Revendicare imobiliară. Decizia nr. 450/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 450/2015
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 450
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 SEPTEMBRIE 2015
PREȘEDINTE L. A.
JUDECĂTOR V. O. D.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâții P. G., P. V. și P. A., împotriva sentinței civile nr. 1252 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind reclamanta J. M..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 24 septembrie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 14.06.2010 reclamanta J. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului în C.F. 2337 a comunei cadastrale Straja pentru suprafața de 947 mp. teren identică cu parte din p.f. 813/4 ; să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 947 mp. teren situată în intravilanul comunei Straja, învecinată cu drum, P. G., J. N., restul proprietății sale și identică cu o parte a parcelei 813/4 din C.F. 273 a comunei cadastrale Straja; să fie obligat pârâtul sa-și ridice, pe cheltuiala sa, construcția amplasată pe suprafața de 947 mp. teren individualizată anterior și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 648 din 19 iulie 1989, alături de fratele său, P. P., este moștenitoare acceptantă a defunctului P. V., decedat la data de 11 martie 1989. La rândul său, autorul său P. V. este, în calitate de descendent (fiu), moștenitorul defunctului Georgi a lui I. P., care a fost proprietar tabular al p.f. 813/2 înscrisă în C.F. 2337 a comunei cadastrale Straja.
P. sentința civilă nr. 1979 din 29 iunie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă, s-a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase după defunctul P. V. și în consecință i-a fost atribuită o suprafață de 2540 mp. teren situată în intravilanul corn. Straja, învecinată cu P. A., P. M. și uliță, suprafață care, potrivit planului de situație întocmit la data de 15 iulie 2008, se identifică cu parte din p.f. 813/2, 813/1, 809/1.
Potrivit istoricului CF nr. 273 a comunei cadastrale Straja, în anul 2002 în cartea funciară sus-menționată s-a înscris mențiunea divizării p.f. 813/2 în p.f. 813/2 și p.f. 813/4, după care p.f. 813/4, în suprafață de 1145 mp, a fost transcrisă în C.F. 2237, intabulată în favoarea pârâtului P. G.. La baza acestor operațiuni de carte funciară a stat sentința civilă nr. 1626/2002 a Judecătoriei Rădăuți, sentință prin care s-a constatat că pârâtul P. G. ar fi dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate pentru suprafața de 1145 mp. teren identică cu p.f. 813/4 din C.F. 273, dar care nu este opozabilă moștenitorilor proprietarului tabular.
Ulterior, printr-un raport de expertiză efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, s-a stabilit că p.f. 813/4, astfel cum a fost ea intabulată în favoarea pârâtului în C.F. 2337, se suprapune cu terenul ce i-a fost atribuit prin sentința civilă nr. 1979/2003 în limita unei suprafețe de 947 mp.
Raportat la situația de fapt expusă anterior, a considerat că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului pentru p.f. 813/4 provenită din divizarea p.f. 813/2 nu a fost valabilă din următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, iar potrivit art. 20 alin 3 din același act normativ, hotărârea judecătorească irevocabilă (...) va înlocui acordul de voință în vederea înscrierii drepturilor reale dacă este opozabilă titularilor. Textele de lege sus-menționate, coroborate cu disp. art. 22 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora înscrierea se poate efectua numai împotriva titularului înscris în cartea funciară, condiționează valabilitatea înscrierilor nou efectuate fie de existența unui act constitutiv/translativ de drepturi, fie de existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, opozabilă titularului.
In cauză, la data la care s-a efectuat operațiunea de divizare a p.f. 813/2 în p.f. 813/2 și 813/4 și de înscriere a dreptului de proprietate al pârâtului pentru p.f. 813/4, titularul înscris în cartea funciară 273 (Georgi a lui I. P.) era decedat, dar prin efectul devoluțiunii succesorale legale după titularul sus-menționat și după fiul acestuia, P. V., dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în C.F. 273 aparținea moștenitorilor indicați în certificatul de moștenitor nr. 648/1989, acest drept fiind opozabil terților chiar dacă nu a fost intabulat pe numele succesorilor potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată.
În aceste condiții, raportat la disp. art. 20 alin 3 din Legea nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului pentru p.f. 813/4, divizată din p.f. 813/2 înscrisă în C.F. 273 se putea realiza în mod valabil numai în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile și opozabile titularului C.F. 273 sau succesorilor acestuia, condiție care în speță nu este îndeplinită întrucât sentința civilă nr. 1626/2002, ce a stat la baza intabulării pârâtului, nu îi este opozabilă și nici celuilalt moștenitor, P. P., care nu au fost citați în dosarul în care s-a pronunțat sentința sus-menționată.
