Prestaţie tabulară. Decizia nr. 58/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 58/2014
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 58
Ședința publică din data de 11 martie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. E. L.
Judecător: A. C.
Judecător: L. A.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. N. împotriva Deciziei nr. 2092/25.11.2013 a Tribunalului Suceava în dosarul nr._ /a1, intimați fiind D. T., C. I., C. P., C. D., M. S. și C. comunală de F. F. I. S..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11 martie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1185 din data de 9 mai 2013 a Tribunalului Suceava( dosar nr._ ) s-a admis recursul declarat de pârâtul C. N., împotriva sentinței civile nr.1177 din 22 octombrie 2012 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul D. T. și pârâții C. I., C. P., C. D. a G., M. S. a Ș. născută C., și Comisia comunală de fond funciar I. S., județul Suceava, s-a modificat în totalitate sentința civilă nr.1177/2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea și au fost obligați intimații să plătească recurentului pârât C. N. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 20.06.2013 și înregistrată sub nr._ /a1petentul C. N. a solicitat în baza art. 281 indice 2 Cod procedură civilă completarea deciziei civile nr. 1185/9.05.2013 a Tribunalului Suceava în sensul pronunțării cu privire la plata cheltuielilor de judecată și a contravalorii ajutorului public judiciar.
A arătat că prin Decizia civilă nr. 1185/9.05.2013 a Tribunalului Suceava, recursul împotriva sentinței civile nr. 1177/22.10.2012 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc a fost admis, sentința modificată în totalitate și acțiunea introdusă de reclamantul D. T. respinsă ca nefondată iar intimații D. T., C. I., C. P., C. D. a G., M. S. a Ș. și C. de fond funciar I. S. au fost obligați sa-i plătească 1.000 lei cheltuieli de judecată din recurs.
A arătat că instanța de contro1 judiciar a omis să se pronunțe cu privire la situația cheltuielilor de judecată de la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și a contravalorii ajutorului public judiciar.
Prin Decizia nr. 2092 din data de 25 noiembrie 2013, Tribunalul Suceava( dosar nr._ /a1 a admis excepția tardivității formulării cererii de completare a Deciziei civile nr. 1185/09.05.2013 a Tribunalului Suceava, invocată de reclamantul-intimat D. T. și a respins-o ca tardiv formulată.
În argumentarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că cererea de completare a Deciziei civile nr. 1185 din 09.05.2013 a Tribunalului Suceava cu privire la cheltuielile de judecată și a contravalorii ajutorului public judiciar a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 20 iunie 2013, iar decizia civilă nr. 1185 a fost pronunțată irevocabil de către secția civilă a Tribunalului Suceava în ședința publică din data de 9 mai 2013. S-a reținut că potrivit art. 281 indice 2 alineat 1 din codul de procedură civilă „dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri”. Prin urmare, față de dispozițiile legale susmenționate, cererea de completare a deciziei putea fi formulată doar în termenul de 15 zile de la soluționarea recursului, termenul începând să curgă de la data pronunțării hotărârii, respectiv de la data de 9 mai 2013 iar din lucrările dosarului rezultă că cererea a fost formulată peste termenul sus menționat. Așadar, Tribunalul a admis excepția tardivității formulării cererii de completarea a Deciziei civile nr. 1185/09.05.2013 a Tribunalului Suceava și o a respins-o ca tardiv formulată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava în data de 2 decembrie 2013 cu nr._ contestatorul C. N. în contradictoriu cu intimații D. T., C. ilie, C. P., C. D., M. S. și C. comunală de F. F. I. S. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 2092/25.11.2013 a Tribunalului Suceava.
A precizat că s-a motivat că cererea trebuia introdusă în termen de 15 zile de la pronunțarea deciziei, începând cu data de 09.05.2013, și cum a fost depusă la data de 20.06.2013, s-a depășit termenul legal.
Consideră că, decizia este rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 318 C. pr. civ., excepția tardivității fiind greșit reținută de instanță.
A arătat că potrivit motivării deciziei „se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva hotărârii” precizându-se expres că „termenul de 15 zile începe să curgă de la pronunțarea hotărârii".
A precizat că instanța a făcut confuzie între dispozițiile prevăzute de art. 2812 alin. (1) C. pr. civ., termenul de 15 zile de la pronunțare fiind stabilit de Codul de procedură civilă pentru hotărârile date în fond după casarea cu reținere, ceea ce nu este cazul în speță.
Cum decizia civilă nr. 1185/09.05.2013 a Tribunalului Suceava nu s-a comunicat, fiind pronunțată în recurs iar soluția afișată pe portal nu cuprinde considerentele din care să rezulte dacă în motivare s-a făcut sau nu referire la cheltuielile de judecată și ajutorul public judiciar, a solicitat completarea deciziei în termenul de 15 zile de la motivarea ei.
Cum decizia nr. 1185/9.05.2013 a fost motivată la data de 7.06.2013, depunerea cererii de completare la data de 20.06.2013 este în termenul legal de 15 zile, astfel că excepția tardivității nu este dată.
