Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 145/2015
Dosar nr._ - hotărîre care să țină loc de act autentic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 145
Ședința publică din data de 3 februarie 2015
Președinte- M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta V. I., cu domiciliul în orasul Flămânzi, ., nr.88, jud.Botosani, cu domiciliul procesual la Cabinet de avocat Ionas S., mun.Fălticeni, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1592 din 8 septembrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul T. E., cu domiciliul în mun.Fălticeni, ..1, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. N. pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat D. N. pentru reclamanta apelantă, a depus la dosar delegație de substituire pentru avocat I. S. și a cerut admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu amînarea pronunțării pentru ca apărătorul titular să depună la dosar concluzii scrise.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 5 mai 2014, reclamanta V. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. E., să se constate vânzarea sub condiție rezolutorie cu validare acord de mediere, respectiv să se pronunța o hotărâre prin care să se constate că la data de 25._ s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, materializat în înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de vânzare-cumpărare” prin care pârâtul, în calitate de vânzător promitent i-a vândut imobilul apartament nr.21 situat în mun.Fălticeni ..1,., jud.Suceava, compus din 2 camere de locuit plus dependințe, împreuna cu cota indiviza aferentă din părțile si dependințele comune ale imobilului, care prin natura si destinația lor sunt coproprietate forțată si continuă a tuturor coproprietarilor, pe toată durata existenței clădirii, împreună cu cota din terenul aferent, evidențiat în contractul de vânzare-cumpătare autentificat sub nr.5404/1991 încheiat între întreprinderea Județeană de Gospodărie Comunală si Locativă Suceava si T. M. si L., Titlul de Proprietate nr.2275/27.06.1991 si Certificatul de Moștenitor nr. 260/05.08.1998 dat în dosarul nr.288/1998 de către notar public M. A. din Fălticeni.
Solicită a se constatata că între părți, referitor la acest litigiu, a intervenit Acordul de mediere nr. 7/28.04.2014, încheiat la Birou de mediator Ionas S. din mun. Fălticeni, jud. Suceava.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 25.01.2014 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare materializat în înscrisul sub semnătură privată, intitulat „Contract de vânzare cumpărare prin care ea a convenit cu pârâtul la vânzarea-cumpărarea bunului descris în petitul acțiunii.
Pentru ca nu au reușit perfectarea convenției în formă autentică s-a prezentat împreuna cu pârâtul la Birou de mediator I. S. din mun. Făliceni, jud. Suceava în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
In urma procedurii de mediere s-a incheiat Acordul de mediere nr. 7/28.04.2014, ce solicită a-l constata intervenit în această cauză, având conținutul expus în anexa 1.
Având în vedere disp. art.1669 din Noul Cod Civil, art.58 din Legea nr.192/2006, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii si pronunțarea unei hotărâri care să consfințească acordul de mediere.
Susține că prețul stabilit pentru vânzare a fost de 50.000 lei, preț ce a fost achitat pârâtului iar ea a intrat în posesia bunului.
A indicat valoarea imobilului în vederea calculării taxei de timbru.
Cat privește solicitarea de a se constata vânzarea-cumpărarea sub condiție rezolutorie, reclamanta a indicat Decizia Civilă nr.2603/1993 a C.S.J., Decizia nr.3352/2000 a Curții de Apel Bucuresti, secția a III-a.
Susține că nu se aduce nicio atingere dreptului de proprietate al celorlalți moștenitori ale căror cote părți nu au fost individualizate sau precizate. Nu se prejudiciază în nici un fel interesele legitime ale celorlalți coproprietari.
Menționează că, condiția rezolutorie este prevăzută în art.1401 Noul cod civil si presupune desființarea obligației la îndeplinirea ei. Pârâtul este fiul lui T. M., decedat la data de 30.07.1998 si al lui T. I., decedată la data de 03.10.2013. La succesiunea rămasă după T. M., sora pârâtului H. L. a renunțat expres așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 260/05.08.1998. pentru cota de 1/2 din acest apartament, rămasă după T. I., pârâtul împreună cu sora acestuia (care nu este în țară de foarte mulți ani) nu au înțeles să mai suporte costurile succesiunii.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.1592 din 8 septembrie 2014 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acordul de mediere nr.7/28.04.2014, încheiat de părți la Biroul de mediator I. S. din mun. Fălticeni, reclamanta Viriciuc I. a convenit, în contradictoriu cu pârâtul T. E., asupra vânzării-cumpărării imobilului apartament nr.21 situat în mun. Fălticeni, .. 1, .. (f. 12)
După încheierea convenției, cumpărătorul a intrat în posesia bunului cumpărat iar vânzătorul a încasat prețul.
