Fond funciar. Decizia nr. 1546/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1546/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1546/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1546/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. S.
Judecător: E. L. V.
Judecător: L. C.
Grefier: L. M. R.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul A. C. - a G. împotriva sentinței civile nr.1436 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, județ S., intimate fiind pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., Comisia comunală de fond funciar S. și Direcția S. S..
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 4 iunie 2013, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 11 iunie 2013.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la 15 mai 2012, reclamantul A. C. le-a chemat în judecată pe pârâtele C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Comunală de fond funciar S. și Direcția S. S., solicitând: să se anuleze Hotărârea nr.25 din 28 martie 2012 poziția 1, anexa 37-11, a Comisiei Județene de F. F. S.; să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru 2,15 ha pădure, după autorul A. G., născut Pisdeli, la locurile numite Mutare – 0,65 ha și Iezer – 1,5 ha pe raza . administrarea OS Pojorâta; obligarea Comisiei Comunale de F. F. S. la punerea lui în posesie cu 2,15 ha pădure pe vechiul amplasament.
În motivarea plângerii a arătat că terenul a aparținut tatălui său, def. A. G., născut Pisdeli, a fost naționalizat în 1948, și este situat lângă o altă suprafața de teren de 10,76 ha pădure pentru care i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate potrivit Legilor nr.18/1991 și nr.1/2000.
A mai precizat în motivare reclamantul că terenul este liber, autoritățile locale i-au aprobat cererea, dar în mod nelegal C. Județeană de F. F. a apreciat că nu face dovada dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu, în condițiile în care autorul său apărea înscris în cartea funciară cu o cotă indiviză de 5/24 părți.
C. Județeană de F. F. S. a trimis la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, fără a evidenția în motivare alte elemente concrete, în afară de faptul că nu se face dovada dreptului de proprietate pentru terenul pretins și anexând documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate cu prezenta plângere.
Direcția S. S. de asemenea a trimis la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată,
C. L. de F. F. S. a trimis la dosar adresa 3468 din 03.09.2012 prin care și-au exprimat acordul la acțiunea reclamantului – petent, confirmând faptul că terenul se află în continuarea celui deja reconstituit petentului și că este liber, putând fi retrocedat.
Prin adresă cu nr.10.901 din 19.06.2012, OS Pojorâta comunică la rândul său că pentru terenul de 0,65 ha de la locul numit Mutare, amplasamentul este liber, putând fi restituit proprietarului, în timp ce suprafața de 1,5 ha pădure de la locul numit Iezer, se menționează că potrivit procesului verbal de punere în posesie nr.2603 din 16.10.2001, terenul este ocupat și a fost predat Primăriei .> S-au depus la dosar: Hotărârea atacată cu prezenta plângere cu plan de amplasament, documentația de la dosarul Comisiei Județene de F. F., care cuprinde extrasul de carte funciară pentru CF 1350 S., în care sunt incluse mai multe parcele de fânaț și pășune, însă nici una de pădure, toate având ca proprietar tabular pe autorul petentului Pisdeli G., cu o cotă de 5/24 din 19/24 părți, CF 1351 S., cuprinzând mai multe parcele de pășune și fânaț, întabulate pentru A. C., în baza unui certificat de moștenitor din 2003 și 2005, sentința civilă nr.270/2003 a Judecătoriei C-lung.Mold. prin care i s-a reconstituit petentului dreptul de proprietate pentru 8 ha pădure, după același autor A. G., sentința 1643/2009 a Judecătoriei C-lung.Mold. prin care i s-a reconstituit 0,76 ha teren pădure, tot după A. G.,declarație extrajudiciară dată de LatișVasile și declarațiile martorilor audiați în instanță la propunerea petentului, respectiv Latiș V., R. I., Latiș G., care au arătat că la locul numit Iezer, dețin pădure care se învecina cu o suprafață de pădure ce a aparținut lui Pisdeli G., fiecare dintre martori făcând referire la suprafețe diferite ale autorului petentului, cu întind ere între 1,5 și 3 ha.
Prin adresă trimisă la dosar la solicitarea instanței, C. L. de F. F. S., a comunicat instanței că familia A., fostă Pisdeli, a fost compusă din 5 persoane, toate actualmente decedate, că au deținut terenuri de pădure la locurile numite Mutare și Iezer ( fără a specifica ce suprafețe a avut această familie în proprietate ) că până în prezent s-a reconstituit mai multor persoane din această familie dreptul de proprietate pentru 12,90 ha după A. V., 12,29 ha după A. V., 27,98 ha după L. L., 10,27 ha pentru M. E..
