Abţinere. Decizia nr. 1424/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1424/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1424/2014
Dosar nr._ F. funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1424
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 SEPTEMBRIE 2014
PREȘEDINTE L. A.
JUDECĂTOR A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantul P. I., împotriva sentinței civile nr. 455 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. C. de fond funciar V., C. Orășenească de fond funciar F., Direcția S. S., L. G., L. S., P. E., T. P. E., P. V. și P. G. - decedat.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 26 septembrie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. plângerea adresată Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc și înregistrată la data de 23.02.2007, reclamantul Piticatiu I. i-a chemat în judecată pe pârâții C. C. De F. F. V., C. Orășenească F., Direcția S. S., L. G., L. S., P. E., T. P. E. și P. V. solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea actelor de punere în posesie a pârâților L. G. și S. și P. G. și E., cu privire la suprafața de 1 ha pădure, retrocedat conform Lg.18/1991, pârâților P. G. și E. și 3,25 ha de pădure retrocedat conform Legii nr.247/2005 pârâților L. G. și S..
În motivare a arătat următoarele:
În dosarul nr.1842/2003 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prin decizia nr.1435 din 21 mai 2004 a Curții de Apel S., i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,77 ha teren pădure în ., prin sentința civilă nr.1158/2005 a fost obligată pârâta C. C. de F. F. V. să-l pună în posesie cu acel teren, că la operațiunile de identificare a terenului, conform planului de amplasament din anul 2006 s-a constatat că din terenul care aparținuse familiei sale mai rămăsese disponibilă o suprafață de 0,52 ha ,diferența de 4,25 ha teren pădure fiind predată în posesia pârâților după distincțiile arătate mai sus; a mai arătat reclamantul că el nu contestă dreptul subiectiv al pârâților la suprafețele de teren (ca întindere) din litigiu, ci doar contestă amplasamentul cu care aceștia au fost puși în posesie.
P. sentința civilă nr.195/29.01.2010 Judecătoria C-lung Moldovenesc a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Terenul pretins de reclamant de la familia P., este situată la locul numit „Pârâul Sasului” și nu pe amplasamentul menționat în hotărârea Curții de Apel, conform căreia probele pe baza cărora s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate, făceau referire la un amplasament numit „Bardan-Brutărie-Sălătruc, Ascuțitu-Fundoi-Runc-După Runc”.
Că reconstituirea dreptului reclamantului este în contradictoriu cu C. de F. F. V. și denumirile mai sus menționate ale amplasamentului aparțin și sunt cunoscute de autoritățile locale din . ce reconstituirea dreptului pentru pârâții P. G. și E. a fost făcută de C. de F. F. F..
S-a mai reținut că în hotărârea Curții de Apel prin care s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate, s-a menționat în mod expres că acesta nu a depus la dosar plan de situație și de vecinătăți, iar prin întâmpinarea Comisiei Comunale de F. F. V. s-a menționat că identificându-se terenul familiei L., vecinii acesteia au recunoscut că terenul a aparținut defunctei Șestac D., autoarea pârâtelor L. S. și L. V., în timp ce autorii reclamantului, respectiv defuncții S. G. și S., au deținut teren în suprafață de 0,50 ha pădure, aspecte care s-au regăsit evidențiate și în expertiza întocmită de ing.T. P. și că potrivit documentelor aflate la dosar, defunctul S. G., autorul reclamantului figura cu teren obște în cotă de 5/288 drepturi la locul numit „La Bardan”, respectiv cu suprafața de 1,1760 în anul 1926.
Tribunalul S., prin decizia civilă nr. 996/16 iunie 2010 a admis recursul formulat de reclamant, a casat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că expertul topometru nu a răspuns temeinic la toate obiectivele fixate de instanță, menționând că, suprafața revendicată de reclamant este mai mare însă, a verificat doar suprafața de 5598 m.p..
S-a mai reținut că expertiza nu a făcut nici o referire la identificarea amplasamentului invocat pentru sine de reclamant, potrivit deciziei civile nr.1435/2004 a Curții de Apel S. și anume trupurile „Bardan-Brutărie-Sălătruc Ascuțitu și Fundoi-Runc” potrivit extrasului emis de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale S.; că expertul topo a făcut referiri doar la amplasamentul pârâților, nu și la terenul reclamantului, arătând că terenul în litigiu este evidențiat în CF 929 a . nr.2597/2 unde la nr. 1441 apar autorii reclamantului; nu s-a întocmit un plan de situație în acest sens, pentru identificarea vechiului amplasament al autorilor reclamanților și nu s-a indicat cu ce suprafață figurează aceștia din ..
S-a mai reținut că nu s-a lămurit dacă această parcelă se identifică cu terenurile avute în vedere de decizia de reconstituire nr.1435/2004 a Curții de Apel S., că nu se putea stabili amplasamentul direct de către instanță, odată cu reconstituirea dreptului de proprietate pentru a nu contraveni deciziei în interesul legii nr.1/1997 a I.C.C.J.
Tribunalul a reținut că se impunea admiterea obiecțiunilor reclamantului la expertiza topometrică și a dispus casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a se efectua un supliment la expertiza topo pentru lămurirea aspectelor arătate mai sus și că se impune ca prima instanță să ceară lămuriri clare reclamantului privitoare la vechiul amplasament invocat, respectiv să arate dacă este vorba de trupurile din decizia civilă nr.1435/2004 a Curții de Apel S. sau de . evidențiată în contractul de vânzare-cumpărare din 11 ianuarie 1928 și dacă suprafețele arătate mai sus sunt aceleași.