Deși părțile au convenit să procedeze la perfectarea actului autentic de vânzare-cumpărare, din diverse motive acest fapt nu a avut loc, reclamantul fiind astfel îndreptățit să promoveze prezenta cerere.
Pârâtul, prin întâmpinare (f. 33) recunoaște situația de fapt astfel cum a fost expusă, fiind de acord cu admiterea acțiunii.
Pârâtul este coproprietarul imobilului apartament, alături de sora sa H. L..
Instanța a apreciat că forma pe care trebuie să o îndeplinească promisiunea de a vinde și/sau a cumpăra, care anticipează încheierea unui contract având ca obiect un bun imobil, este cea autentică.
Art. 1279 al. 3 teza I C.c – la nivel de parte generală – dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia (contractului respectiv, nu ale antecontractului) sunt îndeplinite.
Și art.1669 teza finală C.c. când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare, refuză, nejustificat, să încheie actul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite – la nivel de vânzare-cumpărare justifică acest lucru.
Art. 1179 al. 2 C.c dispune că în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile.
Art. 1244 C.c (forma cerută pentru înscrierea în cartea funciară), prevede că:
În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.
Deci, în cazul în care se urmărește pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de antecontract, trebuie îndeplinite toate condițiile de validitate cu privire la contractul respectiv.
Astfel, necesitatea îndeplinirii condițiilor de validitate (fond și formă) nu este o exigență generală pentru încheierea promisiunii de vânzare și/sau cumpărare, ci se face exclusiv acolo unde legea recunoaște dreptul creditorului de a obține o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare. Un antecontract încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată rămâne valabil, însă dacă se urmărește obținerea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, este necesar ca antecontractul să fi fost încheiat în formă autentică. Practic, forma autentică nu este o cerință de validitate pentru antecontract, ci o cerință care, dacă este îndeplinită, permite să se ajungă la pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a formulat apel reiterînd motivarea în fapt și în drept formulată în fața primei instanțe și a arătat că, prin impunerea încheierii antecontractului în formă autentică, instanța a făcut aplicarea greșită a legii, în condițiile în care tocmai imposibilitatea încheierii unui contract în formă autentică a determinat promovarea acțiunii.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Conform prev. art.1669 alin.1 și 2 Cod civil „Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite; Dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat”.
Rezultă, așadar, că pentru a se putea pronunța o hotărîre care să țină loc de act autentic este necesar să se facă dovada refuzului nejustificat al promitentului vînzător de a încheia contractul în formă autentică pînă la termenul prevăzut în antecontract.
În speță, din cuprinsul antecontractului nu rezultă că s-a prevăzut un astfel de termen și nici nu s-a dovedit că pîrîtul refuză încheierea contractului, ci dimpotrivă, acesta a fost de acord cu admiterea acțiunii.
Pe de altă parte, așa cum precizează însăși reclamanta și rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, imobilul care face obiectul convenției este proprietatea comună a pîrîtului cu sora sa.
Potrivit art. 641*)alin.4 Cod civil „orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun, actele de folosință cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare și locațiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum și actele care urmăresc exclusiv înfrumusețarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor”, astfel că nici sub acest aspect nu se poate valida vînzarea intervenită între părți.
Pentru considerentele sus-menționate, soluția de respingere a acțiunii se dovedește temeinică și legală, astfel că, în baza art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art.18 din O.U.G. nr.51/2008 suma de 631 lei reprezentînd taxa de timbru sub formă de ajutor public judiciar, va rămîne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta V. I., cu domiciliul în orasul Flămânzi, ., nr.88, jud.Botosani, cu domiciliul procesual la Cabinet de avocat Ionas S., mun.Fălticeni, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1592 din 8 septembrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul T. E., cu domiciliul în mun.Fălticeni, ..1, ., jud.Suceava.
Taxa judiciară de timbru în sumă de 631 lei va rămîne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – C. S.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 5 martie 2015
| ← Abţinere. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
