Revendicare imobiliară. Decizia nr. 356/2015. Tribunalul SUCEAVA

A obligat pe pârâtă să restituie în folosul coproprietății forțate al proprietarilor de apartamente și de spații comerciale din tronsoanele III și IV (scările G și H) ale blocului nr.21, situat în municipiul Rădăuți, ., pasajul de trecere (bramă) în suprafață utilă de 28 m.p., așa cum a fost identificat prin punctele A-B-C-D-E în anexa nr.2 la raportul de expertiză întocmit de expertul P. C. (fila 265 ds._ fond).

A radiat dreptul de proprietate al pârâtei asupra pasajului de trecere mai sus identificat inclus în p.v.4677/CXII din C.F._ Rădăuți.

A obligat pe pârâtă să aducă pasajul de trecere la forma inițială, prin demolarea zidului din cărămidă și demontarea tâmplăriei de termopan.

A obligat pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 1789,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv intervenientei, suma de 6072,89 lei, cu același titlu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în rejudecare a reținut următoarele:

Potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu Regia Autonomă de Utilități Comunale și Locative Suceava și a cărții funciare colective nr._ Rădăuți, reclamanții sunt proprietarii apartamentelor situate în blocul nr.21, sc.H, ., municipiul Rădăuți, calitate necontestată de partea adversă, părțile și dotările comune, nefiind înscrise, până în prezent, în cartea funciară colectivă menționată.

Spațiul cu nr. cadastral 4677/CXII din CF nr._ este înscris în CFE nr._ UAT Rădăuți pentru pârâta S. C. Meșteșugărească „C.” Rădăuți, în acest spațiu fiind înglobat pasajul de trecere (bramă) între tronsoanele III și IV (scările G și H) ale blocului nr.21, situat în municipiul Rădăuți, ., aflat în litigiu, în suprafață utilă de 28 m.p., așa cum rezultă din rapoartele de expertiză întocmite de experții constructor Sinculeț A. și topograf P. C..

Înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei, pentru acest imobil din ., s-a întemeiat pe autorizația de executare lucrări nr.5114/1972 eliberată de Consiliul Popular al orașului Rădăuți Cooperativei Libertatea Rădăuți pentru construcția unui complex de deservire cu locuințe, pe protocolul încheiat la data de 18.02.1992 de divizare a patrimoniului între SOCOM Libertatea și societățile care s-au divizat din aceasta, anume SOCOM C., SOCOM Dacia și SOCOM S., pasajul de trecere sau brama, cu o suprafața menționată de 36 mp, fiind împărțit între aceste trei societăți, din care pârâta a primit 14,14 mp, respectiv pe releveul spațiului comercial în suprafață de 92,88 mp, din care 27,84 mp reprezintă spațiul de trecere.

Prin convenția încheiată la data de 2.03.1989 între Întreprinderea Județeană de Gospodărie Comunală și Locativă Suceava și Uniunea Județeană a Cooperației Meșteșugărești Suceava s-a convenit realizarea unor spații comerciale la parterul blocului de locuințe nr.21, fără a se face referire la vreun pasaj de trecere între tronsoanele I, II, III, IV, V, VI și VII ale blocului nr.21.

Din raportul arhitectului D. F., expert parte la expertiza judiciară în specialitatea construcții, la care s-a atașat proiectul de construcție al blocului nr.21, rezultă că din faza de proiect, datorită configurației blocului (foarte lung), s-au prevăzut spații de trecere (brame) ca spații comune dintr-o parte în alta a blocului, care pot fi folosite și în caz de evacuare la incendiu, cutremur sau alte calamități naturale, .

Cum în proiectul de construcție al blocului nr.21 locul în litigiu este evidențiat ca spațiu de trecere distinct de spațiile comerciale având în vedere și opinia expertul topograf, anume că destinația de trecere prin respectivele brame (6 în total, din care, în prezent, 3 sunt închise, una este parțial închisă, iar două sunt deschise, așa cum a constatat expertul constructor) prin parterul blocului s-a avut în vedere, atât în proiect, cât și la execuția tronsoanelor blocului, instanța apreciază că pasajul în litigiu reprezintă spațiu comun al blocului de locuințe.