S-a mai reținut că instanța de fond este datoare să verifice data la care s-a formulat cerere de reconstituire de către părți, dacă reclamantul a formulat cerere de reconstituire ulterior reconstituirii dreptului de proprietate pentru pârâți, cărora justificat nu li s-a dat teren pe vechiul amplasament.
În rejudecare, Judecătoria C-lung Moldovenesc, prin sentința civilă nr. 279 din 17.02.2011 a respins acțiunea ca nefondată și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 600 lei reținând că reclamantul nu a înțeles să dea lămuririle necesare soluționării cauzei așa cum s-a arătat în decizia civilă nr. 996/2010 a Tribunalului S., nu a fost de acord să achite cuantumul de 50% pentru onorariu de avocat stabilit prin Încheierea din 13 ianuarie 2011, irevocabilă și a arătat că nu înțelege să suporte cheltuielile unui supliment la raportul de expertiză.
Reclamantul a formulat recurs, criticând sentința pentru nelegalitate cu motivarea că nu au fost respectate indicațiile din decizia instanței de recurs în sensul de a se solicita expertului să răspundă la obiecțiunile formulate, sau de a solicita comisiilor locale pârâte, să comunice copiile cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de părți.
P. decizia 1747 din 06 decembrie 2011 Tribunalul S. a admis recursul declarat de către reclamantul și a casat sentința civilă nr. 279/2011 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de casare a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 315 alin.1 Cod pr. civilă „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Or, în speță, cu ocazia primului ciclu procesual, instanța de recurs, prin decizia de casare cu trimitere a constatat că expertul desemnat în cauză nu a răspuns temeinic obiectivelor fixate de instanță, că obiecțiunile reclamantului sunt întemeiate, impunându-se ca expertul să răspundă la acestea prin efectuare unui supliment la raportul de expertiză.
Cum, neclarificare aspectelor invocate de reclamant și reținute de instanța de recurs nu a fost imputabilă reclamantului, în mod greșit prima instanță, față de disp. art. 22 din OG 2/2000 a apreciat că acesta este obligat să achite în avans contravaloarea suplimentului la expertiză, iar urmare a refuzului său, coroborat cu refuzul de a achita onorariul pentru apărător – în condițiile în care asigurarea apărării prin avocat nu este obligatorie – a apreciat că acțiunea a fost nefondată.
Față de decizia civilă nr. 996 din 16 iunie 2010 a Tribunalului S. se impunea și ca instanța să verifice și data formulării cererilor de reconstituire pentru a se aprecia și în ce măsură acordarea amplasamentului către pârâți s-a făcut din vechiul amplasament al reclamantului și cu respectarea dispozițiilor legale.
Neprocedând astfel, instanța a încălcat prev. art. 315 al.1 Cod pr. civilă și a lăsat nesoluționat fondul cauzei, astfel că, în baza art. 312 al.5 Cod pr. civilă, tribunalul a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată la această instanță, după casare, la 28 februarie 2012.
P. sentința civilă nr. 455 din data de 24 aprilie 2014, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a respins plângerea având ca obiect „fond funciar” introdusă de reclamantul: P. I. – prin mandatar P. M., în contradictoriu cu pârâții C. C. de fond funciar V., C. orășenească de fond funciar F., Direcția S. S., L. G., L. S., P. E., T. P. E. și P. V., ca nefondată și a obligat pe reclamantul P. I. să le plătească pârâților: L. G., L. S., P. V. și T. P. E. suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform motivelor de casare, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică ce a fost întocmit de către inginer J. A. L. (fila 311 – 331 ) cu anexele ( fila 332 – 345 ) și un supliment la raportul de expertiză (fila 421 – 427 ) cu anexele corespunzătoare.
Din examinarea concluziilor expertului coroborate cu actele depuse de părți la dosar instanța a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr.49 din 16 ianuarie 2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost admisă plângerea formulată de L. S. și L. V. și a fost anulată Hotărârea nr. 2766 din 31 august 2006 a Comisiei județene de fond funciar S. și le-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3,20 ha teren pădure situată în . de moștenitoare după Șestac D..
P. decizia nr.1058 din 17 mai 2007 Tribunalul S. a modificat sentința în sensul că le-a reconstituit celor două dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1,48 ha teren pădure.
Această suprafață de teren a fost identificată prin procesul – verbal de stabilire a vecinătăților întocmit la 08 decembrie 2009 ( fila 44 din dosarul inițial).
În acest sens a fost întocmit planul de situație efectuat de Ț. F. M. la 27 octombrie 2010 (fila 102 – 104 din prezentul dosar ).
P. decizia nr. 1435 din 21 mai 2004 a Curții de Apel S. a fost admis apelul declarat de P. I., a fost schimbată în totalitate sentința mai sus menționată, a fost desființată Hotărârea Consiliului județean S. nr. 708 din 24 aprilie 2003 și i-a fost reconstituit acestuia dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,77 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei V..
Această suprafață a fost identificată prin procesul – verbal de stabilire a vecinătăților din 19 decembrie 2006 (fila 9 dosar) și în acest sens a fost întocmit un plan de situație de către experții L. D. S. și Ț. F. M. la 15 ianuarie 2006.
