Revendicare imobiliară. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 78/2015
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.78
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.02.2015
PREȘEDINTE G. P. V.
JUDECĂTOR S. A.
JUDECĂTOR C. L.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții Avrămoaiei R.-A., Avrămoaiei A. I. și Avrămoaiei D. I., toți cu domiciliul în comuna Fântânele, ., împotriva sentinței civile nr.4599 pronunțată la data de 09.10.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții Avrămoaiei L., T. C. D. ambii cu același domiciliu și reclamantul N. V. V. C., domiciliat în mun. Fălticeni, .,județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâtul recurent Avrămoaiei D. I. asistat de av. G. M. și reclamantul intimat asistat de av. C. B., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care:
Întrebați fiind, apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au de formulat alte cereri și solciită acordarea cuvântului la dezbateri pe fond.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la concluzii pe fondul recursului.
Av. G. M. pentru recurenți solciită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Av. C. B. pentru reclamantul intimat solciită respingerea recursului ca nefondat pentru cele expuse întâmpinarea aflată la fila 17 dosar, menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică cu cheltuieli de judecată, conform chitanței.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 4. 04. 2008 sub nr._ și completată ulterior, reclamantul N. V. C., i-a chemat în judecată pe: A. I. D., A. A. I., A. R. A. și TRĂISTAR D., solicitând:
1). Să fie obligați să-i predea în proprietate și posesie suprafața de 1. 300 m. p. teren situat în satul Bănești, . „ G. la M. „
2). Să se stabilească hotarul între terenul revendicat și cel al pârâților;
3). Să fie obligați să-și ridice, pe cheltuiala lor: bucătăria de vară, garajul și fântâna de pe terenul lui:
4). Să fie obligați să-i plătească suma de 3. 000 lei daune, reprezentând lipsa de folosință a terenului în ultimii 3 ani.
În motivare arată că este proprietarul terenului prin contractul de cumpărare din 15. 07. 2004 și că pârâții îl ocupă fără titlu, construind, cu rea credință, o bucătărie de vară, un garaj și o fântână și refuzând să-i recunoască dreptul de proprietate.
Pârâții A. au depus întâmpinare prin care arată că nu ar deține terenul reclamantului, ci suprafața de 5. 500 m. p., din care 3. 800 m. p. teren curte și grădină l-au dobândit prin contractul de cumpărare cu clauza de întreținere încheiat la 14. 03. 2003 cu Trăistar C. și V. și suprafața de 1. 750 m. p. este proprietatea lui Trăistar D., care a dobândit-o printr-un contract de schimb încheiat la 9. 12. 2004 cu Nemțoiu C. și V. I. D. și că, cu acordul lui Trăistar D. au construit pe suprafața de 1.750 m. p. teren, o bucătărie de vară și un garaj.
Pârâtul Trăistar D., deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu și-a exprimat poziția față de acțiune.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar: titlul de proprietate nr. 1843 din 31. 05. 2004 ( fila 3 ), proces verbal de punere în posesie ( fila 4 ), contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1640 din 15. 07. 2004 (fila 5), decizia nr. 1458 din 6. 04. 2001 a Tribunalului Suceava ( filele 19-20 ), sentința civilă nr. 1411 din 18. 04. 2003 a Judecătoriei Suceava ( filele 21-22 ), raport de expertiză tehnică judiciară P. C. ( filele 23 – 36 ), contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager nr. 929 din 14. 03. 2003 ( fila 39 ), contract de schimb autentificat sub nr. 3381 din 9. 12. 2004 ( fila 40 ), raport de expertiză tehnică H. V. ( filele 59 – 68 ), titlul de proprietate nr. 806 din 25. 01. 1995 ( fila 110 ), titlul de proprietate nr. 1863 din 14. 06. 2004 ( fila 249 ), titlul de proprietate nr. 1534 din 1. 03. 2000 ( fila 250 ), sentința civilă nr. 123 din 14. 01. 2014 a Judecătoriei Suceava ( filele 274 – 277 ).
