Pretenţii. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 51/2015
Dosar nr._ -pretenții-contestație în anulare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.51
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G.-P. V.
Judecător S. A.
Judecător C. L.
Grefier N. A.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de recurent contestatorul P. C. împotriva deciziei civile nr. 266/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ *, intimați fiind I. F., U. V. D. și Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se prezintă contestatorul, c.j. Talpalariu G. pentru intimata IPJ Suceava, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, de către contestator, precizări alături de chitanța nr._/11.03.2015 în sumă de 100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, iar de către intimata IPJ Suceava, întâmpinare, alături de înscrisuri, în exemplare suficiente pentru comunicare.
C.j. Talpalariu G. depune la dosar delegația de reprezentare pentru intimata IPJ Suceava.
Instanța comunică contestatorului un exemplar al întâmpinării depuse de IPJ Suceava, care, la rândul său, depune la dosar adeverință întocmită de Biroul Executorului Judecătoresc J. C..
Instanța comunică c.j. Talpalariu G. un exemplar al precizărilor și al adeverinței depuse de contestator și aduce la cunoștința părților că va lăsa cauza la a doua strigare pentru a le da posibilitatea să studieze înscrisurile comunicate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă contestatorul și c.j. Talpalariu G. pentru intimata IPJ Suceava.
Întrebat fiind, c.j. Talpalariu G. arată că nu mai insistă în excepția netimbrării invocată prin întâmpinare.
Instanța ia act că intimata IPJ Suceava, prin reprezentant, nu mai insistă în excepția netimbrării invocată prin întâmpinare și pune în discuție excepția tardivității prezentei contestații în anulare, iar în subsidiar acordă cuvântul pe fond.
C.j. Talpalariu G. solicită admiterea excepției precizând că recurentul contestator a depășit termenul legal de 15 zile pentru introducerea contestației în anulare.
Având cuvântul pe fond, solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea de la filele 7-8 dosar.
Contestatorul P. C., având cuvântul asupra excepției tardivității, arată că s-a încadrat în termenul legal.
Având cuvântul pe fond, solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele arătate pe larg în contestația depusă la filele 2-3 dosar.
Întrebat fiind, arată că a făcut demersuri în ceea ce privește executarea silită.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimata IPJ în întâmpinare, iar în subsidiar, pe fond.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 25.03.2010, sub numărul de dosar_, reclamantul P. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții I. F., U. V. D. și Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, obligarea acestora la plata daunelor materiale, daune morale și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că I. F. i-a întocmit procesul verbal ., nr._/20.05.2002, pentru o depășire în trafic, pe care reclamantul a arătat că o considera legală, și, deși l-a rugat, acesta a refuzat să indice în procesul verbal locul săvârșirii faptei, Km 179+950m – Km 179+880m, după aprecierea reclamantului, Km 179+950m – Km 179+817m, după aprecierea prim pârâtului, și împrejurarea ce putea servi la absolvirea sa de orice vină, respectiv marcajul discontinuu, deși pârâtul în atribuțiile de serviciu, avea obligația necondiționată de a face respectivele notări. A mai precizat că atunci când i-a atras atenția acestuia despre abuzul săvârșit i-a fost reținut și permisul de conducere, fără a fi menționat acest aspect în procesul verbal. Cu toate că i-a solicitat în mod repetat agentului date cu privire la sectorul de drum, acesta a denaturat situația, astfel încât informațiile furnizate nu făceau decât să-l incrimineze pe reclamant.
Reclamantul a mai arătat că în loc ca nevinovăția sa să fie constatată încă de la primul termen de judecată, a pierdut, în mod repetat, și abia pe data de 28.03.2007 a fost considerat nevinovat prin decizia nr. 192 a Tribunalului Suceava.
Cu privire la pârâtul U. V. D., reclamantul a arătat că acesta nu a fost de față nici la depășire și nici la încheierea procesului verbal, fiind trecut ca martor de către agentul de poliție I. F. și fiind audiat ca martor în dosarul nr. 1496/2002 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțându-se asupra locului depășirii.
Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, colaborând cu Poliția Municipiului Câmpulung Moldovenesc și cu Poliția Pojorâta, din 2002 și până în 2006, relevantă fiind adresa nr. R/1872/06, R/1899/06- 19.07.2006, în mod repetat a evitat un răspuns clar asupra semnalizării rutiere din respectivul sector, punându-l în situația de a nu-și putea dovedi nevinovăția, l-a șicanat și i-a reținut permisul de conducere până în data de 08.05.2003.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, în copie, respectiv: procesul verbal . nr._ (f. 2); Raport din 03.06.2002 (f. 3), declarația martorului U. D. (f. 4), sentința civilă nr. 1803/03.12.2002 pronunțată de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc (f. 5 – 6), Adresa nr. R/1872/06, R/1899/06 din 19.07.2006 (f. 7), decizia nr. 192/28.03.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava (f. 8 – 9), decizia penală nr. 253/16.05.2008 pronunțată de către Tribunalul Suceava în dosarul nr._ (f. 10 – 14).
Părțile au fost legal citate, iar la data de 22.04.2010, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare (f. 21 – 22).
Prin întâmpinare pârâtul IPJ Suceava a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca nefondate și respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava – Secția Comercială de C. Administrativ și Fiscal, excepția netimbrării cererii, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la cea de a treia excepție invocată a arătat că fapta considerată de petent ca fiind ilicită s-a consumat la data de 20.05.2002, dată la care petentul a avut cunoștință despre autorul acesteia și a înțeles să conteste doar procesul verbal de contravenție fără a solicita și daune morale și materiale.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că cererea nu a fost motivată în drept și nu a fost precizat cuantumul pretențiilor și nici nu au fost depuse dovezi în acest sens.
În ceea ce privește plata de daune apreciază că nu pot fi reținute în sarcina sa aceste pretenții, întrucât pentru acordarea daunelor morale și materiale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora.
La data de 29.04.2010 reclamantul a depus precizări la acțiune (f. 23), prin care a arătat că solicită:
- daune morale în cuantum de 1000 lei pentru fiecare lună petrecută în instanță și pe la cabinetele medicale între 20.05.2002, data încheierii procesului verbal, și 28.03.2007, data pronunțării deciziei nr. 192 a Tribunalului Suceava, prin care a fost anulat procesul verbal, adică_ lei, în proporții de câte 40% pentru pârâții I. F. și IPJ Suceava și 20% pentru pârâtul U. V. D.;
- daune materiale reprezentând timpul pierdut cu dovedirea nevinovăției sale, timp în care ar fi putut să deseneze și să vândă respectivele desene.
A solicitat stabilirea cuantumului daunelor materiale printr-o expertiză tehnică de specialitate.
La data de 10.06.2010 reclamantul a depus precizări la acțiune, însoțite de o . înscrisuri (f. 32 – 37).
Prin sentința civilă nr. 207/10.06.2010 Tribunalul Suceava – Secția Comercială de C. Administrativ și Fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pe rolul Judecătoriei Suceava cererea a fost înregistrată la data de 27.07.2010 sub numărul de dosar_ .
La data de 20.01.2011 reclamantul a depus lista cu probele solicitate în dovedirea cererii.
La termenul din 10.03.2011 reclamantul a depus la dosar precizări la acțiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 17.680 lei și a daunelor materiale în cuantum de 10.000 lei și a depus chitanța nr._/10.03.2011 în cuantum de 1719 lei și timbrul judiciar de 5 lei aferente cererii.
Prin sentința civilă nr. 1418 din 17.03.2011, Judecătoria Suceava a admis excepția prescripției și a respins cererea ca prescrisă.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat recurs.
Tribunalul Suceava prin decizia nr. 445 pronunțată de Secția Civilă la data de 28 februarie 2012 a admis recursul declarat de reclamantul P. C., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Judecătoria Suceava a fost investită cu rejudecarea cauzei la data de 6 aprilie 2012, dosarul fiind reînregistrat sub nr._ .
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martori fiind audiați martorii U. C. și L. R., a căror declarații au fost atașate la filele 23-23, 66-67.
La data de 25 martie 2013 reclamantul a formulat precizări la acțiune cu privire la daunele morale și daunele materiale (f.65).
Instanța a respins ca fiind neutilă soluționării cauzei proba cu expertiză în evaluare artă.
La solicitarea instanței s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, având ca obiect „revizuire civilă”.
Prin sentința civilă nr. 2995 din data de 26.04.2013, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții I. F., U. V. D. și Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 20.05.200 a fost încheiat procesul verbal de contravenție . nr._, de către Poliția Pojorâta, prin care reclamantul a fost sancționat contravențional.