P. adresa nr. 8648 din 04 septembrie 2012 emisă de Primăria comunei V. (fila 117 dosar), s-a arătat că amplasamentele numite „Bardan-Brutărie, Sălătruc, Ascuțitu – Fundoi – Runc, După Runc” reconstituite numitului P. V. I. se află pe raza UAT V. și nu are nici o legătură cu locul numit „Pârâul Sasului (Piciorul Vadului ) sau „Lunci”, care se află pe raza UAT F. și la o distanță de aproximativ 10 km. de amplasamentele sus amintite de pe raza UAT V..
Din constatările expertului s-au desprins următoarele:
- în răspunsul la obiectivul nr.1 s-a arătat că suprafața de_ m.p. teren menționată de reclamant se suprapune peste alte terenuri ce au fost deja reconstituite altor persoane în baza legilor în vigoare (conform anexei nr.3 ), cu mențiunea că din această suprafață reclamantului i s-a reconstituit deja 5595 m.p. teren pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 1355 din 30 aprilie 2009 și s-a întocmit procesul – verbal de punere în posesie 313 din 14 noiembrie 2007, materializat în anexa 3 cu culoarea albastru închis și notat cu lit. E;
- în răspunsul la obiectivul nr.4 s-a arătat că suprafața de 1,48 ha pădure reconstituită pârâtelor L. S. și L. V. prin decizia 1058/2007, s-a făcut pe vechiul amplasament, iar documentația în vederea reconstituirii a fost corect întocmită;
- în ceea ce-l privește pe reclamant s-a arătat că acestuia i s-a reconstituit, în baza decizia nr. 1045/2004 doar teren pădure în trupurile „Bardan-Brutărie, Sălătruc, Ascuțitu – Fundoi – Runc, După Runc”, se află pe teritoriul comunei V. (conform anexei 4), iar parcelele 3512/4 și 3512/3 ce au categoria de folosință fânaț nu pot face obiectul acestei decizii tocmai pentru că diferă categoria de folosință reconstituită precum și amplasamentul, ținând seama că acestea se află pe teritoriul orașului F.;
- în concluzie s-a arătat că din documentația depusă la dosar, precum și din cercetările efectuate la arhive, nu a rezultat faptul că pârâții au fost puși în posesie cu teren ce ar fi aparținut autorului reclamantului.
În raport de cele mai sus arătate plângerea reclamantului a apărut ca nefondată, fiind respinsă.
Așa cum s-a arătat reclamantul a solicitat să se dispună anularea actelor de punere în posesie a pârâților: L. G. și S. și P. G. și E. cu privire la suprafața de 1 ha teren pădure retrocedat conform Legii 18/1991, pârâților P. G. și E. și 3,25 ha de pădure retrocedat conform Legii nr.247/2005 pârâților L. G. și S., pe considerentul că aceștia ar fi fost puși în posesie cu aceste suprafețe de teren pe amplasamentul ce a aparținut autorului său.
După cum s-a putut constatata din concluziile desprinse de expert cu ocazia deplasării în teren și a studierii documentelor pe care părțile le dețin, a reieșit că punerea în posesie a pârâților s-a făcut în mod corect, pe amplasamentul ce a aparținut autorilor lor și nicidecum pe terenul ce ar fi aparținut autorului reclamantului.
Mai mult decât atât, așa cum s-a putut observa prin decizia nr. 1435/2004 a Curții de Apel S. reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, cu privire la suprafața de 4,47 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei V. în trupurile „Bardan-Brutărie, Sălătruc, Ascuțitu – Fundoi – Runc, După Runc”, iar prin sentința civilă nr. 1158 din 25 octombrie 2005 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost obligată C. de fond funciar să procedeze la punerea în posesie a reclamantului în conformitate cu dispozițiile deciziei anterioare.
De altfel, prin sentința nr. 1489 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (ce a fost modificată prin decizia nr. 1435/2004) plângerea formulată de P. I. privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră a fost respinsă, cu motivarea că nu s-au depus acte doveditoare ale amplasamentului în amenajamentul silvic, ceea ce a denotat că la data formulării cererii de reconstituire reclamantul nu a fost în măsură să indice pretinsul amplasament ce a aparținut autorilor săi, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor legale.
Așadar, prin decizia prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, nu s-a stabilit amplasamentul terenului, ci s-a arătat doar denumirea locului în care acesta s-ar afla, or, potrivit celor menționate în raportul de expertiză trupurile respective au o întindere dispusă pe tot cuprinsul comunei, încât a fost dificil de indicat o suprafață certă, vecinătăți, proprietari anteriori și eventual actuali deținători (a se vedea răspunsul la obiectivul nr.2 ).
Soluția de respingere a plângerii s-a impus dat fiind că reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada că pârâții ar fi fost puși în posesie cu vreo suprafață de teren ce a aparținut autorului său.
Așa cum s-a arătat reclamantul a fost pus în posesie cu suprafața de 5595 m.p. teren pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 1355 din 30 aprilie 2009 și s-a întocmit procesul – verbal de punere în posesie 313 din 14 noiembrie 2007 (materializat în anexa 3 cu culoarea albastru închis și notat cu lit. E ), încât, pentru diferență urmează a fi pus în posesie (pe un alt amplasament sau eventual despăgubit) conform celor stabilite prin sentința civilă nr.1158 din 25 octombrie 2005 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Reclamantul va fi obligat să le plătească pârâților: L. G., L. S., P. V. și T. P. E. suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata onorariului de avocat după casare (1000 lei ), precum și cele justificate în primul ciclu procesual ( 600 lei ).