În cauză s-a dispus administrarea probei cu expertiza topometrică, raportul A. M. fiind depus la filele 86 – 94, 102 – 104 ( răspuns la obiecțiuni ), 159 – 160 ( răspuns la solicitările instanței ).
La termenul de judecată din 20 aprilie 2010, s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize topo având în vedere refuzul constant al primului expert de a răspunde la obiectivele stabilite.
Raportul de expertiză C. D. se află depus la filele 208 – 221.
Prin sentința civilă nr.4599 din 09.10.2014 Judecătoria Suceava a admis acțiunea, a obligat pe pârâți să predea reclamantului în proprietate și posesie, suprafața de 1. 300 m. p. teren, identificată cu c, d, e, f, g și h și măsurată în schița C. de la fila 217 dosar .
A stabilit hotarul dintre terenul de mai sus și proprietatea pârâților pe aliniamentul h-c din aceeași schiță.
A obligat pe pârâți să demoleze pe cheltuiala lor, bucătăria și garajul; construite din lemn, pe terenul revendicat.
A obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantului suma de 3. 000 lei daune, plus 2. 981 lei, cheltuieli de judecată.
A dispus ca suma de 1. 004 lei, reprezentând ajutorul public acordat pârâtului A. I. D. prin încheierea din 13. 12. 2010, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, sub forma scutirii de la plata onorariului expertului topo, să rămână în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâții A. și TRĂISTAR ocupă, în întregime suprafața de 1. 300 m. p. teren proprietatea reclamantului, această suprafață fiind suprapusă peste suprafața de 3. 800 m.p. teren din contractul pârâților A. ( din 14. 03. 2003 ) datorită unei reconstituiri greșite a proprietății lui Trăistar E. prin titlul de proprietate nr. 1534 din 2000.
Situația este confirmată prin sentința civilă nr. 123 din 14. 01. 2014 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă la 6. 03. 2014, prin care titlul de proprietate nr. 1534 din 1. 03. 2000 este anulat parțial referitor la terenul de la „ Grădina lui M. „
Datorită acestei situații, în confruntarea celor titluri, câștigă titlul reclamantului care nu a deținut terenul după cumpărare, pârâții refuzând să-i recunoască proprietatea.
În consecință, conform art. 480 din codul civil, a admis revendicarea, și pârâții, care stăpânesc împreună terenul, au fost obligați să predea reclamantului suprafața de 1. 300 m. p. ; identificată cu: c, d, e, f, g și h și hașurată în schița C. de la fila 217 dosar.
Totodată, în baza art. 584 din codul civil, a stabilit hotarul cu terenul pârâților pe aliniamentul h-c din schiță.
Cum pârâții, deși știau că sunt în litigiu, au construit pe terenul reclamantului o bucătărie și un garaj din lemn, conform art. 494 din codul civil, au fost obligați să demoleze și să ridice, pe cheltuiala lor, aceste construcții.
Referitor la fântână, aceasta se încorporează în terenul reclamantului și nu poate face obiectul cererii de demolare și ridicare.
Cum reclamantul nu a folosit terenul după cumpărare, datorită opunerii pârâților, acesta justifică suma minimă de 3. 000 lei pentru lipsa de folosință în ultimii 3 ani, sens în care, a admis și acest capăt de cerere; pârâții fiind obligați în solidar, la plata daunelor și totodată, în baza culpei procesuale, au fost obligați să plătească reclamantului și cheltuielile de judecată.
Văzând aceeași culpă procesuală, a dispus ca suma de 1. 004 lei, reprezentând ajutorul public acordat pârâtului A. I. D. prin încheierea din 13. 12. 2010, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, sub forma scutirii de la plata onorariului expertului topo, să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții A. D. I., A. A.-I. și A. R.-A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului lor pârâții au arătat că, un prim aspect sub care înțeleg să critice soluția instanței de fond, este acela că în mod greșit instanța a admis acțiunea reclamantului.
