Revendicare imobiliară. Hotărâre din 12-10-2012, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-10-2012 în dosarul nr. 1889/2012
Dosar nr._ - revizuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1889
Ședința publică din 12 octombrie 2012
Președinte: G. D.
Judecători: F. G.
: N. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de revizuientul N. N., domiciliat în comuna S., . împotriva sentinței civile nr. 2630 din 30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind M. S., C. Gh. N., C. D., S. E., I. C. N., toți cu același domiciliu și ..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2012, au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi – 12 octombrie 2012.
După deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 30.03.2011, revizuentul N. N., în contradictoriu cu intimații: Moisi S., C. Gh. N., C. D., S. E., I. C. N. și ., a solicitat revizuirea sentintei civile nr. 2936/23.11.2001 a Judecatoriei Falticeni, solicitand schimbarea în totalitate a acestei hotărâri, în sensul de a admite actiunea în revendicare și ridicare constructii și de a respinge cererea de interventie accesorie.
In motivarea acțiunii, revizuientul a arătat că, prin sentinta civila nr. 2939/23.11.2001 a Judecatoriei Falticeni, a fost respinsa actiunea în revendicare și ridicare constructii pe care a formulat-o împotriva intimaților: M. Stelica, C. Ghe. N., C. D., S. E., I. C. N. și a fost admisa cererea de intervenție accesorie formulata în cauza de ..
A menționat că actiunea în revendicare privea suprafața de 8.000 mp teren situata pe teritoriul satului Gainesti, . numit "La Fabrica" detinut de parati, mostenita de la autorul său, N. G., care la randul sau a dobandit-o în baza unei conventii de schimb.
A arătat revizuientul că, pentru a pronunța aceasta hotarare instanta de fond a retinut în primul rand (pag. 3) ca tatal său a stapanit o suprafata de teren de 0,72 ha pe raza . în anul 1962 aceasta suprafata a fost cuprinsa în cadrul CAP C. Luncii, primind în schimb o suprafață de 1,00 ha pe raza comunei S. la locul numit "Pahomie". Ulterior, în perioada anilor 1985-1987, autorul reclamantului a primit In schimbul terenului din locul "Pahomie" o suprafata echivalenta In intravilanul comunei, la locul numit "La Fabrica", aspecte care au fost confirmate de martorii N. D. (f. 132) și M. C. (f. 133).
A precizat că, instanta nu a retinut ca s-ar fi făcut cel din urma schimb, prin care N. G. a dobandit imobilul din locul "La Fabrica", bazandu-se pe o adresa aflata la fila 144 dosar din care reiese ca aceasta convenție nu s-ar mai fi făcut. Se motiveaza ca "fostul Consiliul Popular (...) nu a fost de acord cu schimbul de terenuri, rezultând ca aceasta conventie de schimb nu s-a încheiat" precum și că "autorul reclamantului a fost înștiințat despre faptul ca schimbul de terenuri nu a fost aprobat (f.144) ", astfel incât, (...) a dat dovadă de de rea-credință".
P. urmare, consideră că, instanta a înlăturat teza unui schimb de terenuri prin care ar fi făcut dovada dreptului de proprietate pentru . în considerarea adresei de la fila 114 dosar emisa de Consiliul Popular al Comunei S. in februarie 1987.
Mai menționează revizuientul că, la data de 1 martie 2011 a intrat în posesia adresei nr. 2891/10.04.1985 emisa de Consiliul Popular al Judetului Suceava, Comitetul Executiv si a Procesului-verbal încheiat în data de 6 iunie 1985, înscrisuri noi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în temeiul carora exercită prezenta revizuire, caz prevăzut în art. 322 pct. 5, teza I cod proc. civilă.
Astfel, prin adresa nr. 2891/10.04.1985 destinata Consiliului Popular al Comunei S. s-a facut cunoscut ca "în sedinta Comitetului Executiv din 11 aprilie a.c. s-a aprobat ca terenul respectiv (P.) sa fie schimbat cu aceeasi suprafata la punctul "Fabrica" din Găinești (...). Urmează ca între Consiliul popular S. si N. G. sa încheiați un act de schimb la nivel de . puneți in posesie cu terenul respectiv".
