Pretenţii. Sentința nr. 706/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 706/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 6465/86/2012
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 706
Ședința publică din data de 31 martie 2015
Președinte - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea acțiunii avînd ca obiect pretenții formulată de reclamanta L. R. A., domiciliată în municipiul Suceava ., ..B, ., în contradictoriu cu pîrîții Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou”, cu sediul în municipiul Suceava ., jud.Suceava, V. C., de la Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou” Suceava, R. (fostă Onesciuc) R., din municipiul Suceava Bld.G. E. nr.42, ., F. P., din municipiul Suceava ., ., jud.Suceava, B. Smărândița, de la Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou” Suceava, V. F., din municipiul Suceava ..8, ., ., R. A. și D. M., de la Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou” Suceava.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 24 martie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 31 martie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamanta L. R. A. a chemat în judecată pe pîrîții Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou”, V. C., R. (fostă Onesciuc) R., F. P., B. Smărândița, V. F., R. A. și D. M. pentru a fi obligați, în solidar, să plătească suma de 500.000 euro, daune morale și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 1 februarie 2011 a încheiat cu prim pîrîta contractul în baza căruia fiul său a fost înscris pentru frecventarea acestei grădinițe după ce, în prealabil, a avut mai multe discuții cu pîrîții M. D. și V. C. cărora le-a prezentat situația medicală a acestuia.
Întrucît, în ziua de 2 februarie 2011 a sesizat o rană în spatele urechii minorului, care nu putea fi făcută decît de un adult, a informat educatoarea despre acest fapt, prezentîndu-i și asistentei medicale starea de sănătate a copilului, dar și suspiciunea sa că rana provine de la o unghie.
Întrucît la data de 11 februarie 2011 copilul a făcut conjunctivită, în perioada 14.02. – 15.02.2011 acesta a stat acasă pentru tratament și odată cu revenirea, la 16 februarie 2011, a aflat că în ședința din 14 februarie 2011 s-a luat măsura exmatriculării, motivat de faptul că fiul său necesită un tratament special ce poate fi realizat într-un Centru de copii cu nevoi speciale, ca urmare a ultimului diagnostic primit de la Tg.M. care indica la recomandări continuarea gimnasticii medicale, stimularea dezvoltării psihice și a vorbirii, atît la domiciliu, cît și în centrul pentru copii cu nevoi speciale.
În urma unei noi evaluări făcute, la cerere, de dr.M. E., s-a stabilit că minorul poate frecventa orice grădiniță cu program normal, nefiind recomandată o grădiniță specială, însă atît asistenta medicală, cît și medicul pediatru și psihologul, prin comportamentul lor și prin modul în care au transmis informațiile medicale, au exagerat manifestarea simptomelor bolii, panicînd personalul instituției.
Întrucît îi fuseseră încălcate drepturile, a solicitat instituției să-i comunice în scris motivul rezilierii contractului și al exmatriculării copilului, motiv pentru care s-a ținut o ședință, în data de 21 februarie 2011, în urma căreia directoarea i-a propus să prezinte un act notarial în care să fie stipulat că instituția nu-și asumă nici o răspundere dacă i se întîmplă ceva copilului în timpul programului, iar programul acestuia să fie doar pînă la ora 12:00.
Cum, reclamanta a refuzat propunerea, i s-a restituit suma de 515 lei.
Considerînd că au fost încălcate toate principiile privind respectarea drepturilor și demnității copilului, starea de spirit a acestuia fiind profund marcată pentru perioada imediat următoare, a formulat plîngere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care, prin hotărîrea nr.481 din 12 decembrie 2011, Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou”, a fost sancționată cu „avertisment” pentru încălcarea dreptului la educație al copilului petentei, faptă ce constituie discriminare conform art.2 alin.1 coroborat cu disp.art.11 alin.1 și 2 din O.G. nr.137/2000, precum și cu privire la încălcarea dreptului la demnitate personală, faptă ce constituie discriminare conform art.2 alin.5 și art.15 din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a reținut că dispoziția se raportează la Colegiul Director și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care legat de art.14 din Convenție, privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, atunci cînd se induc distincții între situații analoage și compatibile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă „ trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă" (vezi CEDO, 18.02.1991, Fredih vs. Suedia, paragraf 60; 23.06.1993, Hoffman vs. Austria, paragraf 31; 28.09.1995 Spadea și Scalambrino vs. Italia).