Deosebit de aceasta, pârâtul nu a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului identic cu p.f. 813/4, întrucât el a stăpânit în fapt terenul respectiv din anul 2002, anterior acestei date întreaga p.f. 813/2 (din care s-a desprins p.f 813/4) fiind deținută de antecesorul P. V. și de moștenitorii acestuia, aspect stabilit prin ordonanța nr. 3219/P/ 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și prin sentința civilă nr. 4276/2007 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă. A menționat în acest context că statuările din sentința civilă nr. 1626/2002 privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1890 și urm. cod civil pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârât nu au autoritate de lucru judecat în prezenta cauză întrucât sentința sus-menționată nu îi este opozabilă.
In ceea ce privește pretenția în revendicare, a solicitat să se rețină că este proprietara suprafeței de 947 mp. teren identică cu parte din p.f. 813/4, suprafață pe care a dobândit-o prin devoluțiune succesorală legală după proprietarul tabular, Georgi a lui I. P. și după fiul acestuia, P. V., iar pârâtul ocupă din anul 2002 această suprafață în mod abuziv, în baza unei hotărâri judecătorești care nu-i este opozabilă, fără a justifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune.
Așa fiind, în temeiul art. 480 și urm. Cod civil, a solicitat admiterea cererii în revendicare, cu consecința obligării pârâtului la predarea suprafeței de 947 mp. teren identic cu o parte din p.f. 813/4, astfel cum este ea individualizată în planul de situație depus la dosar .
Totodată, în temeiul art. 494 alin. 1 și 2 Cod civil, a solicitat să fie obligat pârâtul să-și ridice, pe cheltuiala sa, construcția edificată pe terenul în litigiu (anexa gospodărească). A menționat că pârâtul a edificat această construcție cu rea-credință, întrucât cunoștea foarte bine că terenul aparținuse autorului P. V. și că el nu are nici un drept la acest teren în contextul în care, deși este și el fiu al aceluiași autor, a renunțat expres la succesiunea acestuia prin declarația autentificată sub nr. 618/1989.
În plus, așa cum a rezultat din ordonanța nr. 3219/P/2006 și din sentința civilă nr. 4276/2007, pârâtul s-a folosit de înscrisuri falsificate pentru a intra în posesia terenului în litigiu și pentru a obține hotărârea de constatare a uzucapiunii, fapt care impunea în mod clar calificarea lui ca fiind constructor de rea-credință.
A menționat că a mai promovat anterior împotriva pârâtului o acțiune în revendicare și radiere tabulară cu privire la același imobil, acțiune care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Rădăuți și care a fost respinsă prin decizia nr. 1168/2009 a Tribunalului Suceava cu motivarea că și-a întemeiat pretențiile pe sentința de partaj nr. 1979/2003 și pe certificatul de moștenitor nr. 648/1989, că aceste înscrisuri nu au făcut dovada dreptului de proprietate și că, deși nici pârâtul nu justifica dobândirea valabilă a terenului în litigiu, în favoarea acestuia operează prezumția de proprietate ce decurge din faptul exercitării posesiei.
A considerat că nu este dată însă excepția autorității lucrului judecat în raport de decizia nr. 1168/2009, întrucât în prezenta cauză a înțeles să-și întemeieze pretențiile pe dreptul de proprietate înscris în favoarea antecesorului său, Georgi a lui I. P., în C.F. 273 a . pe care l-a dobândit prin devoluțiune succesorală și prin partaj după autorul sus-menționat și după fiul acestuia, P. V. astfel încât, având în vedere și dispozițiile legale a căror incidență a fost invocată, nu există identitate de cauză între prezenta acțiune și cea soluționată anterior.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 20, 34 din Legea nr. 7/1996, art. 480 și urm., art. 494 alin. 1 și 2 Cod Civil, art. 274 Cod proc. civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada dreptului ei de proprietate asupra terenului revendicat, excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece el nu deține suprafața de teren pe care a revendicat-o reclamanta și excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că reclamanta a mai promovat o astfel de acțiune, ce a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 1168/2009 a Tribunalului Suceava.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește, deoarece el nu deține nici un teren care ar aparține reclamantei, tot ceea ce a deținut a înstrăinat prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 590/2010 către P. V. și A., bunuri ce nu au vreo legătură cu ceea ce revendică reclamanta.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, a învederat faptul că reclamanta a mai promovat o acțiune identică ce a făcut obiectul dosarului_ unde a solicitat același lucru, respectiv a revendicat parte din . a cerut radierea dreptului de proprietate din CF. În acel dosar reclamanta a revendicat 1145 m.p., iar în acest dosar a revendicat 947 m.p.
