Anulare act. Decizia nr. 1899/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1899/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-10-2012 în dosarul nr. 1899/2012
Dosar nr._ Anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1899
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 OCTOMBRIE 2012
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: I. G.
JUDECĂTOR: H. L.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanții F. G., C. E., B. M., C. M. și B. C. împotriva sentinței civile nr. 302 din data de 9 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. N., L. F. și ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta recurentă C. M., asistată de avocat G. E., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, de către pârâții intimați L. N. și L. F. cerere de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât au fost internați în spital, au fost în imposibilitate de a-și angaja apărător, citația a fost semnată de fiul lor, acesta este plecat la un tratament în Italia și nu le-a adus la cunoștință despre citație, iar delegația doamnei avocat G. nu îndeplinește condițiile legale. În dovedirea susținerilor sale au depus la dosar bilete de externare/scrisori medicale.
Avocat G. E., pentru reclamanții recurenți, depune la dosar împuternicire avocațială, o . înscrisuri, respectiv certificat cu privire la identificarea numărului topografic/cadastral și de carte funciară după numele/denumirea proprietarului din care rezultă că pârâții-intimați dețin teren pe raza . nr. 1887/18 septembrie 2008 a Judecătoriei Fălticeni și decizia nr.170/27 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava și arată că nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că pârâții intimați au primit citațiile de foarte mult timp și au fost prezenți la Judecătoria Fălticeni acum 2 săptămâni.
Instanța respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de către pârâții – intimați L. N. și L. F., întrucât în cauză nu sunt date disp. art. 156 Cod procedură civilă, pârâții – intimați au fost citați pentru termenul de astăzi încă din data de 12 aprilie 2012, interval de timp în care aceștia au avut posibilitatea de a-și angaja un apărător și pentru a-și pregăti apărarea.
Dovezile depuse la dosar în susținerea cererii nu sunt suficiente având în vedere că acestea îl privesc doar pe pârâtul intimat L. N., nu și pe pârâta intimată L. F., iar din conținutul acestora reiese că pârâtul intimat a fost internat în perioada 10-12 octombrie 2012.
Argumentul cum că citația a fost semnată de către fiul pârâților intimați nu poate fi primit de către instanță, faptul că aceasta a fost primită în numele lor de către o altă persoană (fiu) nu constituie un motiv temeinic pentru amânarea cauzei, acesta neîncadrându-se în disp. art. 98 Cod procedură civilă, astfel că procedura de citare cu pârâții intimați pentru acest termen de judecată este legal îndeplinită.
Totodată, instanța respinge și obiecția cu privire la neîndeplinirea condițiilor legale ale împuternicirii avocațiale a doamnei G. E., întrucât pârâții – intimați nu au indicat ce condiții legale nu sunt respectate.
În baza art. 305 Cod procedură civilă coroborat cu art. 167 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul reclamanților recurenți.
Avocat G. E., pentru reclamanții recurenți, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamanților recurenți învederează faptul că instanța de fond a reținut că terenurile au fost scoase din circuitul civil, dar această motivare excede cadrului procesual dedus judecății, în cauză s-a invocat nulitatea absolută a actelor mai sus-menționate conform art. 47 din Legea nr. 59/1974 care prevede că orice înstrăinarea, dobândire sau împărțeală făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 44-46 este nulă de drept, iar reclamanții recurenți și-au dovedit interesul de a invocat această nulitate absolută prin înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că aceștia sunt proprietarii terenului, acesta a fost înscris în CAP de autorii reclamanților recurenți și ei sunt singurii plătitori de impozite.
Arată că decizia emisă de Consiliul Popular Provizoriu al . pentru lipsă de competență întrucât terenul se află pe raza satului Oniceni, . care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și constatarea nulității absolute a autorizației de construcție nr. 9/162/2 august 1989 și a deciziei nr. 36/31 iulie 1989, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
P. încheierea de ședință din data de 20.10.2011 pronunțată în dosarul_, s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale având ca obiect „nulitate absolută a deciziei nr. 36/31.07.1989 și nulitatea absolută a autorizației de construire nr. 9/162 din 02.08.1989”, de acțiunea principală având ca obiect „constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate”, urmând a se forma un nou dosar.
P. cererea reconvențională, reclamanții-pârâți: F. G., C. E., B. M., C. M. și B. C., au solicitat în contradictoriu cu pârâții-reclamanți L. N. și L. F., să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 36 din 31.07.1989 prin care prim-pârâților le-a fost atribuită suprafața de 250 mp. în vederea edificării unei gospodării, precum și nulitatea absolută a autorizației nr. 9/162 din 02.08.1989, motivat de faptul că terenul nu se afla în domeniul public sau privat al . înscris în CAP de autorii reclamantei-pârâte C. M..