În cel privește pe autorul petentului A. G., s-a precizat că s-a reconstituit fiului său A. C., dreptul de proprietate pentru 10,76 ha pădure, din care 2 ha la Iezer, 8 ha La Mutare și încă 0,76 ha tot La Mutare.
Prin sentința civilă nr.1436 din data de 27 noiembrie 2012, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Petentul – reclamant A. C., pretinde în prezenta cauză 1,5 ha pădure la locul numit Iezer, pe raza comunei S., după autorul A. G. și 0,65 ha după același autor la locul numit Mutare, fără a preciza cu exactitate care a fost suprafața totală de pădure pe care a avut-o autorul său în proprietate pe cele 2 amplasamente.
Din actele depuse la dosar rezultă că cele 1,5 ha pădure de la Iezer au fost predate în proprietate cu proces verbal de predare posesie, Primăriei . arată Ocolul Silvic Pojorâta, în adresa nr.10.901 din 19.06.2012 ( fila 53 dosar ) așa încât apare oarecum contradictorie poziția Comisiei Locale S. de acord la admiterea pretențiilor petentului.
De altfel, conform precizărilor aceleași comisii locale, petentul are deja reconstituit dreptul pentru 8 ha pădure la locul numit ,,Iezer”.
Pe de altă parte, din actele dosarului nu rezultă câtă pădure a avut în proprietate autorul petentului A. G., având în vedere că extrasele de cate funciară depuse la dosar pentru CF-urile 1350 și 1351 S., se referă la terenuri de fânaț și pășune și nu la terenuri de pădure, nu există dovezi concrete că aceste parcele sunt împădurite, iar pe de altă parte este incertă și suprafața acestor parcele și care ar fi aparținut autorului petentului, devreme ce în CF 1350 S., G. Pisdeli este înscris cu cota de 5/24 din 19/24 părți, fără a ști cât a fost întregul, fără a putea calcula ce a însemnat în metri sau hectare, una sau alta din cotele sus arătate, fără a putea deduce suprafața deja reconstituită.
Așa fiind, instanța a apreciat că probele de care înțelege să se prevaleze petentul-reclamant în cauză sunt neconcludente, relațiile de la Primăria comunei S. sunt contradictorii și date de persoane diferite din cadrul acestei instituții, dar în concret nu se precizează în nici una din aceste relații câtă pădure a avut în concret autorul petentului, ci doar câtă s-a reconstituit până în prezent.
Pe de altă parte, se face referire la o carte funciară 568 și 1397 pentru care însă nu s-au depus la dosar extrase de carte funciară, așa încât instanța nu poate verifica și concluziona că acesta ar fi fost vechiul amplasament au autorului petentului.
În ce privește martorii audiați la propunerea petentului, deși toți susțin că autorului petentului a avut pădure pe cele 2 amplasamente, fac susțineri diferite cu privire la întinderea acesteia, depozițiile lor sunt oarecum evazive, ambigue și apar de asemenea neconcludente în raport cu necesitarea de a se face nici calcule concrete și a se trage o concluzia bine conturată în speță și care să fie corelată și cu actele depuse la dosar.