Precizează că, după doua luni s-a încheiat Procesul-verbal din 6 iunie 1985 intre Consiliul Local al Comunei S. si autorul revizuientului, prin care s-a consfințit schimbul de suprafețe, N. G. fund pus în posesie exact cu suprafata de teren de 1.000 ari "La Fabrica" având vecinătățile descrise în petitul acțiunii in revendicare.
Revizuientul consideră ca sunt întrunite cumulativ toate condițiile cazului de revizuire prev. în art. 322 pct. 5, teza 1 cod proc. civilă astfel: 1) partea interesata se bazează pe un înscris probator nou care nu a fost folosit in procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacata; 2) înscrisurile invocate au existat la data pronunțării hotărârii ce se cere a fi revizuita; 3) înscrisul nu a putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată - adresa a fost reținuta de partea potrivnica, iar procesul-verbal nu s-a aflat în posesia sa, fiind trimis prin poșta de un terț din localitatea Piatra N.; 4) înscrisurile invocate sunt determinante pentru soluționarea pricinii; 5) înscrisurile noi sunt prezentate de partea care exercita revizuirea.
Subliniază ca înscrisurile noi puteau fi prezentate de ., entitate care a înțeles sa formuleze în cauza o cerere accesorie în sprijinul pârâților, fiind astfel evident ca probele au fost reținute de partea potrivnica, în înțelesul art. 322 pct. 5 C.. Pe de alta parte, procesul-verbal nu a fost niciodată în posesia sa si nu a știut de existența acestuia decât odată cu primirea lui prin post, de la un terț, la data de 1 martie 2011.
Pentru o justa apreciere a probelor revizuientul mai învederează ca soluția instanței de fond s-a fundamentat doar pe o simpla adresă eliberată de . schimbului o face prin adresa emisa de Consiliul Popular al Județului Suceava, Comitetul Executiv si Procesul-verbal din 6 iunie 1985, acte care au o forța probanta deplina și care se completează cu declarațiile martorilor audiați în cauza N. D. (f. 132) și M. C. (f. 133).
Din adresa nr. 2891/10.04.1985 reiese ca a avut loc o ședința a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Suceava în data de 11 aprilie 1985, aprobându-se schimbul de terenuri. Așadar, aceasta era procedura aprobării schimburilor de terenuri, prin ședințe la nivel județean ale forurilor administrative superioare, astfel ca este lipsit de orice relevanta conținutul adresei de la fila 144 emisa de Consiliul Popular S..
Revizuientul solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
In drept, a invocat disp. art. 322, pct. 5, teza I cod proc. civilă.
In dovedire, a atașat la dosar: adresa nr. 2891/10.04.1985, sentința civila nr. 2936/2001, procesul-verbal din 6 iunie 1985, dovada datei primirii prin poșta a înscrisurilor noi (f.5-8 dosar).
Legal citată, intimata . a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.17 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii.
In motivarea întâmpinării, intimata a arătat că aceleași motive de revizuire au fost solicitate de revizuient si in dosarul nr. 5086/2004, Curtea de Apel Suceava respingând recursul declarat de N. N., hotărârea fiind rămasă definitivă si irevocabilă.
Menționează că, înscrisurile despre care face vorbire revizuientul nu sunt reale, deoarece un proces verbal de punere în posesie nu se putea afla la un cetățean de pe raza altui județ, care nu are nimic în comun cu Primăria comunei S..
Referitor la adresa mentionată arată că nu se găsește în arhiva Primăriei înregistrată.
Anexează la dosar copia deciziei Nr. 1008/2004 a Curtii de Apel Suceava (f.18 -19 dosar).
Legal citați, intimații: M. S., C. Gh. N., C. D., S. E., I. C. N., nu au formulat si depus la dosar întâmpinare asa cum prevăd disp. art. 115, 118 Cod pr. civilă si nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere față de acțiunea revizuientului.
La solicitarea revizuientului a fost atasat spre consultare dosarul nr. 724/2000 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2936/2011 al Judecătoriei Fălticeni.
P. sentința civilă nr. 2630 din 30.11.2011, Judecătoria Fălticeni a respins cererea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Revizuientul a solicitat revendicarea unei suprafete de 8.000 mp. teren situat in extravilanul satului Găinesti, ., la locul numit „La Fabrică” .
