Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 4/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 4/2016
Dosar nr._ - hotărîre care să țină loc de act autentic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 4
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2016
Președinte - M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pîrîta ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.1436 din 10 martie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta F. S., cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de avocat „S. S.”, cu sediul în municipiul Suceava ..10, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. L. pentru pîrîta apelantă și avocat S. S. pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat P. L. pentru pîrîta apelantă, a depus la dosar împuternicire avocațială și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat S. S. pentru reclamanta intimată, a arătat că nu mai are alte cereri de formulat și a cerut cuvîntul la dezbateri.
Instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat P. L. pentru pîrîta apelantă, a cerut admiterea apelului astfel cum a fost motivat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat S. S. pentru reclamanta intimată, a cerut respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
P. sentința civilă nr.1436 din 10 martie 2015 Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta F. S. în contradictoriu cu pârâta . că între reclamantă, în calitate de cumpărătoare și pârâtă, în calitate de vânzătoare, s-a încheiat la data de 10.12.2007 contractul de vânzare-cumpărare (prin adjudecare la licitație publică) cu privire la imobilul reprezentat de lotul nr. 31 teren în suprafață de 1.000 mp situat în „zona C. Donului”, ., identic cu . 2719 din CF 2960 a comunei cadastrale Dărmănești, prezenta hotărâre ținînd loc de act autentic de vânzare-cumpărare și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 830 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit procesului verbal de licitație nr. 8155/10.12.2007 emis de Primăria Dărmănești, la data de 10.12.2007, prin adjudecare cu ocazia licitației publice deschise cu strigare pentru vânzarea unor loturi de teren situate în zona „C. Donului” din intravilanul localității Dănila, teren aparținând domeniului privat al Comunei Dărmănești aflat în administrarea Primăriei Dărmănești, reclamanta a câștigat licitația privind imobilul constând în lotul nr. 31 teren în suprafață de 1.000 mp situat în zona „C. Donului” ., având o valoare de impozitare de 1.980 lei, contra sumei de 5.495,84 lei. Reclamanta a achitat suma menționată și pe propria cheltuială a întocmit documentația necesară perfectării vânzării la notar, convocând în acest sens pârâta pentru data de 10.04.2014, invitație la care pârâta nu a dat curs.
De asemenea, instanța a reținut că pârâta, prin întâmpinare a arătat că achiesează la pretențiile reclamantei, fiind de acord cu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Interpretând convenția intervenită între părți, potrivit principiilor de interpretare prevăzute de legea civilă, instanța a reținut că aceasta are semnificația unui antecontract (promisiuni de vânzare – cumpărare) dat fiind faptul că pentru a fi în prezența unei convenții de vânzare – cumpărare translativă de proprietate, legea impune imperativ ca acordul de voință al părților să fie concretizat în formă autentică, atât în reglementarea anterioară, cât și în cea actuală. Or, atari promisiuni de vânzare - cumpărare nu sunt apte prin ele însăși să transfere proprietatea în ce privește terenul; în același timp, însă, ele nu sunt lipsite de efectele obligatorii ale unor convenții între părți, astfel că ele dau naștere unor obligații de a face, respectiv acelea de a încheia, în viitor, în forma prevăzută de lege, convenția stabilită.
Instanța a reținut că obligația promitentului-vânzător născută din antecontract este o obligație de a face cu caracter patrimonial.
Totodată, neîndeplinirea acestei obligații, atrage răspunderea contractuală a părților care nu și-au îndeplinit obligațiile, răspundere care, potrivit regulilor de drept comun are în vedere în principal, executarea directă în natură – prin prestarea a însuși obiectului contractului, iar, în subsidiar, executarea indirectă, prin echivalent, prin despăgubiri bănești.
O formă de reparație în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutare, este însăși acțiunea în justiție de perfectare a contractului de vânzare – cumpărare, admisibilă în măsura în care cumpărătorul și-a îndeplinit la rându-i propria obligație, iar bunul se mai află în patrimoniul promitentului – vânzător. Această acțiune, creație a practicii, este derivată tocmai din principiul reparației în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului, consacrat de art. 1073 – 1077 din Codul civil, potrivit căruia creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației debitorului.
Instanța a constatat că, în temeiul art.1073, 1075, 1077 din Codul civil de la 1864, care consacră principiul executării în natură a obligațiilor, inclusiv a celor de a face, este admisibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare sub rezerva îndeplinirii cumulative a două condiții, și anume încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu respectarea cerințelor generale de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art.948 din Codul civil și existența în patrimoniul promitentului-vânzător a bunului a cărui vânzare a fost promisă.
Instanța a amintit că, potrivit art.249 din Codul de procedură civilă, părțile au îndatorirea de a-și dovedi, în condițiile legii, pretențiile și apărările, principiu al procedurii civile exprimat prin adagiul „actori incumbit probatio”.