Pretinzând că sancțiunea contravențională a fost aplicată nelegal, nefăcându-se vinovat de cele consemnate în procesul verbal, reclamantul a formulat plângere contravențională.
În urma mai multor cicluri procesuale, prin decizia nr. 192/28.03.2007 a Tribunalului Suceava, în dosar nr._, s-a admis irevocabil plângerea contravențională formulată de către reclamant. Prin decizia amintită, Tribunalul Suceava a dispus admiterea recursului declarat de revizuientul P. C., modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 1679/12.12.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a admis cererea de revizuire, a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 1803/03.12.2002 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, a admis plângerea contravențională, a anulat procesul verbal de contravenție . nr._/20.05.2002 și a respins ca nefondată, cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Față de această situație de fapt, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata de despăgubiri, daune materiale și morale, pentru săvârșirea de către pârâți a unei fapte ilicite.
În privința elementelor răspunderii civile delictuale, instanța a reținut că una dintre aceste condiții se referă la existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului.
Analizând condițiile răspunderii civile prin prisma probatoriului administrat, instanța a reținut că în cauză nu există un prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat.
Reclamantul, sub acest aspect, solicită obligarea pârâților la plata unei sume de bani reprezentând daune materiale și la plata unei sume de bani reprezentând daune morale.
În justificarea daunelor solicitate, reclamantul arată că acestea reprezintă timpul pierdut în cele 252 de săptămâni, 250 de lei pe săptămână, perioadă cuprinsă între încheierea procesului verbal de contravenție și pronunțarea hotărârii judecătorești prin care a fost anulat procesul verbal de contravenție –_ de lei, precum și suma de_ de lei, respectiv câte 10 lei pe zi, pentru 1763 zile de chin.
Pe de o parte, instanța a reținut că sumele de bani solicitate pentru timpul pierdut în instanțe reprezintă, în fapt, cheltuieli de judecată, cheltuieli asupra cărora Tribunalul Suceava s-a pronunțat irevocabil prin decizia nr. 192/28.03.2007, în sensul că a respins ca nefondată cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Față de această, situație, instanța a reținut că decizia amintită se impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, reclamantul neputând reitera aceeași cerere prin prezenta cerere separată.
Pe de altă parte, daunele solicitate de către reclamant reprezintă, așa cum rezultă din susținerile acestuia, sume pe care le-ar fi realizat în timpul în care s-a judecat dacă în loc de prezența în instanță ar fi desenat conform ocupației sale și ar fi vândut creațiile sale.
Față de această susținere, instanța a apreciat că acest prejudiciu nu are caracter cert, întrucât nu se poate afirma cu certitudine că, pe de o parte, prezența în instanță l-a împiedicat pe reclamant a desena, iar pe de altă parte, dacă nu ar fi existat pe rolul instanțelor dosarele reclamantului, acesta chiar ar fi desenat și, mai mult, ar fi valorificat patrimonial creațiile sale. Acesta este, de altfel, și motivul pentru care instanța a respins ca nefiind utilă în soluționarea cauzei efectuarea unei expertize în specialitatea artă, pentru că, chiar evaluate opere anterioare litigiilor reclamantului, nu rezultă cu necesitate că ce ar fi desenat în perioada 2002 – 2007 ar fi avut o valoare identică și, chiar dacă ar fi avut nimic nu garantează că ar fi și vândut sau valorificat în alt fel desenele respective. Cu atât mai mult, cu cât martorul U. C. (f. 22-23), artist la rândul său, care nu a avut de soluționat litigii pe rolul instanțelor, a cunoscut la rândul său o scădere a veniturilor realizate din artă.
Motivat de faptul că prejudiciul invocat de către reclamant nu are o existență certă, dar și de faptul că prin anularea procesului verbal de către instanța de judecată s-a produs reclamantului o suficientă reparație morală cu privire la faptele consemnate în procesul verbal, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul P. C., în motivarea căruia a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că decizia nr. 192/28.03.2007 se impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, deoarece nu există identitate de obiect între cererea sa din data de 22.03.2007 când a solicitat doar restituirea sumei reprezentând bonurile de motorină, parcare, fotocopiere, taxele poștale și c/v timbrelor judiciare, iar prin cererea din 25.03.2010 a solicitat cu totul altceva, respectiv daune materiale reprezentând timpul pierdut pentru dovedirea nevinovăției sale, timpul pierdut prin instanțe, audiențe, deplasări la fața locului cu reprezentanții poliției, memorii către instanțe și alte instituții medicale privind starea continuă de stres în care se afla.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că prejudiciul material nu are caracter cert, întrucât nu se poate afirma cu certitudine că prezența în instanță l-a împiedicat pe el a desena. Această certitudine este dată de timpul pierdut prin instanțe, audiențe, deplasări, memorii, consultații medicale, ceea ce a presupus în mod notoriu că celelalte îndeletniciri ale sale nu le putea exercita în momentul în care se deplasa, aștepta sau era nevoit să scrie memorii.