În acest sens, solicită a avea în vedere faptul că prezenta acțiune a fost promovată de către reclamantul N. V. C., iar conform mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1640 /2004 suprafața de teren revendicată are calitate de bun comun cu soția sa N. L.. Cum la data promovării prezentei acțiuni, sub imperiul vechiul cod civil și de procedură civilă, se aplica regula unanimității consimțământului tuturor coproprietarilor consider că se impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Aceasta cu atât mai mult cu cât al doilea capăt de cerere viza și grănițuirea suprafețelor de teren proprietatea părților, iar prin probele administrate în cauză nu s~a făcut dovada existenței consimțământului și celuilalt coproprietar la promovarea prezentei acțiuni.
Conform dispozițiilor art. 261 alin.l pct.5 cod procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Nerespectarea acestei dispoziții legale atrage, conform dispozițiilor art. 304 pct.7 cod procedură civilă, de principiu, modificarea hotărârii atacate, însă, cu toate acestea, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, potrivit art. 312 alin.5 cod procedură civilă soluția instanței de recurs este de casare cu trimitere spre rejudecare.
Motivarea sentinței este sumară si confuză, hotărârea pronunțată în aceste condiții este practic nemotivată, critică de natură să atragă incidența în cauză prev. art. 105 alin.2 cod procedură civilă, vătămarea lor constând în pronunțarea unei hotărâri nefavorabile și în raport de care nu se poate exercita controlul judiciar, motiv pentru care se impune casarea sentinței conform dispozițiilor art. 304 pct.5 cod proc.civilă.
Soluția se justifică și din perspectiva jurisprudenței comunitare, potrivit căreia, între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art.6 din Convenție, se înscrie obligația tribunalelor de a-și motiva deciziile. Astfel, în concepția instanței europene, art.6 parag.l nu impune motivarea detaliată a deciziilor de către instanțele interne, ci obligația pentru acestea de a indica cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază soluțiile și de a examina efectiv aspectele esențiale care-i sunt supuse aprecierii, absența motivării putând impieta asupra dreptului la un proces echitabil, îndeosebi în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară.
In ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv cel privind revendicarea, consideră că instanța de fond a procedat la o comparare superficială a titlurilor de proprietate opuse de către părți, acordând preferință titlului opus de către reclamant. Astfel, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.300 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1640/2004, iar conform mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare vânzătorul a dobândit dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate nr.1843 din 31.05.2004. în ceea ce îi privește urmează a avea în vedere faptul că au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3.800 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 929 din 14.03.2003, iar vânzătorii au dobândit dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate nr. 1534 din 1.03.2000.
Practic, motivarea instanței de fond cu privire la acest aspect se rezumă
doar la faptul că prin sentința civilă nr.123 din 14.01.2014 a Judecătoriei Suceava
s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1534 din 1.03.2000,eliberat pe numele autorului lor.
Susțin pârâții ca instanța de fond avea obligația de a proceda la o analiză să mai amănunțită a întregului probator administrat în cauză precum și a documentației care a stat la baza eliberării celor două titluri de proprietate.
Astfel,consideră că instanța ar fi trebuit să analizeze întreaga documentație care a stat la baza eliberării celor două titluri de proprietate.
În acest context se poate observa că la data la care s-a eliberat titlul de proprietate pe numele autorului reclamantului N. V., respectiv 31.05.2004, ei dobândiseră deja dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren în litigiu, fiind în posesia lor. Dacă s-ar fi procedat la o punere în posesie efectivă cu acest teren s-ar fi constatat că suprafața în litigiu nu este liberă, că pentru aceasta s-a eliberat anterior titlu de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctei Trăistar E.. Aceasta, cu atât mai mult cu cât așa cum rezultă din fișa proces verbal de punere în posesia, numitul N. V. a fost pus în posesie la data de 25.05.2004.