Totodată a fost admisă cererea de intervenție formulată de ., în interesul pârâtilor.
P. sentinta civilă nr.2936/23.11.2001 pronunțată în dosarul nr.724/2000 al Judecătoriei Fălticeni a fost solutionată acțiunea formulată de reclamantul N. N., prin care a solicitat obligarea pârâților: M. S., C. Gh. N., C. D., S. E., I. C. N., să-i lase în deplină proprietate și linistită posesie suprafata de 8.000 mp. teren situat în extravilanul satului Găinesti, . numit „La Fabrică” si să-și ridice pe cheltuiala lor construcțiile edificate pe teren, evaluate la suma de 30 milioane lei, cu cheltuieli de judecată.
Cum reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, acțiunea acestuia a fost respinsă.
Atât instanța de fond cât si cele de control au constat că schimbul invocat de reclamant, nu a fost aprobat de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Suceava, situatie comunicată tatălui reclamantului în anul 1987 si necontestată de acesta. Minuta din data de 31 mai 1985 reprezintă doar intenția de schimb neavalidată de autoritățile administrative.
Pe de altă parte, terenul tatălui reclamantului se află pe teritoriul comunei C.-Luncii iar mostenitorii acestuia nu s-au prezentat pentru a fi pusi in posesie.
Înscrisul considerat de revizuent nou, reprezintă un proces verbal din data de 6 iunie 1985 încheiat intre fostul Consiliu Popular al comunei S., în care se menționează un schimb de teren între acesta si N. G..
Instanta a apreciat că inscrisul depus si invocat in revizuire, nu este de natură a schimba hotărârea judecătorească pronunțată, având în vedere în primul rând, că nu a fost bun înscris deținut de partea potrivnică sau înscris ce nu a putut fi adus datorită fortei majore. După cum s-a observat actul era emis în anul 1985 de către fostul Consiliu Popular al comunei S. si putea astfel fi procurat.
In al doilea rând, chiar dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, situatia nu ar fi putut fi alta decât cea pronunțată, deoarece conform codului civil, schimburile de terenuri între persoane fizice si persoane juridice nu se poate face decât prin act autentic.
In conformitate cu disp. art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri nu poate fi cerută dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părtilor.
Insă, prin înscrisuri doveditoare în sensul textului citat, se înțeleg acele acte, care, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, solutia ar fi putut fi alta decât cea formulată.
Actul în speță este emis de către fostul Consiliu Popular al comunei S., putând fi procurat cu ușurință.
Mai mult înscrisul din 6 iunie 1985 nu este fundamentat conform Codului civil.
De altfel, o altă analiză a acestui act, ar însemna să nesocotească puterea lucrului judecat a hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Împotriva sentinței a declarat recurs revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că la data de 1 martie 2011 a intrat în posesia adresei nr.2891/10.04.1985 emisă de Consiliul Popular al Județului Suceava, Comitetul Executiv și procesul verbal încheiat la data de 6 iunie 1985, înscrisuri noi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Astfel, prin adresa nr. 2891/10.04.1985 destinată Consiliului Popular al comunei S. s-a făcut cunoscut că s-a aprobat ca terenul „P.” să fie schimbat cu aceeași suprafață la punctul „Fabrică” din Găinești și că urmează ca între Consiliul Popular S. și N. G. să încheie un act de schimb la nivel de comună și să-l pună în posesie cu terenul respectiv.
După două luni s-a încheiat procesul verbal din 6 iunie 1985 între Consiliul local al comunei S. și autorul său, prin care s-a consfințit schimbul de suprafețe, N. G. fiind pus în posesie exact cu suprafața de teren de 1000 ari „La Fabrică” având vecinătățile descrise în petitul acțiunii în revendicare.
Instanța și-a însușit motivarea instanțelor de fond, de aceea apreciază că nu a cercetat fondul cauzei deoarece este evident că din cele două înscrisuri noi folosite în revizuire rezultă o situație de fapt contrară celei reținute de instanța care a pronunțat hotărârea care a solicitat a fi retractată.