Mai arată că a solicitat trei revizuiri din care două i-au fost respinse și ultima admisă. Pentru aceste revizuiri în care IPJ Suceava s-a opus cu înverșunare, iar I. F. a refuzat a-i furniza datele corecte din teren a trebuit să facă memorii și să se prezinte în instanțe și la alte instituții ale statului pierzând foarte mult timp.
Mai precizează recurentul că în mod nelegal i s-a reținut permisul de conducere pe durata judecării contestației sale împotriva procesului verbal, fiind șicanat în mod constant pe durata desfășurării judecății de I.P.J Suceava.
Chiar dacă instanța ar fi apreciat că nu mai erau necesare probe, în baza rolului activ trebuia să le inițieze, nu să-i respingă proba cu expertiza judiciară prin care ar fi făcut dovada existenței unei pagube certe.
Mai arată reclamantul că prin sentința civilă nr. 2995/26.04.2013 instanța în mod greșit a reținut că prin anularea procesului verbal de către instanța de judecată s-a produs reclamantului o suficientă reparație morală. Cu alte cuvinte, instanța a ignorat actele medicale și declarațiile martorilor U. C. și L. R..
Față de cele menționate solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 2995/2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probelor solicitate și necesare, respectiv audierea a doi martori pentru dovedirea daunele morale, doi martori și expertiză de specialitate pentru dovedirea daunelor materiale, în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că instanța de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, reținând cu autoritate de lucru judecat decizia civilă nr. 192/28.03.2007 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._, dosar care a avut ca obiect plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.05.2002, inclusiv în căile extraordinare de atac, decizie prin care s-a admis recursul declarat de revizuent împotriva s.c. nr. 1679/12.12.2006, s-a modificat sentința atacată, a admis cererea de revizuire și a schimbat s.c. 1803/03.12.2002, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție menționat mai sus, respingând capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
De asemenea, instanța a reținut în mod just că prejudiciul reclamat nu este cert, întrucât motivele invocate de petent nu pot fi reținute, pe de o parte acesta nu a făcut dovada volumului de lucrări de artă înainte de litigiu și după litigiu, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi existat, nu există garanții că ar fi fost vândute sau valorificate desenele respective. Totodată, consideră că nu există o legătură de cauzalitate între litigiu cu unitatea lor și daunele invocate.
Încă o dată arată că nu se pot reține în sarcina lor nici un fel de daune în cauză, întrucât nu există elemente probatorii adecvate, care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a petentului. Mai mult, acesta nu a dus probe de natură să justifice pretenția și nici nu a demonstrat în concret consecințele morale a vătămării sale, care diferă în funcție de elementele ce țin de statutul profesional și moral al fiecărei persoane vătămate în drepturi.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Ceilalți intimați deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Prin decizia nr. 266/04.02.2014, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 2995 pronunțată la data de 26.04.2013 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții I. F., U. V. și Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava, a modificat în totalitate sentința civilă nr. 2995 din 26.04.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava, în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții I. F. și Inspectoratul de Poliție Județean Suceava la plata către reclamant a câte 2000 lei fiecare, cu titlu de daune morale și pe pârâtul U. V. D. la plata sumei de 1000 lei către reclamant cu același titlu, a respins cererea de obligare a pârâților la despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului material ca nefondată și a obligat pârâții I. F. și I.P.J Suceava la plata a câte 450 lei cheltuieli de judecată și pe pârâtul U. V. D. la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prejudiciul invocat de către reclamant nu are o existență certă și că prin anularea procesului verbal de către instanța de judecată s-a produs reclamantului o suficientă reparație morală cu privire la faptele consemnate în procesul verbal, respingând ca nefondată acțiunea.