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul Egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar. în sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv (vezi Sermide Spa vs. Cassa Conguaglio Zuchero and Others, cauza 106/83, 1984 ECR 4209, paragraf 28; Koinopraxia Enoseon Georgikon Sinetairismon Diacheir iseos Enchorion Proionton Syn PE (KYDEP) vs. Council of the European Union and Commission of the European Communities, Cauza C-146/91, 1994 ECR 1-4199; Cauza C-189/01, Jippes and others 2001 ECR I-5689, parag.129).
Reținând, în coroborare cu aceste aspecte, definiția discriminării, astfel cum este reglementată prin art.2 alin.1 din O.G. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, republicată, Colegiul Director se raportează ia modul în care sunt întrunite, cumulativ, elementele constitutive ale art.2. Pentru a ne afla în domeniul de aplicare al art.2 alin.1, deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unui dintre criteriile prevăzute la articolul în cauză, deasemenea trebuind să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit, datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat mai sus. Așa cum reiese din motivația invocată mai devreme, pentru a ne gasi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să avem doua situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit. Subsecvent, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folositei sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile, sunt de natură sâ justifice distincțiile de tratament juridic aplicat (22.10.1996 Stubbings .-Uni, parag.75).
Coroborat actului normativ care reglementează prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare precum și atribuțiile și domeniul de activitate al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Colegiul Director trebuie să analizeze în ce măsură obiectul unei petiții este de natură să cadă sub incidența prevederilor O.G.137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, Colegiul Director, analizează, în strânsă legătură în ce măsură obiectul unei petiții întrunește, în primă instanță, elementele art.2 din ordonanță, cuprins în Capitolul I - Principii și definiții, și subsecvent, elementele faptelor prevăzute și sancționate contravențional în Capitolul II ~ Dispoziții Speciale, secțiunea I-VI din Ordonanță.
Colegiul Director, analizează dacă obiectul unei petiții întrunește
elementele art.2 din Ordonanță, sub aspectul scopului sau efectului creat ce a
dat naștere ori nu unei circumstanțe concretizate generic în restricție, excludere, deosebire sau preferință, și care circumstanțiat la situația petentei, poate să îmbrace forma unui tratament diferit, indus între persoane care se află în situații analoage sau comparabile, datorită unor criterii determinate și care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței ori exercitării, în .condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a "drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În măsura în care se reține întrunirea elementelor constitutive ale art.2 din ordonanță, comportamentul în speța atrage răspunderea contravențională, după caz, în condițiile în care sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor de contravenționale prevăzute și sancționate de O.G.137/2000.
Față de aspectele prezentate, Colegiul are în vedere, în primul rând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.2 alin.1 din ordonanță. Astfel, relativ la existența raportului de cauzalitate, reținem că există un raport direct de cauzalitate, în sensul în care fapta părților reclamate a avut în vedere, fară dubii, boala necontagioasă de care suferă copilul petentei, astfel încât prin efectele acțiunilor reclamaților, acestuia i-a fost afectat dreptul la educației. în același sens, Colegiul reține că sunt incidente și dispozițiile art. 11 alin 1 și 2 din ordonanță, care dispune că „(1) Constituie contravenție, contorni prezentei ordonanțe, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educație de stat sau privat, la orice forma, grad și nivela din cauza apartenenței acestora la o anumită rasa, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauza (2) Prevederile alin. (1) se aplica tuturor fazelor sau etapelor din sistemul educațional, inclusiv la admiterea sau la înscrierea în unitățile ori instituțiile de învățământ și la evaluarea ori examinarea cunoștințelor"
Astfel, sub aspectul dreptului la educație al copilului petentei, reținem incidența art.2 alin.1 coroborat cu dispozițiile art.11 alin.1 și 2, din O.G. nr.137/2000, privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, republicată.
În același sens, raportat la dreptul la demnitate al copilului petentei, precum și al petentei, Colegiul Director consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor de hărțuire și de încălcare a dreptului la demnitate personală, prevăzute de art.2 alin.5, respectiv art. 15, teza a II. (art.2 alin.5 Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenența la o categorie defavorizată, vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Art15 Constituie contravenție conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intra sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ura rasială sau naționala, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasa, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia)
Astfel, față de art.2 alin.5, s-a reținut că prin comportamentul părților reclamate, a fost creat un cadru intimidant, degradant, atât pentru mamă, cât și pentru copilul acesteia, de natură a afecta dreptul la demnitate al acestora, având în vedere un criteriu anume, respectiv boala de care suferă copilul.
