Cereri. Decizia nr. 1210/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1210/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 1210/2012
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA NR. 1210
Ședința publică din 05 IUNIE 2012
Președinte: C. L.
Judecător: S. A.
Judecător: V. E.-L.
Grefier: P. I.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul C. D. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 477 din 23 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul civil nr._ – pârâte intimate fiind C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și Direcția S. S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâtele C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și Direcția S. S., solicitând anularea hotărârii nr. 632/17.09.2010 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren pădure după autor deposedat C. E. a T..
Prin încheierea de ședință din data de 07.03.2011, cauza a fost suspendată pe temeiul prevăzut de art. 1551 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 477 din 23.04.2012, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a constatat perimată acțiunea, respingând cererea de reluare a judecății și repunerea în termen.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin încheierea din ședința publică de la 07 martie 2011, cauza a fost suspendată conform dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă, întrucât reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune la dosar plan de situație și proces verbal de stabilire a vecinătăților.
La data de 14 martie 2012 reclamantul C. D. a formulat cerere de repunere în termenul de un an având în vedere că nu a putut formula cerere de repunere pe considerente de boală și imposibilității întocmirii planului de situație.
Conform art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod procedură civilă perimarea se poate constata și din oficiu.
Codul de procedură civilă prevede la art. 249 că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului, de către partea care justifică un interes.
P. ca un act de procedură să poată fi calificat drept act întrerupător de perimare și să aibă ca efect întreruperea perimării, este necesar ca actul să fie valabil făcut, considerându-se în mod constant în literatura și practica de specialitate că o cerere sau care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, nu este făcută în intenția de a relua judecata, ci doar în scopul obținerii întreruperii, ceea ce poate constituit un abuz de drept procesual.
Referitor la cererea formulată de reclamant pentru repunerea în termenul de un an, instanța a apreciat că potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, aliniatul 2 stabilind că în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen urmând a fi arătate și motivele împiedicării.
Prin urmare pentru a se dispune repunerea în termen una dintre condiții este aceea ca partea care nu a săvârșit un act de procedură în cadrul termenului legal imperativ, să facă dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite actul, înainte de împlinirea termenului.
Împrejurarea că timp de un an de la data suspendării petentul a fost bolnav nu constituie o împrejurare mai presus de voința sa, această împrejurare trebuind să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, ori în cauză instanța a reținut pe de o parte că nu s-au depus nici un fel de dovezi în acest sens, iar pe de altă parte petentul angajându-și avocat care l-a reprezentat în cauză trebuia să se intereseze de dosar, motiv pentru care instanța a respins cererea de reluare a judecății și repunerea în termen, ca nefondată.
Având în vedere că în cauza de față nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii de mai mult de un an, instanța a constatat perimată acțiunea, în conformitate cu disp. art. 248 și 252 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile sus-arătate, reclamantul a declarat recurs; în dezvoltarea motivelor depuse la fila 4 dosar a susținut că, a fost imposibilă întocmirea planului de situație din cauza stării din teren, ceea ce constituie o împrejurare mai presus de voința sa.
Susține că față de cele arătate, nu se putea constata ca fiind perimată acțiunea.
Deosebit de aceasta, susține că sarcina întocmirii planului de situație incumbă comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu toate acestea a încercat să întocmească planul de situație, însă din cauza stării din teren, a fost imposibilă întocmirea acestuia în termen.
Intimata Direcția S. S. a solicitat respingerea recursului, considerând că motivele invocate de recurent nu sunt temeinice.
Celelalte intimate, deși au fost legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.
Examinând motivele de recurs invocate, ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar și considerentele sentinței civile recurate, tribunalul apreciază că motivațiile recurentului sunt nefondate, în timp ce hotărârea judecătoriei este temeinică și legală.
În speță, se constată că judecătoria a realizat o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 103 alun. 1 Cod procedură civilă, și ale art. 248 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamantul recurent nu a probat că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința lui să exercite actul, respectiv să solicite repunerea dosarului pe rol, înainte de a interveni perimarea.
Faptul că timp de un an ar fi fost bolnav, nu constituie o împrejurare mai presus de voința sa, această împrejurare trebuind să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, or, în cauză nu s-au produs niciun fel de dovezi în acest sens.
Cum de la data suspendării, pricina a rămas în nelucrare timp de peste 1 an, întemeiat, a reținut prima instanță că în cauză a intervenit perimarea.
În contextul celor de mai-sus găsind că soluția instanței de fond este legală și temeinică și că motivațiile recurentului sunt nejustificat formulate, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul C. D. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 477 din 23 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul civil nr._ – pârâte intimate fiind C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. județeană pentru stabilirea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 iunie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E.-L. P. I.
Red. C.L.
Jud. A.-A. P.
Tehnored. I.P./2 ex./02.07.2012
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1335/2012. Tribunalul SUCEAVA | Validare poprire. Decizia nr. 1484/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