Conform art.453 alin.1 din codul de procedură civilă „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar potrivit art.451 alin.1 din același cod: „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condiții art.330 alin.( 3 ), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile acuzate de necesitarea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate si în rejudecare admiterea cererii formulate de anulare a actelor de punere în posesie a pârâților.
În motivare a arătat următoarele:
In fapt, prin plângerea adresată instanței de fond, reclamantul în contradictoriu cu pârâții a solicitat anularea actelor de punere în posesie a pârâților L. Ghe. si S., P. G. si E. cu privire la suprafața de 1 ha teren pădure si a pârâților P. G. si E. si 3, 25 ha teren pădure retrocedat pârâților L. Ghe. si S..
P. ultima decizie de casare nr. 1747 din 06 decembrie 2011 a Tribunalului S. s-a recomandat efectuarea unui supliment la expertiză si să se răspundă de expert, temeinic fața de obiectivele fixate de instanța si la obiecțiunile reclamantului.
De asemenea, instanța de fond trebuia să verifice si data formulării cererilor de reconstituire pentru a se aprecia în ce măsură acordarea amplasamentului către pârâți s-a făcut din vechiul amplasament al reclamantului.
La instanța de fond, în rejudecare, a depus înscrisuri suplimentare menționate în sentința atacată si s-a întocmit un supliment la expertiză. Instanța de fond în motivarea sa în respingerea acțiunii, a făcut doar vorbire de concluziile de la răspunsul obiectivului nr. 2, că prin Decizia nr. 1435/2004 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu nr. 1435/2004, dar nu s-a stabilit amplasamentul terenului, ci s-a stabilit doar denumirea locului.
A considerat că nu s-a respectat de ambii experți desemnați in cauză nici un obiectiv.
Reclamantul a susținut că la locul Sălătruc autor S. Ghe. a T. din . cu nr. 3518 CF 929 anexe 1 si 2 dobândit in baza actului de vânzare cumpărare din data de 6 nov 1902. Acest amplasament face obiectul dosarului.
In anul 1907 au dobândit autorii săi . se învecinează cu Obștea V. litera B anexa 2, proprietari tabulari G. a T. S. cu ½ părți, S. a G. S. cu ½ părți din . 2758 fânaț formate din două parcele cu aceeași suprafața de 63 ari si 07 mp care sunt lipite una de alta din Lunci. . 2579 formata tot din două parcele lipite una de alta cu suprafața de 1 ha 20 ari 17 mp proprietar tabular P. V. a P. dobândit in baza actului de vânzare - cumpărare din 7 ian 1928 provenit de la moștenitorii lui G. L., P. lui G. L. si D..
I s-a reconstituit suprafața de 4,47 ha teren pădure care se află in anexele 1 si 2 Sălătruc lit. B si C în baza deciziei nr. 1435 din 21 mai 2004. Acest amplasament nu are legătura cu Pârâul Sasului, Piciorul Vadului unde spune C. D. ca avea teren. C. D. nu este aceeași persoană cu Șestac D., nu a fost căsătorită cu Sestac P. pentru că in 1898 când a declarat că s-a căsătorit, el nu era născut.
Expertul J. A. a procedat astfel: . 1 cu nr. 3512/3 lit. A, CF 2759 proprietar P. V. a trecut-o in anexa 3, lit. D, . C. I. parcelă de fănaț. A luat actul de vânzare-cumpărare a lui P. V. din 7 ian 1928 . modificat actul si a trecut 11 ian 1928, a declarat o singură parcelă a trecut-o în CF a obștii 929 si a apărut nr. fals în urma comasării acestor parcele a apărut nr. 2597/2 si a declarat obștea V..
Numărul de parcelă menționat si nr. de parcelă 2597/3, 2597/4 au fost numere false si parcelele de fânaț le-au declarat pădure.
Experții trebuiau să analizeze anexele 1 si 2 si nu în tot Lunciul. Parcelele din anexa 2 nu au fost trecute deloc.
./3 anexa 1 si . 2, în anul 1973 s-a depus o acțiune civilă pentru partaj introdusă de reclamanții P. A. si P. V., s-a cerut partajarea averii succesorale rămasă în urma defuncților P. V. a P. decedat în 12 apr. 1971 si P. S. decedata in 31 ian. 1972. P. aceeași acțiune s-a solicitat ieșirea din indiviziune prin cererea reconvențională introdusă de pârâtul P. I. nr. dosar 3596/1973. De la acest partaj au început neînțelegerile. Din . partajat numai o singură parcelă suprafața de 1 ha 10 ari si 17 mp a divizat-o pentru P. V. 60 ari si 8 mp si lui P. loan tot 60 ari si 8 mp în loc de 9mp.
Reclamantul este proprietar tabular în baza hotărârii de partaj. L. V. a închis drumul si nu a mai putut să își folosească dreptul si a întabulat terenul pe numele mamei lui, L. V. si ./10 si 3512/11 si . nr. 3512/12 .
Frații săi P. V. si P. A. au vândut amândouă parcelele si cea partajată si cea nepartajată lui N. I. si N. P. din orașul F. în suprafață de 1 ha 26 ari 14 mp in loc de 63 ari si 7 mp cât a fost partajat.
Reclamantul a arătat că nu cunoaște cum a vândut dacă nu era proprietar tabular.