P. întâmpinare la cererea reconvențională (f.28-31), pârâții au invocat în principal excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Fălticeni, în raport de natura juridică a actului a cărui nulitate o solicită.Fiind vorba de o decizie administrativă emisă de o autoritate a statului și o autorizație de construire, care de asemenea, are caracter administrativ, competentă a se pronunța asupra legalității unor asemenea acte, este secția de contencios administrativ a Tribunalului Suceava nu Judecătoria Fălticeni.Au solicitat să se constate inadmisibilitatea cererii în constatarea nulității celor două acte pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precizată în mod expres de lege.
Fiind vorba de acte administrative, disp. Legii 554/2004 republicată, prevăd în mod expres obligația îndeplinirii procedurii administrative prealabile, consacrată în disp. art. 6 din lege.
În prezenta cauză, pârâții-reclamanți nu numai că nu au făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile, prin care să fi solicitat, într-o primă fază, emitentului actelor anularea lor, dar nici dovada că ar fi notificat în termenul prevăzut de aceeași lege, renunțarea la această procedură.În condițiile în care se va aprecia că excepția nu va fi primită, au solicitat să se constate tardivitatea formulării cererii, în raport de conținutul său concret.
Astfel, au solicitat să se constate nulă cererea reclamanților, pentru nemotivarea în fapt și în drept, potrivit disp. art. 112 alin.1 pct.4 din Codul de procedură civilă.
Simpla invocare a nulității absolute a unui act în absența indicării oricărui temei de drept, care să consacre această sancțiune procesuală și, mai mult, neindicarea normei de drept ce a fost încălcată prin emiterea celor două acte, echivalează cu o nemotivare în fapt și în drept și a cererii.
Pe de altă parte, motivele de nulitate absolută ale unui act juridic, sunt expres și limitative consacrate de lege, iar cererea părților nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute de lege.
Astfel, sub aspectul formal au fost respectate toate condițiile impuse de norma în vigoare, la data emiterii fiecăruia dintre acte.
În ceea ce privește pretinsa lipsă de drept a emitentului deciziei nr. 36/1989 de a emite un asemenea act, pentru că la acel moment nu a fost proprietar al terenului, au solicitat să se constate că susținerea vine în totală contradicție cu regimul juridic al terenurilor în perioada 1965-1989.
Printr-o lege specială, terenurile au fost scoase din circuitul civil, abolindu-se în acest fel dreptul de proprietate privată și consacrându-se dreptul de proprietate al statului.
În condițiile în care, la momentul emiterii deciziei, singurul proprietar de teren era statul, reprezentat prin acesta, era și singurul capabil să emită decizii de atribuire de teren sub orice titlu în favoarea cetățenilor.
În situația dedusă judecății, instanța are obligația verificării legalității emiterii actului în raport de momentul concret al întocmirii și de regimul juridic aplicabil la acel moment și nu în raport de o lege ulterioară, care nu retroactivează.
Pe cale de consecință, au solicitat să se constate că nu există motive de nulitate absolută a actelor emise în favoarea pârâților, că cererea este nemotivată și în raport de conținutul său concret, este tardiv introdusă, termenul de trei ani în care puteau fi contestate actele emise pârâților, fiind împlinit cu mult înaintea introducerii cererii.
Reclamanții la rândul lor, au formulat note de susținere (f.32-34), cu privire la competența materială a instanței, referitor la cererea reconvențională formulată.
Au considerat pârâții că instanța competentă este instanța de drept comun și nu instanța de contencios administrativ, deoarece legea 554/2004 nu retroactivează, se aplică la .. Pentru înscrisurile a căror nulitate au solicitat să se constate, emise în 1989, sunt aplicabile legile în vigoare din acel moment, respectiv: Legea 58/1974, Legea 59/1974, Legea 4/1973(respectiv Legea sistematizării teritoriului, Legea fondului funciar, Legea locuinței), care în speță au fost încălcate. Încălcarea normelor imperative ale unei legi, atrage nulitatea absolută a actului emis. În speță, terenul nu se afla în administrarea comunei (250 mp.) pentru a fi atribuit în folosință printr-o decizie de atribuire, familiei L., ci era proprietatea reclamanților, înscris în CAP, terenul nu a format obiectul unui schimb între CAP și . trece în administrarea comunei și a fi atribuit în folosință. Atribuirea în folosință, se făcea cu plata unei taxe de folosință (Legea 4/1973), pe care fam. L. ar fi trebuit să o plătească și în prezent.
