Pretenţii. Decizia nr. 1440/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1440/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-06-2012 în dosarul nr. 1440/2012
DOSAR_ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1440
Ședința publică din 28 iunie 2012
PREȘEDINTE: | C. N. M. |
JUDECĂTOR: | G. F. |
JUDECĂTOR: | F. L. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul S. Ș. cu domiciliul în mun. S., .. 22, ., . împotriva sentinței civile nr. 604 din 07.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., intimată fiind reclamanta Asociația de proprietari nr. 45 G. E. cu sediul în mun. S., .. 22, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul pârât întrebat fiind a arătat că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de solicitat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri:
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului și eșalonarea debitului deoarece nu are serviciu și posibilități materiale pentru a-l achita.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 30.03.2011, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 45 S. a chemat în judecată pe pârâtul S. Ș., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4792,83 lei, reprezentând cheltuieli comune aferente perioadei noiembrie 2008 – februarie 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deși a fost notificat cu privire la debitul înregistrat, pârâtul nu a înțeles să stingă datoria înregistrată și nici nu a reclamat vreo disfuncționalitate în furnizarea utilităților.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La termenul de judecată din data de 22.11.2011, reclamanta a formulat precizări (f.57), în sensul că își modifică câtimea obiectului dosarului, de la suma de 4792,83 lei la suma de 4964,76 lei, diferența reprezentând contravaloarea cheltuielilor comune aferente lunilor martor 2011 – iulie 2011 și penalitățile de întârziere aferente.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri (f.3-9, 21-55, 80-94).
Pârâtul a formulat întâmpinare (f.13), prin care a arătat că a rămas fără serviciu de aprox. doi ani de zile, nu mai beneficiază nici de ajutor de șomaj, motiv pentru care a rămas cu restanțe la cheltuielile comune și a precizat că începând cu luna ianuarie 2012 va achita eșalonat debitul restant.
Prin sentința civilă nr. 604 din 07.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 45 G. E. în contradictoriu cu pârâtul S. Ș., a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 4964,76lei, reprezentând cheltuieli de întreținere calculate pentru perioada noiembrie 2009 - iulie 2011, precum și suma de 67,28 lei, cu titlu de penalități de întârziere, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea de eșalonare a plății formulată de pârât, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în perioada noiembrie 2009 – iulie 2011, pârâtul a beneficiat de serviciile prestate de furnizorii de utilități, fără a contesta cuantumul sumelor datorate, contravaloarea cheltuielilor comune de întreținere pentru această perioadă fiind de 4964,76lei, astfel cum rezultă din listele de plată atașate la dosar.
În consecință, față de prevederile art. 46 din Lg. nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, care stabilește că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța de fond a constatat că pârâtul nu a achitat la scadență sumele datorate, iar prin hotărârea Adunării Generale a Asociației de P. s-a stabilit aplicarea de penalități în cazul achitării cu întârziere a sumelor datorate de proprietari, fiind respectate prev. art. 49 din Lg. nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, potrivit cărora asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, însă penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Apărarea pârâtului în sensul că nu ar datora penalități de întârziere nu poate fi reținută deoarece calculul acestora s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, iar dificultățile financiare ale acestuia nu pot constitui motiv de scutire de la plata penalităților.
De asemenea, pârâtul nu poate beneficia nici de prevederile Lg. nr. 175/2010 modif. care stabileau posibilitatea scutirii proprietarilor de plata penalităților de întârziere întrucât art. II alin.1 dispunea în sensul că proprietarii care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 23.07.2010, vor fi scutiți de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază. Ori, pârâtul nu a achitat debitele restante integral până la împlinirea termenului prevăzut de actul normativ arătat, motiv pentru ca nu îi sunt aplicabile dispozițiile acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. Ș. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinice.
În motivare a reiterat motivele prezentate în întâmpinarea formulată la instanța de fond și a solicitat eșalonarea debitului datorat pe parcursul unui an. A arătat că a rămas fără serviciu de aproximativ 3 ani în urma disponibilizării de la firma de pază la care lucra, că are rate la bancă și că recunoaște debitul în sumă de 4964,76 lei și că a luat legătura cu reclamanta care a fost de acord să-i eșaloneze plata datorată pe parcursul unui an.