La data de 1.11.2004 nr. proces verbal_ s-a făcut o măsurătoare fără știrea sa la cererea lui L. V. si N. P. fără să declare că aceste parcele au fost partajate in anul 1973 pentru prestație tabulară fiind măsurat de ing. M. V. si exp. T. P. care au falsificat parcelele si la pădure..
Parcelele 3512/10 si 3512/11 care au fost divizate la partaj le-au mai divizat o dată in . suprafața diminuată in loc de 1 ha 20 ari si 17 mp a trecut 1 ha 9 ari si 86 mp, iar . in loc de 63 de ari si 7 mp au pus 59 ari si 80 mp schimbând configurația planului si comasând parcelele de la literele A,B,C,D,E,F.
De aceea expertul a ajuns cu măsurătorile din Lunci din F. până in V. nerespectând succesiunea din 1973, documentația de pe anexa 1 si 2 si vechii proprietari trecându-se L. V. proprietar cu mama lui si alte rude.
Reclamantul a solicitat să se respecte moștenirea după părinții săi si hotărârea de partaj din 1973 si decizia Curții de Apel.
Anexele 1 si 2 au aparținut părinților săi, nu s-a respectat documentația si vechii proprietari.
I s-a pus in vedere de instanță să aducă de la Arhivele Statului înscrisuri cu privire la numita Șestac D., el neavând nici o legătură cu aceasta.
In drept, a invocat disp. art. 466 si urm. Cod pr. civ.
Pârâții L. G., L. S., P. V. și T. P., E., în calitate de moștenitori după P. G. și P. E., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței civile atacate, cu cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale, conform chitanțelor depuse la dosar.
În motivare au arătat următoarele:
In fapt, prin plângerea adresată instanței de judecată reclamantul i-a chemat în judecată împreună cu C. de F. F. V., C. Orășenească F. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de punere în posesie a pârâților P. G. și E. cu privire la suprafața de 1 ha teren pădure retrocedat conform Legii nr. 18/1991 și pentru 3,25 ha pădure retrocedat conform Legii nr. 247/2005 al pârâților intimați L. S. și L. G..
In motivarea plângerii a arătat că prin decizia Curții de Apel nr. 1435/21.05.2004, pronunțată în dosarul 1842/2003 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,77 ha teren pădure în . prin sentința civilă nr. 1158/2005 a fost obligată pârâta C. C. de F. F. V. să-1 pună în posesie cu acel teren, că la operațiunile de identificare a terenului, conform planului de amplasament din anul 2006 s-a constatat că din terenul care aparține familiei sale mai rămăsese disponibilă o suprafață de 0,52 ha, diferența de 4,25 ha teren pădure fiind predată în posesia pârâților și totodată a mai arătat că nu a contestat dreptul subiectiv al pârâților la suprafețele de teren din litigiu, ci doar a contestat amplasamentul cu care au fost puși în posesie.
Instanța de fond prin sentința civilă nr. 195/29.01.2010, sentința civilă nr. 279/17.02.2011 și prin sentința civilă nr. 455/24.04.2014, în mod just și corect a respins acțiunea reclamantului pentru faptul că acesta a pretins un teren ce nu face parte din amplasamentul menționat în hotărârea Curții de Apel S. conform căreia probele pe baza cărora s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate făceau referire la un amplasament numit „ Bardan-Brutărie-Sălătruc, Ascuțitu-Fundoi-Runc-După Runc".
De asemenea, în mod just și corect s-a reținut faptul că reclamantul nu a înțeles să dea lămuririle necesare soluționării cauzei așa cum s-a arătat în decizia civilă nr.996/2010 a Tribunalului S..
In sentința atacată s-a reținut în mod just și corect faptul că după efectuarea expertizei și al suplimentului de expertiză domnul expert a concluzionat după deplasarea în teren și după studierea întregului material probator administrat în cauză și după ce de asemenea au fost studiate cu foarte mare atenție și răbdare tot de către domnul expert toată documentația cadastrală aflată pentru terenurile din zonă, s-a concluzionat și s-a reținut în mod just și corect faptul că punerea în posesie a pârâților s-a făcut în mod corect pe amplasamentul ce a aparținut autorilor lor și nicidecum pe terenul ce a aparținut autorului reclamantului.
Față de cele constatate în expertiză și în suplimentul de expertiză nu au avut nici o relevanță susținerile din motivele de recurs al reclamantului, respectiv la faptul că nu s-a verificat data formulării cererilor de reconstituire ale lor. Acest aspect s-a putut observa, a fost evidențiat în documentația depusă de pârâții.
Instanța de fond a concluzionat în mod just și corect faptul că prin decizia prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate nu s-a stabilit amplasamentul, ci s-a arătat doar denumirea locului în care acesta s-ar afla, or, potrivit celor menționate în raportul de expertiză trupurile respective au o întindere dispusă pe tot cuprinsul comunei încât a fost dificil de indicat o suprafață certă, vecinătăți, proprietari anteriori și eventual actuali deținători.
De reținut a fost și faptul că terenul solicitat în decizia mai sus amintită cu indicarea locurilor unde s-ar afla nu s-a identificat cu terenul reconstituit de ei, întrucât aceste teren se află situat în UAT F. și nu V..
De asemenea, reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada că ei ar fi fost puși în posesie cu terenul ce a aparținut autorului său.
S-a mai invocat contractul de vânzare cumpărare din anul 1928 pe numele autorului său, act ce nu poate fi luat în considerare motivat de faptul că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate trebuie avut în vedere ultimii proprietari la nivelul anilor 1958-1962 nu cei din 1928.