Față de această situație, urmează a avea în vedere faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 929 din 14.03.2003, titlul de proprietate al vânzătorului, respectiv 1534 din 1.03.2000 era valabil si nu exista nici un litigiu cu privire la acesta. Iar constatarea ulterioară a nulității titlului de proprietate nu poate avea efecte asupra Contractului de vânzare-cumpărare, deoarece de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial - resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis - există excepții, când se produce resoluto iure dantis, dar nu mai intervine și resolvitur ius accipientis, respectiv cazul ocrotirii bunei-credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și al asigurării stabilității circuitului civil. Ori, așa cum rezultă din piesele dosarului sunt dobânditori cu titlu oneros și de bună credință, prezumție prevăzută de art. 1899 alin.2 cod civil. Mai mult, anularea unui titlu de proprietate după 10 ani de la emiterea lui și după introducerea acestuia în circuitul civil nu este de natură a asigura stabilitatea circuitului civil.
De asemenea, consideră că instanța de fond a analizat trunchiat și raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert C. D.. Chiar prin răspunsul menționat la pct.6.1 din raportul de expertiză, se arată că punerea în posesie a numitului N. V. nu este corectă, dimensiunile parcelei în litigiu, fiind diferite de dimensiunile constatate în teren.
În ceea ce privește suprafața de 1.750 mp, proprietatea pârâtului T. D., în baza contractului de schimb autentificat sub nr. 3381 din 9.12.2004 consideră că identificarea se putea face în raport de planul de situație întocmit cu ocazia partajării suprafeței de 3.500mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 806 din 25.01.2005, respectiv a pronunțării sentinței civile nr. 1831 din 30.03.2001 a judecătoriei Suceava.
Urmare a anulării parțiale a titlului de proprietate nr. 1534/2000, care a stat baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, consideră că se impunea efectuarea unui supliment la raportul de expertiza, prin care să se procedeze la o nouă identificare a suprafețelor în litigiu, în funcție de noua situație și de dispozițiile sentinței civile nr. 123 din 14.01.2014 a Judecătoriei Suceava.
De asemenea, în condițiile în care suprafața de 1.300 mp în litigiu s-ar suprapune atât cu terenul proprietatea lor cât și a pârâtului Trăistar D. consideră că se impunea a fi precizată în mod clar suprafața pe care urmează să o predea fiecare dintre pârâți, nefiind vorba despre o obligație solidară, întrucât dreptul de proprietate al pârâților are la bază contracte diferite de vânzare-cumpărare, provenind de la autori diferiți.
Față și de acest motiv de recurs soluția care se impune este aceea de casare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului, respectiv efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.
Consideră greșită soluția instanței de fond și în ceea ce privește capătul de cerere vizând ridicarea construcțiilor, respectiv bucătărie de vară și garaj. În primul rând, construcțiile menționate nu au fost edificate în timpul litigiului, ele fiind dobândite de către ei în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 929 din 14.03.2003 și edificate în baza autorizațiilor de construire menționate chiar în cuprinsul contractului, respectiv 4 din 31.03.1967, 31 din 7.04.1975, 31 din 25.12.1982 și 7 din 5.02.1993. Urmează a constata că ei pârâții sunt constructori de bună credință,astfel devenind aplicabile dispozițiile art. 494 alin.3 partea finală din Codul Civil, în sensul că proprietarul terenului nu poate solicita ridicarea construcțiilor, dar are posibilitatea de ale păstra cu obligația de a plăti constructorului contravaloarea materialelor și prețul muncii sau de a plăti o sumă egală cu creșterea valorii fondului.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele consideră că instanța de fond a admis în mod nejustificat si acest capăt în condițiile în care reclamantul nu a produs nici o probă prin care să facă dovada pretențiilor sale. În acest context, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1169 cod civil, conform cărora „ cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească”.
