Obligaţie de a face. Decizia nr. 1036/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1036/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 1036/2014
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1036
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 OCTOMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul ISTITUȚIA P. JUDEȚULUI S.- S. P. COMUNITAR - REGIM PERMISE ȘI ÎNMATRICULĂRI AUTO S. – cu sediul în mun. S., ..22, județul S. împotriva sentinței civile nr.1739 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul pârât P. D., domiciliat în oraș Siret, ..14, județul S. și intimatul reclamant A. G., domiciliat în comuna Grănicești, ..103, județul S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul pârât și avocat T. M. O. pentru intimatul reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța solicită părților prezente să precizeze dacă apreciază că prezenta instanță este competentă în soluționarea apelului promovat.
Avocat T. M. O. și intimatul pârât precizează că Tribunalul S. este competent în soluționarea cauzei pendinte.
Instanța invocă din oficiu inadmisibilitatea recursului potrivit dispozițiilor art. 457 alin.2 și 3 NCPCiv raportat la art.7 alin.2 din Legea 76/2012, apreciind că în speță este vorba despre un recurs raportat la textele invocate și pune în discuție excepția invocată.
Avocat T. M. O. învederează faptul că este de acord cu excepția invocată de instanța de control judiciar. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât P. D. depune la dosar un înscris (fila 23) după care solicită respingerea excepției invocate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ la data de 04.02.2014, reclamantul A. G., în contradictoriu cu pârâții P. D. și Instituția P. S.- S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului P. D. să procedeze la înmatricularea autoturismului Marca Peugeot, varianta 306 1.8 l, numărul de omologare ABPU1C1F17I02E2/1994, numărul de identificare VF37ALFZ_, . de identitate G_, număr de înmatriculare_, autoturism vândut de dânsul și cumpărat de pârât la data de 07.09.2013 conform contractului încheiat între dânșii și obligarea pârâtei Instituția P. - S. P. Comunitar Regim Permise si înmatriculare Auto S. la radierea autoturismului de pe numele dânsului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 24.09.2013 între dânsul în calitate de proprietar al autoturismului Marca Peugeot, și pârâtul P. D. a intervenit un contract de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul anterior descris - contract materializat în înscrisul sub semnătura privată anexat prezentei cereri. Cu toate că pârâtul avea obligația de a înmatricula pe numele său autoturismul, acesta nu și-a îndeplinit obligația nici până la acest moment, situație ce îl prejudiciază pentru că este nevoit să plătească impozitul pe acest autoturism, cu toate că nu mai este proprietarul său, precum și orice amendă pe care dobânditorul o va primi. Deși l-a notificat în repetate rânduri acesta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația. Mai arată că, convențiile civile obligă nu doar la ceea ce se prevede expres, ci și la ceea ce este specific raporturilor contractuale încheiate între părți așa cum rezultă și din prevederile art.970 din vechiul cod civil, conform căruia „convențiile trebuie executate cu bună-credinta; ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.” Astfel, așa cum în mod judicios s-a reținut în practica Tribunalului S., în cazul vânzării unui autoturism obligația firească constă în transcrierea autoturismului pe numele noului proprietar, concomitent cu radierea lui de pe numele vechiului proprietar, al vânzătorului. În prezent, această procedura este reglementata prin două acte normative - O.U.G. nr.195/2002 si Ordinul (M.A.I.) nr. 1501/2006, din care rezultă foarte clar că toate formalitățile în acest sens trebuie demarate de noul proprietar, cum este de altfel și firesc având în vedere că deține toate documentele privind autoturismul. În acest sens sunt dispozițiile coroborate ale art.8 din Ordinul (M.A.I.) nr. 1501/2006, art. 11 alin.1,2,4,10, art.17 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora noul proprietar trebuie să formuleze cererea de transcriere a dreptului de proprietate, însoțită de o documentație cuprinzând fișa de înmatriculare a vehiculului, cartea de identitate a acestuia, contractul de înstrăinare în original și în copie, actul de identitate al solicitantului, dovada efectuării inspecției tehnice periodice, certificatul de înmatriculare, plăcuțele de înmatriculare, etc. întrucât noul proprietar, adică prim-pârâtul, nu a înaintat la serviciul înmatriculări o cerere de transcriere a autoturismului pe numele său și nu a prezentat documentele prevăzute la art.8 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, deși avea această obligație, decurgând implicit din contractul încheiat și prevăzut de lege, se impune admiterea acestui capăt de cerere în sensul obligării pârâtului la îndeplinirea formalităților, reținând și prevederile art.1033, 1077 din vechiul cod civil. Mai arată că Instituția P. Județului S. - S. P. Comunitar Regim Permise si Înmatriculări Auto S. își justifica calitatea procesuală prin prisma atribuțiilor specifice care îi revin acestei instituții privitor la operațiunea de înmatriculare/radiere analizate prin prisma art.17 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 „radierea din evidenta a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea” precum și a alin.2 al aceleiași legi „radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii”. În condițiile în care reclamantul a vândut în baza unui contract de vânzare-cumpărare valabil autoturismul către altă persoană fizică, automat a pierdut calitatea de proprietar, proprietar de drept devenind pârâtul P. D., persoana care deține și toate documentele originale ale autoturismului. Având în vedere aceasta situație, reclamantul din prezenta cauza se află în imposibilitate de a reglementa aceasta situație, neavând altă posibilitate legală decât aceea de a solicita concursul instanței de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.1528 N.C.C, O.U.G. nr.195/2002 și Ordinul (M.A.I) nr.1501/2006.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, iar instanța este competentă să o soluționeze.
