Abţinere. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 150/2015
Dosar nr._ - Fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.150
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 FEBRUARIE 2015
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta C. M., domiciliată în Sibiu, ..10, ., etaj 1, . precum și din . Suceava împotriva sentinței civile nr. 947 din data de 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: chematul în garanție P. JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, județul Suceava, intervenienții T. N. și T. M., ambii domiciliați în . Sulița, județul Suceava și pârâții M. I. A P., domiciliat în . Sulița, județul Suceava și C. C. DE FOND FUNCIAR M. SULIȚA, cu sediul în . Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 22 IANUARIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a li se da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 29 IANUARIE 2015, și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 03 FEBRUARIE 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, a constatat următoarele:
Prin cererea formulată la data de 07 martie 2014, și precizată la data de 14 mai 2014 reclamanta C. M. a chemat în judecată pe numitul M. I., C. C. de fond funciar M. Sulița și P. Județului Suceava pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a Procesului verbal de punere în posesie din 13 mai 1996, pentru M. I. a P. privind suprafața de 0,31 ha teren fânaț aparținând . obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este succesoare a fostului proprietar tabular a unei suprafețe de 24 ha teren fânaț în care este inclusă și suprafața de 0,31 ha fânaț – obiect al procesului verbal de punere în posesie contestat.
A precizat că autorul său, C. M. a fost pus în posesie prin două procese verbale de punere în posesie din 18 mai 1992 și din 01 iunie 1992 în baza adeverinței 493/27 septembrie 1991, ulterior emițându-se și titlul de proprietate nr. 463/15.10.1995.
A menționat reclamanta că suprafața de teren de 0,31 ha a fost ocupată abuziv de primul pârât care pe temelia casei tatălui reclamantei și-a edificat o construcție, înainte de 1989 când terenul era proprietate de stat, iar tatăl său C. M. nu putea face vreo opoziție. La decesul autorului său, C. M. în anul 1993, suprafața de teren a fost trecută în CM nr. 218 din 03 martie 1994.
A mai arătat că, cu ocazia unei judecăți civile (acțiune de revendicare – dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc) reclamanta a descoperit că actele justificative ale prezenței acestuia pe teren este un act fals sau cel puțin obținut prin abuz, întrucât nici pârâtul M. I. și nici autorul său nu au avut vreun drept asupra terenului respectiv, obținându-l prin fraudarea legii 18/1991 și vătămarea dreptului autorului său.
S-a precizat că punerea în posesie și emiterea procesului verbal de punere în posesie din 13 mai 1995 contestat, s-ar fi făcut în baza Deciziei nr. 459 din 1991 a Prefectului de Suceava (acest act fiind invocat și într-o cauză civilă nr._ a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc de prestație tabulară, în care reclamanta nu s-a constituit parte), însă această decizie viza reconstituirea proprietății pentru altă persoană – respectiv o parohie ortodoxă.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 53, 64 din Legea nr. 18/1991 și art. III lit. c din Legea nr. 169/1997.
La data de 21 martie 2014 numiții T. N. și T. M. au formulat cerere de intervenție prin care au solicitat respingerea acțiuni reclamantei ca nefondată.
În motivare intervenienții au arătat că, în dosarul nr._, reclamanta le-a solicitat să-i predea terenul care face obiectul prezentei cauze, în suprafață de 3120 mp și să demoleze casa existentă pe acest teren iar acțiunea acesteia a fost respinsă și dosarul se află în recurs.
S-a arătat că, instanța a avut în vedere că numitul M. I., pârât în dosar a fost pus în posesie cu acest teren pe care și-a construit o casă și ambele imobile au fost vândute intervenienților, iar vânzarea a fost validată printr-o hotărâre judecătorească care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare și s-a dispus intabularea, iar intervenienții susțin că au fost de bună credință când au cumpărat aceste imobile.
Au menționat că reclamantei i s-a respins acțiunea de revendicare, iar aceasta încearcă să obțină anularea unui act de punere în posesie pentru ca apoi să-i acționeze din nou în judecată iar dacă ar fi fost de bună credință, i-ar fi chemat în judecată în prezenta cauză pentru a-și putea face apărările, din acest motiv sunt nevoiți să introducă cererea de intervenție și să solicite respingerea acțiunii.
