Legea 10/2001. Sentința nr. 848/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 848/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 273/86/2015
Dosar nr._ Legea nr.10/2001
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.848
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.04.2015
PREȘEDINTE I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „Legea nr.10/2001”, formulată de reclamantul R. A. T. prin tutore A. M., cu domiciliul în S., ..19, ., jud. Prahova, în mun. Iași, .. C. ( fostă C. nr.4), nr.4,județul Iași și în mun. Iași, ..6,județul Iași, în contradictoriu cu pârâții U. V. prin primar, .-prin lichidator Cziriac & Cziriac, cu sediul în Baia M., ./35,județul Maramureș, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice București, cu domiciliul procedural ales la Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în ..7,județul Suceava și A. pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, sector 1, ., nr.50..
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din data de 17 .04.2015,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având în vedere că cererea de amânare a cauzei formulată de formulată de ., a fost respinsă, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 24.04.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față,reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 16.01.2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul R. A. T., reprezentat prin tutore A. M., a formulat în contradictoriu cu U. V. reprezentata prin Primar, ., S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice și A. P. Administrarea Activelor Statului (AAAS), contestație solicitând ca în urma probatoriului ce se va administra să se dispună admiterea contestației, iar pe fond, admiterea notificării nr. N95/2014, în sensul restituirii în natura sau prin echivalent bănesc a patrimoniului ce a aparținut fostei SAPIL Bucovina (compusa din fabrica V. cu întregul inventar) la care autorul def. A. M. era acționar si președinte al C.A., sau contravaloarea acțiunilor calculate conform art. 31 alin. 4 din legea 10/2001.
În motivarea contestației sale reclamantul a arătat că a transmis N 95/2014 către Primăria Corn V., jud. Suceava care m-a comunicat că actualmente proprietar este .. A revenit cu adresa din 17.10.2014,prin care a solicitat sa se transmită notificarea cu înscrisurile anexate la aceasta societate.
Aceste entități nu au emis o dispoziție conform Legii 10/2001, si potrivit art. 25 alin. 1 raportat la art. 28 alin. 3 din Legea 10/2001:
Solicită să se constatate că notificarea este formulată în termen legal, termen care începe sa curgă la data prevăzuta de lege, conform disp .art. 27 alin. 4 din legea 10/2001, adică de la data primirii comunicării prev. de art. 27 alin. 3 din Legea 10/2001, mai precis de la data la care persoana juridica notificată va comunica persoanei îndreptățite datele privind persoana sau juridica deținătoare, ceea ce în speță nu s-a efectuat până în prezent.
În cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București. Termenul de 6 luni prevăzut la art. 22 alin. (1) curge, după caz, de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 27 alin. (3).
În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia.
În cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana
îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în
termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
Conform disp. art. 21 din legea 10/2001, (1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Obligație prevăzuta si de art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001.
Nu cunoaște cine a deținut aceste imobile ale fostei fabrici V. la data intrării in vigoare a Legii 10/08.02.2001, nici ce societate a fost privatizata, si probabil ca parata . cumpărătoare succesiva.
Competenta alternativa este cea prevăzuta in disp ART. IV*) din Legea 10/2001.
In cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, societatea comercială prevăzută la art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse prin prezentul titlu, și-a încetat activitatea ca persoană juridică, competența de soluționare a cererii de restituire revine entității care a exercitat, în numele statului, calitatea de acționar la respectiva societate comercială.
In situația prevăzută la alin. (1) dispozițiile art. 27 alin. (1), (1A1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse prin prezentul titlu, se vor aplica în mod corespunzător.
Analizând disp. ART. 27 din legea 10/2001, conform cărora (1) Dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. In această situație persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține.
Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. In cazul în care nu deține aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptățite.
Deci, unitatea deținătoare este competenta sa emită decizia de retrocedare.
Este posibil sa fi existat mai multe acte de transfer a dreptului de proprietate între diferite persoane juridice, care nu i-au fost comunicate conform disp. art. 27 alin. 2 din Legea 10/2001.
Consecința este cea prev. de art. 27 alin 4 din legea 10/2001 (4) Termenul de 6 luni prevăzut la art. 22 alin. (1) curge în acest caz de la data primirii comunicării prevăzute la alin. (3). care prevede că (3) Comunicarea prevăzută la alin. (2) și, după caz, actele anexate vor fi transmise persoanei îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Solicită să se constatate că notificarea este formulată în termen legal, termen care începe sa curgă la data prevăzuta de lege, dar este întrerupt față de cel lipsit de capacitate de exercițiu - petentul R., cât timp nu a fost desemnata o persoana care sa îl reprezinte sau sa îl asiste, art. 184 alin. 3 NCPC adică pana la data de 19.08.2014, când a rămas definitiva Sentința Civila nr. 643/08.07.2014 pronunțata de Judecătoria S. în dosar_ de punere sub interdicție judecătoreasca a bolnavului R. A. T. si s-a desemnat ca tutore -A. M..