Potrivit art. 14 din Decretul –Lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, în cazul în care, într-o clădire, prin aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, locuințele și spațiile cu altă destinație aparțin unor proprietari diferiți, aceștia au dreptul de proprietate sau de folosință, pe durata existenței construcției comune, asupra terenului aferent, asupra spațiilor auxiliare, dotărilor și utilităților comune, precum și asupra tuturor bunurilor accesorii care, prin natura lor, nu pot fi folosite decît în comun, dispoziții similare fiind cuprinse în art. 10 al.1.2 din Legea nr.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, conform cărora în cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuințe și spații cu altă destinație, o dată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândește și dreptul de proprietate pe cote-părți de construcții și instalații, precum și asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuința și spațiul cu altă destinație.

Pentru aceste considerente, prima instanță a constatat că odată cu dreptul de proprietate asupra locuințelor și spațiilor comerciale s-a transmis și dreptul de proprietate în cote-părți indivize, proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor comerciale, asupra dotărilor și utilităților comune, printre care și acest pasaj de trecere dispus între tronsoanele III și IV (scările G și H) ale blocului nr.21, situat în municipiul Rădăuți, ., folosința bunului trebuind a fi exercitată numai în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat bunul comun accesoriu și în așa fel încât să nu aducă atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți coproprietari, așa încât pârâta, care s-a comportat ca un proprietar deplin asupra spațiului comun, va fi obligată să restituie pasajul de trecere în folosul coproprietății forțate al proprietarilor de apartamente și de spații comerciale din tronsoanele III și IV (scările G și H) ale blocului nr.21 și să aducă acest pasaj la forma inițială, prin demolarea zidului din cărămidă și demontarea tâmplăriei de termopan, în temeiul art. 480 cod civil din anul 1864, totodată va dispune radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra acestui pasaj din cartea funciară, în temeiul art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996 (în forma în vigoare la data înscrierii).

Sentința civilă nr.192/24.04.2003 a Judecătoriei Rădăuți, așa cum a fost schimbată în totalitate prin decizia civilă nr.2201/25.11.2003 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr.1089/5.10.2004 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost respinsă acțiunea civilă promovată de Municipiul Rădăuți împotriva SOCOM C., pentru radierea din CF nr._ Rădăuți a intabulării dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la p.f. 4677/CXII cu spațiul comercial, nu se opune cu putere de lucru judecat reclamanților din prezenta cauză față de dispozițiile art.1201 Cod civil din anul 1864, și nici ca prezumție cu caracter absolut, instituită prin art.1200 pct.4 rap.la art.1202 al.2 Cod civil din anul 1864, acțiunea respectivă fiind promovată de un neproprietar.

Ca parte căzută în pretenții, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamanți și intervenientul accesoriu, constând în taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariile avocaților și experților, în temeiul art.274 Cod procedură civilă din anul 1865.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. C. MEȘTEȘUGĂREASCĂ "C." RĂDĂUȚI - PRIN ADM. TIPERCIUC F., solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii.

În motivare a arătat că, în ceea ce privește calitatea de proprietar tabular al imobilului revendicat o are pârâtul S.C.M. „C." Rădăuți, astfel încât acțiunea în revendicare exercitată de reclamanți, care nu au un drept tabular trebuia respinsă ca nefondată.

Instanța de fond a încălcat prezumția existenței dreptului real înscris, prezumție prevăzută de dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data înscrierii), prezumție reglementată în prezent de dispozițiile art. 900 Noul Cod civil.