Nu a fost analizată adresa care a stat la baza respingerii acțiunii în revendicare din februarie 1987 emisă de Consiliul Popular S., care făcea mențiune despre un ordin fictiv nr. 1878/04.02.1987, ordin prin care nu s-ar fi aprobat schimbul de terenuri. Din adresa nr.3211/19.04.2002 a Consiliului Județean Suceava rezultă că acest ordin nu se află în arhivele instituției, fiind astfel evident că adresa de la fila 114 dosar revendicare nu are nici o valoare probatorie.
Nici teza unei eventuale pasivități reținută de prima instanță nu poate fi primită, în condițiile în care face dovada că a solicitat punerea în posesie.
Din adresa nr. 3211/19.04.2002 a Consiliului Județean Suceava rezultă că Ordinul nr. 1878/04.02.1987 privind schimbul unui teren efectuat între N. G. (tatăl său) și Consiliul Popular al . află în arhivele acestei instituții.
P. acest răspuns a făcut dovada faptului că s-a adresat instituției care ar fi putut deține înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate, însă aceasta, cât și Primăria S., au negat constant existența lor.
S-a mai reținut de prima instanță că soluția pronunțată de instanța de fond nu ar fi putut fi alta deoarece schimburile de terenuri nu se pot face decât prin act autentic. Așa cum a arătat și în cererea de revizuire, schimbul de terenuri era supus în anul 1985 legislației speciale, administrative, acesta fiind în prealabil aprobat de Consiliul Popular Suceava, iar apoi finalizat cu întocmirea procesului verbal de schimb.
A mai precizat, în final, că nu este clar de ce s-a argumentat că cererea de revizuire nu poate fi primită pe motivul că analiza unui act ar însemna să nesocotească puterea de lucru judecat a hotărârii a cărei revizuire se solicită, în condițiile în care de esența revizuirii întemeiată pe disp. art.322 pct. 5 este tocmai retractarea unei hotărâri în baza unui înscris nou.
În drept, a invocat disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Legal citată, . a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Legal citați ceilalți intimați nu au formulat apărări în cauză.
Analizând recursul sub aspectul motivelor invocate care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 c.p.c. tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art.322 pct.5 teza I c.p.c. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Așa cum s-a arătat, dispozițiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil „recurs la recurs”.
De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant faptul că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului autorității lucrului judecat, conform căruia nici o parte nu este îndreptățita să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la aceasta regula se admite numai atunci când este justificata de circumstanțe riguroase și de substanța (cauza Ryabikh c. Rusiei). Cu toate acestea, principiul securității juridice nu este unul absolut. Curtea însăși a recomandat uneori redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie, atunci când procedurile derulate în fata instanțelor naționale nu au respectat cerințele articolului 6 din Convenție(cauza L. c. Romaniei). În orice caz, puterea de a iniția și de a admite o cale extraordinară de atac trebuie exercitată de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru just între interesele implicate în cauză.
Astfel, pronunțându-se in cauza M. vs. România, cererea nr._/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă, în absența unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanța care soluționează contestația și instanța a cărei hotărâre este contestata au două puncte de vedere diferite este un caz tipic în care nu se justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.
Ca și în alte cauze anterioare, Curtea a apreciat, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, că în absenta unor circumstanțe excepționale – situații numite Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii (neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei) – acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul unei cereri de revizuire exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură.
În cauza de față, din analiza cererii de revizuire tribunalul constată că revizuientul a indicat în mod concret motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 teza I c.p.c. susținând că după darea hotărârii a descoperit înscrisuri doveditoare indicând în acest sens adresa nr.2891/10.04.1985 emisa de Consiliul Popular al Judetului Suceava, Comitetul Executiv și Procesul-verbal încheiat în data de 6 iunie 1985.
Tribunalul apreciază că în mod legal prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de revizuire cu referire la înscrisurile anterior menționate.
Sub un prim aspect, tribunalul reține că, în sensul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, prin "înscrisuri noi" se înțelege acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire
Or, în cauza de față, petentul nu a făcut dovada imposibilității înfățișării sale în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.
Funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural. În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă, fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat, de care trebuiau să se bucure hotărârile, ar rămâne fără nici un fel de eficiență
Pe de altă parte, în aplicarea art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, este necesar ca înscrisurile noi invocate să aibă forță doveditoare prin ele însele, adică să fie de natură a conduce la stabilirea unei alte situații, cu o altă aplicabilitate a textelor de lege.
