orice act sau fapt juridic pentru o bună administrare a suprafeței de 70.000mp teren cu vegetație forestieră, situat în amenajamentul silvic al OS Vatra Dornei identic cu ., UA 75A% pădure de 66.200 mp și UP I,UA 75A% pădure de 3.800 mp. Conform aceleiași procuri mandatarul are dreptul de a o reprezenta pe reclamantă la toate organele și instituțiile competente, putându-se ocupa și de exploatarea masei lemnoase, precum și de a încasa orice sumă de bani, cu orice titlu care i s-ar cuveni acesteia, de la persoane fizice sau juridice, semnătura fiindu-i opozabilă chiar dacă nu se menționează în mod expres în prezenta procură.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, a declarațiilor martorilor și a expertizei întocmită în cauză, numitul B. S., în baza procurii de administrare a exploatat și vândut masă lemnoasă și de pe suprafața de 3 ha teren din titlul de proprietate nr.915/2002 precum și de pe suprafața de 1 ha teren in titlul nr.798/1999 pe lângă cele 7 ha pentru care era împuternicit.
Aceste exploatări au început în anul 2006 când în baza procurii s-a solicitat OS Vatra Dornei să se efectueze lucrări de punere în valoare pentru terenurile din u.a 75 A, sens în care s-au inventariat și evaluat masa lemnoasă emițându-se 5 acte de punere în valoare, cantitatea de masă lemnoasă exprimată ca volum brut pe picior fiind de 3654mc. De asemenea, pentru efectuarea lucrărilor de exploatare s-au încheiat contracte cu A.F. M. I. căruia i s-au vândut un volum de 3254 mc, diferența de 400 mc fiind dată împuternicitului B. S..
Tribunalul apreciază că pentru cele 7 ha teren exploatate în baza mandatului sunt incidente dispozițiile art.1541 VCC, conform căruia mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot ceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar dacă ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului.
Ca atare, reclamanta era îndreptățită la restituirea sumei de bani pe care mandatarul a primit-o urmare a exploatării masei lemnoase în puterea mandatului pe care la executat și nu a îmbogățirii fără justă cauză.
De asemenea, conform înscrisurilor prezentate mai sus precum și a expertizei efectuată în cauză, lucrările de exploatare s-au încheiat în anul 2008, iar de la cea dată și până în luna iunie 2012 reclamanta nu a cerut socoteală pentru mandat nici mandatarului și nici ulterior moștenitorilor acestuia, (în condițiile în care mandatarul a decedat în 21.12.2009), prezumându-se astfel că a acceptat tacit ceea ce s-a făcut peste limitele mandatului.
Ca atare aceasta a ratificat tacit ceea ce mandatarul a făcut peste limitele mandatului, dovadă fiind în acest sens însăși susținerea reclamantei conform căruia știa că se exploatează masă lemnoasă de pe întreaga suprafață de 11 ha teren însă a sperat că va fi întreținută de mandatar sau că îi va achita parte din banii încasați din vânzarea materialului lemnos.
Și în această situație reclamanta avea la dispoziție acțiunea ce deriva din contractul de mandat, astfel încât instituția îmbogățirii fără justă cauză nu este incidentă în cauză.
Așa fiind, tribunalul în temeiul prevederilor art.298 VCPC va admite apelul, va schimba în tot sentința în sensul respingerii acțiunii formulate, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată așa cum prevăd dispozițiile art.274 VCPC, reprezentând taxe timbru și onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul formulat de pârâtele B. R. E. și B. M. L., ambele domiciliate în . Suceava împotriva sentinței civile nr. 364 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimată fiind A. O., cu același domiciliu.
Modifică sentința civilă nr. 364/23.04.2014 a Judecătoriei Vatra Dornei, și, în consecință:
Respinge ca nefondată acțiunea, având ca obiect „îmbogățire fără justă cauză” formulată de reclamanta A. O. în contradictoriu cu pârâtele B. R. E. și B. L..
Obligă intimata să plătească apelantelor suma de 5800 lei cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. P. L.
Red. D.D.
Jud. fond: H. D. L.
Tehnored. P.L./ 2ex. – 07.03.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 291/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