Recurentul a susținut că daunele materiale reprezintă timpul pierdut pentru dovedirea nevinovăției sale, timpul pierdut prin instanțe, audiențe, deplasări la fața locului cu reprezentanții poliției, memorii către instanțe și alte instituții medicale privind starea continuă de stres în care se afla.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că prejudiciul material nu are caracter cert, întrucât nu se poate afirma cu certitudine că prezența în instanță l-a împiedicat pe recurent să deseneze. Această certitudine este dată de timpul pierdut prin instanțe, audiențe, deplasări, memorii, consultații medicale, ceea ce a presupus în mod notoriu că celelalte îndeletniciri ale sale nu le putea exercita în momentul în care se deplasa, aștepta sau era nevoit să scrie memorii.
Tribunalul a subliniat că orice împrejurare reținută de către instanța de judecată trebuie să fie confirmată de probele administrate, iar orice înlăturare a unui element probatoriu trebuie să se bazeze pe alte dovezi care să îl combată. În cazul de față, reclamantul nu a probat existența vreunui prejudiciu material, deși a susținut că acestea constau în timpul pierdut pentru dovedirea nevinovăției sale, timpul pierdut prin instanțe, audiențe, deplasări la fața locului cu reprezentanții poliției, memorii către instanțe și alte instituții medicale privind starea continuă de stres în care se afla.
În ceea ce privește daunele morale solicitate prin cererea introductivă și neacordate de instanța de fond, tribunalul a considerat că recursul este întemeiat.
Conform art. 26 din Constituție autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. De asemenea, art. 8 Convenția Europeană a Drepturilor Omului ocrotește viață privată și de familie a persoanei. Noțiunea de „viață de familie” exprimă, în conformitate cu jurisprudența Curții, acea comunitate de viață, interese, întrajutorare.
Prejudiciul moral reprezintă consecințele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor cu conținut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalității umane, definind-o. În cazul de față, este vorba de un prejudiciul moral constând în suferința psihică ce a fost cauzată reclamantului ca urmare a aplicării unei amenzi contravenționale la data de 20.05.2002, prin procesul verbal nr._ încheiat de plutonierul major I. F. de la Postul de Poliție Pojorâta. Plângerea contravențională formulată de reclamant a fost soluționată prin decizia nr. 192/28.03.2007 a Tribunalului Suceava, în sensul admiterii recursului formulat de revizuient împotriva sentinței nr. 1679/12.12.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, modificării sentinței atacată, admiterii cererii de revizuire și a schimbării sentinței civile nr. 1803/03.12.2002 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prin admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție . nr._/20.05.2002.
În literatura juridică s-a statuat că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare, și că, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată viața familială, profesională și socială.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii, apare, însă, necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate și, pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate, tribunalul a constatat că, în cauză, solicitarea unui prejudiciu moral în cuantum de 10.000 lei este ce urmează a fi recuperat prin obligarea pârâților la plata acestor sume.
Din analiza hotărârii atacate s-a constatat că Judecătoria Rădăuți a reținut, în mod judicios, că în materie de daune morale moartea unui părinte antrenează, față de copiii minori supraviețuitori, un cortegiu de efecte negative, nefiind necesar, din acest punct de vedere, să se examineze și să se probeze, în concret, fiecare încălcare adusă drepturilor reclamanților la bunăstare, la viața de familie, la libera și armonioasa dezvoltare a personalității lor etc.
Tribunalul a avut în vedere caracterul complex al prejudiciului suferit de recurent, un prejudiciu psihic de netăgăduit, daunele patrimoniale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie să reflecte o concordanță valorică între cuantumul lor și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare sunt destinate să contribuie.
Pentru determinarea cuantumului despăgubirilor morale se impune a se avea în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, iar cum restabilirea situației anterioare, în ceea ce privește prejudiciul moral, este aproape imposibilă se impune ca prin despăgubirile acordate să se asigure o atenuare a suferinței reclamantului.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor condiții legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc., toate acestea subordonându-se conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Aplicarea unei amenzi contravenționale cu privire la care în final s-a stabilit că nu a existat o abatere de la normele privind circulația pe drumurile publice, a avut consecințe grave asupra reclamantului, vătămându-i sănătatea, onoarea, creditul moral, poziția socială, aspecte care definesc persoana umană și care analizate și evaluate obiectiv, constituie criterii importante și serioase de stabilire a daunelor morale.
Aceste consecințe dăunătoare sunt apreciate de instanță prin raportare la principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin acordarea unor despăgubiri echitabile și cu reală funcție reparatorie, de natură a conferi reclamantului o satisfacție echitabilă.