Indiferent dacă a revendicat 1145 m.p. sau 947 m.p., reclamanta nu și-a demonstrat dreptul de proprietate, astfel cum s-a reținut și în motivarea deciziei nr. 1168/2009. Chiar dacă reclamanta a înțeles să invoce sentința civilă nr. 1979/2003 a Judecătoriei Rădăuți, să se observe că imobilele ce i-au fost atribuite lui nu sunt identificate cadastral pentru a avea convingerea că ceea ce a revendicat este proprietatea reclamantei. Mai mult de atât, acea hotărâre ce a invocat-o reclamanta nu îi este opozabilă.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, insistând asupra faptului că, deliberat sau nu, reclamanta a făcut confuzie între diferite parcele de teren (în cererea de chemare în judecată indică atât CF 273 Straja, cât și CF 2337 Straja).
Reclamanta și-a completat acțiunea, chemându-i în judecată, ca pârâți, pe numiții P. V. și P. A. (cumpărătorii terenului de la pârâtul P. G.). P. încheierea de ședință din 30 noiembrie 2010, cererea a fost admisă.
P. sentința civilă nr. 1497 din 11.04.2011 a Judecătoriei Rădăuți instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere având ca obiect revendicare și radiere intabulare drept de proprietate și a respins aceste capete de cerere, respingând și capătul de cerere având ca obiect ridicare construcții.
P. decizia nr. 4 din 10.01.2012 a Tribunalului Suceava, s-a admis recursul declarat de reclamantă, sentința sus-menționată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare către Judecătoria Rădăuți, pe rolul căreia a fost reînregistrată la data de 12.03.2012, sub nr._ .
Instanța de control judiciar a stabilit că prin sentința civilă nr.4777 din 24 noiembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta J. M., pârâtul P. G. fiind obligat să-i predea suprafața de 947 m.p., parte din . în CF 2337 Straja și s-a dispus radierea dreptului de proprietate cu privire la această parcelă de pe numele pârâtului.
P. decizia civilă nr.1168 din 9 iunie 2009 a Tribunalului Suceava, reținută de prima instanță ca atrăgând autoritatea de lucru judecat, s-a admis recursul pârâtului și s-a respins acțiunea reclamantei, reținând că sentința de partaj nr.1979/2003 are efect declarativ, astfel că trebuie verificat dacă rezultă dreptul de proprietate al autorului, ori în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă.
În prezentul litigiu, reclamanta a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe CF 273 a . care autorul său Georgi a lui I. P. apare înscris la proprietar tabular al p.f. 813/2 din care s-a desprins p.f. 813/4, identică cu terenul revendicat și transcrisă în CF 2237 și a susținut că pârâtul și-a constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune printr-o hotărâre care nu-i este opozabilă,astfel că stăpânește abuziv acest teren care i-a revenit reclamantei după autorul său, la partaj.
În această situație nu s-a putut reține că față de decizia civilă nr.1168/09.06.2009 a Tribunalului Suceava a fost dată autoritatea de lucru judecat, în condițiile art.1201 Cod civil, în cauză impunându-se tranșarea pe fond a dreptului de proprietate invocat de fiecare din părți.
P. sentința civilă nr. 519 din 4.02.2013 a Judecătoriei Rădăuți, s-a respins acțiunea reclamantei.
P. decizia nr. 2191 din 15.10.2013 a Tribunalului Suceava, s-a dispus casarea acestei sentințe, cauza fiind trimisă spre rejudecare către Judecătoria Rădăuți.
A reținut instanța de control judiciar următoarele:
Astfel, acțiunea reclamantei este una de rectificare CF, revendicare și ridicare construcții.
Reclamanta a motivat interesul în promovarea prezentei acțiuni prin înscrierea antecesorului său în CF.
Este real că potrivit extrasului CF 273 a . s-a făcut pe Georgi a lui I. P., în baza contractului de donație nr.505 din 27 septembrie 1902, însă înscrierea originală fiind făcută în limba germană s-au folosit caracterele acestei limbi.
Or, acest aspect nu a fost contestat de intimat, identitatea dintre autorul reclamantei, P. G., și persoana înscrisă în CF nefăcând obiectul unor discuții între părți în prezenta cauză sau în celelalte dosare în care acestea s-au judecat.