Cum eroarea făcută de instanță ca urmare a confundării unor dispoziții legale nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și face parte din greșelile materiale la care se referă art. 318 C. pr. civ., a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile nr. 2092/25.11.2013 a Tribunalului Suceava și soluționarea cererii pentru completarea deciziei civile nr. 1185/09.05.2013 în sensul indicat în ea.
Intimații C. I., D. T., C. P., C. D., M. S. au depus întâmpinare în care arată că decizia este rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 318 cod procedură civilă, excepția tardivității fiind greșit reținută de instanță. Conform motivării deciziei „ ... se poate cere completarea hotărârii în aceiași termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva hotărârii" precizându-se expres că „termenul de 15 zile începe să curgă de la pronunțarea hotărârii".
Au arătat că instanța a făcut confuzie între dispozițiile prevăzute de art. 281indice 2 alin. (1) C. pr. civ., termenul de 15 zile de la pronunțare fiind stabilit de C. pr. civ. pentru hotărârile date în fond după casarea cu reținere, ceea ce nu este cazul în speță.
Cum decizia civilă nr. 1185/09.05.2013 a Tribunalului Suceava nu s-a comunicat, fiind pronunțată în recurs iar soluția afișată pe portal nu cuprinde considerentele din care să rezulte dacă în motivare s-a făcut sau nu referire la cheltuielile de judecată și ajutorul public judiciar au solicitat completarea deciziei în termenul de 15 zile de la motivarea ei. Cum decizia nr. 1185/9.05.2013 a fost motivată la data de 7.06.2013, depunerea cererii de completare la data de 20.06.2013 este în termenul legal de 15 zile, astfel că excepția tardivității nu este dată.
Cum eroarea făcută de instanță ca urmare a confundării unor dispoziții legale nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și face parte din greșelile materiale la care se referă art. 318 C. pr. civ., au solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile nr. 2092/25.11.2013 a Tribunalului Suceava și soluționarea cererii pentru completarea deciziei civile nr. 1185/09.05.2013 în sensul indicat în ea.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Din dispozițiile art. 318 al.1 Cod pr. civilă rezultă că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare iar motivul de contestație în anulare invocat de contestator se încadrează în prima teză a acestui articol și anume când dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin contestația în anulare, contestatorul susține că instanța de recurs a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 2812 al.1 Cod pr. civilă în sensul că a făcut confuzie între dispozițiile prevăzute de art. 2812 alin. (1) pct. 2 Teza 1 Cod procedură civilă și art. 2812 alin 1 pct. 2 Teza 2 Cod procedură civilă, termenul de 15 zile de la pronunțare fiind stabilit de Codul de procedură civilă pentru hotărârile date în fond după casarea cu reținere, ceea ce nu este cazul în speță și a calculat în mod greșit termenul în care se introduce cererea de completare a hotărârii prevăzută de acest text de lege, care este în termen de 15 zile de la motivare și nu în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii.
Din prevederile art. 318 al.1 Cod pr. civilă rezultă că noțiunea de ,,greșeală materială” în accepțiunea legiuitorului are în vedere greșelile materiale evidente de ordin procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecării cererii. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și, deci, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de apreciere a faptelor ori de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Or, eventuala confuzie între dispozițiile prevăzute de art. 2812 alin. (1) C. pr. civ și modalitatea în care instanța de recurs a interpretat dispozițiile acestui text de lege pentru calcularea termenului în care poate fi introdusă cererea de completare a hotărârii nu constituie o greșeală materială evidentă în sensul prevăzut de art. 318 al.1 Cod pr. civilă, având în vedere că prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, de retractare nu poate fi cenzurată modalitatea în care instanța de recurs a interpretat anumite dispoziții legale și a dezlegat o anumită problemă de drept.
Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului (în speță, hotărârea judecătorească a cărei completare se solicită), temeiul juridic al cererii de completare a hotărârii formulate de contestator și a făcut o apreciere asupra termenului în care poate fi introdusă cererea de completare a hotărârii, nu mai poate fi vorba de o eroare materială în sensul legii, ci, eventual, una de judecată, a cărei analizare și remediere nu este posibilă pe calea de atac extraordinară a contestației în anulare.
Prin urmare, în temeiul art. 320 al. 1 Cod pr. civilă, instanța va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. N., domiciliat în comuna I. S., ., județul Suceava împotriva Deciziei nr. 2092/25 noiembrie 2013 a Tribunalului Suceava în dosarul nr._ /a1, intimați fiind D. T., domiciliat în comuna Moldovița, . Suceava, C. I., domiciliat în . Suceava, C. P., domiciliat în . Suceava, C. D. a G., domiciliat în . Suceava, M. S. a Ș. (născută C.), domiciliată în comuna Ulma, . și C. comunală de F. F. I. S., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2014.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier
V. E. L. A. C. L. A. N. A.
Red. VEL/Tehn. NA
| ← Expropriere. Sentința nr. 420/2014. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Sentința nr. 1861/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