Cererea de radiere a dreptului de proprietate întemeiată pe dispozițiile art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/ 1996 de asemenea ar fi trebuit respinsă pentru următoarele considerente:

a) înscrierea și actele în baza cărora s-a făcut înscrierea au fost și sunt valabile, societatea dobândind dreptul de proprietate cu bună credință prin divizarea fostei Cooperative

„Libertatea" Rădăuți, în baza protocolului din 18. februarie 1992.

Anterior, în baza convenției încheiată la 2 martie 1989 între fostul IJCL Rădăuți cu fostul UJCM Suceava a dobândit, prin finanțarea realizării spațiilor comerciale, dreptul de proprietate asupra parterului blocului de locuințe nr. 21, care include și brama în litigiu ce avea destinația unei rampe de aprovizionare a spațiului comercial.

Conform convenției din 2 martie 1989 „în timpul construirii spațiilor comerciale UJCM Suceava va urmări ca acestea să fie executate potrivit cerințelor sale".

Ori tocmai în realizarea acestei clauze, a fost executată și brama în litigiu, aceasta fiind accesorie spațiului comercial.

b) Conform Convenției din 2 martie ,1989r~UJCM Suceava a dobândit dreptul de proprietate asupra parterului tronsonului III al blocului nr. 21 în suprafață de 211,2 m.p.,și tronsonul nr. IV în suprafață de 212,8 m.p.

Prin protocolul de divizare din 18 februarie 1992 S.C.M. „C." Rădăuți a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiilor aferente parterului tronsonului nr. III în suprafață de 211,20 m.p. (pag. 20 protocol) precum și asupra unei suprafețe de 38,64 m.p. din tronsonul nr. IV ocupat de SOCOM DACIA (pag. 21 protocol).

Aceste spații dobândite în proprietate de S.C.M. „C." includ și brama în litigiu, aceasta rezultând din faptul că în realitate suprafața spațiilor aflate în proprietatea societății este de numai 181,38 m.p. în care este inclusă și suprafața aferentă bramei (expertiza Senculeț - pag.. 5; expertiza P. - pag. 6, pct. 1.7.2.2).

Conform releveului parterului tronsonului nr. III și IV al

blocului nr. 21 spațiul aferent bramei face parte din suprafața spațiului cadastral nr. 4677/CXII înscris în CF_, UAT Rădăuți pentru S. C. Meșteșugărească „C." Rădăuți (conform expertizei Senculeț și expertizei P. - pag. 5, pct. 1.4 și 1.5).

Prin urmare spațiul aferent bramei nu constituie o proprietate comună destinată folosirii în comun de către toți proprietarii din blocul nr. 21.

Este concluzia care se desprinde din argumentele dezvoltate anterior, precum și din constatările experților Senculeț și P..

Spațiul aferent bramei nu constituie cale de acces în imobil, accesul proprietarilor apartamentelor efectuându-se prin zona scării de acces (vezi expertiza P., pag. 9, pct. CI.12)

c) Reclamanții nu au un drept de coproprietate asupra acestui spațiu, contractele de vânzare-cumpărare și intabulările acestora nedovedind că ar avea vreun drept și asupra spațiului în litigiu.

Intimații reclamanți au formulat întâmpinare ( filele 29-32) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În apărare au arătat că că recurenta, în motivarea recursului, referindu-se la probele administrate la fond, nu a avut în vedere tot probatoriul administrat în cauză și nici cele impuse a fi analizate prin decizia de casare.

Potrivit deciziei de casare, s-a impus suplimentarea probatoriului cu o expertiză de specialitate prin care să se stabilească dacă pasajul din litigiu - revendicat de ei, reclamanții - face parte din p.f.4677/CXII din CF_ Rădăuți, cu privire la care pârâta pretinde că a dobândit-o prin protocol la divizarea Cooperativei "Libertatea" Rădăuți, dacă această bramă a făcut obiectul convenției din 2.03.1989 (f.33 recurs) sau dacă acest spațiu constituie spațiu comun al blocului de locuințe, urmând caitanța să aprecieze dacă pârâta l-a ocupat abuziv, profitând de preluarea spațiilor merciale alăturate.