Fiind recunoscut acest fapt de către pârâtul P. G., în mod corect reclamanta a arătat că în condițiile în care a solicitat uzucapiunea suprafeței de teren în litigiu, acesta nu a justificat eludarea principiului contradictorialității și în special a art.22 al.1 lit. a din Legea nr.7/1996 care dispune că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva celui care la data înregistrării cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căreia înscrierea urmează a fi făcută.
Nu a putut fi reținută apărarea intimatului relativ la faptul că în prezenta cerere nu se poate pune în discuție hotărârea judecătorească prin care s-a constatat dreptul său de proprietate prin uzucapiune, întrucât, nu analiza acestei sentințe a fost dezbătută, ci opozabilitatea ei ca urmare a nerespectării principiului relativității înscrierii în CF, principiu care impune ca înscrierea să se efectueze numai împotriva proprietarului tabular, fiind apărate astfel drepturile titularului înscris.
De asemenea, relativ la invocarea dreptului pretins de reclamantă având suport o înscriere din anul 1902, instanța a reținut motivarea recurentei, fiind real faptul că art.26 din D-L nr.115/1938 dispune că drepturile reale puteau fi dobândite fără înscriere în CF prin succesiune.
Așadar, hotărârea primei instanțe fiind dată ca urmare a interpretării greșite a aspectelor reținute, în cauză nefiind cercetat fondul, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat sentința civilă menționată și a trimis cauza spre rejudecare.
Pe rolul Judecătoriei Rădăuți, cauza a fost reînregistrată la data de 12.03.2014, sub nr._ .
P. sentința civilă nr.1550/7.05.2014 a Judecătoriei Rădăuți s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. G. și autorității de lucru judecat și s-a admis acțiunea, s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților cu privire la p.f.813/4 din CF 2337 Straja, au fost obligați pârâții să predea reclamantei suprafața de 947 mp identică cu p.f. 813/4 din CF 2337 Straja și de asemenea, obligați pârâții să ridice construcția amplasată pe această suprafață de teren.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs pârâții, iar prin decizia nr.61/23.01.2015 a Tribunalului Suceava – Secția Civilă s-a admis recursul și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de control judiciar a reținut că nu au fost semnate de către judecător încheierea de dezbateri din data de 15.04.2014 și încheierile de amânare a pronunțării din data de 23.04.2014 și 30.04.2014, astfel încât hotărârea judecătorească a fost lovită de nulitate.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 6.03.2015.
P. sentința civilă nr. 1531 din data de 22 aprilie 2015, Judecătoria Rădăuți a respins excepția lipsei calității active a reclamantei, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. G., a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis acțiunea astfel cum a fost completată, având ca obiect revendicare imobiliară, privind pe reclamanta J. M. și pe pârâții P. G., P. V. și P. A., a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâților cu privire la suprafața de 947 mp teren parte din p.f. 813/4 din CF 2337 Straja, a obligat pârâții să predea reclamantei suprafața de 947 mp teren, parte din p.f. 813/4 din CF 2337 Straja, delimitată de punctele de contur A-B-H-C-D-I-A în raportul de expertiză întocmit de expert P. Alexandrov, a obligat pârâții să ridice construcția edificată pe terenul mai sus-arătat, identificată în raportul de expertiză întocmit de expert P. Alexandrov, cu C4 și a obligat fiecare dintre pârâți să achite reclamantei câte 238,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză nu au fost date excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. G., ambele părți prevalându-se de înscrierea în cartea funciară a autorului părților și respectiv a pârâtului, justificând astfel legitimare procesuală, de altfel, instanța de control judiciar statuând prin deciziile de casare că excepțiile invocate nu au fost date, în cauză, impunându-se soluționarea pe fond a litigiului.
Nici excepția autorității de lucru judecat nu a fost dată în cauză, excepție cu privire la care, de asemenea, s-a pronunțat instanța de control judiciar, prin decizia nr.4/10.01.2012 a Tribunalului Suceava, nefiind identitate de cauză astfel cum s-a arătat mai sus, urmând a fi respinsă și această excepție.
Pe fond, instanța a reținut următoarele:
Susținerile reclamantei au fost veridice în sensul că în CF 273 Straja, cu privire la p.f. 813/2 și altele este înscris din anul 1902 Georgi a lui I. P., în baza unui contract de donație, defunctul P. V., autorul părților fiind fiul acestuia, proprietarul tabular fiind înscris sub administrația austriacă, însă nu s-a contestat faptul că acest proprietar tabular nu ar fi autorul comun, împrejurare reținută și în decizia civilă nr.2191/15.10.2013 a Tribunalului Suceava.