In subsidiar, solicită în temeiul art. 103, al.l C., repunerea in termenul legal de formulare a cererii de restituire în natura sau prin echivalent, întrucât-petentul R. a fost împiedicat în a formula si depune cererea de restituire printr-o împrejurare mai presus de voința lui - fiind lipsit de capacitate de exercițiu; - precum si pentru îndeplinirea condiției prev. de art. 103, al.2 C., respectiv ca a formulat si depus acest act de procedura - cerere de reconstituire in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării adică de la data numirii tutorelui 19.08.2014 când a rămas definitiva Sentința Civila nr. 643/2014 a Judecătoriei S..
Cu privire la cererea de repunere în termen:
In fapt, prin sentința civila nr. 643/08 iulie 2014 Judecătoria S. din dosar nr._ a dispus punerea sub interdicție a bolnavului R. A. T., fiul lui R. si M.-A., născut la data de 01.03.1962 in Mun. București, Sectorul 3, posesor al CI . nr._, având CNP_, domiciliat in S., .. 10, ., jud. Prahova.
Prin aceeași sentința, Judecătoria S. a dispus numirea subsemnatului A. MITRITA în calitate de tutore al numitului R. A. T., pentru ocrotirea si reprezentarea acestuia, pentru exercitarea tuturor drepturilor sale si pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor ce-i revin acestuia. P. a pronunța aceasta hotărâre instanța de judecata a avut in vedere raportul de expertiza medico-legala psihiatrica întocmit in cauza de Spitalul Clinic Județean de Urgenta Ilfov - Serviciul de Medicina Legala, prin care s-a concluzionat că bolnavul R. A. T. nu are capacitatea psihica de a aprecia critic si predictiv asupra conținutului si consecințelor social-juridice care pot decurge din încheierea actelor juridice de dispoziție (competenta psihica absenta). Nu are capacitatea psihica de a aprecia critic si predictiv asupra conținutului si consecințelor faptelor sale (discernământ absent). Ii lipsește posibilitatea psihica de autoîngrijire si autocontrol. Este cazul de a fi pus sub interdicție.
Tot prin raportul de expertiza medico-legala s-a stabilit ca diagnosticul Schizofrenie nediferențiată de care suferă numitul R. A. T. este unul foarte vechi, fiind prezent de la începutul anului 1990, iar datorita acestei suferințe bolnavul R. A. T. nu a avut reprezentarea juridica a acțiunilor sale si nici consecințele juridice ale neformulării la timp a cererilor de reconstituire, de restituire sau a notificărilor prevăzute de legile speciale ale fondului funciar.
In aceste condiții, față de situația că din cauza bolii psihice de care persoana ocrotită R. A. T. suferă, acesta nu a formulat în termenul prevăzut de lege cererea de reconstituire/notificarea de restituire în natura sau prin echivalent a bunurilor ce au aparținut autorilor săi, solicită prin prezenta să se constatate că a fost întrerupt termenul până la 18.08.2014 față de petentul R., data când s-a numit un tutore sau în subsidiar să se dispună repunerea acestuia în termenul legal de formulare a cererii de reconstituire.
Precizează că o astfel de cerere este perfect admisibilă la acest moment, motivat de faptul ca persoana ocrotita, din cauza bolii de care suferă, a fost lipsita de discernământul inacțiunilor sale, iar până la acest moment nu a avut un ocrotitor legal care sa întreprindă acțiunile legale necesare pentru apărarea drepturilor pe care le deține si pe care legea i le recunoaște.
De asemenea, potrivit art. 169 din Codul civil Interdicția își produce efectele de la data când hotărârea judecătoreasca a rămas definitiva; iar potrivit art. 172 din Codul civil Actele juridice încheiate de persoana pusa sub interdicție judecătoreasca, altele decât cele prevăzute de art. 43 alin. (3), sunt anulabile, chiar daca la data încheierii lor aceasta ar fi avut discernământ.
Având in vedere ca legiuitorul a înțeles, pentru a proteja interesele si drepturile persoanei bolnave, să sancționeze cu nulitatea orice act juridic încheiat de o persoana fizica pusa sub interdicție, a fortiori consideră ca in aceeași măsura este sancționată si inacțiunea sau lipsa de reacție a celui pus sub interdicție, atunci când este vorba de realizarea drepturilor sale. Conform dispozițiilor art. 184 alin. 3 NCPC „termenul procedural nu începe sa curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe față de cel lipsit de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoana care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.
Chiar dacă termenul prevăzut de lege este unul de decădere, nu sunt îndeplinite cele 3 condiții de existenta ale decăderii, datorita dispozițiilor art. 184 alin. 3 NCPC. Decăderea este doar o sancțiune legata de respectarea termenelor de procedura, in cazul in care termenele sunt imperative de natura a disciplina activitatea procesuala. Efectul întreruperii termenului de procedura consta in faptul ca curgerea acestui termen este doar oprita pe timpul cat durează cauza care a determinat-o după care, va începe sa curgă un nou termen, cu aceeași durata, respectiv fără a se lua în calcul timpul scurs anterior.
Chiar dacă în tratatele de specialitate s-a statuat inexistenta unei derogări exprese de la sancțiunea decăderii, în legislația noastră excepțiile de la sancțiunea decăderii sunt rare, așa cum este si în speța de față privind petentul ca persoana lipsita de capacitate de exercițiu. Singura excepție reținută pentru ca decăderea să fie inoperantă este aceea ca partea sa fie împiedicata de o împrejurare mai presus de voința ei si evident în speță persoana incapabila ce a fost pusa sub interdicție, nu a avut reprezentarea inacțiunilor sau acțiunilor sale juridice, deci implicit capacitatea de exercițiu.
