Revendicare imobiliară. Decizia nr. 438/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 438/2015
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 438
Ședința publică din data de 15.09.2015
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: M. G.
Grefier: V. C. – P.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta C. E. și pârâții . și L. E. împotriva sentinței civile nr. 947 pronunțată la data de 20 martie 2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul pârâtei recurente . C., avocat R. O. pentru recurenta reclamantă C. E., care depune la dosar delegație avocațială și pârâta recurentă L. E. asistată de avocat Torac G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că s-a depus taxa judiciară de timbru de toți recurenții în valoare totală de 137,5 lei, conform chitanțelor . nr. 1882, PMRGM nr._ și ULM15 nr. 1743 și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Întrebată fiind de către instanță dacă pentru suprafața de 0.52 ha teren agricol reconstituită prin sentința civilă nr. 1074 există proces verbal de punere în posesie, doamna avocat R. O., arată că există proces verbal de punere în posesie, care ar trebui să fie la dosar. După ce s-a întocmit acest proces verbal de punere în posesie pe autorul comun, s-a făcut partaj voluntar. Arată că partea pe care o reprezintă nu este prezentă iar, din cunoștințele pe care le posedă, această reconstituire s-a făcut. Întrucât procesul susmenționat nu este în posesia acesteia, solicită un termen de judecată sau amânarea pronunțării pentru a-l depune la dosar.
Reprezentantul Comunei Ulma, arată că, ulterior sentinței anterior menționate s-a constatat că, în teren nu mai există 0.52 ha ci doar 0.43 ha pentru care s-a întocmit proces verbal de punere în posesie. Ulterior sentinței, arată că s-a emis titlu de proprietate iar, ulterior decesului autorului reclamantei s-a făcut partajul voluntar. O parte a luat 30 de ari, iar reclamanta recurentă a luat 1.237 mp.
Avocat R. O. depune la dosar copia titlului de proprietate nr. 266 pentru o suprafață de 10 ari. Precizează că titlul de proprietate depus este singurul pe care îl are și arată că terenul face parte din suprafața de 0.52 ha reconstituiți reclamantei. De asemenea, arată că nu are titlu de proprietate emis ulterior sentinței nr. 1074 din anul 2008 pentru suprafața de 0.52 ha teren, dar există proces verbal de punere în posesie și un plan de situație.
Reprezentatul Comunei Ulma arată că, titlul de proprietate depus de apărătoarea recurentei reclamante se referă la o altă suprafață de teren ce a fost reconstituită în baza Legii nr. 18/1991.
Avocat R. O. solicită proba cu înscrisuri pentru a depune la dosar procesul verbal de punere în posesie și schița de punere în posesie cu privire la suprafața de teren în litigiu.
Avocat Torac G. arată că se opune acestei cereri, precizând că procesul verbal de punere în posesie nu există. Cauza poate fi soluționată doar după casarea cu trimitere spre rejudecare, punându-se problema obținerii întregii documentații care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, precum și a atașării dosarului care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate. Există contradicție deoarece, reconstituirea s-a făcut pentru o suprafață de 0.52 ha teren „fânaț”, din . s-a făcut si pentru o parte din livadă și o parte din casa, proprietatea pârâtei L. E.. Procesul verbal de punere în posesie nu există, aceștia l-au solicitat și în fața instanței de fond și nu a fost depus. Este doar o tragere de timp.
Reprezentantul Comunei Ulma, față de cererea de acordare a unui termen pentru ca recurenta reclamantă să depună la dosar procesul verbal de punere în posesie și schița cadastrală, precizează că este o tragere de timp și se opune. Singura soluție ce poate fi luată este casarea cu trimitere, deoarece nu s-a ținut cont în fața instanței de fond nici de cererile părților. Prin sentința nr. 947 sunt obligați să lase în deplină proprietate reclamantei suprafața de 274 care nu are nicio legătură cu suprafața reconstituită la Legea nr. 247. Cu alte cuvinte, sunt obligați să pună la dispoziția reclamantei o suprafața ce reprezintă curtea școlii și căminul cultural
Avocat R. O., arată că aceasta a depus cererea de revendicare, prin care a solicitat revendicarea și nu dorește tergiversarea procesului ci trimiterea spre rejudecare.
Instanța respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată solicitat de apărătoarea recurentei reclamante pentru a depune la dosar procesul verbal de punere în posesie și schița cadastrală, având în vedere că, din analiza înscrisurilor nu rezultă că ar fi existat un asemenea proces verbal.
Nefiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Reprezentantul Comunei Ulma, solicită admiterea recursului și trimiterea spre rejudecare aceleeași instanțe. Prin sentința instanței de fond nu s-a ținut cont de susținerile părțile dispunându-se cu totul diferit. Suprafața pe care sunt obligați să o pună la dispoziția reclamantei reprezintă calea de acces către curtea școlii și este folosită de cealaltă parte din dosar respectiv, pârâta L. E.. Cel mult, se poate acorda un drept de servitute, sau se poate proceda la o grănițuire.
Avocat R. O., pentru recurenta reclamantă C. E., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Precizează că toate părțile implicate în proces au fost nemulțumite de sentința instanței de fond dar, nu trebuie confundat obiectul acestui dosar, nefiind grănițuire sau servitute ci revendicare. Suprafața de 1237 mp teren fânaț aferent parcelei nr. 30.105 din CF . este intabulată pe recurenta din prezenta cauză, a fost identificată cadastral de către un inginer. În mod eronat s-a menționat că aceasta ar avea în posesie această suprafață când, în realitate, aceasta suprafață se află în posesia pârâtei. În mod nejustificat s-au acordat doar 260 mp care nu sunt identificați cadastral cu . revendicat-o, ci este o altă parcelă ce face parte din domeniul public și nu poate fi executată în nici un fel. Au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză și au arătat că la măsurătorile efectuate în teren s-a arătat clar suprafața de teren care a fost deținută de reclamantă și care acum este deținută de pârâtă. Nu au fost luați în considerare și s-a pronunțat o soluție greșită ce nu mulțumește nicio parte din dosar.
Pentru cele ce preced, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere în vederea administrării, din nou, a probei cu expertiza și atașării tuturor dosarelor. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar în valoare de 1200 de lei.
Relativ la celelalte recursuri, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare pe motivele solicitate de aceștia.
Avocat Torac G., pentru recurenta pârâtă L. E. arată că este de acord cu recursul declarat de Comună și cu motivele acesteia.
Relativ la recursul declarat de recurenta C. E. este de acord doar cu casarea cu trimitere nu și cu motivarea.
În ceea ce privește recursul pârâtei recurente solicită admiterea acestuia și casarea cu trimitere spre rejucare ca urmare a necercetării fondului cauzei. Pârâta L. E. a fost obligată să lase în deplină proprietate reclamantei suprafața de 260 mp care reprezintă calea ei de acces de la drumul județean și la drumul comunal. Această cale de acces face parte din domeniul public al Comunei Ulma, drum ce nu a trecut în domeniul privat pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate recurentei. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Acțiunea în revendicare promovată de reclamantă nu poate fi admisă, având în vedere obiectul revendicării, adică promovarea unei acțiuni de către un proprietar neposesor împotriva neproprietarului posesor, pârâta nefiind proprietara terenului ci . în fața instanței de fond au solicitat atașarea dosarului nr._ prin care i s-a reconstituit autorului reclamantei dreptul de proprietate pentru 52 de ari teren pășune pe raza Comunei Ulma, a solicitat și documentația care a stat la baza eliberării titlului ei, iar instanța de fond nu a administrat aceste probe. Aceste probe pot fi administrate doar în fața instanței de fond și consideră că, pentru acest aspect se impune casarea cu trimitere spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțarea asupra prezentului recurs.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._, reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâtele .) și L. E., a solicitat instanței de judecată să constate că a dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1.237 m.p. teren pășune situat în . planul de situație, valoarea terenului fiind de 1000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta C. E. a arătat că prin sentința civilă nr.1074/05.03.2008 a Judecătoriei Rădăuți li s-a reconstituit numiților C. I. și defunctului L. L. al lui V. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 0,52 ha teren pășune, situat în .> În urma unui partaj voluntar autentificat sub nr.4845/02.10.2009 la B.N.P. Fomin S. Rădăuți defunctului L. L. i-a revenit suprafața de 1.237 m.p. teren pășune.
Reclamanta a mai precizat că în prezent L. L. a decedat și ea este unica moștenitoare a acestuia în calitate de fiică și nu poate să se intabuleze fără o acțiune în constatare pentru că terenul a fost reconstituit potrivit Legii nr.18/1991, iar în cartea funciară defunctul său tată L. L. este intabulat cu acest teren.
