Contestaţie la executare. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 305/2014
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 305/2014
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul M. S.- P. P.-S., 1 Mai, nr.9, jud S. împotriva sentinței civile nr.17/7.01.2014 pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul S. R. domiciliat în S., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează după care instanța constată că s-a solicitat judecata în lipsă de către apelant.
În temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și față de dispozițiile art.130 și art.136 Noul cod de procedură civilă invocă din oficiu excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Civile a Tribunalului S. și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 1.08.2013, contestatorul S. R. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. S. - prin primar, anularea tuturor actelor de executare efectuate, întoarcerea executării silite și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că la data de 18.07.2013 încercând să efectueze operațiuni curente în contul bancar de salariu pe care îl deține la Unicredit Ț. Bank - Sucursala S. i-a fost comunicat faptul că acest cont este indisponibilizat ca urmare a unor acte de executare silită efectuate de către intimată, acte constând în poprirea sumelor de bani în vederea recuperării unor creanțe bugetare.
A mai arătat contestatorul că a solicitat intimatei să-i prezinte titlul de creanță în baza căruia s-a efectuat executarea, însă i s-a comunicat Decizia de impunere privind obligațiile fiscale față de bugetul local pe anul 2013, în care nu figurează cu debit și Registrul de rol pe anul 2013, în extras. Din partea Băncii Unicredit Ț. Bank- Sucursala S. i s-a comunicat adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, titlul executoriu nr. 279 înregistrat sub nr._ din data de 12.07.2013, fișa sintetică totală la S.C.” Proarhiva” S.R.L. S., societate unde deține calitatea de asociat administrator și procesul verbal de constatare a contravenției nr. 31 din data de 16.10.2000.
Contestatorul a apreciată că actele de executare sunt ilegale, prin aceea că sunt pretinse debite care sunt de mult prescrise, neexistând temei de fapt și de drept întrucât actul de impunere nu i-a fost niciodată comunicat.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, anularea actelor de executare și obligarea intimatei la achitarea tuturor cheltuielilor de judecată.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 701 și următoarele, art. 718, art. 447 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri (f.6-10).
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 145 lei (f.20 dosar).
Intimatul M. S.- prin P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată (f.25 dosar).
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că prin actele de executare: somații, confirmări de primire a somațiilor și procesele - verbale privind procedura de comunicare prin publicitate a somațiilor, s-a întrerupt prescripția și a început să curgă un nou termen de prescripție.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr. 279/5.07.2013 (f.28-48).
La termenul de judecată din data de 26.11.2013, contestatorul a arătat că nu mai insistă în capătul de cerere privind suspendarea executării silite, iar instanța a luat act de faptul că a renunțat la cererea privind suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare (f.59).
P. sentința civilă nr.17/07.01.2014 pronunțată de Judecătoria S., prima instanță a admis contestația la executare.
A anulat actele de executare efectuate în baza titlului executoriu 279/07.07.2013.
A dispus întoarcerea executării silite prin restituirea către contestator a sumei de 866 lei.
A dispus restituirea către contestator a taxei de timbru în cuantum de 145 lei, achitată la Primăria municipiului S. cu chitanța . nr._/02.09.2013.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Intimata a demarat executarea silită împotriva contestatorului S. R., pentru suma de 2.000 lei, în baza titlului executoriu nr. 279/05.07.2013 (fila 9), ce reprezintă în fapt amendă contravențională aplicată în baza Procesului verbal de contravenție 31 - (fila 16).
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 16.10.2000, fiind deci aplicabile prevederile Legii 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.
Titlul executoriu îl reprezintă fie chiar procesul – verbal de contravenție neatacat în termenul legal, fie hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat definitiv plângerea împotriva acestuia, așa cum rezultă din art. 40 al. 3 din Legea 32/1968.
P. urmare, pentru a deveni titlu executoriu, orice proces verbal de contravenție trebuie comunicat celui sancționat, spre a asigura dreptul acestuia de contestare.