Față de dispozițiile legale mai sus amintite și având în vedere împrejurarea că reclamanta, prin probele administrate în cauză, a făcut dovada că terenul în litigiu este proprietatea pârâtei și că înțelegerea părților respectă condițiile generale de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art. 948 din Codul civil, instanța a apreciat că, în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Pe cale de consecință, instanța a admis acțiunea formulată de către reclamanta F. S. și a constatat că între reclamantă, în calitate de cumpărătoare și pârâtă, în calitate de vânzătoare, s-a încheiat la data de 10.12.2007 contractul de vânzare-cumpărare (prin adjudecare la licitație publică) cu privire la imobilul reprezentat de lotul nr. 31 teren în suprafață de 1.000 mp situat în „zona C. Donului”, ., identic cu . 2719 din CF 2960 a comunei cadastrale Dărmănești, iar prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pîrîta . criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că instanța a aplicat greșit disp.art.453 Cod procedură civilă reținând culpa procesuală a pîrîtei în sensul că deși a achiesat la acțiune nu s-a prezentat de bunăvoie la notar în vederea perfectării contractului de vînzare-cumpărare în formă autentică și a obligat-o la plata sumei de 1155 lei cheltuieli de judecată.
A precizat că din economia art.454 Cod procedură civilă rezultă că „pîrîtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sînt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile”.
Însă, potrivit disp.art.1079 cod civil din 1864 „Dacă obligațiunea consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificațiune ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. Debitorul este de drept în întârziere de drept în cazurile anume prevăzute de lege, când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare sau când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă”.
După cum asemenea notificare despre care face vorbire art.1079 Cod civil din 1864 nu a fost realizată, iar apelanta nu se afla în vreunul dintre cazurile de aflare în întîrziere de drept, instanța de apel se poate convinge de aplicarea și interpretarea extensivă a situației de excepție citată mai sus de către apelantă.
Cunoscînd că excepția este de strictă interpretare și aplicare, după cum spune și adagiul latin „exceptio est strictissimae interpretationis . că se impune schimbarea soluției primei instanțe prin aplicarea corectă a art.453 Cod procedură civilă și constatarea că apelanta nu era în starea de întîrziere, ceea ce are drept consecință scutirea de plata cheltuielilor de judecată.
În întîmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A arătat că prin S.C. nr. 1436/10.03.2015 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în Dosar nr._, s-a admis acțiunea, s-a constatat că între ea, în calitate de cumpărătoare și pârâta – apelantă, în calitate de vânzătoare, s-a încheiat la data de 10.12.2007 contractul de vânzare – cumpărare (prin adjudecare la licitație publică) cu privire la imobilul reprezentat de lotul nr. 31 teren în suprafață de 1.000 mp situat în „zona Cotului Donului”, ., identic cu . 2719 din CF 2960 a comunei cadastrale Dărmănești, fiind obligată pârâta – apelantă la plata sumei de 830 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond sub aspectul obligării pârâtei – apelante la cheltuieli de judecată materializează interpretarea corectă a disp. art. 451, art. 452 și art. 453 C.pr.civ., încât motivele de apel nu pot fi primite.
Pârâta – apelantă critică soluția instanței de fond, pretinzând că s-au aplicat eronat disp. art. 453 C.pr.civ., având în vedere că, în raport de poziția procesuală de achiesare la cererea ei, se impunea ca instanța să dispună exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Acest raționament este contrar prevederilor art. 454 C.pr.civ.
Conform art.454 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere.
Chiar dacă pârâta – apelantă a recunoscut pretențiile ei la primul termen de judecată, este incidentă ipoteza excepțională stipulată de art. 454 C.pr.civ. având în vedere că prealabil pornirii procesului a pus în întârziere pârâta – apelantă, respectiv a convocat pârâta – apelantă la notariat, în vederea încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, însă aceasta nu s-a prezentat, întocmindu-se Încheierea de certificare de fapte nr. 8/10.04.2014 (fila 20 dosar).
P. urmare, în mod întemeiat și justificat instanța de judecată a constatat culpa procesuală a pârâtei care, deși a achiesat la cererea subsemnatei, nu s-a prezentat de bunăvoie la notar în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și, în temeiul art. 453 C.pr.civ. a obligat pârâta la plata sumei de 830 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Referitor la jurisprudența C.E.D.O., aceasta este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă, și anume acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Cum a făcut dovada existenței și a întinderii cheltuielilor de judecată, care au caracter rezonabil, cum partea care pierde procesul va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată, cum pârâta – apelantă în prealabil pornirii procesului a fost pusă în întârziere, solicită respingere apelului, cu consecința menținerii S.C. nr. 1436/10.03.2015 a Judecătoriei Suceava, privind obligarea pârâtei – apelante la plata sumei de 830 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ca fiind temeinică și legală.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Apelul pîrîtei vizează acordarea cheltuielilor de judecată în considerarea interpretării greșite a disp.art.453 Cod procedură civilă, față de poziția procesuală pe care pîrîta a avut-o în instanță.
Potrivit încheierii de certificare de fapte nr.8 din 10 aprilie 2014 (f.20 dosar fond) reclamanta a convocat pîrîta la notariat în vederea încheierii contractului autentic de vînzare-cumpărare și numai în urma refuzului punerii în întîrziere a promovat prezenta acțiune.
Ori, în raport de situația de fapt reținută, în mod corect prima instanță a dat eficiență prev.art.453 Cod procedură civilă obligînd partea careva căzut în pretenții să plătească cheltuielile de judecată.
Nefiind date motivele invocate, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pîrîta ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.1436 din 10 martie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta F. S., cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de avocat „S. S.”, cu sediul în municipiul Suceava ..10, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – A. A.
Tehnored.P.T. – Ex.4 – 24 februarie 2016
| ← Expropriere. Sentința nr. 1892/2015. Tribunalul SUCEAVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