Art. 33 din Legea 58/1974, prevedea posibilitatea efectuării de schimburi de terenuri după evaluarea lor, prin atribuirea altor terenuri cu acceptul persoanei fizice-proprietar și a organizației cooperatiste, iar la art. 34 se stabilește dreptul statului de a expropria cu plata unei juste despăgubiri. În speță, terenul nu a fost expropriat, nu a ieșit din patrimoniul reclamanților și nu a trecut în administrarea ./1974 precizează la art. 32: organele îndreptățite să aprobe schimburile de terenuri între CAP și alți deținători, organizații, persoane fizice. Potrivit textului art. 47 din Legea 59/1974 „orice înstrăinare, dobândire sau împărțeală, făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 44-46 este nulă de drept. Nulitatea poate fi invocată de procuror, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Comitetul respectiv Biroul executiv al Consiliului popular, precum și de orice persoană interesată și se constată prin hotărâre judecătorească”.
La termenul din data de 09.09.2011, instanța la solicitarea reclamanților, a introdus în cauză, în calitate de pârâtă, ..
Pârâții L. N. și L. F. au formulat completări la întâmpinare (f.40-42), în care au reiterat excepțiile invocate, respectiv nulitatea relativă a cererii în raport de disp. art. 112 alin.1 pct.4 teza 2 și 5 Cod procedură civilă și excepția de necompetență materială în soluționarea cererii privitoare la constatarea nulității unui act emis de o autoritate publică.
Sub acest aspect, pârâții au susținut că față de data emiterii actelor administrative, în vigoare la acea dată era Legea 1/1967 privind judecarea de către tribunal a cererilor celor vătămați în drepturile lor, prin acte administrative ilegale. În condițiile în care reclamanții sunt terți față de actul dedus judecății, ei intră sub incidența disp. art. 1 alin.1 din Legea 1/1973, dar li se aplică dispozițiile procedurale cuprinse în art.1 alin.1 și art. 2 alin.1 lit. a din Legea 1/1967, raportat la disp. art. 25 alin.1 din Legea 58/26.12.1968, pentru organizarea judecătorească.
În aceste condiții, au înțeles să invoce excepția de necompetență materială a Judecătoriei Fălticeni în soluționarea acestei cereri.
Relativ la această excepție și în completarea sa, au invocat excepțiile de inadmisibilitate și prescripția dreptului la acțiune, potrivit disp. art. 3 din Legea 1/1967; reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii prevăzute de disp. art. 3 alin.1 din Legea 1/1967, ceea ce atrage inadmisibilitatea acțiunii introductive.
Pe altă parte, având în vedere date emiterii deciziei contestate, precum și data de la care reclamanții au luat la cunoștință despre existența celor două acte, respectiv în anul 2006, așa cum se precizează în înscrisul denumit „întâmpinare” depus pentru termenul de judecată din 14.04.2011, atunci este cert ca termenul pentru formularea oricărei contestații împotriva acestor acte, este depășit foarte mult, ceea ce atrage prescripția dreptului la acțiune.
Deosebit de aceasta, prin excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, raportat la faptul că sunt terți față de actele a căror nulitate s-a solicitat, precum și inadmisibilitatea acțiunii introductive, actele emise sub imperiul legii în vigoare până în 1989, se bucură de prezumția de legalitate și stabilitate ca și cele emise ulterior acestui an, încât reclamanții nu justifică dreptul de a contesta legalitatea actului.
Secund-pârâta, ., a fost reprezentată prin apărător și a solicitat cu prilejul dezbaterilor, respingerea cererii ca nefondată.
P. sentința civilă nr. 302 din data de 9 februarie 2012, Judecătoria Fălticeni a respins excepția nulității relative a cererii, în raport de dispozițiile art. 112 alin.1 pct.4 teza 2 și 5 Cod procedură civilă, a respins excepția de necompetență materială, a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și cea a prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamanții F. G., C. E., B. M., C. M. și B. C., în contradictoriu cu pârâții L. N., L. F. și ., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat prin cererea de față, constatarea nulității absolute a unor acte administrative individuale și anume: a Deciziei nr. 36 din 31.07.1989, prin care le-a fost atribuită pârâților L. N. și L. F., suprafața de 250 mp. în vederea edificării unei gospodării, precum și a autorizației nr. 9/162 din 02.08.1989, emisă de Consiliul Local al Primăriei Drăgușeni, privind construirea unei locuințe proprietate personală (f.52 și 56 dosar).
Ca regulă, înscriindu-se în principiile generale al dreptului privind neretroactivitatea normelor juridice, actele administrative produc efecte pentru viitor.
Aceste acte cu caracter individual, se comunică celor interesați, momentul comunicării coincide cu cel al începutului producerii de efecte juridice.