În speță, deși s-a solicitat întreaga documentație a executării silite (fila 22), în înscrisurile depuse de intimat (filele 28-48 dosar) nu se regăsește dovada comunicării procesului verbal de contravenție către contestatorul S. R., ci numai dovada comunicării actului de sancționare către Direcția de telecomunicații S., la data de 19.10.2000 (fila 45).
În ceea ce-l privește pe S. R., la dosar a fost depus o confirmare de primire referitor „AR amenzi_” însă din data de 27.01.2004 (fila 46).
Astfel, a constatat prima instanță că, deși s-a început activitatea de executare silită împotriva persoanei fizice S. R. (cu toate că în actul de constatare acesta a fost menționat în virtutea calității sale de director al Direcției de telecomunicații S., entitate despre care se menționează la rubrica descrierea faptei, că „a amplasat 15 cabine telefonice fără autorizație de construcție”, faptă ce constituie contravenție conform art. 23 lit. a din Legea 50/1991), nu există nici o dovadă că lui S. R. i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție în cauză.
Lipsa comunicării procesului verbal de contravenție către persoana fizică S. R., ce are calitatea de debitor în acțiunea de executare silită demarată de intimată atrage inexistența titlului executoriu, fără de care nu se poate vorbi de o executare silită legală, știut fiind că orice executare silită are la bază un atare titlu, situație față de care contestația la executare apare ca întemeiată.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut și incidența art. 14 din Legea 32/1968, conform căruia „Executarea sancțiunii se prescrie, dacă procesul-verbal de constatare a contravenției, precum și, când este cazul, înștiințarea de plată a amenzii nu au fost comunicate celui sancționat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Executarea sancțiunii se prescrie, de asemenea, în termenul de 1 an de la data aplicării ei, chiar dacă contravenientul a exercitat calea de atac. Prescripția executării sancțiunii nu curge pe tot timpul cât, la cererea contravenientului, executarea a fost amânată sau eșalonată.”, împrejurare care, de asemenea, determină nelegalitatea executării silite.
În consecință, pentru cele mai sus arătate prima instanță, în baza art. 719 al. 1 C.P.C. a admis contestația la executare și a anulat actele de executare efectuate în baza titlului executoriu 279/07.07.2013, care, așa cum s-a arătat, are la bază Procesului verbal de contravenție 31/16.10.2000.
Din adresa_/12.12.2013 a intimatei rezultă că în contul sumei de 2.000 lei s-a încasat suma de 866 lei, față de care instanța, în temeiul art. 722 C.P.C. a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, respectiv prin restituirea către contestator a sumei de 866 lei.
În baza art. 45 al. 1 lit. f din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a dispus restituirea către contestator a taxei de timbru în cuantum de 145 lei, achitată la Primăria municipiului S. cu chitanța . nr._/02.09.2013.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul M. S.-prin primar criticând-o pentru nelegalitate și a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii arătândcă hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății.
În drept a invocat dispozițiile art.466-482 C..
În dovedire a depus înscrisuri ( filele 7-13 dosar apel).
Intimatul S. R. nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 28.03.2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Civile a Tribunalului S..
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Civile a Tribunalului S. invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.248 alin.(1) Noul Cod de procedură civilă conform cărora”Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă,în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.” instanța reține:
Intimatul-apelant a demarat executarea silită împotriva contestatorului S. R., pentru suma de 2.000 lei, în baza titlului executoriu nr. 279/05.07.2013, ce reprezintă amendă contravențională.
Având în vedere natura juridică a obiectului litigiului și anume contestație la executare împotriva unui titlu executoriu emis de M. S.-Direcția Buget, contabilitate și Fiscalitate- Serviciul Urmărire și Executare Silită și față de împrejurarea că soluționarea unei astfel de cereri în materia creanțelor fiscale este în competența instanțelor de contencios fiscal, față de dispozițiile art. 172 și următoarele din O.G. nr. 92/2003, constată că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care,
În temeiul art.136 raportat la art.132 Noul Cod de procedură civilă, va admite excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului S. și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscala Tribunalului S.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Civile a Tribunalului S..
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului S..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2014
Președinte, Judecător, Grefier,
G. D. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond L. C. Ș.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 08.04.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 550/2014.... | Fond funciar. Decizia nr. 801/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