De asemenea, conform art. 15 teza II, s-a reținut comportamentul sesizat, ca fiind de natură a prejudicia dreptul la demnitate personală al petentei și ai minorului acesteia.
Relativ la persoana care se face vinovată de faptele considerate ca fiind fapte de discriminare, Colegiul Director al CNCD reține că acestea au avut loc într-un cadru organizat, respectiv în sarcina Grădiniței cu P. Prelungit "Sfântul I. cel Nou", prin organele de conducere.
Astfel, Colegiul consideră că acestea se fac vinovate de nerespectarea dreptului la educație, în condiții egale, a minorului L. Sasha Nikolai, precum și de prejudiciile aduse dreptului la demnitate personală, de către persoanele din subordine.
În dovedire, a depus la dosar: Hotărîrea nr.481 din 12.12.2011 a C.N.C.D., adresa nr.2467/15.04.2011 a I.Ș.J. Suceava, proces-verbal încheiat la datra de 23 februarie 2011 de Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou”, răspuns la petiția nr.2109/25.03.2011, contract de școlarizare nr.160/1.02.2011, proces-verbal nr.22/17.02.2011 emis de Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni” – Filiala Suceava, adresele nr.42/7.04.2011, 31/15.03.2011, 33/28.03.2011 emise de Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni” – Filiala Suceava.
În întîmpinare, pîrîta Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou” a solicitat respingerea cererii privind obligarea în solidar cu ceilalți pîrîți la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată, arătînd următoarele:
În fapt, la data de 17.01.2011 reclamanta s-a prezentat la sediul pîrîtei în vederea înscrierii minorului L. Sasha Nikolai. În după-amiaza aceleiași zile, reclamanta a primit răspunsul pozitiv, explicându-i-se că la grupa la care poate fi înscris, doamna educatoare are un program până la ora 13, copiii rămânând în grija unei îngrijitoare până la ora 16. După înscrierea minorului la grădiniță, preotul V. C. în discuția cu reclamanta i-a menționat un termen de două săptămâni pentru a vedea cum se va integra copilul, având în vedere vârsta fragedă (2-3 ani) și problemele medicale expuse.
Totodată i s-a comunicat actele de care are nevoie pentru înscriere (acte medicale, analize, copie certificat de naștere, aviz epidemiologic, etc), iar minorul a intrat în colectivitate la data de 31.01.2011, fiind repartizat la grupa „Florilor”.
În perioada 31.01-11.02.2011, doamna F. V. a arătat dificultățile cu care se confruntă la grupă din cauza faptului că minorul L. Sasha, având probleme medicale are nevoie de atenție sporită.
Această constatare se fundamentează pe exemple edificatoare:
- părintele V. C. l-a văzut în sala de grupă, în timp ce se juca, că deodată s-a rostogolit peste cap, iar posibilitatea de a se lovi în situații identice fiind foarte mare;
- doamna doctor B. Smărăndița, în calitate de medic al grădiniței, în perioada 31.01._11 a consultat minorul L. Sasha Nikolai, născut la data de 10.11.2008, de 2 ori și a sesizat că nu vroia să stea pe scăunel și nu avea echilibru stabil, mergând cu o bază largă de susținere.
Cu toate acestea, asistenta medicală a grădiniței, doamna F. P., în primele zile ale frecventării grădiniței de către minor, i-a solicitat reclamantei să aducă documentele medicale ale copilului.
Deși actele medicale erau solicitate încă de la momentul încheierii contractului de școlarizare (01.02.2011), reclamanta a înțeles să aducă abia după o săptămână, respectiv pe data de 07.02.2011, Scrisoarea medicală nr._/2010, din care rezultă diagnosticul minorului și recomandarea medicului de „continuarea gimnasticii medicale, stimularea dezvoltării psihice și a vorbirii atât la domiciliu cât și în centru pentru copii cu nevoi speciale „.
Această scrisoare medicală a fost înmânată asistentei medicale, iar conform atribuțiilor pe care le are, asistenta a adus la cunoștința medicului pîrîtei situația medicală a minorului L. Sasha.
În data de 14.02.2011, în cadrul unei ședințe a Consiliul de Administrație, care avea ca tematică alte probleme administrative, doamna educatoare V. F. a adus în discuție situația medicală a minorului și faptul că acesta are nevoie de o supraveghere de către un cadru de specialitate. Cu această ocazie s-a propus o discuție cu reclamanta pentru a găsi o soluție benefică minorului.