Instanța de fond a analizat toate cerințele din decizia de casare pronunțând o soluție legală și temeinică.

Din probatoriul administrat anterior casării dar și după casare, din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, reiese că spațiul din litigiu, care are destinație de pasaj de trecere (bramă) este situat între tronsoanele III și IV al blocului de locuințe nr.21 situat în mun. Rădăuți ., așa cum au concluzionat exp. Senculeț iurelian și P. C..

Mai mult, instanța de fond a avut în vedere și punctul de vedere al expertului arhitect D. F., probă de care recurenta nu face nici o vorbire în motivarea ecursului.

Punctul de vedere al acestui expert este concludent, mai ales că a fost proiectantul blocului din litigiu, iar concluziile lui completează ceea ce au arătat ceilalți doi experți, anume că pasajul de trecere (bramă) este situat între tronsoanele III si IV, si că acest spațiu de trecere nu face parte din spatiile comerciale proiectate la parterul tronsonul III și a tronsonului IV așa cum se susține în motivarea recursului.

Suplimentar față de ceilalți experți, exp. D. F. a arătat că, datorită lungimii blocului s-au prevăzut în proiectul blocului 6 pasaje de trecere, amplasate între tronsoane, ca spații comune dintr-o parte în alta a blocului care să fie folosite în caz de evacuare ia incendiu, cutremur sau alte calamități naturale.

Din toate aceste brame, trei sunt închise, una parțial închisă iar două sunt deschise.

Contrar celor arătate de experți, în recurs, se suține în continuare că pasajul de trecere nu a fost proiectat în acest sens ci că ar fi accesoriu unui spațiu comercial, în calitate de rampă de aprovizionare (lit. a).

Dar acesta susținere este contrară chiar proiectului blocului unde brama din litigiu este evidențiată între tronsoanele III și IV, distinctă de spațiile comerciale.

În motivarea recursului se susține constant că pasajul de trecere (brama) face parte din spațiile comerciale aflate la parterul tronsonului III și a unei suprafețe a tronsonului IV care i-a revenit recurentei conform convenției din 2 martie 1989, dar se face nici o precizare referitoare cărui tronson anume, III sau IV, aparține acest spațiu calificat ca rampă de aprovizionare.

În realitate, recurenta nici nu poate face o astfel de apreciere, pentru că toți experții au concluzionat că acest spațiu de trecere nu a făcut niciodată parte din spațiile comerciale proiectate la parterul fiecărui tronson, fiind un spațiu distinct ditre tronsoane, cu altă destinație decât cea comercială.

Instanța de fond a analizat și convenția din 2 martie 1989, așa cum s-a indicat în decizia de casare și a concluzionat că la data de 2 martie 1989, a intevenit o convenție între întreprinderea Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă Suceava și Uniunea Județeană a Cooperației Meșteșugărești Suceava, în vederea realizării unor spații comerciale la parterul blocului de locuințe nr.21, fiind enumerate în convenție tronsoanele I, II, III, IV, V, VI, VII ale blocului.

Potrivit acestei convenții s-a specificat destinația și suprafața fiecărui spațiu la parterul tuturor tronsoanelor, dar nu s-a făcut nici o referire la pasajele de trecere.

De altfel, pe proiectul depus în probatoriu la dosar, pasajele de trecere figurează disticte de spațiile comerciale.

Prin urmare, în mod cert, în anul 1989 UJCM Suceava nu a dobândit în proprietate pasajele de trecere a blocului nr.21.

Ulterior, la divizarea Cooperativei "Libertatea" din Rădăuți, cea care era beneficiara inițială a spațiilor comerciale, protocolul încheiat între Socom C., Socom Dacia și Socom" S. la data de 18 februarie 1992, nu putea avea avea în vedere decât spațiile comerciale, deoarece doar ele făcuseră obiectul convenției din 2.03.1989.