Conform Deciziei ICCJ nr. 544/2012. „Sancțiunea decăderii este inoperanta numai daca împrejurarea care justifica repunerea in termen este obiectiva, mai presus de voința pârtii, care nu putea fi prevăzuta si nici depășita de aceasta”, au dovedit că bolnavul R. este interzis judecătoresc si nu avea discernământul necesar formulării notificării in 2001 pentru ca era bolnav psihic din 1991. In situația in care reclamantul s-a aflat . presus de voința sa pentru a-si exercita un drept ce putea fi exercitat in limita unui termen de decădere, instanța a reținut ca va fi aplicabil art. 103, al 1 din C., respectiv se acorda un termen de 15 zile pentru depunerea notificării.
In subsidiar, a se dispune repunerea în termen a petentului de a formula prezenta cerere, întrucât aceasta instituție are aplicabilitate in cazuri temeinic justificate, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 din Decretul 167/1958 si art. 103 alin. 1 C., ce se regăsește si in disp. art. 186 NCPC „partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, al. 2: In acest scop, partea va îndeplini actul de procedura in cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării cerând totodată repunerea in termen.”
P. aceste motive, solicită repunerea petentului in termenul special prevăzut de lege.
Cu privire la cererea de reconstituire în natura sau prin echivalent, solicită admiterea notificării, iar pe fond restituirea în natura sau prin echivalent bănesc a patrimoniului ce a aparținut fostei SAPIL Bucovina (compusa din fabrica V. cu întregul inventar) la care autorul def A. M. era acționar si președinte al C.A., sau contravaloarea acțiunilor calculate conform art. 31 alin. 4 din legea 10/2001.
In M.Of nr. 109/1946, apare capital social_ lei reevaluare parțială a activului fabricilor V. si Sadova la suma de_ lei, cu crearea unui cont de rezerva. In fisa CAFIN, valoarea patrimoniului este de 8.088.189 lei pentru Fabrica Sadova. In M. Of 258/1948, apare noua denumire a Fabricii V. fosta Bucovina, respectiv Industria de Stat - Fabrica de Cherestea si Lăzi V., .. întreaga Fabrica V. a fost naționalizata prin legea 119/1948. Anexează bilanțul contabil la SAR Bucovina recalculat in 1948 la data preluării abuzive de către stat din care se observa ca la 31.12._ un activ de 61.462.570, 50 lei + 4.630.948 lei. In cazul în care nu se poate restitui întregul patrimoniu, solicită contravaloarea acțiunilor calculate conform art. 31 alin. 4 din Legea 10/2001.
Precizează că R. A. T. este fiul și unicul moștenitor al tatălui sau R. R. T.-SERGE, decedat la data de 06.05.1998.
Autorul sau R. R. T.-SERGE are calitatea de legatar universal al defunctei ULLEA M. CHARLOTTE, conform certificat de moștenitor nr. 829/10.09.1975. în ceea ce o privește pe ULLEA M. CHARLOTTE, menționez că aceasta a dispus prin testament de întreaga sa avere mobiliară și imobiliară în favoarea autorului petentului - R. R. T.-SERGE.
Cu privire la descendența lui ULLEA M. CHARLOTTE, menționează că aceasta este fiica naturală a lui AL. D. H. PANTELI și al M. A. H. PANTELI. Ulterior divorțului de AL. D. H. PANTELI, M. A. H. PANTELI s-a căsătorit cu g-ral A. M. și a devenit M. M.. Astfel, prin recăsătoria mamei sale, ULLEA M. CHARLOTTE moștenitoare a g-ralului A. M., conform certificat de moștenitor 669/18.04.1991. ULLEA M. CHARLOTTE s-a căsătorit cu generalul ULLEA OCTAV.
Conform disp art. 2 alin. 1 din Legea 10/2001, imobilele naționalizate prin Decretul 92/1950 cu modificări si completări ulterioare, precum si cele naționalizate prin Legea 119/1948, sunt considerate imobile preluate in mod abuziv.
Anexează în acest sens documente de stare civila care dovedesc calitatea de moștenitor precum si pentru dovedirea proprietății.
Pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 205 si urm. N. C. Pr. Civ. înteleg să invoce următoarele excepții si apărări de fond prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind netemeinică si nelegală, pentru următoarele
Pe cale de excepție, invocă si solicită admiterea excepției lipsei
calității procesuale pasive a AAAS față de Contestația reclamantului cu privire la notificarea emisa de reclamant către Primăria comunei V., motivata astfel:
Din analiza obiectului acțiunii si actelor dosarului se poate constata ca nu este dovedita calitatea procesuala pasiva a AAAS in prezenta cauza cu privire la notificarea contestata.
Față de prevederile legale aplicabile, se poate constata ca nu exista nici o reglementare legala prin care să se stabilească obligații in sarcina AAAS, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a AAAS in prezenta cauza, cu privire la Contestația formulata de reclamant la notificarea emisa către Primaria comunei V., județul Suceava.