Astfel, a fost fără putere de tăgadă că autorul comun a fost înscris în cartea funciară cu acest teren, iar ulterior în baza unui plan de situație din anul 2002, această parcelă funciară s-a divizat în p.f. 813/2 și p.f. 813/4, după care această parcelă s-a transcris în CF 2337 Straja.
Ulterior, pârâtul P. G. și-a înscris dreptul de proprietate în CF 2337 a comunei Straja, cu privire la suprafața de 1145 mp teren, în baza sentinței civile nr.1626/2002 a Judecătoriei Rădăuți. P. această hotărâre judecătorească s-a constatat că pârâtul P. G. este proprietarul suprafeței de 1145 mp teren identic cu p.f. 813/4 din CF nr.273 Straja, drept dobândit prin posesie prelungită de 30 ani, în condițiile art.1890 Cod civil din anul 1864, instanța având în vedere adresele nr.1336 și 1334 din 8.04.2002 ale Primăriei comunei Straja. A fost de reținut, în primul rând, că în acea cauză având ca obiect uzucapiune, pârâtul nu s-a judecat în contradictoriu cu ceilalți moștenitori ai proprietarului tabular, respectiv reclamanta din prezenta cauză și P. P., singurii moștenitori de altfel, ai defunctului P. V., descendenți ai proprietarului tabular, potrivit certificatului de moștenitor nr.648/19.07.1989 eliberat de notariatul de Stat Local Rădăuți, fiind încălcate astfel disp. art.19 pct.1 din Legea nr.115/1938.
Față de pârâtul P. G. și numiții P. N. și P. P. s-a început urmărirea penală în dosarul nr.3219/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, apreciindu-se că s-a reținut o împrejurare nereală, cu privire la suprafața de teren ce a făcut obiectul înscrierii pârâtului P. G. în cartea funciară, fiind anulate de altfel, declarațiile pe proprie răspundere făcute de P. P. și P. N. din 8.04.2002, precum și adresa nr.1336 din aceeași dată emisă de Primăria . vedere la constatarea dreptului de proprietate al pârâtului P. G..
P. sentința civilă nr.1979/30.06.2003 a Judecătoriei Rădăuți s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă după defunctul P. V., autorul reclamantei, acesteia fiindu-i atribuită suprafața de 2540 mp teren situat între vecinii: P. A., P. M. și U., identificată în planul de situație întocmit de expert Mateffi Zsuzsa, iar numitului P. P. i-a fost atribuită suprafața de 2540 mp teren situată între vecinii P. A. și U..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, întocmit de expert Alexandrov P. o suprafață de 947 mp, proprietatea reclamantei ce se identifică cu parte din suprafața de 2540 mp teren atribuită prin sentința civilă nr.1979/2003 a Judecătoriei Rădăuți, se suprapune cu parte din suprafața de teren care a făcut obiectul sentinței civile nr.1626/2002 a Judecătoriei Rădăuți, identică cu ./4 din CF 2337 a comunei cadastrale Straja, proprietar tabular fiind reclamantul P. G., care ulterior a transmis dreptul de proprietate pârâților P. V. și P. A..
Astfel, în condițiile art. 26 din Legea nr.115/1938, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin succesiune, nefiind condiționată de înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, în timp ce pârâtul P. G. și-a înscris dreptul de proprietate, în cauză interesând doar suprafața cu privire la care există o suprapunere, respectiv 947 mp, cu încălcarea principiului contradictorialității și respectiv, relativității consacrat de dispozițiile legale menționate, care au corespondent și în Legea nr.7/1996, prin art.24 (în forma în vigoare la data înscrierii dreptului de proprietate al prim-pârâtului P. G. în cartea funciară), instanța a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților cu privire la parte din p.f.813/4 din CF 2337 Straja, conform art.34 pct.1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în suprafață de 947 mp.
Cum, reclamanta este proprietara suprafeței de 947 mp teren dobândită prin sentința civilă nr. 1979/30.06.2003 a Judecătoriei Rădăuți, identică cu parte din ., iar pârâții nu mai justifică cu un titlu valabil posesia terenului, în baza art.563 Cod civil, text de lege aplicabil în cauză, instanța a obligat pârâții să restituie acest teren.