Recurenta, a ocupat parte din pasajul de trecere în baza protocolului din anul 1992, dar cu rea credință, schimbând destinația pasajului de trecere pe care l-a închis, trasformându-i în spațiu comercial, profitând că era proprietara spațiilor comerciale situate de o parte și de alta a pasajului, așa cum arată și în motivarea recursului (deține în întregime spațiile de la parterul tronsonului III și o parte din spațiile de la parterul tronsonului IV).

Și-a intabulat dreptul de proprietate cu această suprafață, în prezent, pasajul de trecere făcând parte din p.v.4677/CXII din CF_ Rădăuți.

Intabularea pârâtei recurente s-a făcut profitând de dobândirea spațiilor aferente, situație nelegală, deoarece pasajul de trecere nu are această destinație.

Tot sub aspectul motivelor de casare, instanța de fond a analizat și dacă acest pasaj de trecere revendicat de ei constituie spațiul comun al blocului de locuințe din discuție.

In motivarea recursului se susține că ei, reclamanții, nu aveu un drept de proprietate asupra acestui spațiu, contractele lor de vânzare cumpărare nedovedind acest lucru.

Dar, potrivit acestor contracte, instanța a reținut că sunt proprietarii apartamentelor de la etajul blocului 21 încă din anul 1991, iar conform contractelor e vânzare cumpărare încheiate cu RAUCL Rădăuți, au dobândit fiecare proprietar și cota de 8,57 % din suprafața de folosință comună a blocului.

Atât din litigiile anterioare cât și din actualul probatoriu rezultă că pasajul de recere face parte din spațiul comun al blocului, care este distinct de spațiile comerciale, iar instanța de fond a analizat aceste contracte și din punctul de vedere prevăzut de art.14 din Decretul Lege 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile stratului către populație precum și a art. 10 al.1,2 din Legea 85/1992.

Intimata intervenientă a formulat întâmpinare ( filele 34-38) prin care a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.

În apărare a arătat că Instanța de fond a analizat toate cerințele din decizia de casare pronunțând o souție legală si temeinică.

Din probatoriul administrat anterior casării dar și după casare, din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, reiese că spațiul din litigiu, care are destinație de pasaj de trecere (bramă: este situat între tronsoanele III si IV ai blocului de locuințe nr.21 situat în mun. Rădăuți ., așa cum au concluzionat exp. Senculeț urelian și P. C..

Punctul de vedere dl expertDuduță F. este concludent, mai ales că el a fost proiectantul bbcului din litiniu, iar concluziile lui completează ceea ce a au arătat ceilalți doi experți, anume că pasajul de trecere (bramă) este situat între tronsoanele III si IV, si că acest spațiu de trecere nu face parte din spatiile comerciale proiectate la parterul tronsonului II și a tronsonului IV,_așa cum se susține în motivarea recursului.

Suplimentar față de ceilalți experți, exp. D. F. a arătat că, datorită lungimii blocului s-au prevăzut în proiectul blocuiui 6 pasaje de trecere, amplasate între tronsoane., ca spații comune dintr-o parte în alta a blocului care să fie folosite în caz de evacuare la incendiu, cutremur sau alte calamități naturale.

Legea Asociațiilor deProprietari 230/2007, prevede si definește expres, imperativsi nederogatoriu care sunt spatiile comune dintr-un . alte spatii, rolul si destinația acestora. Ori, este evident ca aceasta brama, conform concluziilor experților, al proiectantului acestui . ivocata mai sus, reprezintă ,,spațiu comun,, avand ca destinație pasaj de trecere si de evacuare in cazul unor cataclisme naturale (cutremure, incendii si alte calamitati) ce se pot produce oricând in mod intempestiv. Daca s-ar produce un cutremur sau incendiu si ar fi victime omenești, Asociatia de P. ,, Central Radauti,, - prin reprezentanții sai legali ar fi trasa la raspundere penala datorita faptului ca acest spațiu comun (- spațiu de evacuare-) este închis, recurenta fiind absolvita de orice răspundere.