Cu privire la partajul avut între reclamant și frații săi în anul 1973, nu are nici o relevanță în prezenta cauză întrucât la acea vreme terenul cu vegetație forestieră nu era în circuitul civil.
În suplimentul de expertiză întocmit s-a arătat faptul că din extrasul de la Direcția Județeană S. a Arhivelor Naționale din lista Obștei de pădure V., trupul Bardan - Brutărie - Sălătruc - Ascuțitu, întocmită de Judecătoria V. în anul 1926, la nr. crt. 55 apare trecut GH. T. S. cu suprafața deținută de 5/288 din Bardan 1 ha 1760, nefiind trecut nici un număr de parcelă și număr de carte funciară. De asemenea s-a arătat că reprezentanta reclamantului a afirmat că acest teren ar fi identic cu . nr. 929, iar în urma consultării cărților funciare la BCPI Câmpulung Moldovenesc s-a constatat că . în CF nr.929 având ca proprietar tabular Obștea V. și nu S. Ghe. A T.. Atât CF nr. 929, cât și CF 928 și CF nr.930, au ca proprietari tabulari Obștea V..
Având în vedere răspunsurile de la punctul 4 din obiecțiuni, a reieșit în mod indubitabil faptul că documentația care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate a fost corect întocmită pentru pârâți.
Potrivit art. 27 din Legea 18/1991 dacă punerea în posesie nu mai este posibilă, fie ca urmare a faptului că a fost atribuit altor persoane, fie ca urmare a altor cazuri speciale prevăzute de lege, atunci punerea în posesie a foștilor proprietari se poate realiza pe alte amplasamente. De asemenea, acest articol se coroborează cu art. 34 din Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar aprobat prin H.G. nr.890/2005 prin care se precizează foarte concret faptul că punerea în posesie pe vechiul amplasament se realizează numai dacă acesta este liber.
În concluzie, atât prin raportul de expertiză, cât și prin suplimentul la raportul de expertiză s-a răspuns la toate solicitările reclamantului prin mandatar, implicit s-a răspuns la toate obiective și obiecțiunile ridicate domnului expert, s-au studiat documentațiile tuturor proprietarilor ce dețin terenuri pe amplasamentul din litigiu, studiindu-se și arătându-se modul de dobândire al fiecărui proprietar actual, sens în care a au apreciat că atât expertiza, cât și suplimentul au fost întocmite în mod corect.
Față de tot materialul probator administrat în cauză și față de poziția reclamantului, au apreciat că acesta nu și-a justificat susținerile din motivele de recurs (apel formulat de acesta), acțiune.
In drept, au invocat disp. art. 115-118 Cod prod. Civilă.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr prin ultima decizie de casare nr. 1747 din 06 decembrie 2011 a Tribunalului S. s-a recomandat instanței de fond să verifice și data formulării cererilor de reconstituire pentru a se aprecia în ce măsură este legală acordarea amplasamentului către pârâți din vechiul amplasament al reclamantului.
Verificarea datei la care s-au formulat cererile de reconstituire de către părți se impune a se face în situația în care reclamantul dovedește identitatea dintre vechiul amplasament al autorilor săi și terenul cu care au fost puși în posesie pârâții, pentru a se stabili dacă această acordare a fost legală conform art. 2 al.1 Legea 1/2000 și art. II. din Legea 169/1997.
Or, instanța de fond având în vedere concluziile raportului de expertiză a reținut că punerea în posesie a pârâților s-a făcut în mod corect pe vechiul amplasament ce a aparținut autorilor lor și că nu s-a dovedit că vechiul amplasament al reclamantului recurent s-a acordat pârâților, împrejurare în care nu se mai impunea a se verifica data formulării cererilor de reconstituire.
De asemenea, recurentul a arătat că prin decizia de casare s-a recomandat efectuarea unui supliment la expertiză și să se răspundă de expert, temeinic fața de obiectivele fixate de instanța și la obiecțiunile reclamantului.
În rejudecare, s-a procedat la efectuarea unui raport de expertiză tehnică ce a fost întocmit de către inginer J. A. L. (fila 311 – 331) cu anexele (fila 332 – 345) și un supliment la raportul de expertiză (fila 421 – 427) cu anexele corespunzătoare.
Din examinarea concluziilor expertului coroborate cu actele depuse de părți la dosar instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada că pârâții ar fi fost puși în posesie cu vreo suprafață de teren ce a aparținut autorului său.
Criticile din recurs cu privire la raportul de expertiză sunt în sensul că amplasamentul terenului în litigiu este identic cu . nr.3518 din CF 929, invocând dreptul de proprietate al autorului S. Ghe. T., asupra parcelei pădure 3518 din CF 929 în suprafață de 1 ha 17 ari, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 6.11.1902, însă nu depune dovezi în acest sens, iar din verificările efectuate de expert rezultă că în actul de vânzare – cumpărare din data de 6.11.1902 nu se face vorbire de . CF 929, al cărui proprietar tabular este Obștea V..
Recurentul invocă dreptul autorilor săi S. S. și S. G. asupra parcelei 3512/4 din CF 2758 invocând actul din 9.11.1907 și dreptul autorului P. V. a P. asupra parcelei 3512/3 din CF 2579 în baza actului de vânzare cumpărare din7.01.1928 ( fila403 vol. II).