Cererea de intervenție a fost motivată îndrept pe dispozițiile art. 62 din noul Cod de procedură civilă.
Pârâtul M. I. a P., a formulat întâmpinare la acțiune și la cererea de intervenție, arătând că pe terenul în cauză, încă înainte de anul 1989, bunicul și respectiv părinții săi au avut o casă pe care în anul 1986, a refăcut-o și a folosit-o împreună cu terenul care i-a fost predat de primăria . menționat că în anul 2008, a vândut respectiva casă și terenul, familiei T. N. și M., care s-au intabulat cu cele două imobile, construcții și teren iar toate actele săvârșite au fost în deplină legalitate.
În privința cererii de intervenție, a arătat că este de acord cu admiterea ei și în consecință respingerea acțiunii, având în vedere că T. N. și T. M. sunt cumpărători de bună credință și în prezent sunt întabulați.
P. județului Suceava prin întâmpinarea formulată a invocat lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că punerea în posesie, prin delimitare în teren a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie sunt de competența exclusivă a comisiilor locale de fond funciar.
Referitor la cererea de intervenție formulată, P. Județului Suceava a arătat că lasă la aprecierea instanței admisibilitatea în principiu a intervenției.
Față de întâmpinarea depusă de P. Județului Suceava, la data de 14 mai 2014, reclamanta și-a precizat acțiunea față de pârâta P. Județului Suceava solicitând ca aceasta să fie considerată o cerere de chemare în garanție raportat la Decizia 458/1991, privind reconstituirea dreptului de proprietate a pârâtului M. I..
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a pretins că ocuparea suprafeței de 0,30 ha s-a făcut în condiții de legalitate, însă din relațiile solicitate dintr-o altă cauză civilă rezultă că decizia emisă de P. Suceava privește o altă persoană și că numai prin chemarea în garanție a Prefecturii poate solicita documentația ce a stat la baza emiterii acestei decizii ce a fost folosită ilegal de către pârât.
În drept cererea a fost motivată pe prevederile art. 72- 73 pct. 2 cod proc. civ.
Prin încheierea din 16 iunie 2014 instanța a calificat și a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții T. N. și T. M..
De asemenea, în temeiul art. 72, 73, 74 coroborat cu art. 64 cod proc civilă a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Prefecturii Județului Suceava ca nefiind îndeplinite prevederile art. 72 cod proc. civ., întrucât chiar și în situația ipotetică în care reclamanta nu ar avea câștig de cauză, nu s-ar putea îndrepta cu o cerere în despăgubiri contra chematului în garanție, încheiere rămasă definitivă sub acest aspect.
În cauză s-au audiat martorii T. G. și C. D., s-a efectuat interogatoriul pârâtului M. I. a P. și s-au depus la dosar în copie: Decizie a Prefecturii Județului Suceava, proces verbal de punere în posesie, planuri de situație, extrase de carte funciară, titlu de proprietate, certificat de moștenitor nr. D. 218, sentința civilă nr. 533/25 martie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, Încheierea din 23 septembrie 2009 dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, Sentința civilă nr. 4239 din 15 noiembrie 1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Prin sentința civilă nr. 947 din data de 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea având ca obiect „fond funciar – constatare nulitate absolută proces – verbal de punere în posesie” introdusă de reclamanta C. M., domiciliată în Sibiu .. 10, ., . și în comuna M. Sulița, . în contradictoriu cu pârâții: M. I. a P., domiciliat în ., C. C. de Fond Funciar M. Sulița, intervenienții T. M. și T. N., ambii domiciliați în comuna M. Sulița ., așa cum a fost precizată, ca nefondată și pe cale de consecință:
S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de T. M. și T. N. în favoarea pârâtului M. I..