Având în vedere cele arătate mai sus solicită admiterea prezentului recurs, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-303, 304 pct. 5, pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul N. V. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În motivare a arătat că referitor la prima critică adusă hotărârii atacate apreciază că excepția inadmisibilității nu este dată, cu atât mai mult cu cât nu a fost invocată la instanța de fond. Dar chiar și așa în opinia sa nu operează regula unanimității consimțământului tuturor coproprietarilor având în vedere că reclamantul a făcut acte de consemnare și apărare a patrimoniului și nu de înstrăinare.
Critica a doua adusă sentinței atacate nu este fondată, a cuprins toate aspectele invocate, a fost motivată în fapt și în drept așa încât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Nici dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție nu a fost încălcat, pârâții bucurându-se de apărare specializată, ajutor public judiciar precum și de dreptul de a administra toate probele pe care le-au considerat necesare în apărarea lor.
Pe fondul cauzei, prin prisma probelor administrate în mod just a fost admisă acțiunea, instanța a analizat istoricul terenurilor atât din proprietatea reclamantului cât și din proprietatea pârâților, dând eficiență titlului reclamantului care este mai bine consolidat.
Urmează a se observa că pârâții nu au putut opune titluri valabile pentru terenurile deținute și un aspect deosebit de relevant fiind acela că pârâții nu dețin planuri de situație prin care să se fi identificat terenurile aflate în posesia lor.
Pentru motivele arătate solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
Ceilalți intimați deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Tribunalul analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate ce se subscriu disp. art.304 pct.5,7, 9 și art.312 al.5 Cod procedură civilă, a probatoriilor administrate și a temeiurilor de drept incidente cauzei, a reținut caracterul întemeiat al recursului pentru argumentele ce succed:
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează obligarea pârâților recurenți de a-i preda reclamantului intimat în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1. 300 m. p. teren situat în satul Bănești, . „ G. la M. „ ; stabilirea hotarului între terenul revendicat și cel al pârâților; Obligarea recurenților să-și ridice, pe cheltuiala lor: bucătăria de vară, garajul și fântâna de pe terenul lui și să fie obligați să-i plătească acestuia suma de 3. 000 lei daune, reprezentând lipsa de folosință a terenului în ultimii 3 ani.
Invocă pârâții prin recursul declarat că hotărârea instanței de fond este nemotivată. Referitor la acest motiv de recurs tribunalul reține că potrivit art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art.304 pct.7 Cod procedură civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Vezi cauza Achina împotriva României, cauza G. împotriva României), subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art.6 paragraf.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin a le aprecia .
A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care a8ufost înlăturate susținerile părților,echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.,
Cum în speță motivarea sentinței este sumară și confuză hotărârea pronunțată în aceste condiții este practic nemotivată, critică de natură să atragă incidența prev. art.105 al.2 Cod procedură civilă, în raport de care nu se poate exercita controlul judiciar, motiv pentru care se impune casarea sentinței conform disp. art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Soluția se justifică și cu privire la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a procedat la o comparare superficială a titlurilor de proprietate fără a prezenta o analiză amănunțită a probelor administrate în cauză fără a examina comparativ documentațiile ce au stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate, valabilitatea titlului de proprietate invocat de pârâți la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager prin care aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului precum și buna-credință a pârâților recurenți în calitate de subdobânditori ai acestui imobil.
În raport de aceste aspecte estre necesar a se verifica dacă s-a procedat la o punere efectivă în posesie cu terenul în litigiu în condițiile în care recurenți au invocat faptul că titlul lor de proprietate a fost eliberat anterior celui emis reclamantului iar fișa proces verbal de punere în posesie a acestuia fiind întocmită la data de 25.05.2004, fără a exista o punere în posesie prin măsurători la fața locului.
Lecturând considerentele sentinței atacate mai reiese că instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.123 din 14.01.2014 a Judecătoriei Suceava s-a dispus irevocabil anularea parțială a titlului de proprietate nr.1534/1.03.2000 eliberat pe numele vânzătorilor pârâților recurenți fără a avea în vedere însă faptul că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.929/2003, acest titlul de proprietate era perfect valabil și nu exista nici un litigiu pe rolul instanțelor de judecată cu privire la anularea lui.