Pârâta L. E. a depus întâmpinare la acțiunea reclamantei solicitând respingerea acțiunii arătând că suprafața de 0,12 ha teren (1.237 m.p.) face parte din domeniul public al comunei Ulma și a fost atribuită Școlii Generale Ulma de peste 70 de ani. În legătură cu actul de partaj invocat de reclamantă a arătat că acesta s-a efectuat doar în baza hotărârii de reconstituire, fără titlu de proprietate și al unui act de dezmembrare. Sentința de care se prevalează reclamanta nr.1074/05.04.2008 a Judecătoriei Rădăuți este o plângere la Legea nr.18/1991 unde numiților C. I. și L. L. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,52 ha teren pe raza comunei Ulma, fără a se indica locul, vecinătățile sau număr de parcelă și cu precizarea că terenul este lipsit de construcții, iar intabularea s-a făcut fără titlu de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 947 din data de 20 martie 2015 Judecătoria Rădăuți, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâtele . primar) și L. E., și în consecință:
A obligat pârâții L. E. și ., să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei C. E. suprafața de 260 m.p. teren situat în intravilanul comunei Ulma, între Școala Ulma și Căminul cultural.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Rădăuți a reținut că, în cursul derulării procesului reclamanta C. E. și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat revendicarea suprafeței de 1.237 m.p. teren, compusă din teren fânețe, identificată cadastral cu parcela nr._ din CF_ a comunei cadastrale Ulma de la pârâta L. E..
S-a depus un raport de expertiză tehnică extrajudiciară. Au fost depuse mai multe înscrisuri și s-a dispus și a fost efectuată o nouă expertiză judiciară cu privire la identificarea terenului revendicat.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de inginer expert I. D. C. și după soluționarea obiecțiunilor la raportul de expertiză instanța a stabilit că această cale de acces de la drumul județean până la proprietatea pârâtei are 260 m.p.
Potrivit adeverinței nr.736/02.03.2015 eliberată de Primăria comunei Ulma, numita L. E., cu domiciliul în . are asigurat accesul la această dată către locuința proprie pe terenul proprietate a comunei Ulma, inventariat în domeniul public al comunei Ulma, aferent Școlii Gimnaziale Ulma și Căminului cultural Ulma, instituții situate în imediata vecinătate a petentei. S-a mai menționat faptul că alăturat acestei căi de acces mai există o cale de acces pietonală, dar care este situată pe proprietatea numitului L. I., domiciliat în .> Având în vedere considerentele exprimate, a admis în parte acțiunea, obligând pârâtele L. E. și .) să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei C. E., suprafața de 260 m.p. teren, situat în intravilanul comunei Ulma între Școala Gimnazială Ulma și Căminul Cultural Ulma.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanta C. E. și pârâții . și L. E., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinice.
În motivarea recursului declarat de reclamanta C. E., aceasta a arătat că, în mod total eronat pârâții au fost obligați să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie doar suprafața de 260 m.p., teren situat în intravilanul Comunei Ulma, deoarece pârâta L. E., deține o suprafață mult mai mare din terenul ce îi aparține acesteia. Totodată, din concluziile raportului de expertiză, reiese faptul că pârâta ocupă întreaga suprafață de teren revendicată de aceasta. Prin acțiunea în revendicare așa cum a fost precizată aceasta a solicitat revendicarea suprafeței de 1237 m.p, iar instanța de fond prin admiterea acțiunii în parte, a obligat pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie, doar suprafața de 260 m.p. . De asemenea, deși instanța de fond a admis acțiunea în parte, nu a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către aceasta. Așa fiind, a solicitat, în temeiul art. 274 vechiul Cod de procedură civilă, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu procesul ce a avut loc în fața instanței de fond.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 274 și 3041 vechiul Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de pârâta ., aceasta a arătat, în esență, că suprafața de 260 m.p. despre care se face vorbire este proprietatea publică a Comunei Ulma făcând corp comun cu terenul ce constituie curtea școlii și curtea căminului cultural. . introdusă artificial în cauză, litigiul dintre cele două părți fiind asupra căii de acces de la proprietatea Comunei Ulma până la locuința pârâtei L. E., nicidecum pentru a deveni cineva, altul decât U. Ulma, proprietar pentru o cale de acces de la drumul județean, care nu îi aparține sub nicio formă. Distanța de la drumul județean și până la terenul reclamantei este de peste 30 m. Faptul că reclamanta sau pârâta pot folosi ca și cale de acces o parte din Curtea Școlii Gimnaziale Ulma și a Căminului Cultural nu însemnă că trebuie să devină și proprietar. Prin sentința civilă atacată, se putea dispune acordarea unui drept de servitute pârâtei către locuința proprie, dar și reclamantei către terenul deținut de aceasta în vecinătate, lucru care nu s-a produs, dimpotrivă, s-a dispus asupra unui capăt de cerere ce nu a fost formulat respectiv, reclamanta nu a cerut primei instanțe să i se lase în deplină proprietate suprafața de 260 mp de la drumul județean 209 G, parte din această suprafață, fiind proprietatea comunei Ulma.