Invocarea de către revizuient a celor două înscrisuri anterior menționate, nu se încadrează în condițiile impuse de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, tribunalul reține că prin cererea formulată la data de 06.03.2000 și înregistrată al Judecătoria Fălticeni subnr.724/2000 revizuientul a solicitat revendicarea unei suprafete de 8.000 mp. teren situat in extravilanul satului Găinesti, ., la locul numit „La Fabrică” .
P. sentința civilă nr.2936/23.11.2001 pronunțată în dosarul nr.724/2000 al Judecătoriei Fălticeni a fost soluționată acțiunea formulată de reclamantul N. N., prin care a solicitat obligarea pârâților: M. S., C. Gh. N., C. D., S. E., I. C. N. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 8.000 mp. teren situat în extravilanul satului Găinesti, . numit „La Fabrică” și să-și ridice pe cheltuiala lor construcțiile edificate pe teren, evaluate la suma de 30 milioane lei, în sensul respingerii acesteia ca nefondată. Totodată a fost admisă cererea de intervenție formulată de ., în interesul pârâților.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, reținând în esență faptul că nu a fost încheiată convenția de schimb invocată de petent(cea prin care terenul de la Pahomie a fost schimbată cu terenul de la Fabrică) deoarece fostul consiliu popular al județului Suceava nu a aprobat schimbul.
Împotriva sentinței judecătoriei petentul a formulat apel care a fost soluționat prin decizia nr.1022/25.04.2002 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă în dosarul nr.2619/2002 în sensul respingerii acestuia ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a considerat asemenea judecătoriei că petentul nu face dovada dreptului de proprietate. În acest sens, tribunalul a reținut în plus față de judecătorie faptul că în cazul dat acțiunea în revendicare vizează o suprafață de teren ce s-a aflat în patrimoniul unei cooperative agricole de producție iar în această situație dovada dreptului de proprietate se poate face numai cu titlul de proprietate emis conform legii nr.18/1991. A mai reținut tribunalul că instanța nu poate recunoaște în beneficiul reclamantului dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren ce nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991 chiar dacă acesta ar dovedi că anterior cooperativizării a deținut în proprietate acea suprafață de teren.
Împotriva deciziei tribunalului petentul a formulat recurs care a fost soluționat prin decizia nr.3457/22.11.2002 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția civilă în dosarul nr.4735/2002 în sensul respingerii acestuia ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a considerat asemenea judecătoriei și tribunalului că petentul nu face dovada dreptului de proprietate. În acest sens, printre altele, curtea a reținut asemenea tribunalului că în cazul dat acțiunea în revendicare vizează o suprafață de teren ce s-a aflat în patrimoniul unei cooperative agricole de producție care a aparținut tatălui reclamantului, se află pe raza comunei C. Luncii iar moștenitorii fostului proprietar nu s-au prezentat pentru a fi puți în posesie.
P. urmare, față de considerentele anterior precizate care au fost avute în vedere de instanțele care au analizat fondul cererii petentului tribunalul apreciază că înscrisurile prezentate de petent nu sunt determinante în sensul că ar fi de natură să schimbe soluția dată în cauză.
De aceea, chiar și în ipoteza în care, în cadrul procesului finalizat prin sentința a cărei revizuire se solicită, ar fi fost prezentate cele două înscrisuri invocate prin cererea de revizuire, ele nu ar fi fost de natură să conducă, în sine, la o altă soluție.
Analizată din perspectiva anterior precizată, respectiv că dovada dreptului de proprietate cu privire la terenurile aflate în zone cooperativizate nu se poate face decât cu titlul de proprietate emis în condițiile legilor fondului funciar adoptate după anul 1990, tribunalul constată că ceea ce pretinde în fapt revizuientul este o reapreciere a probatoriului, aspecte incompatibile însă cu structura revizuirii, de cale extraordinară de atac.
P. urmare, în baza art.312 c.p.c. tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul N. N., domiciliat în comuna S., . împotriva sentinței civile nr. 2630 din 30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind M. S., C. Gh. N., C. D., S. E., I. C. N., toți cu același domiciliu și ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. F. G. N. M. P. L.
Red. N.M.
Jud.C. I.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 06.11.2012
| ← Anulare act. Decizia nr. 1899/2012. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 2043/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