În aceste condiții instanța de fond are obligația de a examina acțiunea în revendicare, luând în calcul constatarea ulterioară a nulității titlului de proprietate nr.1534/2000 și dacă titlul de proprietate anulat parțial prin sentința civilă nr.123/2014 mai poate produce efecte juridice asupra contractului de vânzare cumpărare invocat de pârâți ca și titlu de proprietate având în vedere principiul anulării actului subsecvent raportat la ocrotirea bunei credințe a sub dobânditorului unui bun cu titlu oneros și al asigurării stabilității circuitului civile, prezumție prevăzută de art.1899 al.2 Cod civil.
Pe de altă parte așa după cum s-a cerut și prin motivele de recurs este necesar efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză pentru identificarea suprafeței de 1750 mp proprietatea pârâtului T. D. dobândită în baza contractului de schimb autentificat sub nr.3381/09.12.2004 în raport și cu planul de situație întocmit cu ocazia partajării suprafeței de 3500 mp înscrise în titlul de proprietate nr.806/25.01.2005, să se procedeze la o nouă identificare a suprafețelor în litigiu în funcție de noua situație și de dispozițiile sentinței civile nr.123/14.01.2014 a Judecătoriei Suceava, pentru a stabilii în mod real dacă suprafața de 1300 mp în litigiu se suprapune cu terenul proprietatea pârâților cât și a pârâtului T. D. având în vedere că dreptul de proprietate al acestora are la bază contracte de vânzare - cumpărare diferite, și provin de la autori diferiți.
Referitor la motivul de recurs vizând ridicarea construcțiilor, respectiv bucătărie de vară și garaj se impune ca instanța de fond să administreze probe și să stabilească dacă aceste construcții au fost edificate în timpul litigiului și dacă s-au eliberat autorizații de construcție având în vedere că pârâții au invocat în recurs că sunt constructori de bună credință și că în cauză devin aplicabile disp. art.494 al.3 partea finală din Codul civil în sensul că proprietarul terenului nu poate solicita ridicarea construcțiilor dar are posibilitatea de a le păstra cu obligația dea plăti constructorului valoarea materialelor și prețul muncii sau de a plătii o sumă egală cu creșterea valorii fondului.
În ceea ce privește motivul de recurs privind daunele solicitate de către reclamant se impune ca acesta să facă dovada pretențiilor sale în condițiile art.1169 Cod civil, conform căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, având în vedere că reclamantul nu a produs nici o probă față de aceste pretenții.
Față de toate rațiunile expuse mai sus, tribunalul în baza art.304 pct.5, 7, 9 și 312 al.5 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința civilă nr.4599 din 09.10.2014 a Judecătoriei Suceava și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de trimitere va soluționa cauza în raport de toate aceste aspecte inclusiv cele invocate de pârâți prin recursul declarat, va dispune suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, martori și un supliment la raportul de expertiză.
Va avea în vedere totodată faptul că pârâții au invocat în recurs excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare motivat de faptul că terenul în litigiu are calitatea de bun comun fiind dobândit prin cumpărare de către reclamant împreună cu N. L. - soția acestuia iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței consimțământului ei la promovarea prezentei acțiuni.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâții Avrămoaiei R.-A., Avrămoaiei A. I. și Avrămoaiei D. I., toți cu domiciliul în comuna Fântânele, ., împotriva sentinței civile nr.4599 pronunțată la data de 09.10.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții Avrămoaiei L., T. C. D. ambii cu același domiciliu și reclamantul N. V. V. C., domiciliat în mun. Fălticeni, .,județul Suceava.
Casează sentința civilă nr.4599 din 09.10.2014 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.02.2015
Președinte Judecător Judecător
G. P. V. S. A. C. L.
Grefier
S. A.
Red.SA/Tehnored:SA/2ex/12.02.2015/judecător fond C. D.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Hotărâre din... | Abţinere. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