Reclamantă a fost obligată să plătească pârâtului M. I. suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar intervenienților suma de 1000 lei, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză s-a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie din 13 mai 1996, pentru M. I. a P. privind suprafața de 0,31 ha teren fânaț, reclamanta susținând că este succesoarea fostului proprietar tabular a unei suprafețe de 24 ha teren fânaț în care este inclusă și suprafața de 0,31 ha obiect al procesului verbal de punere în posesie contestat, că autorul său a fost pus în posesie prin două procese verbale din 18 mai 1992 și 01 iunie 1992 emițându-se și titlu de proprietate, iar suprafața de teren a fost ocupată abuziv de pârâtul M. I..
Potrivit probatoriul administrat în cauză, a rezultat că anterior anului 1989 terenul în discuție a fost folosit de către V. D., bunicul pârâtului M. I., care folosea o suprafață de aproximativ de 5 ha fânaț în mijlocul căruia pârâtul M. I. și-a construit o casă în urmă cu vreo 5-6 ani înainte de evenimentele din anul 1989. Acesta a arătat că V. D. folosea acest teren ca urmare a comasărilor iar după apariția fondului funciar, cu o parte din acest teren de 5 ha a fost pus în posesie numitul C. M., care însă a fost de acord ca M. I. să rămână cu o suprafață de aproximativ 2.500 mp cuprinzând locul unde este casa și terenul dimprejurul ei.
Audiat ca martor T. G. a relatat că a fost primar în . perioada 1989-1997, calitate în care pentru trupul de teren în discuție a emis adeverințe și titluri de proprietate, atât pentru familia reclamantei cât și pentru M. I.. Acesta a precizat că, terenul în cauză a fost folosit de către V. D., bunicul lui M. I., după decretul din anul 1960, că apoi părinții pârâtului au folosit terenul vreo 20-30 de ani, după care pârâtul a primit terenul de la părinți iar casa și-a construit-o singur. Martorul a relatat că, într-adevăr suprafața de teren în litigiu este amplasată într-un trup de aproximativ 30 ha care a aparținut familiei C. însă în perioada în care s-a emis adeverința pentru M. I., acesta a venit însoțit în teren de C. și care a fost de acord să-i lase pârâtului aproximativ o jumătate de hectar de teren și drumul de acces.
Situația relatată mai sus se confirmă și raportat la sentința civilă nr. 4239 din 15 noiembrie 1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, de unde rezultă că terenurile în cauză au format obiectul unor comasări, iar faptul că la acea dată autorul reclamantei - C. M. și chiar reclamanta care a intervenit pe parcursul procesului ca urmare a decesului tatălui său nu au revendicat terenul și de la pârâtul M. I., confirmă declarațiile martorilor de mai sus.
De altfel, instanța de fond a reținut că atunci când s-a soluționat acea acțiune în revendicare, s-a pus în discuție și neconcordanțele care existau în conținutul adeverinței de reconstituire a dreptului de proprietate a numitului C. M., unde acesta avea doar suprafața de 11,7 ha teren fânaț și procesul verbal de punere în posesie și planul de situație care prevedeau 17 ha teren fânaț, acte de care se prevalează și reclamanta în prezentul dosar.
Astfel și în prezentul dosar reclamanta pretinde că a fost pusă în posesie în baza procesului verbal din 18 iunie 1992, care se referă la o suprafață de 17 ha și unde se face mențiunea că procesul verbal de punere în posesie are la bază terenul reconstituit prin adeverința nr._ (fila 12 dosar), iar adeverința în cauză utilizată în dosarul 3590/1995 privește o suprafață de 11 ha.
De altfel reclamanta se contrazice și susține că autorul său a fost pus în posesie în anul 1992 și că terenul a fost ocupat abuziv de pârâtul M. I., dar motivează că acesta își edificase o construcție înainte de 1989 când terenul era proprietate de stat, prin urmare autorul său nu a fost pus în posesiei niciodată cu acest teren.
În aplicarea Legii nr. 18/1991, chiar dacă la nivelul Comisiei Comunale de fond funciar s-a stabilit ca reconstituirea să se facă pe vechile amplasamente, această situație nu era aplicabilă în cazul în care pe aceste terenuri erau construcții aparținând altor persoane, de altfel martorul T. G., primar la acea dată și președinte al Comisiei de fond funciar a arătat că s-au emis adeverințe și titluri de proprietate pentru trupul de teren menționat și pentru alte persoane care aveau pe acea suprafață case.