În drept, recursul nu a fost motivat.
În motivarea recursului declarat de pârâta L. E. aceasta a arătat, că instanța de fond a dispus ca aceasta să îi lase reclamantei întreg drumul de acces către casa acesteia, drum situat în intravilanul comunei Ulma. Așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză dispus a fi efectuat în cauză, reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate în fața gospodăriei pârâtei cu o suprafață de 1237 m.p. teren fânaț, dar care a inclus și parte din drumul comunal, în suprafață de 91 m.p. Dacă prin raportul de expertiză expertul a concluzionat că pârâta ocupă din terenul reclamantei 320 m.p. fără indicarea clară a acestui amplasament, suplimentul la raportul de expertiză a concluzionat că drumul comunal care se suprapune cu p.v. nr._ din C.F. Ula este de 91 m.p. .
Reclamanta, nefiind proprietara întregului drum de 260 mp, nu se justifică dispozitivul,, anume ca aceasta și . lase în proprietate tot drumul. Ceea ce s-ar putea discuta este suprapunerea intabulării reclamantei peste suprafața de 91 mp din drumul public, iar instanța să analizeze legalitatea emiterii titlului reclamantei pentru parte din drumul public. A mai precizat pârâta recurentă că instanța de fond nu a avut în vedere deloc probele propuse de aceasta la filele 75-86 și nici modul în care s-a emis titlul de proprietate de care se prevalează reclamanta.
Mai mult decât atât, la dosar nu este depus procesul verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 407/11.03.2009, mai ales că titlul s-a emis pentru o suprafață mai mică de 0.4337 ha în loc de 0.52 ha pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului reclamantei și lui C. I..
S-a mai reținut de către reclamantă că pârâta are o altă cale de acces către domeniul public, pe un drum alăturat casei acesteia, dar acel drum este doar pietonal, situat pe proprietatea unei persoane fizice, L. I.. Aceasta este doar pietonală și nu are lățimea unei șosele așa cum a fost redată de expert pe planul de situație al raportului de expertiză.
Așa fiind, apreciază că nu s-a cercetat fondul cauzei și se impune suplimentarea probatoriului.
Analizând recursurile declarate, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că acestea sunt întemeiate.
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Rădăuți astfel cum a fost precizată ulterior la data de 14.06.2013 (fila 48 dosar fond) reclamanta Coerhan E., le-a chemat în judecată pe pârâtele . și L. E. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, acestea să fie obligate să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1237 m.p. teren compus din fâneață, identificat cadastral cu . din C.F. nr. 30/05 a Comunei Cadastrale Ulma.
În acest sens, în dovedirea acțiunii în revendicare, s-a prevalat de un plan de amplasament al terenului de 1237 m.p. (fila 9), de sentința civilă nr. 1074/2008 a Judecătoriei Rădăuți, dată în dosarul nr._ (filele 12-13), de actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 4845 din data de 02.10.2009 de BNP Fomin S. (fila 10), de un act de dezmembrare a parcelei din litigiu (fila 11), de titlul de proprietate nr. 407/11.03.2009 (fila 37) și de certificatul de moștenitor cu nr. 70 din 26.05.2011 (fila 14).
În apărare, pârâta L. E. a opus reclamantei titlul de proprietate nr. 266 din data de 20.11.1998 (fila 75 dosar), prin care numitului L. N. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 10 ari teren, situat pe raza comunei Ulma, copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 36/1981 (fila 76), a actului de învoială din data de 02.08.1980 (fila 77), plan de situație și de delimitare a terenului (fila 77-78), precum și Hotărârea nr. 2533/007 a Consiliului Județean Suceava și nr. 27 din 24.08.2007 a Comunei Ulma (filele 79-81).
În ceea ce o privește pe pârâtă – ., aceasta s-a apărat invocând că terenul revendicat de reclamanți constituie proprietatea publică a comunei, făcând corp comun cu terenul ce constituie curtea școlii și curtea căminului cultural; a anexat în combaterea acțiunii reclamantei, inventarul terenurilor care aparțin domeniului public al Comunei Ulma (filele 5-7 recurs), extras din C.F. nr._ (filele 8, 11 recurs), plan de amplasament al imobilului susmenționat (fila 9 recurs) și anexa nr. 57 de completare la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Ulma ( fila 10 recurs).