Practic, nu se poate stabili în raport de probatoriul administrat care este suprafața exactă pe care a avut-o A. ( Pisdeli ) G. în proprietate, pentru a se putea stabilii dacă plângerea petentului este fondată sau nu în raport cu cât i s-a reconstituit deja până în prezent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în data de 28 ianuarie 2013, reclamantul A. C. pe care o consideră netemeinică și nelegală arătând că în baza Legii nr.247/2005 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,15 ha teren cu vegetație forestieră situat în trupurile „Mutare”, 0,65 ha teren forestier și „Iezer” în suprafață de 1,50 ha teren forestier din . de moștenitor după defunctul său tată A. G. născut Pisdeli. Mai arată că i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legilor 18/1991 și 1/2000 cu suprafețele de 10,76 ha teren pădure situată pe trupul „Mutare” din . tatăl său care avea înregistrat în registrul agricol al comunei S. din anul 1948, când a fost trecut în proprietatea statului toate pădurile proprietate particulară, suprafața de 13,00 ha teren pădure din care 11,50 ha pădure situată în trupul „Mutare” și 1,50 ha teren situat pe trupul „Iezer”. Mai arată și că identificarea terenului cu vegetație forestieră s-a făcut pe vechiul amplasament, respectiv suprafața de 2,15 ha teren pădure, 0,65 ha teren pădure trup Mutare și 1,50 ha teren trup Iezer, fiind libere, nefiind revendicate de alte persoane. De asemenea, arată că trupurile de pădure în suprafață de 2,15 ha se află pe parcele izolate și nu fac trup comun cu pădurea statului sau cu pădurea comunei, pentru toate aceste motive solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,15 ha teren forestier pe vechiul amplasament identificat conform planurilor de situație.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Direcția S. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat considerând că instanța de fond în mod temeinic și legal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant întrucât așa cum rezultă din documentele depuse la dosar, petentul a pretins terenul după autorul său, fără a preciza cu exactitate care a fost suprafața totală de pădure pe care a avut-o în proprietate autorul său, A. G., născut Pisdeli, pe cele două amplasamente, respectiv „Mutare” și „Iezer”.
Probele de care petentul înțelege să se prevaleze sunt neconcludente, iar relațiile de la Primăria S. sunt contradictorii și date de persoane diferite și nici din relații nu rezultă câtă pădure a avut în concret autorul petentului iar pentru cărțile funciare la care s-a făcut referire, nr. 568 și 1397 nu s-au depus extrase de carte funciară astfel că instanța de fond nu a putut verifica și concluziona că acesta ar fi vechiul amplasament al autorului petentului.
Celelalte părți, deși legal citate, nu au trimis reprezentant în instanță și nici nu au formulat întâmpinări.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului și considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 1 din Legea nr. 1/2000, persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice iar după cum rezultă din prevederile art. 2 al. 1 din același act normativ, în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament.
După cum rezultă din prevederile art. 24 al.1 din Legea nr.1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente, în condițiile în care se face dovada calității de proprietar deposedat.
Dovada dreptului de proprietate se face în condițiile art. 6 din Legea nr. 1/2000 în care se arată că la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege și că consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate și că orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.
Contrar celor reținute în hotărârea atacată, reclamantul-recurent a depus înscrisuri declarative privitoare la proprietate constând din extrasul de carte funciară pentru informare nr. 1350 a comunei cadastrale S. în care G. a lui G. Pisdeli figura cu cota de 5/24 părți din 19/24 părți, în baza contractului de înzestrare și a actului tabular cu data Câmpulung 30 decembrie 1945 din parcelele 910/1, 913, 914, 915, 916, 427, 917, 909, 910/2, 905/1, 906 și 907 fânaț și pășune și extrasul de carte funciară nr. 1351 în care figurează parcelele 375, 376/2, 377, 378, 380, 383/1 și 397 pășune, fânaț și stână iar din adresa nr. 2107 din data de 28 mai 2012 a Primăriei comunei S. rezultă că identificarea suprafeței de 2,15 ha teren forestier situat pe trupurile Iezer și Mutare din . pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, s-a identificat pe vechiul amplasament, este în continuarea terenului proprietatea reclamantului-recurent și nu este revendicat de alte persoane iar reclamantul-recurent a depus la dosar procese verbale de stabilire a vecinătăților pentru suprafețele de 6500 mp teren situate la locul numit,, Mutare”(f.40-ds. fond) și 1,50 ha teren situat la locul numit ,,Iezer”(f.44) semnate de vecinii terenului.
Contrar celor reținute de prima instanță, reclamantul-recurent a prezentat înscrisuri declarative privitoare la proprietate cu privire la suprafețele de teren solicitate în sensul prevăzut de art. 6 al.13 din Legea nr. 1/2000 iar faptul că în extrasul de carte funciară nu este menționată întinderea fiecărei parcele nu este un argument pentru respingerea plângerii acestuia cu argumentul că nu se poate determina câtă pădure a avut în concret autorul petentului, având în vedere că prin cererea de recurs, reclamantul-recurent a arătat că în registrul agricol al comunei S. din anul 1948, când a fost trecut în proprietatea statului, tatăl său figura cu suprafața de 13 ha teren pădure din care 11,50 ha pădure situată în trupul ,, Mutare” din .,50 ha teren situat pe trupul Iezer.