Prin întâmpinare pârâta Instituția P. S.- S. P. Comunitar- Regim Permise Auto și Înmatriculări S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Cu privire la excepția invocată a motivat că a fost chemat în judecată alături de pârâtul P. D. și având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată susține că nu are calitate procesuală pasivă în prezentul dosar. Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana pârâtului și cel care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății. Ceea ce este esențial este ca părțile implicate (vânzătorul și cumpărătorul) să se prezinte cu cererea și documentele în acest sens. Astfel, dispozițiile legale privind procedura de transcrierea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul prevăd că această operațiune se realizează la cererea noului proprietar și cu prezentarea documentelor prevăzute la art. 8 din Ordinul 1501/2005 al M.A.I. privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor. Or, o astfel de cerere nu le-a fost adresată. Prin urmare, raportat la competențele stabilite prin Ordinul nr.1501/2006 al M.A.I., instituția lor nu poate avea atribuții în suplinirea manifestării de voință a părților contractante referitor îndeplinirea formalităților necesare cu ocazia înstrăinării și transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculelor și pentru aceste motive solicită admiterea excepției. Arătă că, în mod eronat reclamantul a invocat prevederile art. 17 din OUG nr. 195/2002, în susținerea capătului de cerere referitor la obligarea S.P.C.R.P.C.I.V. S. la radierea din circulație a autoturismului menționat, deoarece: alin. (1) al acestui articol reglementează cazurile în care, la cererea proprietarului, este radiat din evidență un vehicul, în speța de față neaplicându-se niciunul dintre acestea; alin. (2) al acestui articol reglementează radierea din evidență a vehiculelor înregistrate și nu a celor înmatriculate. Vehiculele înregistrate sunt mijloace de transport care nu sunt supuse înmatriculării, în schimb fiind obligatorie înregistrarea lor la compartimentul de specialitate din cadrul autorităților publice locale. {Cap. 5 din Ordinul nr. 1501/2006 al M.A.I.). Art.17 (1) Radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulație a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: a) proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii; b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unități specializate în vederea dezmembrării; c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; d) în cazul furtului vehiculului. (2) Radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
Cu privire la fondul cauzei arată că din interpretarea situației de fapt prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată reiese că acesta dorește efectuarea unei operațiuni de transcriere. Așa cum a arătat mai sus, în conformitate cu prevederile art. 8 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, operațiunea de transcriere se efectuează la cererea noului proprietar în baza documentelor prevăzute la acest articol, documente la întocmirea cărora trebuie să participe atât noul proprietar, cât și fostul proprietar. Noul proprietar nu a înaintat la acest serviciu o cerere de transcriere a autovehiculului pe numele său și nu a prezentat documentele prevăzute la art. 8 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006. Potrivit prevederilor art. 11, pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare „înmatricularea vehiculelor este continuă...” iar potrivit art. 11 pct. 4 din „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente, simultan cu menționarea încetării calității de titular al Înmatriculării pentru fostul proprietar”.
Astfel radierea în cazul schimbării proprietarului nu se mai efectuează și începând cu data de 01.12.2006, data intrării în vigoare a Ordinului M.A.I. nr. 1501/2006, această operațiune nu mai este prevăzută de lege. Practic, la data efectuării transcrierii, se înregistrează automat și încetarea calității de titular al fostului proprietar .Consideră că instanța de judecată nu poate să oblige organul administrativ competent să procedeze la efectuarea unor operațiuni, în alt mod decât sunt prevăzute de lege. Legislația în vigoare reglementează clar procedura transcrierii și conform acestei proceduri nu există posibilitatea legală ca instanța de judecată să oblige organul administrativ competent să dispună radierea din circulație a autovehiculelor din litigiu (așa cum am precizat cazurile de radiere sunt prevăzute expres de art. 17 alin. (1) din OUG 195/2002, în situația de față fiind vorba despre o operațiune de transcriere), operațiunea de transcriere efectuându-se la cererea noului proprietar.