În dovedirea motivelor de recurs au fost depuse la dosar înscrisuri.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Din analiza listelor de plată depuse de către reclamantă la filele 23 – 56 dosar fond, și prin raportare la precizările formulate de reclamantă (fila 57 dosar fond), prin care a arătat că înțelege să modifice câtimea obiectului cererii, restrângându-și pretențiile la perioada noiembrie 2009 – iulie 2011, rezultă că pârâtul S. Ș. nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a serviciilor de furnizare a utilităților de apă, canalizare, încălzire, aferente perioadei menționate.
Potrivit art. 46 din Legea 230/2007, republicată, cu modificările și completările ulterioare, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Ori, este de observat că, în perioada de referință, pârâtul, așa cum arătam anterior, a beneficiat de aceste utilități enumerate, nu a semnalat disfuncționalități în furnizarea lor, iar pe de altă parte, la dosar nu există înscrisuri care să demonstreze că ar fi contestat în vreun fel, cuantumul acestor sume.
Ori, pentru perioada noiembrie 2009 – iulie 2011, pârâtul a cumulat un debit de 4964,76 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, potrivit art. 49 din această lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Raportând acest text de lege la împrejurările concrete ale speței, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, instanța reține că în mod corect, reclamanta, prin procesul verbal încheiat cu prilejul Adunării generale a Asociației, din 9 martie 2011, s-a stabilit aplicarea unui procent de penalizare de 0,2% pe zi de întârziere, în timp ce pentru anul 2009, s-a stabilit un procent de 0,1% (filele 87 și 92 dosar).
Este de observat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a textelor de lege menționate, prin raportare ansamblul probator administrat în cauză.
De asemenea, temeinic și legal a apreciat că nu sunt incidente prevederile Legii 175/2010.
Astfel, potrivit art. II alin. 1 din această lege prevede imperativ obligația proprietarilor de a-și achita integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru a obține beneficiul scutirii de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază.
Ori, nu rezultă că la împlinirea termenul prevăzut de legiuitor, pârâtul și-ar fi îndeplinit obligația menționată.
În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că a inițiat discuții cu reclamanta, în sensul eșalonării plății debitului, tribunalul le va înlătura ca neîntemeiate, căci la dosar nu există dovezi în acest sens.
Apoi, este de observat că acest aspect a fost invocat și în fața primei instanțe, însă la acel moment, pârâtul solicita instanței de judecată eșalonarea plății, cerere respinsă cu motivarea că nu a făcut dovada unor motive temeinice care să justifice luarea unei asemenea măsuri.
De altfel, nici înscrisurile depuse de către recurent la dosar, în fața instanței de control judiciar nu sunt elocvente în dovedirea motivelor invocate de pârât.
Faptul că pârâtul recurent are o stare materială dificilă nu poate determina o eșalonare a plății prin simpla sa invocare, câtă vreme acesta nu a făcut dovada demersurilor în sensul găsirii unui loc de muncă, iar faptul că a contractat împrumuturi nu poate fi reținut ca motiv de eșalonare a datoriilor către asociație.
Dacă s-ar proceda astfel, s-ar ajunge în situația în care marea majoritate a populației, invocând motive similare, să obțină eșalonarea sau scutirea de la plata obligațiilor ce îi incumbă către asociațiile de locatari.
Așa fiind, tribunalul constată că sentința civilă recurată este rezultatul corectei aplicări a legii, fiind dată cu interpretarea temeinică a probelor administrate în cauză.
Cum motivele de recurs nu se circumscriu cazurilor de casare/modificare ale unei hotărâri, așa cum au fost prevăzute de lege în art. 304, iar prin raportare la art. 304 ind. 1 coroborat cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul S. Ș. cu domiciliul în mun. S., .. 22, ., . împotriva sentinței civile nr. 604 din 07.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., intimată fiind reclamanta Asociația de Proprietari nr. 45 G. E. cu sediul în mun. S., .. 22, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.06.2012
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, |
Red. G.F.
Jud. fond. P. I.
Dact. C.N.A.
2 ex. 11.07.2012
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1037/2013. Tribunalul SUCEAVA | Validare poprire. Decizia nr. 1474/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