Faptul că la nivelul Primăriei Comunei M. Sulița nu se găsește documentația ce a stat la încheierea procesului verbal de punere în posesie al pârâtului din 13 mai 1996 sau că acestuia nu i s-a emis ulterior titlul de proprietate (situație care nu este de loc singulară) nu i se poate imputa acestuia sau să justifice doar pentru aceste aspecte, anularea acestui proces verbal de punere în posesie.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantei, procesul verbal de punere în posesie are semnături și din partea Comisiei de fond funciar existând ștampila Primăriei și apare încheiat de T. G., ca reprezentant al Comisiei locale și care, audiat ca martor, a confirmat că la acea dată era Primar și că în această calitate a emis adeverința pentru M. I..
În procesul verbal de punere în posesie se face mențiunea „teren aferent construcției”, prin urmare reconstituirea s-a făcut raportându-se la această situație.
Reclamanta a invocat în motivarea acțiunii drept cauză de nulitate dispozițiile art. III lit. c din Legea 169/1997, care prevăd că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege.
Art. 23 la acea dată, actualmente 24, prevedea că terenurile din intravilan care au fost atribuite pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod de la foști proprietari.
În cazul pârâtului este evident că, întrucât pe acest teren, construcția de locuințe exista înainte de anul 1989 terenul a fost atribuit acestuia, iar punerea sa în posesie s-a realizat avându-se în vedere aceste aspecte, astfel încât nu se poate considera că procesul verbal de punere în posesie este lovit de nulitate absolută.
În consecință, față de cele expuse mai sus instanța urmează să respingă acțiunea așa cum a fost precizată, ca nefondată și pe cale de consecință, să admită cererea de intervenție accesorie formulată de T. M. și T. N. în favoarea pârâtului M. I..
Conform art. 453 Cod procedură civilă instanța a obligat pe reclamantă să plătească pârâtului M. I. suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar intervenienților suma de 1000 lei, cu același titlu, justificate cu onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în terme legal, a formulat apel reclamanta C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acestei sentințe, iar pe fondul cauzei a se dispune potrivit art.480 pct.2 NCPC admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea cererii de intervenție principală formulată de numiții T. N. și T. M. ca nefondată.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că instanța a admis în mod greșit cererea de intervenție în interes propriu formulată de soții T. ignorând faptul că acestei cauze i se aplică dispozițiile Legii 18/1991 cu toate modificările ulterioare. Soții T. nu justifică nici un interes propriu în privința constituirii dreptului de proprietate pentru pîrîtul M. I. și a punerii în posesie a acestuia. Acestora li s-a validat o promisiune de vînzare dintre ei și pîrîtul M. I. abia în anul 2009 așa cum rezultă din S.C. nr.533 din 25 martie 2009 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Instanța de fond ignoră total și fără temei faptul că procesul verbal din 13 mai 1996-atacat-nu are la bază nici un act justificativ, respectiv hotărâre a Comisiei de fond funciar M. Sulița și mai ales Decizia Prefectului jud. Suceava care obligatoriu trebuia să valideze o eventuală propunere de validare a Comisiei comunale, evitând să facă vreo referire la Decizia 459/199l a Prefectului Jud. Suceava(care privește o cu totul altă persoană)decizie folosită de pârâtul M. I. în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Mold. în care s-a pronunțat . ca temei al vânzării terenului.
Instanța de fond de asemenea ignoră faptul că acest proces verbal de punere în posesie din 13 mai 1996 nu întrunește condițiile de fond și formă cerute, respectiv nu are număr de înregistrare, că acesta este un formular pentru predarea terenului cu vegetație forestieră(specificație ștearsă)lipsind anexele 11 poz.19 fără indicarea numărului de dosar de reconstituire sau constituire. Greșit instanța reține că pîrîtului i-ar fi aplicabile disp. Art. 23(24)din Legea 169/1997 ca excepție de la art.III lit.C invocat de reclamantă, neexistînd nici un fel de act justificativ al atribuirii terenului respectiv de 0,31 ha fânaț, casa fiind construită fără nici un fel de act înainte de 1989.