Așa cum rezultă din raportul de expertiză terenurile deținute de pârâții chemați în judecată (anexa 5 și 7) sunt identice cu parte din . înscrisă în CF 929, parcelă care din planurile de situație anexă la raportul de expertiză rezultă că este distinctă de . CF 929, . CF 2758 ,. CF 2759 indicate de recurent în susținerea vechiului amplasament .
Tribunalul constată că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. J. A. L. s-a identificat amplasamentul terenului în litigiu, indicat de reclamant ca fiind vechiul amplasament al autorului său, evidențiat în planul anexa nr.2 la raportul de expertiză, notat cu A, identic cu o parte a parcelelor pf. 2597/2, pf. 3518, pf.3512/30, pf. 3515 și pf. 3511/2 și s-a constatat că acesta se suprapune peste terenurile reconstituite altor persoane, fiind evidențiați în anexa nr.3 proprietarii care dețin acest teren, dintre care pârâții din prezenta cauză dețin și au acte de punere în posesie doar pentru o parte din terenul în litigiu.
Pârâta L. S. are emis procesul verbal de punere în posesie (fila 84 vol. I și 353 vol. II ) doar pentru suprafața de 1,48 ha pădure, teren notat cu B în anexa 3, fiind identificat cu o parte din . înscrisă în CF 929 a . are ca proprietar tabular Obștea V. (anexa 5 ,fila 342), teren reconstituit după autoarea Șestac D., conform sentinței civile nr. 49/2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc modificată prin decizia civilă nr.1058/2007 a Tribunalului S. în baza extrasului emis de Arhivele Naționale.
Terenul notat cu litera B, în suprafață de 1,48 ha pădure ,deținut de L. S. în baza procesului verbal de punere în posesie (fila 84 vol. I și 353 vol. II ) nu se suprapune cu terenul revendicat, conform răspunsului la obiectivul nr.3, aspect care nu a fost contestat de reclamant, însă contrar lămuririlor date expertului pentru identificarea terenului, în recurs reclamantul susține că amplasamentul terenului reconstituit prin decizia nr.1435/21.05.2004 este identic cu cel notat cu literele B și C în anexa 2.
Or, prin decizia nr.1435/21.05.2004 a Tribunalului S. s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului pentru teren pădure situat în trupurile Bardan -Brutărie-Salatruc-Ascuțitu și Fundoi –Runc- După Runc, fără a se stabili amplasamentul terenului ci doar denumirea locului în care se află, iar conform celor menționate în raportul de expertiză, în răspunsul la obiectivul nr.2, trupurile respective au o întindere dispusă pe tot cuprinsul comunei încât este dificil a se indica o suprafață certă, vecinătățile, proprietarii anteriori și actualii deținători.
În ceea ce privește terenul notat cu B, acesta este deținut de pârâta L. S. în baza procesului verbal de punere în posesie (fila 84 vol. I și 353 vol. II), iar criticile recurentului sunt în sensul că acest amplasament nu are legătura cu Pârâul Sasului, Piciorul Vadului că numita C. D. nu este aceeași persoană cu Șestac D., nu a fost căsătorită cu Sestac P. pentru că în 1898 când a declarat că s-a căsătorit, el nu era născut.
Actul contestat este emis în baza sentinței civile nr.49/2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc modificată prin decizia civilă nr.1058/2007 a Tribunalului S., hotărâri care atestă că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut după autoarea Șestac D. născută C. raportându-se la acte de stare civilă, extras de naștere pentru C. D. căsătorită Șestac adeverința emisă de . în registrul de căsătorii din anul 1897 este înregistrată căsătoria lui P. a lui T. I. Șestac cu D. a lui I. a G. C., registrul agricol din anii 1942-1946 a lui Șestac P., certificatul nr.45/16.01.1998 emis de Arhivele Naționale.
Constatările din aceste hotărâri sunt opozabile terților, se bucură de o prezumție relativă de adevăr până la proba contrară, probă care însă nu a fost făcută de recurent.
Potrivit concluziilor din raportul de expertiză terenul notat cu A este deținut de numita L. V. conform adeverinței din registru agricol și încheierea notarială nr.2212/31.05.1995.
De asemenea terenurile notate cu C și D sunt deținute de numita L. V. în baza sentinței civile nr.605/25.03.2008 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, a hotărârii nr.399/8.12.2011 și a procesului verbal de punere în posesie nr.395/2013( filele 315,357, 358-362), în calitate de moștenitoare după C. I. a G..
Instanța nu a fost investită a analiza actele de punere în posesie în baza cărora deține terenul numita L. V. aceasta nefiind chemată în judecată în calitate de pârâtă.
Criticile recurentului cu privire la aceste trupuri de teren exced obiectului plângerii prin care reclamantul Piticatiu I. i-a chemat în judecată pe pârâții C. C. de F. F. V., C. Orășenească F., Direcția S. S., L. G., L. S., P. E., T. P. E. și P. V. solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea actelor de punere în posesie a pârâților L. G. și S. și P. G. și E., cu privire la suprafața de 1 ha pădure, retrocedat conform Lg.18/1991, pârâților P. G. și E. și 3,25 ha de pădure retrocedat conform Legii nr.247/2005 pârâților L. G. și S..
Așa cum s-a arătat terenul notat cu C nu este deținut de pârâții din prezenta cauză ci de numita L. V. în baza sentinței civile nr.605/25.03.2008 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, a hotărârii nr.399/8.12.2011 și a procesului verbal de punere în posesie nr.395/2013, acte care nu fac obiectul analizei în prezenta cauză.