Anularea unui act administrativ, presupune lipsirea actului în cauză de orice efecte juridice produse de acesta și încetarea pe viitor a oricăror efecte. Anularea are efecte ex tunc și ex nunc.
Anularea este strâns legată de nerespectarea legalității la data emiterii unui act administrativ și are caracterul unei sancțiuni.
Regula nulității actelor administrative, o reprezintă viciile de legalitate, care pot consta în nerespectarea unei forme procedurale pentru elaborarea actului administrativ, a unui temei, a oportunității oricum a unei cerințe prevăzute de actele normative în vigoare.
Nulitatea absolută sau relativă a actelor administrative, poate fi invocată și contestată fie de autoritățile emitente, de organul ierarhic superior sau de instanțele judecătorești de drept comun sau de contencios administrativ.
Potrivit art. 21 din Constituție orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime (dreptul fundamental privind accesul la justiție), iar potrivit art. 48 al legii fundamentale, creează cadrul general al dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa organelor jurisdicționale, pentru a obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 și apoi Legea 554/2004, recunoaște dreptul oricărei persoane fizice sau juridice vătămate în drepturile sale, recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat a unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, de a se adresa instanței competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului, precum și repararea pagubei ce i-a fost cauzat.
Privitor la cererea dedusă judecății și la textele de lege invocate de părți, instanța, în conf. cu prev. art. 129 alin.5 din Codul de procedură civilă, a pus în discuție obiectul cererii dedus judecății.
Deși în litigiul de față sunt contestate acte administrative individuale emise de o autoritate publică și deși ar fi îndreptățiți să solicite anularea acestora pe calea contenciosului administrativ ca persoane vătămate în dreptul lor, ori, într-un interes legitim recunoscut de lege printr-un act administrativ, cu caracter individual adresat altui subiect de drept (art. 1 alin.2 din L.554/2004-lege în vigoare la data când reclamanții pretind că au luat cunoștință de actele administrative contestate), competența aparținând instanței de contencios administrativ, avându-se în vedere faptul că aceste acte administrative individuale au fost emise în anul 1989, anterior Legilor contenciosului administrativ, legi ce nu pot fi aplicabile actelor administrativ emise anterior intrării lor în vigoare, instanța a considerat că instanța competentă să judece litigiul de față este instanța de drept comun.
Nu au putut fi reținute dispozițiile legale invocate de prim-pârâți, respectiv ale L.1/1967, întrucât față de momentul în care reclamanții invocă legitimitatea dreptului lor, legea menționată nefiind aplicabilă (nefiind în vigoare).
P. urmare, a respins excepția invocată de prim-pârâții L. N. și L. F., privitoare la necompetența materială a instanței.
Referitor la excepția nulității relative a cererii în raport de disp. art. 112 alin.1 pct.4 teza II și V Cod procedură civilă, instanța a respins-o ca nefondată.
P. cererea reconvențională ce face obiectul prezentului litigiu, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a două acte administrative, emise de secund-pârâtă (f. 7 dosar). Este adevărat că această cerere nu a fost motivată în drept, însă ulterior, prin notele de ședință (f.32-34) reclamanții au invocat normele imperative ale Legii 58/1974 și 59/1974, cu motivarea că terenul (250 mp.) ce a făcut obiectul atribuirii în folosință prin decizia de atribuire, era proprietatea reclamanților, înscris în CAP.
Față de excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța a respins-o ca nefondată, motivat de faptul că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a două acte administrative emise de o autoritate publică, motivat de încălcarea legilor în vigoare la acea dată-L.58/1974 și 59/1974 or, se cunoaște că nulitatea absolută pe fraudarea legii, poate fi invocată de orice persoană interesată și oricând.
Sub acest aspect, fiind vorba de o nulitate absolută, acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii introductive, invocată de prim-pârâți prin raportare, pe de o parte la faptul că nu justifică interesul în a contesta legalitatea acestor acte, iar pe de altă parte, prin nerespectarea procedurii prealabile prevăzute atât de L.1/1967-lege în vigoare la data emiterii actului, dar și a dispozițiilor art. 6 din L.554/2004 republicată (în vigoare la data când reclamanții pretind că au luat cunoștință de actele administrative contestate), instanța a respins-o motivat de următoarele:
Cât privește interesul de a contesta legalitatea actelor, instanța a constatat că reclamanții au dovedit că sunt titulari ai terenului evidențiat în titlul de proprietate nr. 606/1994 emis pe numele autorului F. N., teren în care pretind că este cuprins și terenul în suprafață de 250 mp. pentru care a fost emisă decizia de atribuire în folosință în favoarea reclamanților.