Necontestat că în cadrul acțiunii în revendicare, reclamantului îi incumbă atât dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat cât și a faptului că imobilul este stăpânit în mod abuziv de pârâți.
În speță, toate părțile litigante au prezentat titluri de proprietate pentru terenurile stăpânite la locul din litigiu provenite de la autori diferiți ori, în această situație, instanței îi revenea obligația realizării unei analize comparative a titlurilor de proprietate opuse, pentru a se da eficiență titlului de proprietate care este mai preferabil și mai bine caracterizat.
Contrar celor arătate, instanța de prim grad a admis acțiunea reclamantei fără a face nicio referire la actele de proprietate ale pârâților și la apărările acestora.
Este a se reține, apoi, că în cadrul acțiunii în revendicare reclamantei îi revine obligația probării dreptului de proprietate asupra terenului revendicat cât și a limitelor acestuia, prin indicarea precisă a vecinătăților și a formei imobilului prin lungime și lățime.
Așa cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, în speță, reclamanta s-a prevalat de sentința civilă nr. 1074/2008 a Judecătoriei Rădăuți și de actul de partaj voluntar realizat în baza acestei hotărâri.
Ori, verificând aceste înscrisuri, Tribunalul constată că prin hotărârea susamintită dată în dosarul nr._ având ca obiect „Plângerea la Legea nr. 10/1991”, autorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate generic pentru o suprafață de 0.52 ha teren agricol situat pe raza comunei Ulma, însă partajarea acestei suprafețe prin actul de partaj voluntar cu nr. 4845/2009 s-a realizat pentru un teren fâneață.
Mai mult, pentru terenul de 52 ari reconstituit prin sentința civilă nr. 1074/2008 și care a făcut obiectul dosarului nr._, reclamanta recurentă nu a prezentat nici un proces verbal de punere în posesie întocmit în condițiile Legii nr.18/1991, iar titlul de proprietate cu nr. 407/11.03.2009 depus de reclamantă la fila 37 dosar fond a fost emis doar pentru suprafața de 4337 mp din cei 52 ce au format obiectul reconstituirii.
Pârâta ., constant, că parte din terenul de 1237 mp revendicat este proprietatea publică a comunei, și că face corp comun cu curtea școlii și curtea căminului cultural, or, instanța nu a ținut seama de aceste apărări și nu a clarificat aceste susțineri.
Cum toate aceste aspecte nu au fost în nicio modalitate verificate și elucidate, cum judecătorul instanței de prim grad nu a procedat la o examinare minuțioasă a tuturor actelor de proprietate depuse de pârâți și la o analiză comparativă a acestora, Tribunalul constată că a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Așa fiind, reținând în speță incidența prevederilor art. 312 punctul 5 Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că se impune admiterea recursurilor, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.
Această soluție se impune cu prisosință și prin prisma neidentificării precise în dispozitiv a suprafeței de 260 m.p. pentru care, Judecătoria a admis în parte acțiunea reclamantei, instanța de recurs fiind în imposibilitate obiectivă de a realiza controlul judiciar, iar dispozitivul hotărârii să nu poată fi pus în executare.
În contextul celor de mai sus, în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează să admită recursurile, să caseze sentința civilă recurată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care instanța de trimitere se va preocupa de remedierea tuturor deficiențelor mai sus arătate solicitând reclamantei precizări cu privire la coordonatele (terenului revendicat), procesul verbal de punere în posesie și schița aferentă, va clarifica și categoria de folosință a acestuia având în vedere contradicțiile dintre sentința civilă nr. 407/2009 de care se prevalează reclamanta și actul de partaj voluntar, încheiat în baza acestei hotărâri, va solicita și documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 37/11.03.2009 și a titlului de proprietate nr. 366/1998, va suplimenta probatoriul prin efectuarea unei expertize care să identifice terenurile proprietatea fiecărei părți litigante funcție de actele de proprietate și de procesele verbale de punere în posesie, să identifice terenul proprietatea publică al comunei, pentru ca în final să compare titlurile de proprietate opuse în litigiu și să dea eficiență celui mai bine caracterizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile formulate de reclamanta C. E., domiciliată în ., județul Suceava și pârâții .,cu sediul în .și L. E.,domiciliată în comuna Ulma, . împotriva sentinței civile nr. 947 pronunțată la data de 20 martie 2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .
Casează sentința civilă nr. 947 din 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ /2013 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. C. L. M. G. V. C. P.
Red C.L./Tehn. V.C.P./Jud. fond: T. C./2 ex/05.10.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1099/2015. Tribunalul SUCEAVA | Cauţiune. Decizia nr. 453/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