În drept invocă prevederile Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, ale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S..
A arătat că Instituția P. Județului S. - S. P. Comunitar Regim Permise și înmatriculări Auto S. își justifica calitatea procesuală prin prisma atribuțiilor specifice care îi revin acestei instituții privitor la operațiunea de înmatriculare/radiere analizate prin prisma art.17 al.l din O.U.G. nr.195/2002 „radierea din evidenta a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea” precum și a alin.2 al aceleiași legi „radierea din evidenta a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii”. În condițiile în care reclamantul a vândut în baza unui contract de vânzare-cumpărare valabil autoturismul către altă persoană fizică, automat a pierdut calitatea de proprietar, proprietar de drept devenind pârâtul P. D., persoană care deține și toate documentele originale ale autoturismului.
Având în vedere această situație, reclamantul din prezenta cauză se află în imposibilitate de a reglementa această situație, neavând altă posibilitate legală decât aceea de a solicita concursul instanței de judecată. Astfel, așa cum în mod judicios s-a reținut în practica Tribunalului S., în cazul vânzării unui autoturism obligația firească constă în transcrierea autoturismului pe numele noului proprietar, concomitent cu radierea lui de pe numele vechiului proprietar, al vânzătorului. În prezent, această procedură este reglementată prin doua acte normative - O.U.G. nr.195/2002 si Ordinul (M.A.I.) nr. 1501/2006, din care rezultă foarte clar că toate formalitățile în acest sens trebuie demarate de noul proprietar, cum este de altfel și firesc având în vedere ca deține toate documentele privind autoturismul.
În acest sens sunt dispozițiile coroborate ale art.8 din Ordinul (MAI.) nr.1501/2006, art. 11 alin.1,2,4,10, art.17 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora noul proprietar trebuie să formuleze cererea de transcriere a dreptului de proprietate, însoțită de o documentație cuprinzând fișa de înmatriculare a vehiculului, cartea de identitate a acestuia, contractul de înstrăinare în original și în copie, actul de identitate al solicitantului, dovada efectuării inspecției tehnice periodice, certificatul de înmatriculare, plăcutele de înmatriculare, etc. întrucât noul proprietar, adică prim-pârâtul, nu a înaintat la serviciul înmatriculări o cerere de transcriere a autoturismului pe numele său și nu a prezentat documentele prevăzute la art.8 din Ordinul MAI. nr.1501/2006, deși avea aceasta obligație, decurgând implicit din contractul încheiat și prevăzut de lege, se impune admiterea acestui capăt de cerere in sensul obligării pârâtului la îndeplinirea formalităților, reținând si prevederile art.1033, 1077 din vechiul cod civil. Raportat la aceasta situație, calitatea procesual pasivă a Instituției P. - S. P. Comunitar Regim Permise si înmatriculare Auto S. devine evidenta - aceasta fiind singura autoritate competenta în materia înmatricularilor/radierilor prin prisma art.17 alin.l si 2 din O.U.G. nr.195/2002.
Cu privire la apărările formulate de pârâtă pe fondul cauzei, solicită respingerea acestora ca nefondate în condițiile în care acestea se subsumează ideii că „instanța de judecată nu poate să oblige organul administrativ competent să procedeze la efectuarea unor operațiuni în alt mod decât sunt prevăzute de lege”, idee ce ignoră total dreptul reclamantului - creditor al obligației, ca în cazul în care debitorul obligației nu înțelege să își îndeplinească voluntar obligațiile, poate solicita concursul instanței de judecată, judecata făcându-se, evident în contradictoriu cu autoritatea competenta în a efectua operațiunile de radiere/intabulare.
Față de prevederile art.8 din Ordinul M.A.I. nr.1501/2006, obligația de transcriere a dreptului de proprietate revine noului proprietar-pârâtului P. D..
Pentru considerentele arătate instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția P. S. - S. P. Comunitar - Regim Permise Auto și Înmatriculări S., iar pe fondul cauzei a admis acțiunea obligându-l pe pârâtul P. D. să procedeze la înmatricularea autoturismului Marca Peugeot, varianta 306 1.8 l, numărul de omologare ABPU1C1F17I02E2/1994, numărul de identificare VF37ALFZ_, . de identitate G_, număr de înmatriculare_, a dispus obligarea pârâtei Instituția P. Județului S. - S. P. Comunitar Regim Permise și înmatriculări Auto S. la radierea autoturismului de pe numele reclamantului A. G..