In mod greșit instanța analizându-i dreptul său de proprietate ca urmașă a proprietarului tabular C. M.,conchide cum că inițial adeverința de reconstituire privea doar 11 ha și nu 17 ha ignorînd din nou cele două procese verbale de punere în posesie a autorului său cu 17 ha și 7 ha, iar titlul de proprietate 463 din 16 oct 1995 vizează 24 ha teren fînaț și pășune în care este cuprinsă și suprafața de 0,31 ha obiect al procesului verbal contestat-așa cum rezultă din expertiza judiciară (folosită în alt dosar )depusă ca probă.
Din actele depuse de reclamantă la dosar (titlul de proprietate, expertiza de identificare și alte acte oficiale) rezultă că autorul acesteia era proprietar tabular a 24 ha teren(în care se includ și cei 0,31 ha din PV de predarea posesiei contestat). In răstimpul cât cele 24 ha teren au fost preluate de stat s-a folosit de el cine a vrut și a putut, așa explicându-se faptul că tatăl pârâtului M. I. a ocupat o suprafață de teren din terenul lui C. M., care după decesul său a fost preluat de fiul său pârâtul M. I.,care și-a edificat fară nici un fel de act-o casă și anexe. Când s-a predat posesia tatălui subsemnatei, M. I. i-a solicitat să-i vîndă lui terenul pe care îl folosea, acesta refuzând a încheia un act de vînzare cumpărare. Intre timp tatăl său a decedat în anul 1993, pârâtul M. I. nediscutînd nimic cu reclamanta apelantă cea care a preluat posesia terenului reconstituit, dar apare acest PV de pretinsă punere în posesie, iar în 2002 încheie o convenție de v-c cu intervenienții T. N. și M.-care este validat prin . 25 martie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc Nefiind parte în proces reclamanta nu a avut cum să cunoască actele folosite de pârâtul M. I. ca justificare a proprietății lui asupra terenului.
Apelanta a arătat că a aflat ulterior că actele sus indicate sunt nereale, motiv pentru care a procedat la acționarea în judecată pentru constatarea nulității punerii în posesie a pârâtului cu un teren care nu a aparținut familiei sale.
În consecință, pe baza probelor existente la dosar, verificându-se temeinicia motivelor invocate se poate constata nelegalitatea sentinței apelate și să se dispună admiterea apelului iar în rejudecarea fondului să se dispună admiterea acțiunii.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, din următoarele considerente:
Au arătat că nu poate fi primită susținerea apelantei privind nelegalitatea actelor de punere în posesie, având în vedere că din documentele de la dosar a rezultat în mod clar că autorii subsemnatului M. I. au dobândit legal terenul în litigiu, iar subsemnații T. N. și T. M. sunt terți dobânditori de bună credință.
În acest sens, trebuie de remarcat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, respectiv că în aplicarea Legii nr. 18/1991, chiar dacă la nivelul Comisiei Comunale de Fond Funciar s-a stabilit ca reconstituirea să se facă pe vechile amplasamente, această situație nu era aplicabilă în cazul în care pe aceste terenuri erau construcții aparținând altor persoane, de altfel martorul T. G., primar la acea dată și președinte al Comisiei de fond funciar, a arătat că s-au emis adeverințe și titluri de proprietate pentru trupul de teren menționat și pentru alte persoane care aveau pe acea suprafață case.
În cazul pârâtului, este evident că, întrucât pe acest teren construcția de locuințe exista înainte de anul 1989, terenul a fost atribuit acestuia, iar punerea sa în posesie s-a realizat avându-se în vedere aceste aspecte, astfel încât nu se poate considera că procesul-verbal de punere în posesie este lovit de nulitate absolută.