Pe cale de excepție, solicită admiterea excepției inadmisibilității
acțiunii privind formularea de către reclamant a notificării in baza legii nr. 10/2001 întrucât, reclamantul a fost împiedicat să formuleze si să depună cererea de restituire in natura printr-o împrejurare mai presus de voința sa (fiind lipsit de capacitate de exercițiu), a fost în imposibilitate de a formula notificarea in termenul imperativ prevăzut prin dispozițiile art. 22 din lege, motivata astfel:
(1) „Persoana îndreptățită va notifica in termen de 6 luni (prelungit cu încă 6 luni succesiv prin OUG nr. 109/2001 si OUG nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridica deținătoare, solicitând restituirea in natura a imobilului....
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prelungit cu încă 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita in justiție masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.”
Menționează că o eventuala notificare a reclamantului cu privire la imobilul revendicat deținut de antecesori, este netemeinică si nelegală.
Având în vedere cele ce preced, după 12 ani de la expirarea termenului de formulare si depunere a notificărilor in temeiul Legii nr. 10/2001/R, reclamantul a formulat acțiune in instanța pentru repunerea in termenul de formulare a notificării.
Așadar, se poate constata ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 22 din lege si acțiunea este inadmisibilă deoarece nu este îndeplinita situația prevăzuta de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicata, notificarea nefiind depusa in termenul prevăzut de lege.
In evidentele AAAS nu este înregistrata notificarea nr. 95/2014, formulata de reclamantul R. A. T., ce are ca obiect restituirea in natura sau prin echivalent bănesc a patrimoniului ce a aparținut fostei SAPIL Bucovina (compusa din fabrica V. cu întregul sau inventar) la care antecesorul A. M. era acționar sau contravaloarea acțiunilor calculate conform art. 31 al. 4 din legea nr. 10/2001.
Menționează ca în evidentele instituției exista înregistrata o singură notificare, formulată în termenul legal, personal de d-nul R. A. T. si anume: notificarea nr. 388/14.09.2001, prin care se solicită restituirea în natură a imobilului situat în . moară si teren în suprafața de 28.850 mp. Notificarea a fost soluționata de AAAS prin emiterea Deciziei nr. 128/06.07.2011, prin care au fost propuse masuri reparatorii/compensatorii pentru construcția morii si s-a declinat competenta de soluționare cu privire la teren, către Primăria comunei F., jud. Dâmbovița. Dosarul administrativ a fost transmis la ANRP însoțit de notificare si toate actele aferente.
Din documentele existente în dosarul anterior menționat, rezulta ca R. A. T. a încheiat, începând cu anul 2006, mai multe contracte de mandat cu A. M.. De asemenea, reclamantul R. A. T. a vândut numitului A. M. drepturile succesorale de pe urma defunctului său tată, cu privire la orice imobile dobândite prin moștenire legala sau testamentara, conform contractului de vânzare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 3429/21.09.2006.
Așadar, din cele de mai sus, rezultă ca la data formulării notificării nr. 388/2001, d-nul R. A. T. AVEA CAPACITATE DE EXERCIȚIU, formulând notificarea personal.
Învederează instanței că, reclamantul R. A. T. a formulat solicitarea nr. 116/2005 adresata Comisiei pentru Aplicarea Legilor Funciara Comunei Broșteni, jud. Suceava, prin intermediul Asociației Civile de Avocați „C. & Asociații”, care a acționat în numele petentului si în cadrul altor litigii inițiate de acesta. Numirea tutorelui A. M. s-a făcut în anul 2014, prin Sentința civila nr. 643/2014 a Judecătoriei S..
Având in vedere cele ce preced, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii cu privire la formularea si depunerea notificării in temeiul Legii nr. 10/2001/R, in termenul legal prevăzut de lege.
Pe cale de excepție, invocă si solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii față de AAAS, deoarece nu exista înregistrată în evidentele AAAS, notificarea nr. 95/2014 formulată tardiv de către reclamant în temeiul Legii nr.10/2001/R, motivata astfel:
Pe aceste aspecte învederează instanței ca AAAS nu a fost notificată/investită legal cu soluționarea notificării reclamantului privind imobilul revendicat.
In condițiile prevederilor din Legea nr. 10/2001 republicată, din actele cauzei rezultând că a fost depusă notificarea nr. 95/2014 de către reclamant, la PRIMĂRIA comunei V., județul Suceava.
In acest sens, notificarea se comunica instituției publice implicata in privatizare, numai conform prevederilor legale, pentru acordarea de masuri compensatorii in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Așadar, este obligatoriu ca notificarea sa se comunice instituției publice implicata in privatizare, potrivit prevederilor legii nr. 10/2001, pentru propunerea de acordare masuri compensatorii in temeiul Legii nr. 165/2013 care a modificat Legea nr. 10/2001.
Față de aceste prevederi legale, AAAS susține că, instanța poate analiza cererea reclamantului, numai în măsura în care se emite decizie motivată prin finalizarea procedurii administrative în condițiile Legii nr.10/2001 republicată si aceasta decizie să poată face obiectul analizei instanței judecătorești pentru legalitate, in condițiile art. 26 (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.
AAAS nu a avut si nu are nici in prezent, înregistrata în evidentele sale, notificarea nr. 95/2014 formulata de către reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001.