De altfel, acest aspect a fost recunoscut de pârâți prin însăși introducerea acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 606/1994, ce face obiectul cauzei din care s-a disjuns cererea de față și prin care, au solicitat excluderea acestei suprafețe de 250 mp. din terenul reclamanților.
Cât privește inadmisibilitatea raportat la nerespectarea procedurii prealabile potrivit disp. art. 3 din L. 1/1967, dar și față de disp. art. 6 și 7 din L. 554/2004, texte invocate de prim-pârâți, această excepție nu este dată, în speță, dat fiind obiectul cererii și procedura de judecată (procedura de drept comun), această procedură prealabilă nu este necesară.
S-a constatat privitor la această procedură prealabilă, că nu poate fi invocată tardivitatea formulării și nici prescripția dreptului la acțiune, potrivit disp. art. 3 din L. 1/1967.
Examinând cauza pe fond, instanța a reținut următoarele:
P. cererea introductivă, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 36 din 31.07.1989, prin care prim-pârâților le-a fost atribuită de către secund-pârâtă, suprafața de 250 mp. în vederea edificării unei gospodării, precum și nulitatea absolută a autorizației de construire nr. 9/162 din 02.08.1989.
Motivele invocate de reclamanți, ca motive de nulitate absolută sunt încălcarea normelor imperative ale L. 58/1974 și 59/1974, L. 4/1983, cu alte cuvinte, frauda la lege sau nesocotirea ocultă a legii, menționându-se că terenul în suprafață de 250 mp. nu se află în administrarea comunei, pentru a putea fi atribuit în folosință, printr-o decizie de atribuire, terenul fiind proprietatea CAP înscris de către autorul reclamanților și nu a existat un schimb în CAP și . trece în administrarea comunei și a putea fi atribuit în folosință.
Pe de altă parte, s-a invocat faptul că terenul nu a fost expropriat, nu a ieșit din patrimoniul reclamanților și nu a intrat în patrimoniul comunei Drăgușeni.
Potrivit disp. Legii 59/1974 cu privire la fondul funciar, terenurile au fost scoase din circuitul civil, abolindu-se în acest fel dreptul de proprietate privată și consacrându-se dreptul unic de proprietate al statului.
În condițiile în care la momentul emiterii deciziei nr. 36/1989 singurul proprietar era statul, reprezentat prin unitățile administrativ teritoriale și prin instituțiile administrative, pretinsa lipsă de drept a emitentului deciziei nr. 36/1989 de a emite un asemenea act, invocată de reclamanți, nu a putut fi primită.
Deși s-a susținut că terenul a fost predat la CAP, potrivit actelor normative în materia proprietății, CAP-ul nu a avut niciodată calitatea de proprietar al terenurilor înscrise la întovărășire, ci doar au adulat aceste terenuri.
Așadar, la acea dată, atribuirea unei suprafețe de teren ca lot în folosință, nu necesita un protocol între CAP și comună, care să consacre vreun schimb de teren, iar față de regimul juridic al proprietății terenurilor, un asemenea schimb, nu ar fi avut justificare, câtă vreme organul administrativ, respectiv Consiliul Popular Drăgușeni, activa ca reprezentant administrativ direct al statului în teritoriu.
P. urmare, susținerile reclamanților privitoare la lipsa calității de proprietar al terenului ce face obiectul deciziei nr. 36/1989, este în contradictoriu flagrant cu regimul juridic funciar agricol aplicabil în anul 1989 și prin urmare instanța a respins ca nefondată cererea privitoare la constatarea nulității absolute a acestei decizii de atribuire în folosință, a suprafeței de 250 mp. în favoarea prim-pârâților.
Și cererea privitoare la constatarea nulității absolute a autorizației de construire nr. 9/162/02.08.1989 a fost respinsă ca nefondată, această autorizație de construire fiind emisă în raport de legile în vigoare la acea dată și cu întocmirea documentației necesare. Există în acest sens, însăși Decizia nr. 40/1989(f.53 dosar), prin care se aprobă autorizațiile pentru construire de către fostul Consiliu Popular al . L. fiind nominalizat în acest sens, s-a plătit o taxă privind autorizația (f.54) există plan de situație a lotului atribuit, decizia de atribuire, plan de situație privind construcția (f.57-59).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin care au solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate in sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanți si constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 36/1989.
În motivare au arătat că prin cererea reconvenționala - depusă în dosar nr._ – reclamanții au solicitat in contradictoriu cu Lazarica N. si F. "constatarea nulității absolute a autorizației nr. 9/162/2.08.1989, precum si a Deciziei nr. 36 / 31.07.1989 - prin care s-a atribuit paraților Lazarica in folosința, suprafața de 250 m.p., in vederea edificării unei gospodarii.