La data de 17.02.2011 a avut loc o ședință ca urmare a problemelor semnalate de educatoarea minorului, F. V., cu privire la starea de sănătate a minorului. În cursul acestei ședințe, părintele V. C. a pus în discuție necesitatea ca minorul să frecventeze un centru pentru copii cu nevoi speciale, urmare a recomandării medicului primar neurolog M. C., sub observarea căruia s-a aflat acesta, conform scrisorii medicale nr._/2010, arătând totodată că subscrisa nu are personal calificat pentru copiii cu nevoi speciale.
Cu acest prilej, reclamanta a prezentat o altă scrisoare medicală din data de 17.02.2011 eliberată de dr. M. E., medic în specialitatea neurologie și psihologie infantilă, prin care recomandă frecventarea unei grădinițe cu program normal.
Astfel, abia la acest moment ne-a fost comunicată această scrisoare medicală eliberată chiar în data în care s-a desfășurat ședința, și am luat la cunoștință de conținutul acesteia abia atunci. Până la acel moment nu aveam cum să cunoaștem că starea medicală a minorului s-a ameliorat și că nu mai subzistă recomandarea de a frecventa un centru pentru copii cu nevoi speciale.
Luând cunoștință de ultima recomandare medicală în sensul că minorul poate frecventa cursurile unei grădinițe cu program normal, s-a propus ca soluție școlarizarea copilului zilnic în intervalul de timp 8-12, fapt care a rămas la decizia reclamantei.
Însă, reclamanta nu a fost de acord cu soluția propusă și a amenințat că va căuta o soluție juridică și că insistă ca minorul să frecventeze această grădiniță.
Având în vedere discuția în contradictoriu cu reclamanta și imposibilitatea de a se ajunge la o înțelegere în ceea ce-l privește pe minor din cauza discuției arătate, nu s-a luat nici o hotărâre, Consiliul de Administrație fiind desemnat să analizeze și să soluționeze problema.
A doua zi părintele V. C. a încercat să o contacteze telefonic pe doamna L., dar nu i-a răspuns și a discutat în cele din urmă cu d-l Efimov Serioja, prietenul de familie al doamnei, și a menținut propunerea de a școlariza minorul L. Sasha în regim de program normal. D-l Efimov a spus că nu poate lua nici o hotărâre și că îi va transmite reclamantei soluția unității.
D-l Efimov Serioja s-a prezentat la sediul unității solicitând restituirea taxei de școlarizare, însă doamna director M. D. a spus că pentru acest lucru are nevoie de chitanța în original, dar acesta a susținut că nu o mai are, ci are doar copie xerox și că va căuta originalul.
La data de 23.02.2011 a revenit cu această solicitare, dar pentru că administratorul care este și casierul unității lipsea, iar d-na director nu avea acces la casa de bani a unității și nici fonduri să-i restituie suma, precum și pentru că nu putea să oprească taxa aferentă zilelelor în care copilul a beneficiat de serviciile unității (neputându-i-se întocmi chitanță pentru suma datorată), a împrumutat de la colegele din grădiniță întreaga sumă de 515 lei, pe care i-a înmânat-o d-lui Efimov, pentru care a semnat ulterior un proces-verbal.
Suma de 515 lei a fost calculată pentru ziua de 31.01.2011 (25 lei) când a fost adus copilul în unitate la care se adaugă taxa aferentă lunii februarie 2011 (490 lei) și încasată în data de 16 februarie 2011, fapt ce demonstrează intenția subscrisei de a-l școlariza în continuare și nu de a-l exmatricula sau de a-l îndepărta prin orice mijloace din grădiniță.
Prin Adresa nr. 7/02.03.2011, reclamanta, prin avocat, le-a solicitat să îi comunice dacă a fost reziliat contractul de școlarizare (iar în caz afirmativ din ce motiv și care este decizia de reziliere), decizia prin care minorul L. Sasha Nikolai a fost exmatriculat din grădiniță, o copie a procesului-verbal al ședinței din data de 17.02.2011 și numele participanților la această ședință.
Prin Adresa nr. 31/15.03.2011 i-am comunicat reclamantei că nu a fost reziliat contractul de școlarizare și că minorul nu a fost exmatriculat, precum și un exemplar al procesului verbal al ședinței din data de 17.02.2011.