Așadar, se poate constata că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege față de AAAS, deoarece AAAS nu a fost notificată legal si acțiunea este inadmisibilă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prevederile din Legea nr. 10/2001 republicată.
Având în vedere cele ce preced, AAAS nu a fost notificata legal, nu a avut si nu are nici in prezent, înregistrata în evidentele sale notificarea formulata de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, așadar NU PUTEA/POATE SOLUȚIONA O NOTIFICARE cu care nu a fost investita niciodată.
In concluzie, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii fata de AAAS, deoarece nu exista înregistrata in evidentele instituției, notificarea nr. 95/2014 formulata in temeiul Legii nr.10/2001 de către reclamant.
Pe cale de excepție, invocă si solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a AAAS, față de obiectul acțiunii, respectiv restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a patrimoniului ce a aparținut fostei SAPIL Bucovina, ce a aparținut antecesorului reclamantului si preluate de stat in mod abuziv.
Învederează instanței ca AAAS nu are obligația legala de a restitui în natura imobilele revendicate de foștii proprietari (sau moștenitori), aceasta revenind exclusiv unității deținătoare a imobilului, conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr.10/2001, republicata, care prevede:
Astfel, „ imobilele, terenuri si construcții, preluate in mod abuziv, indiferent de destinație... vor fi restituite persoanei îndreptățite în natura, prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivata a organelor de conducere ale unității deținătoare”.
Conform art. 20, alin. 2 din Legea nr. 15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile si obligațiile ce se nasc in legătura cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.
In acest sens, este fără echivoc ca art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicata, instituie obligația pentru persoana îndreptățită la restituire ca notificarea sa fie adresata unității deținătoare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de aceasta lege.
Astfel, in cadrul activității sale si in exercitarea atribuțiilor ce-i revin in procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, AAAS nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar de acționar in numele statului.
Așadar, față de prevederile legale menționate solicită a se constata ca AAAS nu are nici o obligație legala de a soluționa o notificare privind restituirea in natura si nici restituirea in natura a imobilului revendicat in condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicata.
Față de cele arătate, solicită admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a AAAS față de capătul de cerere din acțiune privind restituirea in natura a imobilului revendicat.
Pe fondul cauzei, solicită instanței sa se constate ca acțiunea este neîntemeiată si nelegală si solicită respingerea acesteia față de instituția lor.
Menționează ca în temeiul Legii nr. 10/2001 republicata, AAAS are obligații legale numai in condițiile art. 29 sau 31 din Legea nr. 10/2001/republicata, respectiv numai pentru imobilele care se afla evidențiate in patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral, cu respectarea prevederilor legale de către AAAS.
Învederează instanței ca acțiunea nu este întemeiata față de AAAS, deoarece nu a fost dovedit faptul ca imobilului revendicat in temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamant, se află evidențiat in patrimoniul unei societăți comerciale privatizate de către AAAS.
In considerarea celor expuse, având în vedere actele cauzei si textele de lege aplicabile, este evident ca nu AAAS are obligația sa emită decizie motivata cu propunere de acordare masuri compensatorii in condițiile dispozițiilor art. 29 sau 31 din lege, așadar, acțiunea nu este intemeiata si legala si nu se poate retine nici o obligație in sarcina sa in prezenta cauza.
In evidentele instituției nu este înregistrată notificarea nr. 95/2014, formulata de domnul R. A. T., ce are ca obiect imobilul ce are ca obiect patrimoniul ce a aparținut fostei SAPIL Bucovina, deținut de către antecesorul acestuia.
Fac precizarea că în evidentele AAAS exista înregistrata o singura notificare, formulată în termenul legal, personal de către reclamantul R. A. T. si anume: notificarea nr. 388/14.09.2001, prin care se solicita restituirea in natura a imobilului situat in . moara si teren in suprafața de 28.850 mp.
Notificarea a fost soluționată de instituția lor prin emiterea Deciziei nr. 128/06.07.2011, prin care au fost propuse masuri reparatorii pentru construcția morii si s-a declinat competenta de soluționare cu privire la teren, către Primăria comunei F., jud. Dambovita. Dosarul administrativ a fost transmis la ANRP împreuna cu notificarea si toate documentele aferente.
Din documentele existente în dosarul anterior menționat, rezulta ca R. A. T. a încheiat, începând cu anul 2006, mai multe contracte de mandat cu A. M..
De asemenea, reclamantul R. A. T. a vândut numitului A. M. drepturile succesorale de pe urma defunctului sau tata, cu privire la orice Imobile dobândite prin moștenire legala sau testamentara, conform contractului de vânzare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 3429/21.09.2006.
Având in vedere cele menționate mai sus, rezulta ca la data formulării notificării nr. 388/2001, d-nul R. A. T. AVEA CAPACITATE DE EXERCIȚIU, formulând notificarea personal.
Învederează instanței ca, d-nul R. A. T. a formulat solicitarea nr. 116/2005 adresata Comisiei pentru Aplicarea Legilor Funciar a Comunei Brosteni, jud. Suceava, prin intermediul Asociației Civile de Avocați „C. & Asociații”, care a acționat in numele reclamantului si in cadrul altor litigii inițiate de acesta. Numirea tutorelui A. M. s-a făcut in anul 2014, prin Sentința civila nr. 643/2014 a Judecătoriei S..