Dacă avea dubii cu privire la întinderea dreptului la reconstituire a reclamantului-recurent, asupra vechiului amplasament al terenului și a calității de proprietar deposedat a autorului reclamantului-recurent asupra suprafețelor de teren solicitate, prima instanță putea să dispună administrarea probei cu efectuarea unei expertize topografice și cadastrale pentru măsurarea și identificarea suprafețelor de teren înscrise în extrasele de carte funciară prezentate de reclamant și în registrul agricol al comunei S. în anul 1945-1948 pe numele autorului reclamantului-recurent și pentru câte din aceste suprafețe de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor lui A.(Pisdeli) G. și pentru măsurarea și identificarea vechiului amplasament al suprafețelor de teren solicitate, dacă sunt înscrise sau nu în înscrisurile declarative prezentate de reclamant și dacă acestea sunt libere, total sau parțial și nu să respingă plângerea ca nedovedită cu argumentul că nu se poate stabili în raport de probatoriul administrat care este suprafața exactă pe care a avut-o A. ( Pisdeli ) G. în proprietate, pentru a se putea stabilii dacă plângerea petentului este fondată sau nu în raport cu cât i s-a reconstituit deja până în prezent, dacă ținem cont de faptul că reclamantul-recurent a depus înscrisuri declarative privitoare la proprietate și în primă instanță și în recurs și procese verbale de stabilire a vecinătăților pentru suprafețele de 6500 mp teren situate la locul numit ,,Mutare”(f.40-ds. fond) și 1,50 ha teren situat la locul numit ,,Iezer”(f.44) semnate de vecinii terenului iar obiectul dreptului la reconstituire recunoscut de dispozițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 1/2000 îl reprezintă întreaga suprafață de teren care a făcut obiectul deposedării, fără a exista o limitare maximă a suprafeței de teren care poate fi restituită.
Practic, prima instanță a respins plângerea ca nefondată, cu argumentul greșit că probatoriul administrat în cauză este neconclusiv, atâta timp cât reclamantul-recurent a depus probe în dovedirea susținerilor sale, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., jud. S. a recunoscut pretențiile reclamantului-recurent iar cum judecătorul cauzei nu este ținut de faptele necontestate de părți, dacă avea îndoieli asupra justeței pretențiilor reclamantului-recurent, putea să ordone administrarea de probe sau să solicite părților suplimentarea probatoriului, pronunțând o soluție fără cercetarea fondului procesului, atâta timp cât în sistemul nostru procesual, judecătorul este obligat să aibă un rol activ în materie probatorie, putând să ordone probe și din oficiu, după ce în prealabil le-a pus în discuția părților.
Prin urmare, recursul declarat în cauză este întemeiat astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1, 2, 3, 5 și 61 Cod pr. civilă, tribunalul va admite recursul, va casa în totalitate hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, pentru necercetarea fondului.
În rejudecare, prima instanță va pune în vedere reclamantului-recurent să depună la dosar contractele de înzestrare și actul tabular cu data Câmpulung 30 decembrie 1945 și certificatele de conversiune indicate în extrasul de carte funciară de la f.5-ds. recurs, extras după registrul agricol al autorului său în perioada 1945-1948 și se va administra proba cu expertiză topografică și cadastrală prin care se va proceda la măsurarea și identificarea suprafețelor de teren înscrise în extrasele de carte funciară prezentate de reclamant și în registrul agricol al comunei S. în anul 1945-1948 pe numele autorului reclamantului-recurent, se va stabili pentru câte din aceste suprafețe de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor lui A.(Pisdeli) G. și pentru măsurarea și identificarea vechiului amplasament al suprafețelor de teren solicitate, dacă sunt înscrise sau nu în înscrisurile declarative prezentate de reclamant și dacă acestea sunt libere, total sau parțial, urmând ca în rejudecare, instanța de fond să procedeze la administrarea oricăror alte probe pe care le va găsi necesare pentru corecta stabilire a situației de fapt și justa soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul A. C. - a G., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1436 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, județ S., intimate fiind pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., cu sediul în municipiul S., . nr. 36, jud. S., Comisia comunală de fond funciar S., jud. S. și Direcția S. S., cu sediul în municipiul S., .. S..
Casează în întregime sentința civilă nr.1436 din data de 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ) și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. V. E. L. C. L. R. L.
Red.V.E.L.
Jud.fond M. M.
Tehnored.R.L., 2 ex., 5.07.2013
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul SUCEAVA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