Contrar legii in materie si a celor arătate de experți, în recurs, se suține în mod aberant că pasajul de trecere nu a fost proiectat în acest sens ci că ar fi accesoriu unui spațiu comercial, în calitate de rampă de aprovizionare (lit. a), pe recurenta neinteresand-o nimic altceva decât interesele sale economice.

Se poate observa cu ușurința ca acesta susținere este contrară prevederilor legale in naterie, chiar proiectului blocului unde brama din litigiu este evidențiată între tronsoanele III și IV fiind distinctă de spațiile comerciale, având ca destinație „spațiu comun - pasaj de trecere,,

De asemenea, toți experții au concluzionat că acest spațiu de trecere nu a făcut niciodată parte din spațiile comerciale proiectare la parterul fiecărui tronson, fiind un spațiu distinct între tronsoane, cu altă destinație decât cea comercială. Instanța de fond a analizat și convenția din 2 martie 1989, așa cum s-a indicat în decizia de casare și a concluzionat că la data de 2 martie 1989, a intevenit o convenție între întreprinderea Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă Suceava și UNiunea Județeană a Cooperației Meșteșugărești Suceava, în vederea realizării unor spații comnerciale la parterul blocului de locuințe nr.21, fiind enbumerate în convenție tronsoanele I, II, III, IV, V, VI, VII ale blocului.

Potrivit acestei convenții s-a specificat destinația și suprafața fiecărui spațiu la prterul tuturor tronsoanelor, dar nu s-a făcut nici o referire la pasajele de trecere.

Ori, este cunoscut faptul ca orice convenție, de orice fel ar fi ea si incheiata de orice persoane juridice sau fizice, făcuta intre parti fara a se tine cont de legislația si legile in materie, este de drept, lovita de nulitate absoluta.

De altfel, pe proiectul depus în probatoriu la dosar, pasajele de trecere figurează distinct de spațiile comerciale.

Prin urmare, în mod cert, în anul 1989 UJCM Suceava nu a dobândit în proprietate pasajele de trecere a blocului nr.21.

Ulterior, la divizarea Cooperativei "Libertatea" din Rădăuți, cea care era beneficiara inițială a spațiilor comerciale, protocolul încheiat între Socom C., coconi Dacia și Socom S. la data de 18 februarie 1992, nu putea avea avea în vedere decât spațiile comerciale, deoarece doar ele făcuseră obiectul convenției din 1.03.1989.

Recurenta, a ocupat parte din pasajul de trecere în baza protocolului din anul l992, dar cu rea credință, schimbând destinația pasajului de trecere pe care l-a închis, trasformându-l în spațiu comercial, profitând că era proprietara spațiilor comerciale situate de o parte și de alta a pasajului, așa cum arată și în motivarea recursului deține în întregime spatiile de la la parterul tronsonului III și o parte din spațiile de la parterul tronsonului IV.

Și-a intabuiat dreptul de proprietate cu această suprafață, in prezent, pasajul de trecere făcând parte din p.v 4677/CXII din CF_ Rădăuți.

Intabularea pârâtei recurente s-a făcut profitând de dobândirea spațiilor comerciale aferente, situație nelegală, deoarece pasajul de trecere nu are această destinație.

Totoată a arătat că recursul formulat nu se încadrează în niciunul din punctele imperative și exprese ale art.304 C. anterior și se impune respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent tribunalul reține următoarele:

Îndrumările din decizia civilă nr.1613/18.11.2010 a Tribunalului Suceava au fost în sensul ca în cauză să se suplimenteze probatoriul cu o expertiză de specialitate prin care să se stabilească dacă pasajul în litigiu face parte din p.v. 4677/CXII cu privire la care pârâta pretinde că a dobândit-o prin protocol la divizarea Cooperativei „Libertatea Rădăuți” și dacă aceasta a făcut obiectul convenției din 2.03.1989 (f.33 recurs) sau dacă aceasta constituie spațiul comun al blocului de locuințe în discuție, astfel urmând a se aprecia dacă pârâta l-a ocupat abuziv, profitând de preluarea spațiilor comerciale alăturate.