Pârâtul P. G. a obținut autorizația de construire nr. 15/4253/30.12.2002 cu privire la o casă de locuit și anexe situată pe . din CF 2337 Straja, edificându-și construcții pe acest teren, construcția notată cu CA în raportul de expertiză, întocmit de același expert fiind amplasată pe suprafața de 947 mp teren, proprietatea reclamantei, iar reaua credință a constructorului, respectiv P. G. a fost probată, date fiind lucrările în dosarul penal nr.3219/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, rezultând fără nici un dubiu că acest pârât cunoștea situația juridică a terenului, înainte de obținerea autorizației de construire, obținând declarații și adeverințe neconforme cu realitatea, astfel încât instanța a admis și acest capăt de cerere, obligând pârâtul să ridice această construcție, în baza disp. art.494 al.1, 2 C.civ. de la 1864, text de lege aplicabil în cauză.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ., a obligat pe fiecare dintre pârâți să achite reclamantei câte 238,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare expertiză, taxă de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. G., P. V. și P. A. prin care au arătat următoarele:
Având în vedere decizia Tribunalului Suceava nr. 61/2015, au apreciat că instanța de fond avea obligația să administreze un nou probatoriu cu atât mai mult cu cât s-a constatat nulitatea hotărârii judecătorești a completului de judecată de la fond.
Au considerat că se impunea administrarea unui probatoriu ce urma să dovedească că acel proprietar tabular invocat de reclamantă ca fiind autorul acesteia nu are nici o legătură cu aceasta, fiind vorba doar de o coincidență de nume, speculată de reclamantă.
Reclamanta a susținut că este proprietara unei suprafețe de 947 mp., înțelegând să uzeze de o hotărâre de partaj, ce nu le este opozabilă și care nu conține o identificare cadastrală. Mai mult de atât, discutând de un imobil amplasat într-o zonă unde nu a fost C.A.P. și unde dintotdeauna a existat evidență C.F., au considerat că dovada calității de proprietar, în ceea ce privește revendicarea, trebuia făcută cu un extras C.F., lucru pe care reclamanta nici până în momentul de față nu l-a făcut.
De aceea au considerat că este dată excepția lipsei calității procesual active a reclamantei. D. dovadă că în cuprinsul deciziei nr. 1168/2009-definitivă și irevocabilă - depusă la dosar, s-a reținut că acea hotărâre de partaj de care a uzat reclamanta, are un caracter pur declarativ, nerezultând dreptul de proprietate a așa-zisului autor, după care a emis pretenții reclamanta.
Tertipul folosit de reclamantă s-a rezumat la a specula o coincidență de nume cu o anume „P." înscrisă în C.F. (în . numesc P.), fără a se proba că este vorba de autorul pe care l-a invocat.
Să se admită prin absurd, că un așa-zis autor a reclamantei este înscris în C.F.(Georgi a I. P.), atunci de ce reclamanta nu a operat acea hotărâre de partaj în C.F., dacă autorul său este în C.F.
Pe de altă parte, nici până acum, după mai multe cicluri procesuale, nu au înțeles ce a dorit de fapt reclamanta. S-a solicitat radierea dreptului lor din C.F. 2337 Straja pentru o parte a p.f.813/4, iar capătul de cerere privind revendicarea s-a referit la parte a p.f. 813/4 dar din C.F.273 Straja.
Mai mult de atât, fiindcă s-a amintit de reclamantă de acea persoană din C.F. Giorge a I. P., au solicitat a se observa că această persoană a avut în proprietate doar 1/2 din p.f.813/2, prin urmare ce pretenții justifică reclamanta din moment ce cererea ei vizează p.f. 813/4 (dar nu știm din care C.F.).
S-a invocat și lipsa calității procesual pasive a pârâților, pentru că nu dețin nici un teren din pretinsa proprietate a reclamantei și nici aceasta nu a demonstrat contrariul.
Reclamanta a susținut pe tot parcursul procesului că ceea ce ar fi primit prin acea hotărâre de partaj 1979/2003 (2540 mp.) s-ar identifica cu parte din p.f.813/2, 813/1, 809/1, or acest lucru a demonstrat că pretențiile ei au fost nejustificate, aceasta solicitând p.f.813/4.
De asemenea, s-a mai invocat excepția autorității de lucru judecat din perspectiva faptului că aceeași reclamantă, în ds._ a revendicat inițial suprafața de 1145 mp., după care și-a restrâns acțiunea la acești 947 mp. ca în speța de față.
În legătură cu raportul de expertiză întocmit în ds._ (unde a fost respinsă acțiunea reclamantei), la acea dată s-a solicitat specialistului să realizeze o identificare a parcelei primită de reclamantă în acel dosar de partaj și a parcelei 813/4, pentru a fi lămurită situația, lucru ce nu a mai fost făcut, pentru că expertul și-a dat seama că nu are cum să facă acest lucru, din moment ce în dosarul de partaj nu a existat o identificare cadastrală.