Pârâta P. E. deține terenul cu vegetație forestieră în suprafață de_ ha notat cu F în anexa 3 a raportului de expertiză (fila 340), dreptul de proprietate fiind reconstituit în baza cererii formulate la Legea nr.18/1991, conform sentinței civile nr. 2612/15.09.1992 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc.
Terenul este identic cu o parte din . înscrisă în CF 929 a . are ca proprietar tabular Obștea V..(anexa 7, fila 344)
Cu privire la trupul notat cu F deținut de această pârâtă recurentul nu aduce critici.
Recurentul critică identificarea făcută de expertul J. A. (susținând că terenul din anexa 1 notat cu A identic cu . CF 2759, proprietar P. V. a fost trecută în anexa 3 litera D, . C. I., iar expertul văzând contractul din 1928 privind . declarat o singură parcelă pe care a trecut-o în CF 929 proprietatea obștii, astfel . a apărut în urma comasării parcelelor proprietatea autorului său).
Așa cum s-a arătat, în anexa 1 este evidențiat amplasamentul indicat de reclamant notat cu A, format din parcelele din starea veche pf.2597/2, pf.3518 din CF 929 proprietar Obștea V., pf. 3512/30 din CF 2758 proprietar N. I. și P. pf. 3515 și pf. 3511/2 din CF 6049 proprietar L. S.. Terenul identic cu pf. 3512/3 nu face parte din . ci conform planului anexa 2 la raport se învecinează cu aceasta, iar în anexa 3 terenul notat cu D nu este identificat cadastral ci expertul face trimitere la Titlul de proprietate nr. 1385/2009 emis în favoarea recurentului pentru suprafața de 5595 mp.
Constatările expertului sunt în sensul că terenurile aflate în litigiu se află amplasate în zona cu Carte Funciară definitivă a județului, unde se regăsesc planșe cadastrale, arhive și alte înscrisuri funciare și deci se poate verifica cu certitudine un istoric al terenurilor deținute respectiv tranzacționate în timp.
În anexa nr. 2 a raportului de expertiză s-a prezentat conturul terenului revendicat de reclamant și suprapunerea planului rezultat în urma prelucrării măsurătorilor din teren peste planșa austro - ungară și a verificării înscrisurilor menționate.
Dacă identificarea terenului de către expert a fost făcută prin raportare la planul austro- ungar, și evidențele cadastrale concluzia fiind că nu rezultă faptul că pârâții au fost puși în posesie cu teren ce a aparținut autorilor reclamantului criticile recurentului sunt simple afirmații, care nu sunt susținute de nici o probă.
Identificarea cadastrală a terenului în litigiu este aceeași și în raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual.
Modalitatea de divizare a parcelelor 3512/4 și 3512/3 este evidențiată în suplimentul la raportul de expertiză și nu confirmă susținerile recurentului. . CF 929 nu s-a dovedit că a aparținut autorului reclamantului.
În urma studiului la arhiva de Carte Funciară expertul a constatat că autorul P. V. nu a fost găsit înscris în Cartea funciară nr.928, nr.929, nr.930.
Conform contractului de vânzare cumpărare din data de 7.01.1928 (fila 403) P. P. a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei 3512/3, în contract menționându-se că acest teren a fost dobândit în baza contractului de vânzare din 6.11.1902, însă în urma partajului, în 1977 din această parcelă i-a revenit reclamantului . deja figurează înscris în cartea funciară.
Potrivit extrasului fila 87 . CF2758 s-a divizat în ./11, iar . CF2579 a făcut obiectul partajului în anul 1977 fiind atribuită reclamantului doar . care acesta figurează înscris în cartea funciară și care nu se suprapune peste terenul aflat în posesia pârâților.
Faptul că L. V. a închis drumul, a întabulat terenul pe numele mamei lui, L. V. iar recurentul nu a mai putut să își folosească dreptul, că ceilalți moștenitori după P. V. au vândut atât terenul atribuit în lot cât și terenul cu privire la care părțile ar fi rămas în indiviziune, prestația tabulară promovată de L. Vasișle și N. P., identificarea cadastrală efectuată în cadrul acelui dosar, nu fac obiectul analizei în cauza de față.
Critica potrivit căreia parcelele de fânaț au fost declarate pădure a fost lămurită prin suplimentul la raportul de expertiză în care s-a arătat că într-adevăr în tabel la coloana starea veche apar și parcele cu categoria de folosință fânaț, însă în coloana starea nouă apare trecut terenul notat cu litera A cu categoria de folosință pădure, nefiind inversate categoriile de folosință.
Din documentația depusă la dosar și din cercetările efectuate, corect prima instanță a concluzionat că nu rezultă faptul că pârâții au fost puși în posesie cu teren ce a aparținut autorilor reclamantului, împrejurare în care în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
Criticile formulate la data de 18.09.2014 nu vor fi analizate, fiind tardiv formulate față de disp. art. 303 al. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantul P. I. – prin mandatar P. M. – ., împotriva sentinței civile nr. 455 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. C. de fond funciar V., C. Orășenească de fond funciar F., Direcția S. S., L. G., L. S., domiciliați în ., jud. S., P. E., T. P. E., P. V., domiciliați în ., jud. S. și P. G. - decedat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. L.A.
Judecător fond B. G.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./23.10.2014
| ← Servitute. Decizia nr. 891/2014. Tribunalul SUCEAVA | Reziliere contract. Decizia nr. 899/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