Pârâtul I. F. a întocmit procesul verbal ., nr._/20.05.2002, pentru o depășire în trafic, pe care reclamantul a arătat că o considera nelegală, și deși l-a rugat, acesta a refuzat să indice în procesul verbal locul săvârșirii faptei (Km 179+950m – Km 179+880m, după aprecierea reclamantului, Km 179+950m – Km 179+817m, după aprecierea prim pârâtului) și împrejurarea ce putea servi la absolvirea sa de orice vină, marcajul discontinuu, deși pârâtul în atribuțiile de serviciu, avea obligația necondiționată de a face respectivele notări. Atunci când i-a atras atenția pârâtului despre abuzul săvârșit, reclamantului i-a fost reținut și permisul de conducere, fără a fi menționat acest aspect în procesul verbal. Cu toate că i-a solicitat în mod repetat acestuia date cu privire la acel sector de drum, agentul constatator a denaturat situația, astfel încât informațiile furnizate nu făceau decât să-l incrimineze pe reclamant.
Reclamantul a subliniat, în mod corect, că în loc ca nevinovăția sa să fie constatată încă de la primul termen de judecată, a pierdut, în mod repetat, și abia pe data de 28.03.2007 a fost considerat nevinovat prin decizia nr. 192 a Tribunalului Suceava.
Cu privire la pârâtul U. V. D., reclamantul a arătat că acesta nu a fost de față nici la depășire și nici la încheierea procesului verbal, fiind trecut ca martor de către agentul de poliție I. F. și fiind audiat ca martor în dosarul 1496/2002 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțându-se asupra locului depășirii, aspecte relevate și de probatoriul existent la dosar.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, a admis recursul și a modificat în totalitate sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii. În ceea ce privește întinderea daunelor morale acordate reclamantului, tribunalul, statuând în echitate, printr-o apreciere pertinentă a elementelor reliefate anterior, a conturat o evaluare adecvată a daunelor morale la suma totală de 5.000 lei, obligând pârâții I. F. și Inspectoratul de Poliție Județean Suceava la plata către reclamant a câte 2000 lei fiecare, cu titlu de daune morale și pe pârâtul U. V. D. la plata sumei de 1000 lei către reclamant cu același titlu.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâții I. F. și I.P.J Suceava la plata către reclamant a câte 450 lei cheltuieli de judecată și pe pârâtul U. V. D. la plata către reclamant a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurent contestatorul P. C., contestație ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 06.02.2015
La termenul de astăzi, instanța, a pus în discuție excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată de intimata IPJ în întâmpinare.
Examinând conform art. 137 Cod procedură civilă excepția tardivității contestației in anulare, Tribunalul reține că potrivit art. 319 Cod procedură civilă, contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 aliniat 1 lit. b.) Cod procedură civilă.
Potrivit art. art. 401 aliniat 1 lit. b.) Cod procedură civilă contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi.
În speță, astfel după cum rezultă din lucrările dosarului, contestatorul a solicitat intimatului pe cale administrativă punerea în executare a deciziei civile nr. 266/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, la data de 16.05.2014, cerere care a fost înregistrată sub nr. R/_. În baza acestei cereri la data de 19.06.2014 i s-a achitat contestatorului suma de 2000 lei cu titlu de daune morale și suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului raportat la data de 16.05.2014, când s-a cerut pe cale administrativă punerea în executare a deciziei civile susmenționate și data de 06.02.2015, când a fost înregistrată pe rolul Tribunalului prezenta contestație in anulare, reiese că a trecut o perioadă mai mare de 15 zile de la data luării la cunoștință a termenului prevăzut de dispozițiile textului legal susmenționat.
Față de aceste aspecte, Tribunalul, in temeiul art. 319 raportat la art. 401 aliniat 1 lit. b.) Cod procedură civilă va admite excepția tardivității și va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge contestația in anulare formulată de recurent contestatorul P. C. domiciliat în mun. Suceava, ., ., județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 266/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ *, intimați fiind I. F. domiciliat în ., U. V. D. domiciliat în Cîmpulung Moldovenesc, .. 21, județul Suceava și Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava cu sediul în ., județul Suceava, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.03.2015.
P.: Judecător: Judecător: Grefier:
G.-P. V. S. A. C. L. N. A.
Red.SA
Tehnored.N.A.N.
2 ex. /24.03.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