În dovedirea cererii reconvenționale formulate au invocat si depus înscrisuri din care rezulta ca:
a)autorii lor au deținut în calitate de proprietari suprafața de teren in cauza, au inscris-o in registrele agricole si ulterior in C.A.P. (1959);
b) pentru aceasta suprafața de teren reclamanților li s-a reconstituit in indiviziune dreptul de proprietate cf. prev. Legii 18/1991 - si, li s-a emis titlul de proprietate nr. 606/1994;
c) au depus declarațiile date in fata instanței de Lazarica N. si F., precum si ceilalți martori audiați in dosarul de revendicare, din care rezulta in mod clar indubitabil ca la data de 31.07.1989 - când i s-a atribuit suprafața de 250 m.p. lui Lazarica N. prin Decizia 36/1989, terenul era cultivat de C.A.P. cu in.
d) dreptul de proprietate al reclamanților a fost înscris in cartea funciara nr. 459 a . parcelele nr. 959 de 250 m.p. si nr. 982 de 856 m.p., ei fiind proprietari tabulari;
e) terenul nu a fost expropriat in anul 1989 de la reclamanți, pentru a se justifica emiterea unei decizii de atribuire in folosința ( Decizia 36 /1989 ) - lui Lazarica N.;
f) . Consiliu Local Provizoriu Draguseni - nu deținea in proprietate sau administrare terenul in suprafața de 250 m.p. pentru a se atribui in folosința, deoarece:
- terenul se afla înscris de autorii reclamanților in C.A.P. din anul 1959, terenul era lucrat de C.A.P. (in 1989 ) asa cum rezulta din declarațiile martorilor, era cultivat cu in si intre C.A.P. - ca proprietate privata lucrata in colectiv - si proprietatea de stat nu a intervenit vreun schimb de teren;
g)conform evidentelor cooperativei, a cererilor de înscriere in C.A.P., registrul agricol de la data intrării in cooperativa, suprafața de teren a fost reconstituita conform reglementarilor Legii 18/1991 - reclamanților;
h)Lazarica N. - nu a fost niciodată membru cooperator pentru a beneficia de la C.A.P. in condițiile statutului C.A.P. - de o suprafața de teren pentru construirea unei case.
Ceea ce este de remarcat si subliniat in cauza, este faptul ca la data emiterii Deciziei nr. 36/1989 - respectiv 31.07.1989 - nu exista consiliul local "provizoriu" – acestea, Consiliile Provizorii au fost înființate de frontul salvării naționale, imediat dupa evenimentele din decembrie 1989. Deosebit de aceasta, la acea data exista Consiliul local Forasti - pe raza căruia se afla situat terenul in suprafața de 250 m.p. - singurul îndreptățit sa emită o astfel de decizie, si nu consiliul local "provizoriu" Draguseni - pe raza căruia nu se afla terenul .
S-a invocat nulitatea absoluta a actelor emise (Decizia nr. 36/1989 si autorizația de construcție nr._ ) motivat de încălcarea prevederilor legale imperative cuprinse in Legea 58/1974, 59 / 1974, Legea 4/1983, statutul C.A.P. - nulitate ce poate fi invocate conf. art. 47 din Legea 59/1974 - "orice înstrăinare, dobândire sau împărțeala, făcuta cu încălcarea dispozițiilor art. 44-46 este nula de drept" .
Reclamanții si-au dovedit interesul de a invoca nulitatea absoluta a actelor emise prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei, inscrisuri ce releva faptul ca au fost si sunt proprietarii terenului, in cauza, ca, terenul a fost înscris in C.A.P. de autorii reclamanților, si, ei sunt singurii plătitori de impozit pentru terenul in cauza .
Lazarica N. si F. nu figurează înscriși in registrele agricole cu suprafața de 250 m.p.
Nu au plătit niciodată impozite si taxe pentru terenul in suprafața de 250 M.P., desi erau obligați conform reglementarilor legale sa plătească anual taxa de folosința .
Motivarea instanței de fond, potrivit cu care ...."prin dispozițiile Legii 59 / 1974 cu privire la fondul funciar ....terenurile au fost scoase din circuitul civil, abolindu-se in acest fel dreptul de proprietate privata, consacrandu-se dreptul unic de proprietate al statului excede cadrului juridic dedus judecații - in contextul in care:
- scoaterea din circuitul civil s-a făcut in condițiile obligării proprietarului de teren la obținerea autorizației de înstrăinare;
- proprietarii de terenuri înscrise in C.A.P. - au rămas potrivit Statutului C.A.P. - proprietarii terenului, colectivul reglementând doar activitatea de lucrare mecanizata a terenurilor si obligația de prestare a muncilor agricole de către persoanele înscrise .