În privința capătului de cerere privind ridicarea de construcții, nu s-a administrat nici un probatoriu, cu toate acestea instanța l-a admis, fără însă să se dovedească reaua lor credință sau că a existat vreun act de opoziție din partea reclamantei vis-a-vis de edificarea acestor construcții. Construcțiile au la bază o documentație ce până în momentul de față nu a fost desființată.
Toate aceste chestiuni au fost prezentate instanței de fond, dar au fost ignorate, instanța mulțumindu-se cu un copy-paste a celorlalte hotărâri casate, deși chestiunile invocate de ei, puteau duce la lămurirea definitivă a acestui litigiu, prin administrarea unui probatoriu.
P. urmare, au solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii instanței de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a se stabili dacă proprietarul tabular invocat de pârâtă este una și aceeași persoană cu pretinsul autor al său, să se stabilească exact ce suprafață revendică, din care C.F. și pentru care imobil s-a solicitat radierea din C.F., să se realizeze o identificare cadastrală a suprafeței revendicate și să se compare cu extrasele C.F.(care vizează alte parcele), să se stabilească ce suprafață a primit reclamanta la acel partaj și unde este localizată, având în vedere că nu există identificare cadastrală.
Reclamanta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său, prezent la dezbateri, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În ceea ce privește cererea de redeschidere a dezbaterilor, va fi respinsă, motivul invocat nefiind unul întemeiat, în condițiile în care recuzarea membrilor completului trebuie formulată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, așa cum rezultă din art. 29 din vechiul cod de procedură civilă, depășirea acestui moment fiind sancționată cu neluarea în seamă a oricărui act de procedură îndeplinit de parte. De altfel, din conținutul art. 150 și art. 151 din vechiul cod de procedură civilă, reiese că pricina poate fi repusă pe rol doar atunci când instanța găsește necesare noi lămuriri.
Examinând recursul pârâților, ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 din vechiul cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele argumente:
Contrar susținerilor pârâților-recurenți, prin ultima decizie de casare, nr. 61/23. 01. 2015 a Tribunalului Suceava, nu s-a ordonat instanței administrarea unui nou probatoriu, ci s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nesemnarea încheierii de dezbateri.
Oricum, nici nu era necesară administrarea unui probatoriu suplimentar pentru dovedirea legăturii de rudenie între reclamanta-intimată și proprietarul tabular având în vedere că acest aspect a fost tranșat prin cea de-a doua decizie de casare, nr. 2191/15. 10. 2013 a Tribunalului Suceava, reținând instanța de control judiciar, cu autoritate de lucru judecat, că nu s-a contestat identitatea dintre autorul reclamantei, P. G. și persoana înscrisă în C.F. 273 a . fiind Georgi a lui I. Popeskul, casând pentru acest motiv sentința recurată, nr. 519/04. 02. 2013 a Judecătoriei Rădăuți, prin care se reținuse tocmai contrariul, anume că nu ar exista nicio dovadă că proprietarul tabular este una și aceeași persoană cu autorul reclamantei.
Așadar, pârâții-recurenți nu mai pot repune în discuție această chestiune, fiind tranșat irevocabil într-un ciclu procesual anterior că reclamanta-intimată este moștenitoarea proprietarului tabular Georgi al lui I. Popeskul.
Reclamanta-intimată nu opune pârâților-recurenți în acest litigiu sentința de partaj nr. 1979/30. 06. 2003 a Judecătoriei Rădăuți, cum greșit se invocă, ci înscrierea antecesorului său, Georgi al lui I. Popeskul, în cartea funciară în baza contractului de donație nr. 505/27. 09. 1902, aspect clarificat de altfel prin prima decizie de casare, nr. 4/10. 01. 2012 a Tribunalului Suceava, prin care s-a clarificat cauza litigiului, arătându-se că „reclamanta a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe CF 273 a . care autorul său Georgi a lui I. P. apare înscris la proprietar tabular al p.f.813/2 din care s-a desprins p.f.813/4, identică cu terenul revendicat și transcris în CF 2237”.