In concluzie, pentru motivele mai sus invocate, solicită admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata si nelegala față de instituția lor.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 - 208 C. Pr. Civ., Legea nr. 10/2001/R, precum si celelalte prevederi legale menționate in prezenta întâmpinare.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice IAȘI Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a formulat întâmpinare că prin au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând admiterea excepției pentru următoarele considerente:
In fapt, A. M., în calitate de reprezentant legal al numitului R. A. T., a transmis Primăriei Corn. V. notificarea nr. N95/2014, in temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Conform dispozițiilor art. 28 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, in cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București [...].
(2) în termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia.
Astfel, in urma primirii notificării, Primăria . cu adresa nr. 8493/10.10.2014 faptul ca fosta Fabrica de cherestea V. se afla in proprietatea ., cu sediul in ., Borsa, jud. Maramureș.
Ca atare, o prima concluzie care se impune a fi reținuta este aceea ca unitatea deținătoare a fost identificata, respectiv ..
Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, in cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
In sistemul Legii nr. 10/2011, raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabilește intre persoana îndreptățită si unitatea deținătoare a bunului, iar statul roman poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001 numai in situația de excepție reglementata de art. 28 alin. (3) din lege, respectiv atunci când unitatea deținătoare nu poate fi identificata.
Calitatea procesuala pasivă presupune identitate între persoana pârâtului si cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic obligațional.
Întrucât in speța unitatea deținătoare a fost identificata (., cu sediul in ., Borsa, jud. Maramureș), rezulta ca nu sunt date condițiile prevăzute de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care ar justifica cererea de chemare in judecata a Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui parat.
In ceea ce privește termenul pentru depunerea notificărilor, precizează următoarele:
Prin Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut termenul inițial de depunere a notificării de 6 luni de la data intrării in vigoare a actului normativ, termen ce a fost prelungit apoi prin O.U.G. nr. 109/2001, respectiv O.U.G. nr. 145/2001. Data finala pentru depunerea notificărilor a fost 14 februarie 2002.
Conform dispozițiilor art. 22 alin.(4) din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
(5) Nerespectarea termenului [...] prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Din lucrările dosarului rezulta ca notificarea a fost înregistrata la Primăria Corn. V. la data de 5.09.2014, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Cererea reclamantului de repunere in termen apare ca inadmisibila. Termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001 este incompatibil cu instituția repunerii în termen.
Raportat la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și având în vedere practica judiciară în materie, termenul de 12 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (fostul art. 21 din actul normativ inițial) este unul de decădere, iar nu de prescripție, astfel că nu este susceptibil de întrerupere, suspendare sau de repunere în termen.
Rațiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din dorința legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod față de acesta.
Recunoașterea sine die a posibilității persoanei îndreptățite de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de insecuritate juridica in domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, in considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil . drept, o perioada îndelungata sau nelimitata. Curtea Constituționala investita cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale a reținut ca instituirea unui termen de decădere, nu este de natura a împiedică liberul acces la justiție, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfășurare a procesului in fata instanțelor judecătorești, soluție ce rezulta din dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora „Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege”. Exercitarea unui drept de către titularul sau nu poate avea loc decât ., prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene după a căror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibila (Decizia nr. 21/27.01.2004 si Decizia nr. 755/31.10.2006 pronunțate de Curtea Constituționala). In cauza, termenul in interiorul căruia trebuia formulata notificarea, stabilit inițial la 6 luni si prelungit de doua ori cu cate 3 luni, s-a împlinit la data de 14 februarie 2002.
După împlinirea termenului legal de 1 an reglementat de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost prelungit succesiv, persoanele îndreptățite pierd dreptul de a solicita in justiție masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
Reclamantul nu a formulat o notificare in interiorul acestui termen. Sancțiunea decăderii pentru neexercitarea acestui drept în termenul legal este expres prevăzut în alin. (5) al art. 22 din Legea nr. 10/2001 - textul prevăzând că nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent - deci pierderea dreptului subiectiv.
Termenul de decădere din dreptul substanțial nu este susceptibil de repunere în termen - pentru că sancțiunea decăderii are ca efect, după cum au menționat, pierderea dreptului subiectiv.
Forța majoră este un caz tipic de suspendare a cursului prescripției, inaplicabil în speța de față. Reclamantul R. A. T. nu face dovada vreunei împrejurări obiective, mai presus de voința sa, care să-l fi împiedecat să formuleze notificarea cu respectarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001. până la data de 14 februarie 2002.
In concluzie, cum termenul de decădere din dreptul substanțial nu admite repunerea în termen, devine inutilă analiza probatoriul administrat în soluționarea unei cereri inadmisibile.
De asemenea, precizează ca din înscrisurile comunicate nu rezulta calitatea de persoana îndreptățită a reclamantului, in sensul art. 3 din lege.
P. considerentele expuse solicită în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
In subsidiar, solicită respingerea acțiuni..
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Comunei V. în prezentul litigiu iar pe fondul cauzei solicită respingerea contestației ca nefondată.
Conform art.22 alin. 1 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioare, persoana îndreptățita „va notifica in termen de 6 luni de la data intrării in vigoare a legii, persoana juridica deținătoare, solicitând restituirea in natura a imobilului”.