Totodată, prin adresa nr. 33/28.03.2011 i-a adus la cunoștință reclamantei faptul că, astfel cum rezultă din scrisoarea medicală din data de 17.02.2011, s-a recomandat ca minorul să frecventeze o grădiniță cu program normal. Am făcut precizarea că programul normal înseamnă intervalul cuprins între orele 08:00 – 12:00, iar grădinița funcționează cu program prelungit, respectiv între orele 08:00 – 16:00.
Pe cale de consecință, i-am propus că dacă reclamanta consideră că minorul poate frecventa o grădiniță cu program prelungit, fără a avea urmări asupra sănătății acestuia și fără un risc crescut de accidentare, acesta poate frecventa grădinița și în program prelungit.
Prin adresa nr. 42 din 07.04.2011, ca urmare a cererii de restituire a taxei de școlarizare pentru lunile februarie și martie 2011 și a clarificării situației contractului de școlarizare a minorului, a solicitat reclamantei să-i anunțe dacă urmează să îl mai aducă pe acesta la grădiniță.
Prin cererea dedusă judecății reclamanta relatează cât de încântată a fost inițial că a primit acceptul înscrierii minorului imediat și a început frecventarea grădiniței încă de la data de 31.01.2011, însă nu menționează nimic despre discuția purtată cu preotul V. C. în care i s-a specificat că este necesară o perioadă de două săptămâni pentru a vedea cum se va integra copilul având în vedere vârsta fragedă a acestuia și problemele medicale descrise.
Mai mult decât atât, reclamanta își manifestă dezaprobarea față de ședința din 14.02.2011, criticând faptul că nu a fost anunțată despre acea ședință, s-a ținut fără știrea directorului, nu a fost informată, înaintea semnării contractului, că educatoarea lipsește din timpul programului, un asistent medical decide că minorul ar trebui să frecventeze o grădiniță specială, asistenta a adus la cunoștință personalului didactic, auxiliar conținutul diagnosticului.
În acest sens a arătat:
1). Fiind o ședință de lucru organizată de Consiliul de Administrație conform planificării putea fi ținută și fără prezența directoarei grădiniței, fiind prezent managerul acesteia.
2). Reclamanta nu a fost anunțată întrucât fiind o ședință de lucru planificată, a cărei tematică nu era exmatricularea minorului ci alte probleme administrative, Consiliul de administrație nu avea obligația de a o înștiința pe reclamantă despre desfășurarea acesteia.
3). La solicitarea reclamantei, în data de 17.02.2011 a organizat o ședință specială, în care a precizat că tocmai din dorința de a ajuta minorul, acesta a fost primit și s-a încercat integrarea lui la grupă, făcându-se tot posibilul în acest sens.
4). În ziua în care reclamantei i s-a dat un răspuns pozitiv, i s-a explicat la ce grupă poate fi înscris, că este necesară o perioadă de acomodare, de integrare a minorului având în vedere problemele medicale cu care se confruntă și i s-a specificat și faptul că doamna educatoare are program până la ora 13, copiii rămânând în grija unei îngrijitoare până la ora 16.
5). Având în vedere că reclamanta avea obligația de a prezenta actele medicale ale minorului la momentul încheierii contractului și faptul că abia la insistențele ulterioare ale asistentei medicale reclamanta a prezentat acele documente abia la data 07.02.2011, asistenta conform atribuțiilor pe care le are, era obligată să aducă la cunoștința conducerii, dar si la cunoștința educatoarei și a medicului grădiniței cuprinsul scrisorii medicale, respectiv „continuarea gimnasticii medicale, stimularea dezvoltării psihice și a vorbirii atât la domiciliu cât și în centru pentru copii cu nevoi speciale”.
Era firesc ca în ședința ulterioară datei la care reclamanta a adus documentele medicale a minorului, asistenta medicală să ridice această problemă având în vedere recomandările medicale și faptul că educatoarea V. F. a sesizat pe parcurs că minorul are nevoie de supraveghere de către un cadru specializat tocmai în interesul acestuia, propunându-se o discuție cu mama acestuia pentru a găsi o soluție benefică.
Este de neînțeles conduita reclamantei care deși a prezentat documentele medicale abia pe 07.02.2011, aduce o scrisoare medicală din anul 2010 care după spusele acesteia nu mai corespundea situației medicale actuale a minorului și abia în ziua ședinței prezintă o altă scrisoare medicală eliberată în aceeași zi de către dr. M. E. care contrazice în totalitate recomandarea primei scrisori medicale.