Or, aceste aspecte au fost lămurite în cauză, prin raportare la expertiza în construcții întocmită de expert A. D. Senculeț și topografică întocmită de ing. P. C. T., probe invocate și de recurentă în susținerea motivelor de recurs.

Recurenta susține că în baza protocolului încheiat la data de 18.02.1992 și a convenției încheiată la 2 martie 1989 între fostul IJCL Rădăuți cu fostul UJCM Suceava a dobândit, prin finanțarea realizării spațiilor comerciale, dreptul de proprietate asupra parterului blocului de locuințe nr. 21, care include și brama în litigiu ce avea destinația unei rampe de aprovizionare a spațiului comercial invocă protocolul încheiat la data de 18.02.1992.

Probele administrate în cauză infirmă susținerea recurentei în sensul că brama în litigiu este inclusă în convenția din 2.03.1989.

Astfel, expertul A. D. Senculeț în răspunsul la obiectivul nr.3 a concluzionat că potrivit convenției din 2.03.1989 în suprafețele aferente parterului blocurilor nu se menționează și pasajele, rezultând că reclamanta deține pasajul în litigiu în baza protocolului de divizare, nu însă și în baza convenției .(fila116)

De asemenea, expertul P. C. T. a arătat că în convenția din 2.03.1989 nu se face referire la brama dintre tronsoanele III și IV .

Conform protocolului încheiat la data de 18.02.1992 de divizare a patrimoniului între SOCOM Libertatea și societățile care s-au divizat din aceasta, anume SOCOM C., SOCOM Dacia și SOCOM S., pasajul de trecere sau brama, cu o suprafața menționată de 36 mp, a fost împărțit între aceste trei societăți, din care pârâta a primit 14,14 mp, respectiv pe releveul spațiului comercial în suprafață de 92,88 mp, din care 27,84 mp reprezintă spațiul de trecere, conform concluziilor expertului P. C. T..

Cum recurenta susține că la baza protocolului a stat convenția din 2.03.1989, în condițiile în care pasajul în litigiu nu face obiectul convenției prin care se prevedea executarea pentru UJCM Suceava a unor spații comerciale la parterul blocurilor de locuințe nr.21 (tronsonul 3 cu ad.= 212,2 mp și tronsonul 4 cu ad. = 212,8 mp), se apreciază că prin încheierea acestui protocol ca act subsecvent convenției, nu se puteau transmite drepturi dec asupra spațiilor avute în vedere în convenție.

În aceste condiții, în privința pasajului în litigiu, protocolul de divizare nu constituie un titlu care să poată fi opus reclamanților din prezenta cauză. Protocolul de divizare încheiat la data de 18.02.1992 nu are la bază un titlu de proprietate pentru pasajul în litigiu, pentru a justifica ocuparea acestuia de către pârâtă și înscrierea acesteia ca proprietară exclusivă în cartea funciară.

În cauză, relevant este raportul arhitectului D. F., expert parte la expertiza judiciară în specialitatea construcții, la care s-a atașat proiectul de construcție al blocului nr.21, din care rezultă că din faza de proiect, datorită configurației blocului (foarte lung), s-au prevăzut spații de trecere (brame) ca spații comune dintr-o parte în alta a blocului, care pot fi folosite și în caz de evacuare la incendiu, cutremur sau alte calamități naturale, .

În proiectul de construcție al blocului nr.21(fila132) locul în litigiu este evidențiat ca spațiu de trecere distinct de spațiile comerciale .