Prin sentința civilă nr. 1739 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția P. S.- S. P. Comunitar - Regim Permise Auto și Înmatriculări S. și pe fondul cauzei admite acțiunea formulată de reclamantul A. G., domiciliat în ..103, ., în contradictoriu cu pârâții P. D., domiciliat în Siret, ..14, județul S. și Instituția P. S. - S. P. Comunitar - Regim Permise Auto și Înmatriculări S., cu sediul în S., Calea Unirii nr.22, județul S. și în consecință:
S-a dispus obligarea pârâtului P. D. să procedeze la înmatricularea autoturismului Marca Peugeot, varianta 306 1.8 l, numărul de omologare ABPU1C1F17I02E2/1994, numărul de identificare VF37ALFZ_, . de identitate G_, număr de înmatriculare_, autoturism vândut de dânsul și cumpărat de pârât la data de 07.09.2013.
Pârâta Instituția P. - S. P. Comunitar Regim Permise si înmatriculare Auto S. a fost obligată la radierea autoturismului de pe numele reclamantului A. G..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat apel pârâtul INSTITUȚIA P. S. - S. P. COMUNITAR - REGIM PERMISE AUTO ȘI ÎNMATRICULĂRI S., întrucât instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor S. și prin care s-a dispus radierea de pe numele reclamantului A. G. a autovehiculului marca Peugeot, nr. de identificare VF37ALFZ_, pe care o considerăm nelegală și netemeinică din următoarele motive:
Apelantul a criticat sentința civilă pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece din soluția exprimată în dispozitivul Sentinței civile nr. 1739/23.05.2014 rezultă că instanța de fond nu a analizat în mod efectiv argumentele prezentate de^ Instituția P. - județul S. - S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor S. și nu a procedat la o înlăturare, motivat si argumentat, a apărărilor noastre.
Apreciază că instanța de fond, fără o argumentare proprie, a reținut apărările reclamantului, pronunțând în final o hotărâre care nu se bazează pe lege.
Instituția P. - județul S. - S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor S. se află în imposibilitatea executării acestei hotărâri deoarece obligă la efectuarea unei operațiuni care nu este reglementată de lege.
Astfel, în fața instanței de fond am arătat că radierea presupune scoaterea definitivă din circulație a autovehiculului, această operațiune nemaiexistând în cazul vânzării, transmiterii proprietății.
Cu toate acestea, deși speța reprezintă o situație de transcriere a proprietății prin vânzare - cumpărare, care se efectuează în condițiile art. 8 din Ordinul nr. 1501/2006 al M.A.I., instanța a obligat Instituția P. - județul S. - S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor S. „la radierea autoturismului de pe numele reclamantului A. G.".
Reclamantul, și ulterior instanța de fond, au făcut confuzie și între noțiunile de radiere a vehiculelor înmatriculate si radiere a vehiculelor înregistrate, invocând prevederile art. 17 din OUG nr. 195/2002.
A.. (1) al acestui articol reglementează cazurile în care, la cererea proprietarului, este radiat definitiv din evidență un vehicul, în speța de față neaplicându-se niciunul dintre acestea;
A..(2) al acestui articol reglementează radierea din evidență a vehiculelor înregistrate și nu a celor înmatriculate. Vehiculele înregistrate sunt mijloace de transport care nu sunt supuse înmatriculării, în schimb fiind obligatorie înregistrarea lor la compartimentul de specialitate din cadrul autorităților publice locale. {Cap. 5 din Ordinul nr. 1501/2006 al M.A.I.)
ART. 17
(1) Radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulație a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii; proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unități specializate în vederea dezmembrării; la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; în cazul furtului vehiculului.
(2) Radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
A considerat că instanța trebuia să admită, ca fiind întemeiată, excepția privind lipsa calității procesuale invocată, întrucât calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana pârâtului și cel care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății. Or, în acest raport juridic, apelantului nu îi incumbă, potrivit legii, obligația de a face.
Chemarea în judecată a Serviciului public comunitar regim permise de conducere înmatriculare a vehiculelor este lipsită de fundament legal, neexistând nici un raport juridic între reclamant și acest serviciu și neputându-se stabili vreo obligație legală în sarcina S. public comunitar regim permise de conducere înmatriculare a vehiculelor S..
Legislația în vigoare reglementează clar procedura transcrierii și conform acestei proceduri nu există posibilitatea legală ca instanța de judecată să oblige organul administrativ competent să dispună radierea din circulație a autovehiculelor din litigiu, în cazul schimbării proprietății. în acest caz, așa cum arătat trebuie efectuată o operațiune de transcriere la cererea noului proprietar.