Din acest motiv, nu este dată lipsa calității procesuale a reclamantei, câtă vreme altul este titlul de proprietate decât cel invocat în dosarul anterior dintre părți, nr._ (inițial nr._ ) finalizat prin decizia civilă nr. 1168/09. 06. 2009 a Tribunalului Suceava, iar raportat la acest titlu nu era necesară înscrierea reclamantei-intimate în cartea funciară, chestiune tranșată de asemenea prin cea de-a doua decizie de casare, nr. 2191/15. 10. 2013 a Tribunalului Suceava, prin care s-a statuat în sensul că relativ la invocarea dreptului pretins de reclamantă având suport o înscriere din anul 1902, instanța reține motivarea recurentei, fiind real faptul că art.26 din D-L nr.115/1938 dispune că drepturile reale puteau fi dobândite fără înscriere în CF când provin din succesiune.
Au mai invocat pârâții-recurenți că nici până la acest moment nu se înțelege ce anume revendică reclamanta-intimată, critică de asemenea neîntemeiată, rezultând din susținerile acesteia, confirmate prin extrasul CF 273, prin raportul de expertiză întocmit de către expert Alexandrov P., prin decizia de casare nr. 4/10.01.2012 a Tribunalului Suceava, dar și prin sentința recurată, că se revendică parte din . din vechea parcelă 813/2 din vechiul CF 273 a . înscrisă în noul CF 2237 pe numele pârâților- recurenți.
Raportat la acest obiect, apare ca lipsit de relevanță faptul că vechiul proprietar tabular și autorul reclamantei figura în CF numai cu o cotă de ½ din p. 813/2 întrucât nu se pretinde această parcelă, ci o parte din . din p. 813/2.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâților-recurenți, a fost respinsă în primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 1497/11.04. 2011 a Judecătoriei Rădăuți, împotriva căreia pârâții-recurenți nu au declarat cale de atac, atacând sentința numai reclamanta-intimată, dar pe alte aspecte, ceea ce înseamnă că soluția primei instanțe în privința excepției a intrat în autoritate de lucru judecat, nemaiputând fi reiterată.
În ceea ce privește pretinsa autoritate de lucru judecat în raport de litigiul anterior în revendicare, de asemenea a fost tranșată într-un ciclu procesual anterior, fiind înlăturată această excepție prin decizia de casare nr. 4/10. 01. 2012 a Tribunalului Suceava, prin care s-a statuat că între cele două litigii nu e identitate de cauză de vreme ce în cel anterior-dosar nr._ (inițial nr._ ) reclamanta s-a prevalat de sentința de partaj, în timp ce în prezentul a invocat titlul de moștenire după proprietarul tabular.
Potrivit art. 315 din vechiul cod de procedură civilă, „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate (…) sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
În fine, corectă este și soluția de obligare a pârâților la ridicarea construcției. Reaua credință a constructorului (pârâtul-recurent P. G.) a fost dovedită cu probele administrate în dosarul penal nr. 3219/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, cum just a reținut și prima instanță. Rezultă din dosarul penal intenția acestuia de a-și procura în mod fraudulos un titlu pentru terenul pe care a edificat ulterior construcția, astfel că pe baza declarațiilor fraților săi, P. P. și P. N., și a adeverințelor întocmite de un lucrător din Primărie, J. V., neconforme cu realitatea, privind situația juridică a terenului, a reușit să obțină o hotărâre în uzucapiune. În acest context, faptul că pârâtul –recurent a obținut autorizație de construire nu prezintă relevanță, câtă vreme aceasta a fost emisă la 30 decembrie 2002, în timp ce activitatea sa ilicită s-a desfășurat anterior, în aprilie 2002, fiind cert că la data obținerii autorizației acesta cunoștea că în realitate terenul nu-i aparține, că l-a obținut prin fraudă. Nu interesează astfel că autorizația de construire nu a fost anulată, nici faptul că reclamanta-intimată nu s-a opus la edificarea construcției.
Pentru toate considerentele învederate, în limitele criticilor invocate, găsite nefondate și în baza art. 312 alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca atare recursul.
Întrucât reclamanta-intimată nu a făcut dovada vreunor cheltuieli care să fi fost ocazionate de prezentul litigiu, cererea sa, de obligare a pârâților-recurenți la cheltuieli de judecată va fi respinsă ca nefondată, văzând și prevederile art. 1169 din vechiul cod de procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge cererea de redeschidere a dezbaterilor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâții P. G., P. V. și P. A., domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 1252 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind reclamanta J. M., domiciliată în ., jud. Suceava și prin reprezentant P. Saveta – ., jud. Suceava.
Respinge cererea intimatei de obligare a recurenților la cheltuieli de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. V. O. D. I. M.
Grefier,
S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond V. L.
2 ex./09.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1173/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1181/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