Întrebarea firească care survine este următoarea: Care ar putea fi rațiunea prezentării acelei scrisori medicale dacă în realitate starea medicală a minorului s-a ameliorat și nu mai subzista acea recomandare de a frecventa un centru pentru copii cu nevoi speciale?
6).O altă nemulțumire a reclamantei s-a oglindit în faptul că s-a încasat taxa aferentă, în condițiile în care așa-zisa decizie a exmatriculării era deja luată.
Suma de 515 lei a fost calculată pentru ziua de 31.01.2011 (25 lei întrucât în această zi minorul a început frecventarea cursurilor) + taxa aferentă lunii februarie 2011 (490 lei) și încasată la 16 februarie 2011, fapt ce demonstrează intenția subscrisei de a-l școlariza în continuare și nu de a-l exmatricula sau de a-l îndepărta prin orice mijloace din grădiniță.
7). Reține reclamanta că asistenta, medicul pediatru și psihologul, prin comportamentul lor și modul în care au transmis informațiile, au hiperbolizat aspectele bolii, panicând tot personalul instituției.
Or, atât asistenta, medicul pediatru, cât și psihologul nu au acționat decât în sensul îndeplinirii atribuțiilor stipulate, de a aduce la cunoștință conducerii subscrisei a conținutului primei scrisori medicale prezentate și de a explica ceea ce presupune aceea recomandare medicală, atenționând educatoarea și personalul auxiliar de a spori atenția acordată minorului.
8). În ceea ce privește sesizarea reclamantei că minorul ar prezenta o rană în spatele urechii drepte, reclamațiile aduse în acest sens sunt nesusținute de un certificat medico-legal cum ar fi firesc dacă intenționează să se folosească de această constatare.
Sub un alt aspect, pentru a interveni răspunderea civilă delictuală se admite, atât în literatura juridică, cât și în practica judiciară, că trebuie îndeplinite condițiile de existență ale acesteia sau elementele sale constitutive și anume: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau vinovăția autorului faptei ilicite.
Aceste elemente trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile, constituind cadrul legal necesar pentru repararea prejudiciilor civile.
I). Totuși, elementul indispensabil este prejudiciul, deoarece în lipsa acestuia nu există răspundere civilă.
Reclamanta pretinde că starea de spirit a copilului a fost profund marcată în plan afectiv – emoțional în perioada imediat următoare (lipsa poftei de mâncare, tristețe, dezinteres față de joc și jucării, lipsa comunicării), fiind cel mai grav efect al acestei experiențe este evident că sunt întemeiate daunele morale solicitate.
Or, prejudiciul moral constă în durerile fizice și suferințele psihice pe care le resimte victima unei fapte ilicite, ca urmare a vătămării drepturilor sau intereselor sale extrapatrimoniale și care nu pot fi evaluate în bani.
Prejudiciul moral cauzat va fi apreciat de judecător nu în bani, ci după criterii proprii naturii acestuia, cum ar fi: importanța prejudiciului, durata menținerii consecințelor vătămării, intensitatea durerilor fizice și psihice.
Nu poate fi vorba de o „privare de plăcerile unei vieți normale” pentru a justifica o indemnizație cu titlul de prejudiciu de agrement, rezultat din pierderea calității vieții persoanei vătămate.
Nu se poate reține nici măcar vreo alterare sensibilă a capacității minorului de a îndeplini acte obișnuite, nici o jenă sau tulburare care să îl împiedice să trăiască normal.
Totodată, din analiza practicii judiciare se poate constata că faptele prin care se aduce atingere cinstei, onoarei sau demnității persoanei sunt: calomnii, insulte, viol, defăimarea prin presă sau alte mijloace de informare, injurii, condamnare nelegală, reținerea și arestarea nelegală a persoanei.
Totuși, în condițiile în care instanța apreciază că s-a produs totuși un prejudiciu, se ridică problema modului și criteriilor de apreciere a prejudiciilor morale, cât și a criteriilor de stabilire a indemnizației destinate reparării acestora.
Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceasta în momentul respectiv, dar și în viitor, în societatea respectivă.
Aprecierea prejudiciului moral trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, funcție de toate circumstanțele și împrejurările cazului dat.
a). Criteriul importanței prejudiciului moral sub aspectul importanței valorii morale lezate pentru persoana vătămată.