Termenul legal de 6 luni prevăzut de lege pentru depunerea notificării a fost prelungit succesiv prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 145/2001, si împlinit așadar la 14 februarie 2002.
In alin. 3 al art. 22 din lege, se prevede ca: „Notificarea va fi comunicata prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria in a cărei circumscripție teritoriala se afla imobilul solicitat sau in a cărei circumscripție își are sediul persoana juridica deținătoare a imobilului” iar in alin. 5 art. 22 din Legea 10/2001 se prevede ca: „Nerespectarea termenului legal prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita in justiție masuri reparatorii in natura sau prin echivalent".
Analizând contestația depusa si documentele aferente acesteia, in raport cu prevederile legale mai sus menționate, prin prezenta, solicită:
Admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comunei V., județul Suceava in prezentul litigiu, întrucât nu întrunește calitatea de persoana juridica deținătoare a imobilului solicitat de petent. Astfel, prin Adresa noastră nr. 8493 din 10.10.2014 i-am comunicat petentului ca fosta Fabrica de cherestea V. nu se afla in proprietatea Comunei V..
Pe fondul cauzei solicită respingerea contestației pentru următoarele motive:
Notificarea 95/2014 emisa de Biroul Executorului judecătoresc S. C. din Iași nu îndeplinește cerințele prevăzute in art.22 alin.3 din Legea 10/2001 aceasta nefiind întocmita de un executor judecătoresc competent potrivit legii;
Notificarea 95/2014 a fost tardiv formulata, cu mult timp in afara termenului legal prevăzut de lege pentru depunerea acesteia, nerespectându-se prevederile art.22 alin. 1 si ale art.22 alin. 5 din Legea 10/2001;
Apreciază ca repunerea in termenul de a formula notificare conform Legii 10/2001 se poate efectua numai prin instanța judecătoreasca. Totodată menționam ca in jurisprudența s-a statuat ca modificarea adusa Legii 10/2001 prin Titlul I al Legii nr. 247/2005 nu s-a procedat de către legiuitor la o repunere in termenul de a formula notificare (decizia civila nr.5081 din 25 mai 2006 a înaltei Curți de Casație si Justiție). In jurisprudența s-a mai arătat ca termenul legal de a formula notificare conform Legii 10/2001 este un termen de decădere, iar nu un termen de prescripție extinctiva. Astfel, prin decizia civila nr. 6766 din 15 septembrie 2005 a înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția civila si de proprietate intelectuala s-a arătat ca spre deosebire de termenele de prescripție extinctiva, termenele de decădere sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, întreruperi sau repunere in termen. Sancțiunea decăderii consta in stingerea dreptului subiectiv neexercitat in termenul stabilit de lege.
Înalta Curte a arătat si ca termenul prevăzut de art.21 alin.5 (actualmente art.22 alin.5 după republicarea legii) din Legea nr. 10/2001 este incompatibil cu instituția repunerii in termen motivat de preocuparea legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere in aplicare si finalizare a operațiunilor de retrocedare in natura sau prin echivalent a bunurilor trecute in proprietatea statului sau preluate in orice mod de acesta.
Totodată, invocă si pe fondul cauzei respingerea contestației ca nefondate întrucât . deținătoarea imobilului solicitat in cauza, iar legiuitorul a decis prin art.22 alin.1 din Legea 10/2001, republicata, cu modificările si completările ulterioare, ca se va proceda la soluționarea notificării atunci când persoana îndreptățita o adresează deținătorului imobilului preluat in mod abuziv de stat.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001, republicata, cu modificările si completările ulterioare si ale Codului de procedura civila.
Examinând cererea de repunere în termenul legal de formulare a cererii de restituire, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.643/08.07.2014 a Judecătoriei S. pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus punerea sub interdicție a bolnavului R. A. T.( reclamantul din prezenta cauză) și numirea în calitate de tutore a acestuia, a numitului A. M. (f.25-26 ds.).
Potrivit art.169 din Noul Cod de procedură civilă - aplicabil în cauză în raport dedata pronunțării sentinței civile mai sus menționate – interdicția își produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă, iar potrivit art.172 Cod civil, actele juridice încheiate de persoana pusă sub interdicție judecătorească, altele decât cele prevăzute la art.43 al.(3), sunt anulabile, chiar dacă la data încheierii lor acesta ar fi avut discernământ.
Prin Notificarea nr.N95/2014 înregistrată la Biroul executorului judecătoresc S. C. din Municipiul Iași, A. M. în calitate de reprezentant legal al numitului R. A. T., a solicitat punerea în termenul legal de formulare a notificării prevăzut de legea nr.10/2001 și restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a patrimoniului ce a aparținut fostei SAPIL Bucovina ( compusă din fabrica V. cu întregul inventar) la care defunctul A. M. era acționar și președinte al CA sau contravaloarea acțiunilor calculate conform art.31 al.4 din legea nr.10/2001 (f.18-21 ds.).
Conform art.22 al.1 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoana îndreptățită ” Va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului”.
Termenul legal de 6 luni pentru depunerea notificării a fost prelungit succesiv prin OUG.nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001, până la data de 14.02.2002.