Atribuirea de loturi in folosința se făcea numai persoanelor înscrise in C.A.P. cu obligația de a lucra lemnul.
In speța, instanța a confundat atribuirea lotului ajutător de către C.A.P. (in condițiile statutului C.A.P.) cu atribuirea in folosința pentru construcția unei case de către Consiliul local Popular in condițiile Legii 58 /1974 - 59 /1974 - din terenurile aflate in administrarea sa.
Confundând proprietatea socialista de stat, cu proprietatea de grup cooperatista, instanța de fond a dispus in mod nejustificat respingerea acțiunii noastre, considerând "abolita" proprietatea privata .
În cauza sunt întrunite motivele de casare prev. de art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
In concluzie:
- terenul in suprafața de 250 m.p. nu s-a aflat niciodată in administrarea consiliului local provizoriu Draguseni, pentru a se dispune atribuirea in folosința in vederea construirii unei locuințe, lui Lazarica N..
In atare condiții, Decizia nr. 36/1989 si Autorizația de construcție nr. 9/162/2.08.1989 se dovedesc nelegale, emise cu incalcarea prevederilor legale - care reglementau condițiile in care acestea se emit.
Consiliul local "Provizoriu" Draguseni nu avea in administrare acest teren, deoarece acesta se afla pe raza Consiliului local Forasti.
Autorii reclamanților nu au fost expropriați, conform legilor in vigoare de la acea data si a prevederilor Constituției din 1965.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
P. decizia nr.36 din 31.07.1989 a Consiliului popular provizoriu al Comunei Drăgușeni-Oniceni, în temeiul art.4 din Legea nr.58/1974 și a art.60 din Legea nr.57/1968 s-a atribuit în folosința numitului L. N. suprafața de 250 mp teren proprietate de stat pentru construirea unei locuințe proprietate personală, pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale de 1 leu.
La data de 02.08.1989 s-a eliberat autorizația nr.9/1962 pentru construirea unei locuințe către L. N. de Consiliul popular al Comunei Drăgușeni-Oniceni. Eliberarea autorizației menționate s-a efectuat ca urmare a cererii nr.933/02.08.1989 înregistrată la Consiliul popular al comunei Drăgușeni.
Se invocă de către recurenți că autorii lor au avut în proprietate această suprafață de teren, au înscris-o în registrele agricole, ulterior, respectiv în anul 1959 în CAP, iar cum terenul acestora nu a fost expropriat în anul 1989, nu se justifică emiterea unei decizii de atribuire în folosință.
Analizând temeiul juridic în baza căruia s-a emis decizia de atribuire, se constată că privește sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, art.4 din legea nr.58/1968 stabilind că „schițele de sistematizare a municipiilor, orașelor și satelor, ca instrument de bază în desfășurarea activității de sistematizare, se întocmesc și se reactualizează de către comitetele executive ale consiliilor populare corelat cu studiile de prognoză și în funcție de prevederile din planurile cincinale de dezvoltare economico-socială a țării și după aprobare sînt obligatorii pentru organizațiile socialiste, celelalte persoane juridice, precum și pentru cetățeni. Stabilirea amplasamentelor concrete ale construcțiilor și instalațiilor se face pe baza detaliilor de sistematizare și studiilor de amplasament, cu respectarea prevederilor din schițele de sistematizare”.
Conform art.17 din aceeași lege, clădirile de locuit se vor amplasa cu precădere, începând din centrul civic către zonele marginale, în vederea realizării unei structuri compacte a localităților, prin utilizarea intensivă a terenurilor din perimetrul construibil, creându-se astfel posibilitatea pentru introducerea în condiții eficiente a alimentării cu apă, a energiei electrice și a canalizării. Se vor lua măsuri ca membrilor cooperativelor agricole de producție să li se atribuie lot în folosință, conform statului, în afara perimetrului construibil al localităților. Loturile necesare pentru construirea de locuințe și anexe gospodărești vor fi în suprafață de 200-250 mp, având de regulă un front la stradă de maximum 12 m. În vederea construirii de locuințe și anexe pentru gospodăriile țărănești, comitetele executive ale consiliilor populare comunale vor putea atribui în folosință cetățenilor loturi din terenurile proprietate de stat aflate în administrarea comunelor. Suprafața de teren de 200-250 mp poate fi atribuită și cetățenilor ce își construiesc locuințe în clădiri cu mai multe niveluri. Pentru a veni în sprijinul cadrelor de specialiști și a celorlalte persoane încadrate în unități socialiste comitetele executive ale consiliilor populare comunale vor putea să atribuie acestora, în scopul construirii de locuințe și organizării de gospodării, teren în suprafață de 200-250 mp.