Importanța prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată, de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana vătămată.
În aprecierea importanței valorii lezate, respectiv dreptul la demnitate, dreptul la educație, trebuie avut în vedere vârsta, nivelul de pregătire și de cultură generală al persoanei vătămate, posibilității ei de a se realiza deplin pe plan social, profesional, familial, tocmai datorită faptului că fiecare individ acordă valorilor o prețuire diferită în funcție de aspirațiile sale.
b). criteriul măsurii în care a fost lezată valoarea nepatrimonială;
În ipoteza în care valorile morale au fost alterate în mare măsură, atunci prejudiciul moral cauzat este extrem de important. Dacă, dimpotrivă, aceste valori au fost lezate într-o mai mică măsură, și prejudiciul moral va fi mai puțin important.
c). criteriul constând în durata menținerii consecințelor vătămării pe plan fizic și psihic, adică durata prejudiciului.
În ipoteza în care s-ar admite existența unui prejudiciu moral, fără putință de tăgadă, acesta nu poate fi decât unul temporar și nu unul permanent.
d). Criteriul intensității durerilor fizice și psihice.
La aprecierea intensității durerilor fizice și psihice trebuie să se țină seama și de vârsta, sexul, profesia, nivelul de pregătire și de cultura generală al persoanei vătămate.
e). Criteriul tulburărilor și neajunsurilor suferite de persoana vătămată.
Interpretând criteriile de individualizare ale aprecierii prejudiciului moral, reținem reclamanta nu poate proba existența un prejudiciu moral motivat de faptul că având în vedere vârsta fragedă, nivelul redus de pregătire și de cultură generală al persoanei vătămate, este inadmisibilă existența unei încălcări a dreptului la educație sau a unei paralizări a posibilității ei de a se realiza deplin pe plan social, profesional, familial nu se poate
II). O altă condiție pentru angajarea răspunderii delictuale constă în fapta ilicită extracontractuală imputabilă autorului.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor care reglementează răspunderea civilă delictuală, persoana culpabilă va fi obligată la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea unui interes, dacă interesul îndeplinește trei condiții:
a). este legitim, adică este corespunzător cerințelor legii materiale
b). este serios, adică rezonabil și în acord cu bunele moravuri;
c). creează aparența unui drept subiectiv civil, adică creează aparența dreptului victimei de a avea o anumită conduită și de a pretinde altor persoane o conduită corespunzătoare.
Or, filtrând prin rațiunea interesului superior al minorului, nu există nici un dubiu că prin măsurile pe care am înțeles să le întreprindem, am urmărit un interes legitim, adică protejarea sănătății și a drepturilor copilului care suferă de o afecțiune ce reclamă o îngrijire specială, cel puțin conform primei scrisori medicale avută în vedere la momentul acelor întâlniri.
Evident toate acele întâlniri au avut o natură obiectivă și rațională, urmărindu-se cu prioritate interesul superior al copilului, considerarea că acesta poate frecventa cursurile grădiniței dar în program normal (așa cum se sublinia în cea de-a doua scrisoare medicală prezentată de reclamantă în ședință) nu poate constitui o violare a drepturilor sale, existând un raport de proporționalitate între decizia subscrisei și starea de fapt oglindită prin acte medicale.
Mai mult, nici una dintre piesele atașate dosarului nu denotă o conduită discriminatorie față de copil întemeiată pe suferința acestuia. Conduita subscrisei nu a avut ca scop și nici nu a vizat atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva copilului și bazată pe o anumită boală, de natură a prejudicia dreptul la demnitate personală al mamei și al minorului, dreptul la educație.
Comportamentul personalului subscrisei cristalizează intenția de a proteja interesul superior al minorului, iar pentru determinarea sa trebuie să se țină seama de întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia.
Art. 2 alin. (9) din O.G. 137/2000 consacră “Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești si realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe.
Cum prin întâlnirile organizate, care au avut ca obiect discutarea împrejurărilor menite să asigure minorului o dezvoltare, fizică, morală și intelectuală armonioasă, pentru a nu se periclita starea de sănătate și cea spirituală a minorului, nu s-a urmărit și nici nu a avut ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domenii ale vieții publice, în speță a dreptului la educație, cum nu s-a înregistrat vreun prejudiciu adus dreptului la demnitate personală, nefiind incidentă răspunderea delictuală, solicită respingerea acțiunii.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acțiunea este nefondată.