Pentru motivele arătate, intimații au solicitat respingerea apelului și judecarea cauzei în lipsă.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Punerea în posesie este anterioară emiterii titlului de proprietate întrucât potrivit prevederilor regulamentului, eliberarea titlurilor de proprietate, de către comisia județeană, se face pe baza propunerilor și documentelor înaintate de comisiile comunale, orășenești sau municipale, iar în aceste documente trebuie să se precizeze .. topografic etc., în baza celor înscrise în procesul verbal de punere în posesie.
Pentru terenurile supuse regimului Legii nr. 18/1991, chiar dacă dreptul de proprietate nu este deplin reconstituit, punerii în posesie - ca etapă premergătoare, tehnică, eliberării titlului de proprietate – trebuie să i se acorde semnificație și efecte juridice în sensul că beneficiarii sunt trimiși în posesie prin actul eliberat de comisia locală, organ prevăzut de lege a pune în aplicare prevederile acesteia.
Ca urmare, punerea în posesie a titularului dreptului constituie o fază anterioară eliberării titlului de proprietate.
Potrivit art. III lit. c din Legea nr. 169/1997, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cuu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege (art.24 în prezent) sunt lovite de nulitate absolută, conform legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic.
În speță, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie din 13 mai 1996, pentru M. I. a P. privind suprafața de 0,31 ha teren fânaț, cu motivarea că este succesoarea fostului proprietar tabular a unei suprafețe de 24 ha teren fânaț în care este inclusă și suprafața de 0,31 ha obiect al procesului verbal de punere în posesie contestat.
Cu privire la acest teren reclamanta și intervenienții din prezenta cauză s-au judecat s-au judecat în revendicare, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc iar prin sentința civilă nr. 1261 din 13 decembrie 2013 acțiunea a fost respinsă, soluție menținută de instanța de control judiciar, care a reținut că întemeiat a procedat instanța de fond la respingerea pretențiilor de revendicare ale reclamantei, dând preferință titlului de proprietate opus acesteia de către pârâți.
În considerentele acestei din urmă hotărâri s-a reținut că reclamanta a revendicat de la pârâții T. N. și T. M. suprafața de 3120 mp teren fânaț și construcție identic cu . fostul CF 161 a . CF nr._, solicitând instanței și obligarea acestora să-și ridice construcțiile edificate pe terenul susmenționat, sens în care a depus la dosar titlul de proprietate nr. 463 din 16.10.1995 prin care autorului său C. N. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 24 ha teren situat pe raza satului Benia, comuma M. Sulița, jud. Suceava.
În apărare, pârâții s-au prevalat de sentința civilă nr. 533 din 25.03.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat că numitul M. I. a dobândit dreptul de proprietate prin constituire în baza Legii Fondului Funciar pentru o suprafață de 3086 mp teren identic cu parcelele nou formate: 266 curți și o clădire de 346 mp și 2740 mp teren fânaț identic cu . din CF nr. 161 a . că pârâții au dobândit prin cumpărare aceste imobile de la vânzătorul M. I..
Din probatoriul administrat în cadrul acțiunii în revendicare a rezultat necontestat că s-a realizat o dublă reconstituire, respectiv că terenul reclamantei evidențiat în schița de la fila 9 dosar pentru autorul său, este identic cu cel din planul de situație întocmit la data de 13.05.1996 pentru M. I., cel de la care au cumpărat pârâții.
În ceea ce-i privește pe aceștia din urmă, s-a reținut buna credință acestora în dobândirea dreptului de proprietate pentru bunul ce face obiectul litigiului dintre părți, având în vedere că prin decizia nr. 459/1991 a Prefectului județului Suceava, numitului M. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor după autorul său M. P. pentru o suprafață de 3086 mp teren situat pe raza comunei M. Sulița., teren pe care a edificat o locuință și pe care, ulterior, potrivit convenției sub semnătură privată din data de 15.04.2009 l-a vândut pârâților.
De asemenea, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 533 din 25.03.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc dată în dosarul nr._ s-a constatat irevocabil că numitul M. I. a dobândit dreptul de proprietate pentru acest teren în baza Legii Fondului Funciar și că pârâții au dobândit dreptul de proprietate în devălmășie, prin cumpărare, cu privire la suprafața de 3086 mp teren curți, clădire și fânaț, precum și a casei de locuit, hotărâre care ține loc de act de vânzare cumpărare.