În acest sens este și opinia expertul topograf, respectiv că destinația de trecere prin respectivele brame (6 în total, din care, în prezent, 3 sunt închise, una este parțial închisă, iar două sunt deschise, așa cum a constatat expertul constructor) prin parterul blocului s-a avut în vedere, atât în proiect, cât și la execuția tronsoanelor blocului.

Față de acestea, corect prima instanță a apreciat că pasajul în litigiu reprezintă spațiu comun al blocului de locuințe.

Chiar dacă expertul A. D. Senculeț a arătat că potrivit documentelor aflate la dosar și a notei din releveul ce a stat la baza intabulării pasajul nu reprezintă spațiul comun al blocului, nu a indicat documentele avute în vedere când a răspuns la acest obiectiv.

De asemenea, conform concluziilor expertului topograf, până în prezent pe niciunul din cele 10 tronsoane nu au fost înscrise spațiile comune: casa scării, holuri, acoperiș, poduri, brame, iar faptul că aceste spații comune nu au fost înscrise în cartea funciară nu înseamnă că ele pot fi excluse din suprafața utilă totală comună sau individuală a blocului sau incluse în alte proprietăți adiacente acestora, în condițiile în care destinația de trecere prin aceste brame prin parterul blocului s-a avut în vedere atât în proiect cât și la execuția celor 10 tronsoane.

De asemenea, se are în vedere că înscrierea în cartea funciară nu este constitutivă de drepturi, iar în cauza de față prin raportare la probele administrate a fost înlăturată prezumția dreptului de proprietate înscris în cartea funciară în favoarea reclamantei.

Având în vedere situația de fapt reținută și dispozițiile art. 14 din Decretul –Lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și art. 10 al.1.2 din Legea nr.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, corect prima instanță a constatat că odată cu dreptul de proprietate asupra locuințelor și spațiilor comerciale s-a transmis și dreptul de proprietate în cote-părți indivize, proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor comerciale, asupra dotărilor și utilităților comune, printre care și acest pasaj de trecere dispus între tronsoanele III și IV (scările G și H) ale blocului nr.21, situat în municipiul Rădăuți, ., folosința bunului trebuind a fi exercitată numai în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat bunul comun accesoriu și în așa fel încât să nu aducă atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți coproprietari.

Prin urmare, în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate de recurentă, respectiv dispozițiile art.304 p-ct.9 și art.304 indice1 Cod de procedură civilă, soluția pronunțată în temeiul art.480 și art. 36 p-ct.1 din Legea nr.7/1996, fiind legală și temeinică, astfel Tribunalul în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.

Recurenta, ca parte căzută în pretenții în temeiul art.274 Cod de procedură civilă va fi obligată a plăti intervenientei suma de 500 lei și intimaților reclamanți suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii de avocați, conform chitanțelor atașate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta pârâtă S. C. MEȘTEȘUGĂREASCĂ "C." RĂDĂUȚI - PRIN ADM. TIPERCIUC F.-Rădăuți, Ș. cel M., nr.21, CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.3652/19.12.2014 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți C. E.-Rădăuți, Putnei, nr.1, ., CP_, jud Suceava, H. D.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, H. F.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, Ș. A.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, Ș. M.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., CP_, jud Suceava, B. A.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, R. F.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, C. O.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, C. R.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., CP_, jud Suceava, Mariuțeac V.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, Mariuțeac N.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, Mițiu P.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, Mițiu D.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., CP_, jud Suceava, G. D.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava,G. S.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, C. M.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, - Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, M. E.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava, S. S.- Rădăuți, Putnei, nr.1, ., ., CP_, jud Suceava și intimata- intervenientă în numele altei persoane ASOCIAȚIA DE P. CENTRAL RADAUTI—Rădăuți, Putnei, nr.1, ., CP_, jud Suceava.

Obligă recurenta să plătească intervenientei suma de 500 lei și intimaților reclamanți suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

A. I. M. L. A. V. O. D. L. A.

Red L.A

Jud.fond P. G.

Tehnored.L.A.

2 ex./30.06.2015