Cu referire la prejudiciul moral, reprezentat de consecințele negative ale lezării intereselor minorului, răspunderea pîrîților nu poate fi angajată atîta timp cît nu s-a făcut dovada comiterii de către aceștia a unei fapte ilicite, a vreunei acțiuni a acestora care să fie contrară legii, ori a vreunei inacțiuni reprezentînd neîndeplinirea unei obligații impuse de lege acestora care să fi cauzat astfel de prejudicii reclamantului.
În literatura juridică s-a statuat că daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a unei persoane, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare și că deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată viața familială, profesională, socială.
Pentru a putea fi apreciate aceste criterii, se impune ca reclamanta să dovedească în ce măsură i-au fost afectate drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin lege și pe cale de consecință să se procedeze la evaluarea despăgubirilor care să compenseze prejudiciul.
În cauză, acțiunea deși nemotivată în drept, a fost întemeiată pe răspundere civilă delictuală invocând săvârșirea de către pîrîți a unor fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, supuse analizei instanței.
Reclamanta a susținut că fiului său i s-a adus un grav prejudiciu, de natură a-i afecta drepturile și demnitatea copilului, starea de spirit a acestuia fiind profund marcată pentru perioada ce a urmat încetării contractului cu prim-pârâta.
Prevederile art.1 și 14 din C.E. dispun asupra dreptului de instruire însă din probatoriul administrat nu rezultă că acest drept ar fi fost încălcat.
Faptul că prin hotărîrea nr.481 din 12 decembrie 2011 s-a reținut existența discriminării nu constituie dovada existenței unor consecințe negative care să fi fost percepute cu intensitate de minor, aceasta nedovedind legătura de cauzalitate dintre măsura luată de Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou” și prejudiciul moral suferit.
Față de niciunul dintre pîrîți nu s-a dovedit refuzul accesului minorului la învățămîntul preșcolar, măsura dispusă fiind conformă cu actele medicale existente la dosar la data luării hotărîrii, aceasta fiind atît în interesul minorului, cît și pentru protecția celorlalți copii înscriși într-o grădiniță privată.
Reclamanta își invocă propria culpă susținînd că a intervenit printr-o cunoștință la grădinița privată pentru înscrierea minorului și de asemenea că dosarul medical l-a prezentat ulterior înscrierii.
Pîrîții nu au încălcat dreptul minorului la educare întrucît, fiind o școală privată, între părți se încheie un contract a cărei nerespectare atrage consecințele stipulate în clauzele acestuia și nu ale unora determinate de atingerea interesului minorului în a urma o grădiniță pe care o dorește, cum s-ar întîmpla în situația în care ar fi urmat o instituție preșcolară de stat.
Daunele morale impun, ca orice răspundere civilă delictuală, existența unor condiții: dovedirea prejudiciului, fapta săvîrșită să fie ilicită, și să existe raport de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.
Ori, nu se poate reține ca fiind ilicită măsura dispusă de pîrîți în interesul minorului de a urma cursurile unei grădinițe care să-i permită să urmeze tratament corespunzător.
Faptul că s-a cerut reclamantei o declarație care să-i exonereze de răspundere în cazul în care minorul ar fi avut probleme de sănătate sau să accepte un program scurt, de asemenea nu pot constitui fapte ilicite sau discriminări care să justifice prejudiciul invocat de reclamantă.
De asemenea, în lipsa unui certificat medico-legal, nu se poate reține existența corecției fizice invocate.
În consecință, față de aceste considerente, tribunalul urmează a respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea avînd ca obiect pretenții formulată de reclamanta L. R. A., domiciliată în municipiul Suceava ., ..B, ., în contradictoriu cu pîrîții Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou”, cu sediul în municipiul Suceava ., jud.Suceava, V. C., de la Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou” Suceava, R. (fostă Onesciuc) R., din municipiul Suceava Bld.G. E. nr.42, ., ., F. P., din municipiul Suceava ., ., jud.Suceava, B. Smărândița, de la Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou” Suceava, V. F., din municipiul Suceava ..8, ., ., R. A. și D. M., de la Grădinița cu P. Prelungit „Sfîntul I. cel Nou” Suceava.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2015.
Președinte,Grefier,
T. M. P. T.
Red. T.M.
Tehnored. P.T.
Ex.11 – 25 mai 2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 319/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