Astfel, criticile din prezentul apel privind modul de soluționare a cererii de intervenție accesorie formulată de T. M. și T. N. în favoarea pârâtului M. I. sunt neîntemeiate, aceștia justificându-și pe deplin cererea de intervenție formulată în cauză, în calitate de dobânditori de bună credință a terenului ce face obiectul prezentului litigiu, aspect constatat în cadrul unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat.
Nici criticile formulate pe fondul cauzei nu sunt întemeiate, în mod corect prima instanță reținând că nu se poate imputa pârâtului faptul că la nivelul Primăriei Comunei M. Sulița nu se găsește documentația ce a stat la încheierea procesului verbal de punere în posesie contestat în prezenta cauză sau că acestuia nu i s-a emis ulterior titlu de proprietate, pentru a justifica anularea acestui proces verbal.
Tribunalul reține că în mod corect a interpretat prima instanță probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile în speță.
Din documentele de la dosar a rezultat că autorii lui M. I. au dobândit legal terenul în litigiu iar reconstituirea pe vechile amplasamente la nivelul Comisiei Comunale de Fond Funciar nu era aplicabilă în cazul în care pe terenuri erau construcții aparținând altor persoane. De altfel, martorul T. G., primar la acea dată și președinte al Comisiei de fond funciar, a arătat că s-au emis adeverințe și titluri de proprietate pentru trupul de teren menționat și pentru alte persoane care aveau construite case pe acea suprafață.
Același martor a confirmat și acordul autorului reclamantei de a ceda pârâtului o suprafață ocupată de construcții din suprafața cu care a fost pus în posesie, aspect confirmat și prin raportare la sentința civilă nr. 4239 din 15 noiembrie 1996 pronunțată în dosarul nr. 3590/1995 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, de unde rezultă că terenul a făcut obiectul unor comasări, iar autorul reclamantei –C. M. și reclamanta care a intervenit pe parcursul procesului nu au revendicat terenul și de la M. I..
Pe de altă parte, corect s-a reținut că nu este dat cazul de nulitate invocat de reclamantă, deoarece potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991, în forma în vigoare la acea dată, terenurile care au fost atribuite pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod de la foștii proprietari.
Ori în cazul pârâtului este evident că pe terenul atribuit exista o construcție edificată înainte de anul 1989 iar punerea în posesie s-a realizat în considerarea acestui aspect.
De altfel, pentru această suprafață de teren fostul proprietar avea posibilitatea de a fi compensat cu o altă suprafață de teren sau să fie despăgubit, în baza legii fondului funciar.
Chiar dacă nu s-au găsit și alte documente ce au stat la baza încheierii procesului-verbal de punere în posesie, acesta poartă semnături din partea Comisiei de fond funciar și ștampila Primăriei. Martorul T. G., audiat în cauză a confirmat faptul că a întocmit procesul verbal în calitate de reprezentant al Comisiei Locale, la acea dată fiind Primar și că în această calitate a emis adeverința pentru M. I..
Cum în procesul-verbal de punere în posesie se face mențiunea "teren aferent construcției", este evident că reconstituirea s-a făcut raportându-se la această situație.
Față de cele reținute, tribunalul în temeiul art. 480 C.proc.civ. va respinge ca nefondat apelul, urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamanta C. M., domiciliată în Sibiu, ..10, ., etaj 1, . precum și din . sulița, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 947 din data de 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: chematul în garanție P. JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, județul Suceava, intervenienții T. N. și T. M., ambii domiciliați în . Sulița, județul Suceava și pârâții M. I. A P., domiciliat în . Sulița, județul Suceava și C. C. DE FOND FUNCIAR M. SULIȚA, cu sediul în . Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 FEBRUARIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L. D. D. Ș. L.
G.
Red. F.L./Ex.9
Jud. fond. A. A. P.
Tehnored. Ș.L.G.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