Raportat la competențele stabilite prin Ordinul nr. 1501/2006 al M.A.I., instituția noastră nu poate avea atribuții în suplinirea manifestării de voință a părților contractante referitor la îndeplinirea formalităților necesare cu ocazia înstrăinării referitoare la transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor.
Pentru aceste motive, consideră că instanța trebuia să se pronunțe în sensul admiterii ca întemeiată a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor S..
A făcut precizarea că practica judiciară a instanțelor este de admitere a excepției de lipsă a calității procesuale a serviciului nostru, în cauze similare.
Consideră că instanța de judecată nu poate să oblige organul administrativ competent să procedeze la efectuarea unor operațiuni, în alt mod decât sunt prevăzute de lege.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, în conformitate cu prevederile art. 8 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, operațiunea de transcriere se efectuează la cererea noului proprietar în baza documentelor prevăzute la acest articol, documente la întocmirea cărora trebuie să participe atât noul proprietar, cât și fostul proprietar.
Noul proprietar nu a înaintat la acest serviciu o cerere de transcriere a autovehiculului pe numele său și nu a prezentat documentele prevăzute la art. 8 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006.
Potrivit prevederilor art. 11, pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare „înmatricularea vehiculelor este continuă..." iar potrivit art. 11 pct. 4 din „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente, simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării pentru fostul proprietar".
Precizează că radierea în cazul schimbării proprietarului nu se mai efectuează și începând cu datai de 01.12.2006, data intrării în vigoare a Ordinului M.A.I. nr. 1501/2006, această operațiune nu mai) este prevăzută de lege pentru situația transmiterii dreptului de proprietate. Practic, la data efectuării transcrierii, se înregistrează automat și încetarea calității de titular al fostului proprietar.
În drept, s-au invocat prevederile Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, ale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere motivele invocate, a apreciat că se impune rejudecarea cauzei, în vederea lămuririi depline a litigiului, sub toate aspectele de fapt și de drept, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. A solicitat admiterea recursului formulat și modificarea Sentinței civilă nr. 1739/2014, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Rădăuți, în sensul admiterii excepției privind lipsa calității procesuale a S.P.C.R.P.C.I.V. S..
Potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997privind taxele de timbru si art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată acțiunile instituțiilor publice sunt scutite de taxa judiciară de timbru, când au ca obiect venituri publice, iar în temeiul art. 411 alin. (1), pct. 2 din codul de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 30.11.2014, instanța, din oficiu a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.
Examinând prezenta cale de atac prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, și prin raportare la prevederile art. 457 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Așa fiind, tribunalul se va pronunța mai întâi, asupra excepției de inadmisibilitate a recursului, invocată din oficiu de către instanță.
Conform art. 457 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Prezenta acțiune are ca obiect obligația de a face.
Potrivit art. 7 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Dispozițiile alienatului 1 se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.
Prin urmare, hotărârile pronunțate în primă instanță în acțiuni având ca obiect obligația de a face, sunt supuse căii de atac a apelului.
Prin urmare, tribunalul reține că în speță devin incidente prevederile art. 457 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, în conformitate cu care mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
În speță, prima instanță a făcut o mențiune inexactă în ceea ce privește calea de atac, ca fiind recursul, deși calea de atac prevăzută de lege în contextul legislativ sus – amintit era cea a apelului.
Așa fiind, partea interesată putea să declare apel împotriva sentinței, însă a formulat recurs, în considerarea mențiunii eronate din cuprinsul hotărârii.
Prin urmare, tribunalul reține că în speță este dată excepția inadmisibilității recursului, motiv pentru care o va admite și va respinge recursul ca inadmisibil.
Este de menționat că această încheiere va fi comunicată părților, acestea având posibilitatea să declare apel împotriva sentinței primei instanțe, de la data comunicării acestui act procedural începând să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, în condițiile art. 457 alin. 3 ultima teză Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea 138/15 octombrie 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul formulat de pârâtul ISTITUȚIA P. JUDEȚULUI S.- S. P. COMUNITAR - REGIM PERMISE ȘI ÎNMATRICULĂRI AUTO S. – cu sediul în mun. S., ..22, județul S. împotriva sentinței civile nr.1739 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul pârât P. D., domiciliat în oraș Siret, ..14, județul S. și intimatul reclamant A. G., domiciliat în comuna Grănicești, ..103, județul S., ca fiind inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 OCTOMBRIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. F. C. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. T. C.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.5/08.12.2014.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 899/2014. Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 898/2014.... → |
|---|