Art.22 al.3 din lege prevede că „ Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului, iar art.22 al.5 dispune că „ Nerespectarea termenului legal prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicitat în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent „ – deci pierderea dreptului subiectiv.
Rațiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din preocuparea legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.
Caracterul obligatoriu al acestei proceduri administrative prealabile rezultă neîndoielnic din lege, dar aceasta nu constituie un obstacol în exercitarea accesului liber la justiție ( art.6 CEDO și art.21 din Constituție), cât timp titularul dreptului poate, oricând, utiliza faza judiciară. Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza Golder contra Regatului Unit, 1975, că „ Dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut, precum și că „ există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept”; că S. poate să reglementeze într-un anumit mod accesul la justiție și chiar să supună unor limitări sau restricții, cu condiții ca dreptul să fie efectiv.
O modalitate prin care un stat - parte la Convenție poate limita sau restrânge dreptul la un proces echitabil este și obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile. Accesul la justiție presupune în mod necesar însă ca, după parcurgerea procedurilor administrative, partea interesată să aibă posibilitatea să se adreseze unei instanțe judecătorești. În lipsa unei asemenea posibilități, dreptul de acces la instanță ar fi atins în substanța sa.
În măsura în care aceste exigențe sunt respectate, dreptul de acces la justiție nu este afectat. Or, prin Legea nr.10/2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar și modalitățile de atac în justiție, măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri ( decizia nr.3923 din22 iunie 2010 a ÎCCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală).
S-a mai decis (decizia civilă nr.1219 din 18 februarie 2005 a ÎCCJ) că procedura soluționării notificării, pe care persoana îndreptățită o adresează deținătorului imobilului preluat în mod abuziv de stat, reglementată prin art.22 din Legea nr.10/2001, este subsumată exercițiului unui drept subiectiv, are caracter necontencios, dar obligatoriu.
Potrivit art.186 al.1 din Noul Cod de procedură civilă „Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”.
În speță, reclamantul nu poate invoca sentința civilă nr.643/08.07.2014 a Judecătoriei S. prin care s-a dispus punerea sa sub interdicție ca motiv temeinic pentru repunerea în termenul de formulare a notificării deoarece, interdicția își produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă ( art.169 Cod civil), deci numai pentru viitor, pentru trecut, reclamantul fiind prezumat că a avut discernământ, așa încât avea posibilitatea de a depune notificarea în termenul limită prevăzut de lege, respectiv 14.02.2002.
În acest sens, instanța reține că reclamantul R. A. T. personal a formulat notificarea nr.388/14.09.2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în . moară și teren în suprafață de 28,850 mp.
Notificarea a fost soluționată de pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului prin emiterea Deciziei nr.128/06.07.2011 prin care au fost propuse măsuri reparatorii /compensatorii pentru construcția morii și s-a declinat competența de soluționare cu privire la teren către Primăria F., județul Dîmbovița, dosarul administrativ fiind transmis la ANRP însoțit de notificare și toate actele aferente.
Din documentele existente în dosarul mai sus menționat, rezultă că reclamantul R. A. T. a încheiat, începând cu anul 2006 mai multe contracte de mandat cu A. M., iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3429/21.09.2006 a transmis acestuia drepturile succesorale după defunctul său tată, cu privire la orice imobil dobândit prin moștenire legală sau testamentară, toate aceste aspecte invocate prin întâmpinarea depusă de pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului la filele 85-95 dosar, nefiind contestate de reclamant.
De asemenea, reclamantul în nume propriu, încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1569/17.09.1998 de BNP” S. C. D. cu sediul în București (f.252 ds.), precum și contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr.2453/20.06.2011 de BNP”M. Anișoara și M. M.” cu sediul în București (f.254 ds.), iar prin mandatar B. N. F. încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2221/08.11.2002 de BNP”S. C. D.” cu sediul în București ( f.253 ds.).
P. considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.186 al.1 Noul Cod de procedură civilă privind repunerea în termenul legal de formulare a cererii de restituire și reținând că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă, directă de restituire a imobilelor solicitate, începând cu notificarea ( cererea de restituire) și terminând cui decizia sau dispoziția emisă de către deținătorul imobilelor cu respectarea termenelor prevăzute de lege, instanța va respinge prezenta acțiune ca inadmisibilă.
Respingerea acțiunii ca inadmisibilă, împiedică analiza pe fond a acesteia ( art.248 NCPC).
P. aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de repunere în termenul legal de formulare a cererii de restituire a imobilelor în baza legii nr.10/2001.
Respinge acțiunea având ca obiect „Legea nr.10/2001”, formulată de reclamantul R. A. T. prin tutore A. M., cu domiciliul în S., ..19, ., jud. Prahova, în mun. Iași, .. C. ( fostă C. nr.4), nr.4,județul Iași și în mun. Iași, ..6,județul Iași, în contradictoriu cu pârâții U. V. prin primar, .-prin lichidator Cziriac & Cziriac, cu sediul în Baia M., ./35,județul Maramureș, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice București, cu domiciliul procedural ales la Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în ..7,județul Suceava și A. pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, sector 1, ., nr.50.,ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.04.2015.
Președinte Grefier
I. G. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/9 ex/18.05.2015
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 861/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 242/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