Din prevederile legale enunțate, actul normativ fiind adoptat ulterior statutului cooperativei agricole de producție, reiese că atribuirea de teren în vederea ridicării unei construcții era efectuată în conformitate cu planurile de sistematizare, din teren proprietate a statului aflat în administrarea comunelor, decizia de atribuire fiind în competența comitetului executiv al consiliului popular comunal.
Se observă că planul de situație ce a stat la baza actelor contestate este vizat favorabil de Direcția de sistematizare Arhitectură și control din cadrul Consiliului popular Județean Suceava. Consiliul local avea competenta pentru a dispune atribuirea în folosință în vederea construirii unei locuințe, așa cum s-a arătat, astfel că nici această critică nu poate fi reținută.. Din adresa înaintată de Primăria comunei Drăgușeni (f51) rezultă că în perioada anului 1989 au fost unificate comunele Drăgușeni și Forăști, astfel încât se explică eliberarea actelor contestate de Consiliul popular al comunei Drăgușeni-Oniceni. Consilii locale provizorii existau și anterior revoluției din anul 1989, fiind de menționat în acest sens legea nr.3/1968.
Nu poate fi reținută critica recurenților în sensul că terenul atribuit nu a fost expropriat față de dispozițiile art.34 din aceeași lege conform cărora terenurile cu sau fără construcții aflate în proprietatea sau folosința persoanelor fizice, a organizațiilor cooperatiste sau a altor organizații obștești, situate în perimetrul construibil al localităților, vor putea fi expropriate cu plata unei juste despăgubiri sau preluate de la cei care le au în folosință integrală sau parțial, în scopul executării unor lucrări de interes obștesc. În sensul prezentei legi, prin interes obștesc se înțelege și crearea de parcele care să fie atribuite de comitetele executive ale consiliilor populare în folosința cetățenilor, în vederea construirii de locuințe, potrivit schițelor sau detaliilor de sistematizare.
Or, nulitatea actelor administrative intervine pentru vicii de legalitate care pot consta în nerespectarea unei forme procedurale pentru elaborarea actului, a unei cerințe prevăzute de acte normative în vigoare la data respectivă. În speță, după cum se observă, era reglementată posibilitatea preluării de teren de la cei care le aveau în folosință pentru atribuire în vederea construirii unei locuințe, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.47 din Legea nr.59/1974. Art.44-46 din Legea nr.59/1974 vizează de fapt modul de transmitere și dobândire a proprietății, or, în speță, intimatului L. N. i s-a atribuit folosința terenului.
Susținerea că atribuirea de loturi în folosință se făcea numai persoanelor înscrise în CAP cu obligația de a lucra terenul, fiind vorba de terenuri agricole, nu-și găsește aplicare în cazul terenurilor date pentru construirea de locuințe.
Referitor la celelalte critici aduse, este de menționat că proprietarii de terenuri înscrise în CAP nu au rămas proprietarii terenurilor, ci proprietatea CAP, cu excepția suprafeței de 800 mp teren aferent locuinței proprietarului, caz neincident în speță. Din cuprinsul prevederilor legale mai sus arătate rezultă că nu era necesară condiția de a fi membru cooperator pentru a beneficia de teren pentru construirea unei case, iar susținerea că intimații L. nu figurează înscriși în registrul agricol cu suprafața de 250 mp teren nu are relevanță din prisma obiectului dedus judecății. Critica referitoare la neplata taxelor și impozitelor pentru terenul atribuit nu reprezintă un motiv de anulare a deciziei nr.36 din 31.07.1989 și a autorizației nr.9/1962. Actele administrative nu pot fi anulate decât pentru cauze anterioare sau concomitente lui, nefiind de conceput ca un act administrativ să fie legal în momentul emiterii lui și să devină ilegal ulterior.
Așa fiind, pentru toate cele ce preced, criticile formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, recursul nu este fondat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanții F. G., domiciliat în Suceava, ., ., domiciliată în ., B. M., domiciliați în Suceava, ., ., ., domiciliată în Suceava, .. 25 și B. C., domiciliată în con. Forăști, jud. Suceava și toți la cabinet avocat G. E. – Suceava, .. 48, ., . civile nr. 302 din data de 9 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. N., L. F., domiciliați în ., jud. Suceava și ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 15 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. O. D. I. G. H. L.
Grefier,
S. A. – M.
Red. H.L.
Judecător fond A. I.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./11.12.2012
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 12-10-2012, Tribunalul... → |
|---|
